Occidentul Romanesc nr 53
Publicatia Occidentul Romanesc este adresata in special comunitatii de romani din Spania. Continutul editorial, de o foarte buna calitate, este pregatit de o echipa redactionala profesionista, sub conducerea directa a jurnalistului Michael Harrison Cronkite din CA – SUA. Alaturi de articole cu informatii practice si utile, oferim cititorilor nostrii si teme de interes si cultura generala, pregatite de jurnalisti romani din Spania, SUA, Romania si Australia. Printre rubricile permanente regasim: consultanta juridica, sfatul psihologului, traditii romanesti, bucatarie romaneasca, interviuri cu personalitati romane, pagina sportiva, informatii ale autoritatilor romane din Spania, stiri din Spania si din Romania. Ziarul este gratuit, Occidentul Romanesc ajungand direct in locurile frecventate de romanii din Spania, sau in care acestia au acces (consulate, primarii, rute de transport, locatii de magazine si afaceri romanesti din Spania, expedieri postale etc.)
Publicatia Occidentul Romanesc este adresata in special comunitatii de romani din Spania. Continutul editorial, de o foarte buna calitate, este pregatit de o echipa redactionala profesionista, sub conducerea directa a jurnalistului Michael Harrison Cronkite din CA – SUA. Alaturi de articole cu informatii practice si utile, oferim cititorilor nostrii si teme de interes si cultura generala, pregatite de jurnalisti romani din Spania, SUA, Romania si Australia. Printre rubricile permanente regasim: consultanta juridica, sfatul psihologului, traditii romanesti, bucatarie romaneasca, interviuri cu personalitati romane, pagina sportiva, informatii ale autoritatilor romane din Spania, stiri din Spania si din Romania. Ziarul este gratuit, Occidentul Romanesc ajungand direct in locurile frecventate de romanii din Spania, sau in care acestia au acces (consulate, primarii, rute de transport, locatii de magazine si afaceri romanesti din Spania, expedieri postale etc.)
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Cuvânt înainte IULIE<br />
2015 03<br />
Iarăși alergăm după<br />
„cai-verzi-pe-pereţi”<br />
Kasandra Kalmann-Năsăudean<br />
Redactor şef - <strong>Occidentul</strong><br />
Românesc<br />
Sunt curioasă de unde pasiunea,<br />
fixaţia sau chiar obsesia<br />
pentru politică. Sigur că este<br />
dreptul şi uneori chiar datoria<br />
oricui să se intereseze de<br />
politică. Unii o fac la modul<br />
profesional dar eu sunt nelămurită<br />
în privinţa altora. Săptămână<br />
de săptămână aleargă<br />
și scriu ce cred ei despre<br />
unii... Ce o fi aşa de interesant<br />
să pândeşti în fiecare zi aceeaşi<br />
oameni?<br />
Alergăm… De ce alergăm?<br />
Antropologia ne dezvăluie<br />
adesea lucruri extrem de<br />
profunde despre noi înşine şi<br />
despre societatea în care trăim.<br />
Iar una dintre cele mai interesante<br />
ipoteze din ultimul<br />
timp este aceea a „vânătorii<br />
persistente”.<br />
De ce aleargă oamenii?<br />
Capacitatea noastră de a alerga<br />
este o trăsătură selectată<br />
în negura timpurilor. Teoria<br />
vânătorii persistente atrage<br />
atenţia asupra unor caracteristici<br />
aparte ale oamenilor și<br />
cred că ar trebui să reconsiderăm<br />
locul nostru în natură.<br />
Noi suntem creaturi ale confortului.<br />
Suntem înconjuraţi<br />
de maşini care ne duc dintrun<br />
loc în altul. Numim acest<br />
lucru „progres”. Dar ce am<br />
pierdut în această goană spre<br />
progres?<br />
Priviţi cerul înstelat! Unele<br />
dintre stelele pe care înaintaşii<br />
noştri le vedeau pentru<br />
noi sunt acum invizibile cu<br />
ochiul liber datorită poluării<br />
din oraşele moderne. Sigur,<br />
se poate răspunde că în fond<br />
noi nu privim stelele doar cu<br />
ochiul liber. Pentru acest aspect<br />
avem telescopul. Corect.<br />
Dar câţi oameni îşi mai aduc<br />
aminte să privească fotografiile<br />
făcute de aceste extraordinare<br />
dispozitive? Iată un<br />
paradox al timpurilor noastre.<br />
Niciodată societatea nu a<br />
fost atât de dependentă de ştiinţă.<br />
Niciodată vieţile noastre<br />
nu au fost mai mediate de tehnologie.<br />
Şi totuşi ca niciodată<br />
destui dintre semenii noştri<br />
au renunţat să îşi mai pună<br />
întrebări fundamentale. Atât<br />
despre natură, cât şi despre<br />
tehnică. Pentru unii, natura<br />
a devenit doar ceva zărit pe<br />
geamul telefericului iar tehnica<br />
o sumă de butoane.<br />
Aş vrea să cred că suntem<br />
făcuţi să alegăm până departe,<br />
foarte departe fără să obosim...<br />
Din păcate însă, de peste 25<br />
de ani alergăm degeaba. Grație<br />
politicienilor și a guvernanților<br />
din această perioadă România<br />
a devenit vicecampioana lumii<br />
după numărul de taxe pe<br />
care firmele trebuie să le plătească<br />
în fiecare an. Așadar<br />
dragi români, dacă aveți copii<br />
spuneți-le că sunt datori și că se<br />
vor transforma în cei mai buni<br />
alergători... Pe termen lung sau<br />
poate pentru toată viața. Din<br />
păcate munca voastră de până<br />
acum v-a îndatorat și mai tare.<br />
Creditele luate ca să vi se<br />
achite salariile vor fi plătite<br />
de descendenții voștri. Dacă<br />
mai aveți așteptări de la stat,<br />
uitați-le! Orice politician vă<br />
va spune că statul sunteți voi,<br />
suntem noi... Și are dreptate.<br />
Statul sunt ei, politicienii.<br />
Tu, românule, ești doar sluga<br />
umilă care înghite în sec,<br />
transpiră, muncește, privește<br />
și răbdă. Te-ai vândut pentru<br />
un pumn de promisiuni de<br />
foarte multe ori în ultimii 25<br />
de ani și acum ți-a rămas doar<br />
pumnul. În gură!<br />
În primitivismul lui,<br />
Ceaușescu a lăsat țara fără datorii.<br />
După 1990 au apărut alți<br />
ceaușești mai mici dar mult mai<br />
infometați care te-au vândut și<br />
ți-au îndatorat până și pruncii.<br />
În doar ultimii 12 ani au tocat<br />
mărunt miliarde de euro și nu<br />
te-au întrebat nimic. Dar tu ai<br />
supraviețuit lor. Și ai alergat...<br />
Astăzi îți este tot mai greu<br />
dar obișnuiește-te cu gândul<br />
că mâine îți va fi și mai greu.<br />
Politicienii lucrează la datoria<br />
ta și a copiilor tăi pentru viitor.<br />
Ei știu că ești conștient de asta<br />
dar dacă nu îți repetă nimeni<br />
din când în când, uiți. Te vei<br />
duce din nou la vot. Curând.<br />
Alergând... Și, pe cine să votezi<br />
dacă nu tot pe ei?! Aceeași care<br />
au făcut datoriile copiilor tăi.<br />
Pe aceeași care au vândut<br />
materiile prime pe nimic<br />
la străini și acum scumpesc<br />
fosta avuție a țării când vor<br />
ei. Pentru că țara este a lor<br />
și numai a lor! Tu, nu ai fost<br />
întrebat când ți s-a vândut<br />
petrolul, gazele, energia, pădurile,<br />
apele, corăbiile etc.<br />
Tu doar ți-ai făcut datoria de<br />
cetățean și i-ai votat! De fiecare<br />
dată... Autoritatea statului<br />
există și cine nu crede să<br />
se pună cu statul. Demnitatea<br />
statală în schimb, a dispărut.<br />
Pentru că demn nu poți să fii<br />
decât atunci când ești corect<br />
și respecți democrația, când<br />
nu faci datorii nelimitate pe<br />
spatele contribuabililor ca săți<br />
asiguri cariera politică sau<br />
funcția.<br />
Și dacă statul vrea să te încurajeze<br />
o face zilnic fără niciun<br />
efort. Te încurajează să<br />
furi, te instigă să părăsești țara<br />
dacă nu-ți convine să trăiești<br />
în România. Te face să te simți<br />
umilit în lumea întreagă doar<br />
pentru faptul că ești român.<br />
Și tu speri în continuare. Și<br />
alergi... Vei lasa la o parte memoria<br />
și vei zice cu mândrie:<br />
sunt român, hai la vot! Păi,<br />
da! De ce să le porți pică lor,<br />
politicienilor? Ai uitat însă că<br />
înainte să fii român ești om.<br />
Dar pentru a avea acest privilegiu<br />
în propria țară meriți<br />
să fii respectat. Și dacă nu te<br />
mai respectă autoritățile, dacă<br />
îți cer numai taxe și impozite,<br />
dacă te fac să devii neom<br />
în propria ogradă, nu uita române<br />
dragă să zâmbești! Mai<br />
e puțin și iar vine iarna cea<br />
grea. Noi promisiuni vor răsări<br />
ca ciupercile după ploaie<br />
într-o Românie cu un mediu<br />
rural arhaic, cu oameni săraci<br />
și îmbătrâniți înainte de<br />
vreme. Aceeași Românie în<br />
care autoritățile cunosc teoria<br />
la perfecție, dar nu au nicio<br />
idee să o pună în practică. Pur<br />
și simplu din lipsă de interes,<br />
imaginație sau inteligență.<br />
Și noi, continuăm să alergăm<br />
și să credem... Poate pentru<br />
că este ceva acolo, o chemare<br />
înscrisă în codul nostru.<br />
Eu cred că dacă ipoteza vânătorii<br />
persistente este adevărată,<br />
atunci oamenii trebuie să fi<br />
alergat în grup. O cursă de ore<br />
sau de zile întregi prin savană<br />
în urmărirea unui animal epuizat<br />
trebuie să fi intersectat terenurile<br />
de vânătoare ale mai<br />
multor carnivore mari...<br />
Nu cred că un individ solitar<br />
ar fi avut şanse. Ar fi devenit<br />
el însuşi cel urmărit. Este ceva<br />
mişcător să te gândeşti cum trebuie<br />
să fi arătat atunci primele<br />
forme de solidaritate între oameni.<br />
O solidaritate aspră, elementară,<br />
răbdătoare dincolo de<br />
limitele cunoscute până atunci.<br />
Aş vrea să cred că suntem făcuţi<br />
să alegăm până departe,<br />
foarte departe și nu doar după<br />
„cai-verzi-pe-pereţi”...
Change language