Revista Vitralii - Liviu Ioan Stoiciu

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE 53
localitatea ce urma să fie vizitată, sursa căreia trebuia să-i încredinţăm
misiunea de „neutralizare”. Înainte de Paşti, am mers împreună cu „Costel” să
discutăm cu sursa ceea ce trebuie să facă. Pe drum, „Costel”, îngrijorat ca şi
mine, mi-a zis: „Şefule, ce-i spunem noi sursei?”. „Nu ştiu, i-am răspuns, o să
mă gândesc la faţa locului”.
Ajuns în localitate, am contactat sursa, i-am explicat, în detaliu despre
ce este vorba şi am insistat că, deşi era contrar regulilor de protocol, nu puteam
admite un amestec în treburile noastre interne.
La un moment dat, sursa m-a întrebat: „Şi eu ce să fac?”. I-am răspuns
simplu: „Nu ştiu, ceva prin care să-i piară pofta de a-şi aplica planul”. L-am
urmărit câteva momente şi l-am auzit în ruseşte: „Povial i vsio paradke” – Am
înţeles, totul e în ordine. Am plecat liniştit, dar nu convins.
Au trecut sărbătorile pascale şi am primit un mesaj din partea sursei, pe
care am vizitat-o împreună cu „Costel”. Ne-a explicat că a rezolvat problema şi
să fim convinşi că „Mark” nu va mai călca prin zonă. Pentru convingerea mea,
l-am întrebat cam cum s-au desfăşurat ostilităţile. Ştiţi, la Paşte, oamenii se
simt bine, se mai şi îmbată şi la un moment dat nu se mai cunosc între ei. În
aceste condiţii, „Mark” şi onorabila soţie s-au urcat repede în autoturism şi au
plecat din localitate.
Din acel moment nu a mai călcat prin zonă, iar la jumătatea lui
septembrie a fost retras de la post. Oricum, îl asigur că oriunde ar fi încercat, de
acelaşi tratament af fi avut parte.
La câtva timp după sărbătorile pascale, am primit un mesaj de la Prea
Sfinţitul Episcop, care dorea să mă vadă neapărat. Am plecat împreună cu
„Costel” şi, ajunşi la Uspenia, aveam să aflăm date la care nu mă aşteptam.
„Ştiţi – mi-a zis Prea Sfinţitul – cu ceva vreme în urmă am fost la biserică
la Năvodari. Acolo am fost asaltat de trei domni, care pur şi simplu m-au anchetat,
cum permit ca oameni din subordinea mea să se poarte oribil cu musafiri deosebiţi
care vin la biserică”.
Desigur, mi-a cerut explicaţii. Dacă noi ştim ceva. „Păi dacă dvs. nu
ştiţi, atunci eu de unde să ştiu, Prea Sfinţite?”
„Cine erau domnii? – am întrebat. „De la Consulatul sovietic din
Constanţa”, a precizat Prea Sfinţitul.
Am rămas perplex şi l-am privit pe „Costel”.