Consideraţii privind o eventuală modificare a Tratatului de la Lisabona

Studii, opinii, informăriÎn virtutea caracterului reprezentativ aladunării, deliberarea trebuie să fie liberă, publică şicontradictorie. Această ultimă trăsătură permiteopoziţiei să se exprime, dificultatea constând înconcilierea dreptului majorităţii de a decide şi adreptului opoziţiei de a critica. În acest sens, devinesenţiale prevederile Constituţiei, ale regulamentelorparlamentare, precum şi deciziile organelor adunăriicare au competenţa de a organiza şi conduce dez -baterile 11 . Aceasta întrucât poziţiile majorităţii şi aleopoziţiei sunt antagoniste, majoritatea putând folosianumite reguli procedurale pentru accelerareadezbaterilor, iar opoziţia din contră pentru obstrucţionarealor 12 . De precizat că nu există un criteriudecisiv pentru a aprecia caracterul întemeiat sau nu alprocedurilor de accelerare sau de ob struc ţionare,controlul constituţionalităţii regulamen telor parla -men tare fiind, de regulă, o garanţie pentru sancţio -narea exceselor şi pentru asigurarea unui cadru deexprimare a opoziţiei.Alte modalităţi 13 prin care opoziţia se poateexprima faţă de activitatea majorităţii sunt repre -zentate de: finanţarea activităţii acesteia 14 , dreptul dea face parte din anumite organe de conducere aleadunării reprezentative, potrivit principiului propor -ţionalităţii, dreptul la replică, dreptul de a iniţiacomisii de anchetă, de a adresa întrebări guvernului,dreptul de a sesiza judecătorul constituţional, dreptulde a participa la iniţierea actelor normative, dreptulde a avea reprezentanţi în organisme internaţionale,dreptul de a iniţia moţiunea de cenzură, dreptul de adepune amendamente, dreptul de a forma un recurs înfaţa Curţii Europene de Justiţie contra unui actlegislativ european care încalcă principiul subsi di -arităţii 15 , dreptul de a stabili ordinea de zi 16 . Prin11C. Ionescu, Analiza fundamentelor teoretice şi politice alecontrolului parlamentar. Studiu de drept comparat, în: Revistade drept public, nr. 3/2006, p. 15.12M.C. Ponthoreau, Les droits de l’opposition en France penserune opposition présidentielle, în : Pouvoirs, nr. 108/2004, p. 110.13C.M. Pimentel, op. cit., p. 47-49; A. Vermeule, Mechanismsof Democracy, Institutional Design Writ Small, OxfordUniversity Press, New York, 2007, p. 86.14De exemplu, în Germania şi în Suedia, în afara subvenţieipublice pe care o primesc toate partidele politice reprezentate înParlament, cele din opoziţie primesc o alocaţie care le este specialdestinată.15Art. 88 6 alin. (3) din Constituţia Franţei: La solicitarea a şaizecide deputaţi sau a şaizeci de senatori, acţiunea este exercitată dedrept.16A se vedea spre exemplu art. 48 alin. (5) din Constituţia Franţei:O zi de şedinţă pe lună este rezervată ordinii de zi stabilite defiecare cameră la iniţiativa grupurilor de opoziţie din camerarespectivă, precum şi a grupurilor minoritare.ultimul drept, opoziţia are posibilitatea de a criticamajoritatea sau de a trece pe ordinea de zi proiectelegislative importante susţinute de aceasta. Avândscopul de a ajunge la putere, opoziţia foloseşteperioadele dintre alegeri, pe de o parte pentru a criticamajoritatea, iar pe de altă parte de a-şi constitui unprogram politic care să îi asigure alternanţa la putereşi de a-şi selecta cei mai buni candidaţi pentruviitoarele alegeri. În doctrină se vorbeşte adeseadespre aceste drepturi ca despre privilegii ale opo -ziţiei 17 . Dar, în realitate, nu sunt atât de importantedrepturile opoziţiei cât modalităţile de exercitare aleacestora precum şi titularii lor. Cu alte cuvinte,opoziţia ar trebui să răspundă prin oferta sa politicănevoilor sociale din societate, ofertă care să cuprindăinclusiv reformarea clasei politice deja existente.Într-o societate democratică, majoritatea are obligaţiade a accepta minoritatea şi de a-i recunoaşte dreptulde a se opune, iar pe de altă parte, opoziţia areobligaţia de a se face acceptată şi deci de a firecunoscută.Potrivit doctrinei române, opoziţia trebuie săbeneficieze şi să îi fie respectat un anumit statutpentru a-şi realiza rolul responsabil şi constructiv,statut ce exprimă un ansamblu de norme scrise şicutume parlamentare care fixează locul şi rolulopoziţiei în organizarea şi funcţionarea parla men -tului: alcătuirea birourilor permanente şi a comisiilorparlamentare ale fiecărei Camere potrivit configuraţieisale politice trebuie să asigure reprezentareaopoziţiei în aceste structuri; posibilitatea sesizăriiCurţii Constituţionale pentru exercitarea controluluiconstituţionalităţii legilor înainte de promulgare saua controlului constituţionalităţii regulamentelorparlamentare permite continuarea disputei dintremajoritate şi opoziţie; accesul egal al tuturor parla -mentarilor, indiferent că sunt din rândul majorităţiisau al opoziţiei la procedura parlamentară: dreptul deiniţiativă legislativă, iniţierea de moţiuni simple saude cenzură, propunerea de amendamente, formulareade întrebări sau interpelări etc.; asigurarea alternanţeila cuvânt pentru asigurarea caracterului contra -dictoriu al dezbaterilor; posibilitatea de a constituigrupuri parlamentare şi de a beneficia de facilităţileacordate acestora. 1817C.M. Pimentel, op. cit., p. 48.18M. Constantinescu, M. Enache, Opoziţia parlamentară, în:Revista de drept public, nr. 2/2001, p. 53; C. Ionescu, Analizafundamentelor teoretice şi politice ale controlului parlamentar.Studii de drept comparat, Liber amicorum Ioan Muraru-Despreconstituţie şi constituţionalism, Editura Hamangiu, Bucureşti,2006, p. 145.10 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2011