Consideraţii privind o eventuală modificare a Tratatului de la Lisabona

oi apariții editorialeTitus Prescure, Radu CrişanArbitrajul comercialModalitate alternativă de soluţionarea litigiilor patrimonialeBucureşti, Editura Universul Juridic, 2010, 381 p.Amploarea arbitrajului comercial în Româniacontemporană, precum şi relativa autonomizare aacestuia, conceput ca alternativă la procedura urmatăîn faţa instanţelor de drept comun de soluţionare alitigiilor patrimoniale, au dus la formularea şiargumentarea unor opinii din partea doctorului îndrept Titus Prescure şi a lectorului universitar RaduCrişan, în calitate de practicieni şi promotori aiarbitrajului comercial, concretizate în lucrarea„Arbitrajul comercial – Modalitate alternativă desoluţionare a litigiilor patrimoniale”.Structurată ca un curs universitar revizuit şiactualizat, cuprinzând nouă capitole, dar şi ca unreper doctrinar pentru practicienii dreptului, lucrareamonografică abordează arbitrajul comercial dinperspectiva celor două specii ale convenţiei arbitrale,clauza compromisorie şi acordul compromisoriu, catemei al acesteia.După introducerea din Capitolul I referitoare lanoţiunea de arbitraj, la arbitrajul comercial, la formele(arbitrajul voluntar şi cel obligatoriu; arbitrajul ad-hocşi cel instituţional; arbitrajul de drept strict şi cel înechitate; arbitrajul naţional şi cel internaţional etc.) şilocul (arbitrajul şi dreptul procesual civil; arbitrajul şidreptul comercial; arbi trajul şi dreptul comerţuluiinternaţional) arbitrajului comercial în cadrulsistemului de drept românesc, autorii evidenţiază înCapitolul II natura şi temeiul juridic al arbitrajuluicomercial, distingând între lex fori (legea naţională astatului pe teritoriul căruia se desfăşoară proceduraarbitrală) şi lex voluntatis – lex contractus (legeaaleasă de părţi conform voinţei lor comune).Capitolul III analizează condiţiile soluţionăriilitigiilor comerciale pe calea arbitrajului, pe caredoctrina le-a sintetizat în mod tradiţional în:capacitatea deplină de exerciţiu a părţilor implicateîn arbitraj, existenţa unei convenţii arbitrale valide şiarbitrabilitatea litigiului supus arbitrajului. Acestultim aspect este completat de cei doi avocaţi cuaprecieri ale instanţei noastre supreme, precum şi cuanumite consideraţii privind arbitrabilitatea cererilorde emitere a somaţiei de plată reglementată deOrdonanţa Guvernului nr.5/2001, cu modificările şicompletările ulterioare şi de Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr.119/2007 privind măsurile pentrucombaterea întârzierii executării obligaţiilor de platărezultate din contracte comerciale, cu modificările şicompletările ulterioare; cu chestiunea arbitrabilităţiilitigiilor privind contractele administrative (acteleadministrative de gestiune) în condiţiile Legiinr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modi -ficările şi completările ulterioare, a Ordonanţei deurgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuireacontractelor de achiziţie publică, a contractelor deconcesiune de lucrări publice şi a contractelor deconcesiune de servicii, cu modificările şi completărileulterioare şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernuluinr.54/2006 privind regimul contractelor de con -cesiune de bunuri proprietate publică, cu modificărileulterioare şi cu problematica arbitrabilităţii litigiilorsocietare, având ca temei Legea nr.31/1990 privindsocietăţile comerciale, republicată, cu modificările şicompletările ulterioare.30 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2011