Revista Vitralii - Liviu Ioan Stoiciu

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE 51
am avut, la început, o relaţie operativă, care, în timp, s-a transformat într-o
relaţie de încredere şi dependenţă totală.
Acest lucru a fost facilitat de o întâmplare produsă în 1987, când, la o
vizită inopinată la mănăstire, Prea Sfinţitul a organizat un protocol intim, prilej
cu care, în mod neaşteptat, mi-a făcut o mărturisire şi m-a rugat să-l ajut într-o
problemă personală. Mi-a spus că, în timp, adunase o sumă de bani, în jur de
20.000 lei (valoare mare la acea vreme), de care apropiaţii nu ştiau, iar un hoţ i-a
furat întreaga sumă şi, din motive temeinice pentru el, nu a reclamat-o oficial şi
nici nu a spus nimănui. M-a rugat să-l ajut, dacă pot.
Pus într-o astfel de situaţie, i-am promis Prea Sfinţitului că voi face tot
ce pot, dar i-am explicat că problema era riscantă, fiindcă, legal, fapta trebuia
reclamată, pentru ca la faţa locului să se facă o cercetare de către un
criminalist, cu toate procedurile legale.
Am avut în vedere că, la momentul respectiv, eu eram cel care îi
pregătea lunar profesional pe şefii posturilor de miliţie, astfel încât i-am putut
contacta pe subofiţerii de la posturile de miliţie din zonă, pe care i-am informat
şi pregătit pe caz, şi le-am cerut ca informaţiile să-mi parvină personal.
Spre surprinderea mea plăcută, şeful Postului de la Topolog, pe atunci
plt. Stan, mi-a dat telefon că l-a identificat pe făptuitor şi a recuperat integral
suma de bani.
I-am dat şefului de post o chitanţă că am primit suma de bani, iar în ce
priveşte pe făptuitor, i-am sugerat să-l folosească în munca operativă. La rândul
meu, i-am luat o chitanţă Prea Sfinţitului că a primit suma de bani şi i-am spus că,
dacă el a cerut discreţie, acelaşi lucru îl doresc şi eu cu privire la făptuitor.
Se înţelege că relaţia noastră a devenit de încredere şi dependenţă.
Revenind la „Mark”, nu m-a surprins că acesta nu a vizitat nici
mănăstirea Uspenia şi nici nu l-a contactat pe Prea Sfinţitul Episcop, spre
deosebire de mănăstirea Ovidenia de măicuţe şi de maica stareţă. A fost un
semnal pentru mine că „Mark” l-ar putea suspecta pe episcop că se află în
colaborare cu noi, deşi – cum spuneam noi – Prea Sfinţitul nu primise nici o
sarcină în ce-l privea.
„Mark” continua să viziteze localităţile cu populaţie majoritar rusolipovenească,
să-şi creeze relaţii, iar la Sarichioi şi-a creat chiar o gazdă. Pe
sistemul nostru de informaţii, găzduirea a fost bine motivată. Onorabila soţie a
lui „Mark”, talentată la pictură, a fost atrasă de peisajele din mirifica Deltă şi
aşa a justificat şederea lor de zile întregi.