Revista Vitralii - Liviu Ioan Stoiciu

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE 77
care a „plătit cu pierderi umane, cu ofiţeri condamnaţi la mii de ani de
puşcărie, fără bază juridică”.
La 30 decembrie, puterea a comis şi distrugerea serviciului naţional de
informaţii, obiectiv prevăzut în programul străinătăţii, o crimă imprescriptibilă,
cu consecinţe deosebit de grave.
Atacului armat i-a urmat agresiunea asupra bazei economico-sociale, ca
urmare a numirii de către Ion Iliescu, ca prim-ministru, la solicitarea expresă a
lui Silviu Brucan, a celui care a declarat, degradant şi antinaţional, că industria
este un morman de fiare vechi, care a decis eliminarea subvenţiilor, lichidarea
CAP-urilor ca structuri comuniste (deşi România avea sistem cooperatist încă
din 1927), desfiinţarea irigaţiilor şi a mineritului ş.a., toate reprezentând
premisa destructurării economiei naţionale printr-o strategie dictatorială de
demolare, mascată în peroraţii abstractizate despre reformă, democraţie,
revoluţie, totalitarism ş.a.
Fundamental, economia cea blamată, prăduită şi înstrăinată, se ilustra
prin participări în top mondial, era în măsură să dezvolte investiţii fără
împrumuturi înrobitoare, să susţină fundamental bugetul. Cumulând şi
culpabila înstrăinare a bogăţiilor solului şi subsolului, unele de substanţă
strategică, găsim şi motivaţia disperării unor obidiţi actuali. Toate aceste fapte
sunt repere penale mult mai dure decât cele puse în cârca împuşcatului – ele
revin celor care, în mod iresponsabil, nedemn şi antinaţional, au participat
succesiv la dezastru. Mulţi dintre ei, mai ales întâiul prim-ministru, prin
prezenţe agasante pe TV, dau şi astăzi lecţii de morală naţiunii.
Psihologia de pradă, corupţia s-au generalizat, morala publică este în
cădere liberă, solidaritatea socială în complexă avarie.
Pentru demnitatea românilor devine imperativă şi de onoare obligaţia
responsabililor puterii să înlăture obstaculările politice, să se debaraseze de
balastul dezinformărilor despre decembrie 1989 şi, pentru adevărul istoric, să
publice realităţile rezultate din cercetări:
1. Cine cu cine s-a luptat? De către cine a fost măcelărită mulţimea? Cine
şi din ordinul cui a executat focul unidirecţional? Dacă „terorismul” a