Referințe bibliograficeArticole din revistele <strong>de</strong> drept străineintrate în Biblioteca Consiliului Legis<strong>la</strong>tiv– Bibliografie adnotată ∗ –JOURAL DU DROIT ITERATIOAL1. GOLDSTEI, GERALD ; MUIR WATT, HORATIA. – La métho<strong>de</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> reconnaissance à <strong>la</strong> lueur <strong>de</strong><strong>la</strong> Convention <strong>de</strong> Munich du 5 septembre 2007 sur <strong>la</strong> reconnaissance <strong>de</strong>s partenariats enregistrés =Metoda recunoaşterii, în lumina Convenţiei <strong>de</strong> <strong>la</strong> Munchen din 5 septembrie 2007 <strong>de</strong> admitere a parteneriatelorînregistrate. În: Journal du droit international. – nr.4, 2010, p 1085-1125.“Metoda recunoașterii” <strong>de</strong>p<strong>la</strong>sează frontiera dintre conflictele <strong>de</strong> legi şi recunoaşterea hotărârilor. Ea are caracteristicdarea <strong>de</strong> efecte unei situaţii consacrate în străinătate, sub imperiul unei legi date, fără a trece prin verificarea prea<strong>la</strong>bilăcă elementul <strong>de</strong> ataşare <strong>la</strong> regu<strong>la</strong> conflictului forului este respectată. Fără a exclu<strong>de</strong> total controlul calităţii ataşamentului,noua metodă se preocupă mai mult <strong>de</strong> starea situaţiei dobândite <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> conformitatea cu un factor recunoscut <strong>de</strong>va<strong>la</strong>bilitate în ce priveşte ordinea juridică a forului. După unii, aceste caracteristici ar predispune-o <strong>la</strong> <strong>de</strong>terminareaconflictelor <strong>de</strong> legi în materia parteneriatelor înregistrate, fiindcă noutatea şi diversitatea acestei instituţii nu se pretează<strong>la</strong> formu<strong>la</strong>rea unor reguli <strong>de</strong> conflict c<strong>la</strong>sic care le-ar fi favorabile. Analiza Convenţiei <strong>de</strong> <strong>la</strong> Munchen din 2007 asuprarecunoaşterii parteneriatelor înregistrate, permite studiul avantajelor pe care ar putea să le aducă asupra meto<strong>de</strong>i c<strong>la</strong>sicedin domeniu şi sugerează un număr <strong>de</strong> reflecţii metodologice generale, atingând caracteristicile, obiectivele şifundamentele sale.2. MAHIGA, JEA-GRÉGOIRE. – La délimitation <strong>de</strong> <strong>la</strong> frontère maritime entre <strong>la</strong> Roumanie etl’Ukraine dans <strong>la</strong> mer oire = Delimitarea frontierei maritime între România şi Ucraina în Marea eagră.În: Journal du droit international. – nr.4, 2010, p.1157-1195.În cauza <strong>privind</strong> <strong>de</strong>limitarea maritimă în Marea Neagră a fost pronunţată <strong>de</strong> CIJ o hotărâre cu unanimitatea membrilorsăi, ceea ce <strong>de</strong>notă faptul că dreptul internaţional <strong>de</strong> <strong>de</strong>limitare maritimă a ajuns <strong>la</strong> maturitate. Acesta priveşte în egalămăsură principiul <strong>de</strong>limitării şi <strong>de</strong>limitarea însăşi, mai exact stabilirea liniei <strong>de</strong> separare. Ori, din acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re,linia unică <strong>de</strong> separare susţinând uneori zona economică exclusivă şi p<strong>la</strong>toul continental, a găsit în jurispru<strong>de</strong>nţainternaţională toată susţinerea. Realizarea acestui drept oferă statelor riverane securitatea juridică în re<strong>la</strong>ţiile reciproce.3. MEÉTREY, SÉVERIE. – La participation “amicale” <strong>de</strong> <strong>la</strong> Commission européenne dans lesarbitrages liés aux investissements intracommunautaires = Participarea “amicală” a Comisiei europene înarbitrajele legate <strong>de</strong> investiţii intracomunitare. În: Journal du droit international. – nr.4, 2010, p.1127-1156.În contextul confuz al raporturilor <strong>de</strong> drept al investiţiilor şi dreptul comunitar, Comisia europeană doreşte să participeca “amicus curiae” în procedurile arbitrare intracomunitare, în cazurile care opun un investitor intracomunitar unui statgazdă al investiţiilor, membru al Uniunii. Afacerile AES, Electrabel şi Micu<strong>la</strong>, au fost supuse hotărârii unui tribuna<strong>la</strong>rbitrar af<strong>la</strong>t sub egida CIRDI, ocazii cu care Comisia a cerut autorizarea <strong>de</strong> a participa ca “amicus curiae”, subliniindnevoia unei mai bune articulări între dreptul comunitar şi dreptul investiţiilor. “Amicus curiae” pare să poată furniza unrăspuns procedural, în mod particu<strong>la</strong>r adaptat dificultăţilor legate <strong>de</strong> internormativitatea pe care trebuie să o gestionezetribunalele arbitrare competente pentru tranşarea litigiilor referitoare <strong>la</strong> investiţiile intracomunitare. În paralel, utilizarealui “amicus curiae” <strong>de</strong> către Comisia europeană întăreşte practica acestui mecanism procedural în contenciosul arbitrar.∗Lucrare realizată <strong>de</strong> Maria Luiza Manea şi Lucica Violeta Nicu<strong>la</strong>e, Consiliul Legis<strong>la</strong>tiv36 Buletin <strong>de</strong> informare legis<strong>la</strong>tivă nr. 1 / 2011
Referințe bibliograficeREVUE CRITIQUE DE DROIT ITERATIOAL PRIVÉ4. GODECHOT-PATRIS, SARA. – Retour sur <strong>la</strong> notion d’équivalence au service <strong>de</strong> <strong>la</strong> coordination <strong>de</strong>ssystèmes = Revenire asupra noţiunii <strong>de</strong> echivalenţă în serviciul coordonării sistemelor. În: Revue critique <strong>de</strong>droit international privé. – nr. 2, 2010, p.271-312.Solicitată în toate sensurile în reglementarea conflictelor <strong>de</strong> legi, noţiunea <strong>de</strong> echivalenţă – care garantează integrarea în cazulsituaţiilor simi<strong>la</strong>re <strong>de</strong> instituţii străine – necesită o <strong>de</strong>finiţie justă. Aceasta ar fi posibilă, în primul rând, prin <strong>de</strong>finirea situaţiilor<strong>de</strong> intervenţie a noţiunii, adică prin calificarea raportului <strong>de</strong> drept în ve<strong>de</strong>rea alegerii regulii <strong>de</strong> conflict sau în ve<strong>de</strong>reai<strong>de</strong>ntificării dreptului material şi, în al doilea rând, prin subordonarea echivalenţei rezultatelor <strong>la</strong> exigenţa <strong>de</strong> coerenţă asubiectului. Disciplina care s-a impus va tin<strong>de</strong> să mo<strong>de</strong>leze efectele <strong>de</strong>ciziei <strong>de</strong> echivalenţă, nu numai în ipoteza în care aceastas-ar arăta pozitivă şi ar autoriza o substituire-asimi<strong>la</strong>re sau mai mult chiar, înlocuirea acesteia, dar şi în cazul în care ar finegativă şi n-ar oferi o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re reală a instituţiei străine, caz în care, pentru respectarea întru totul a situaţiei date, se cereadăugarea unei categorii sau figuri juridice noi.5. ZAHER, KHALID. – P<strong>la</strong>idoyer pour <strong>la</strong> reconnaissance <strong>de</strong>s divorces marocains. A propos <strong>de</strong> l’arrêt <strong>de</strong><strong>la</strong> première chambre civile du 4 novembre 2009 = Pledoarie pentru recunoaşterea divorţurilor marocane.Consi<strong>de</strong>raţii asupra <strong>de</strong>ciziei Primei camere civile din 4 noiembrie 2009. În: Revue critique <strong>de</strong> droit internationalprivé. – nr. 2, 2010, p.313-332.Hotărârile din 17 februarie 2004 ale Curţii <strong>de</strong> Casaţie au constituit epilogul jurispru<strong>de</strong>nţei franceze în materia tratamentuluirepudierii pronunţate în Maroc. Doamna Gannagé, <strong>de</strong> origine marocană, a cerut divorţul <strong>de</strong> soţul său, în Franţa, chiar dacă încalitate <strong>de</strong> soţie era privată <strong>de</strong> un drept egal cu al soţului în materia <strong>de</strong>sfacerii căsătoriei. Codul marocan al familiei statutează<strong>de</strong> <strong>la</strong> această dată (februarie 2004) o nouă procedură <strong>de</strong> divorţ <strong>de</strong>numită “divorţ pentru <strong>de</strong>zacord”, respectând principiulegalităţii soţilor.REVUE DE SCIECE CRIMIELLE ET DE DROIT PÉAL COMPARÉ6. La distinction du dommage et du préjudice en droit pénal = Diferenţa între daună şi prejudiciu în dreptulpenal.În: Revue <strong>de</strong> science criminelle et <strong>de</strong> droit pénal comparé. – nr.3, 2010, p.561-585.Chemată <strong>la</strong> întărirea numeroaselor discipline juridice, în special în dreptul răspun<strong>de</strong>rii civile, cu scopul <strong>de</strong> a regu<strong>la</strong>riza fluxul<strong>de</strong> in<strong>de</strong>mnizaţii, distincţia dintre daună şi prejudiciu este importantă. Totuşi, chiar dacă distincţia a<strong>de</strong>vărată este <strong>la</strong> modă, nuse poate spune că ea ar fi utilizată abuziv, pe măsura numărului mare <strong>de</strong> interese care i-ar putea fi asociate. Iar dacă dreptulroman, al cărui rafinament îl cunoaştem, a procedat <strong>la</strong> această distincţie, înseamnă că prezenta o utilitate reală. Materia penalănu poate scăpa fenomenului, distincţia dintre daună şi prejudiciu putând c<strong>la</strong>rifica înţelegerea infracţiunii penale, atât înelementul său material cât şi în elementul său moral.7. BEAUSSOIE, GUILLAUME. – Recherche sur <strong>la</strong> notion <strong>de</strong> <strong>la</strong> personnalité en droit pénal = Studiuasupra noţiunii <strong>de</strong> personalitate în dreptul penal. În: Revue <strong>de</strong> science criminelle et <strong>de</strong> droit pénal comparé. –nr. 3, 2010, p. 525-544.În dreptul penal, ca şi în dreptul civil, pare dificil, chiar şi astăzi, să sistematizăm înţelesul juridic al “drepturilor personalităţii”.În consecinţă, tentaţia <strong>de</strong> a face aceasta a fost amânată, cu atât mai mult cu cât este vorba <strong>de</strong> a “cataloga” aceste obiecte, foarteparticu<strong>la</strong>re, într-o manieră specific penală. La o analiză atentă, această alegere nu este neapărat cea mai pertinentă, nici chiarpentru dreptul penal. Etichetarea – <strong>de</strong> multe ori surprinzătoare – din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re juridic a atributelor persoanei umane, îne<strong>la</strong>nul contemporan al consi<strong>de</strong>rării dreptului faţă <strong>de</strong> bunurile corporale, incită <strong>la</strong> studiu, <strong>privind</strong> din unghiul proprietăţii. Înaceastă privinţă, rolul incontestabil jucat <strong>de</strong> dreptul penal <strong>de</strong>monstrează că abordarea personalităţii prin intermediul faptelorpenale care îi sunt atribuite, poate contribui <strong>la</strong> c<strong>la</strong>rificarea acestei analize, făcută pe alocuri <strong>de</strong> câţiva civilişti. Este vorba, înconcluzie, <strong>de</strong> prezentarea, <strong>de</strong>monstrarea şi extragerea tuturor consecinţelor unei ipoteze: dacă fiecare faptă penală pe<strong>de</strong>psită,asupra unui element al personalităţii cuiva, constituie o posesie frauduloasă?8. CECCALDI, STÉPHAE. – Sur <strong>la</strong> nature conjecturale <strong>de</strong> l’élément moral: l’exemple <strong>de</strong> <strong>la</strong>dénonciation calomnieuse = Despre natura conjuncturală a elementului moral: exemplul <strong>de</strong>nunţuluicalomnios. În: Revue <strong>de</strong> science criminelle et <strong>de</strong> droit pénal comparé. – nr.3, 2010, p.587-598.Articolul 226-10 din Codul penal francez <strong>de</strong>fineşte elementul moral al infracţiunii <strong>de</strong> <strong>de</strong>nunţ calomnios ca fiind fapta pe carenu o cunoaştem (total sau parţial) în momentul în care facem <strong>de</strong>nunţul în faţa autorităţilor. Excesele formale ale textului<strong>de</strong>nunţului scot a<strong>de</strong>sea în evi<strong>de</strong>nţă intenţia calomnioasă. Cercetarea este uşurată prin <strong>de</strong>monstrarea prea<strong>la</strong>bilă a falsului dinfaptul <strong>de</strong>nunţat, unul din elementele materiale ale infracţiunii. Dar acest “prea<strong>la</strong>bil” este apanajul acuzelor <strong>de</strong> natură penală,al cărui caracter <strong>de</strong> falsitate, stabilit prin achitare, necondamnare sau neîncepere a urmaririi – motivate, asupra faptei sauimputării persoanei <strong>de</strong>nunţate, simplifică investigarea elementului moral. În toate cele<strong>la</strong>lte cazuri, articolul 226-10 alin.3subordonează constituirii infracţiunii “lipsa pertinenţei acuzaţiilor”. Această condiţie ambiguă, pe care legiuitorul nu a <strong>de</strong>finit-Buletin <strong>de</strong> informare legis<strong>la</strong>tivă nr. 1 / 2011 37
- Page 1 and 2: STUDII, OPINII, INFORMĂRIConsidera
- Page 3 and 4: Studii, opinii, informăriIV. HOTĂ
- Page 5 and 6: Studii, opinii, informăriflagrant
- Page 7 and 8: Studii, opinii, informăriDe asemen
- Page 9 and 10: Studii, opinii, informăriAstfel,
- Page 11 and 12: Studii, opinii, informărice prive
- Page 13 and 14: Studii, opinii, informăriConsidera
- Page 15 and 16: Studii, opinii, informăriperfecte,
- Page 17 and 18: Studii, opinii, informări5. especi
- Page 19 and 20: Personalități ale Consiliului Leg
- Page 21 and 22: Personalități ale Consiliului Leg
- Page 23 and 24: oi apariții editorialeci asistăm
- Page 25 and 26: oi apariții editoriale„Curtea Co
- Page 27 and 28: oi apariții editorialecalificarea
- Page 29 and 30: oi apariții editorialePunând în
- Page 31 and 32: Referințe bibliograficecă bunuril
- Page 33: Referințe bibliografice20. PEICU,
- Page 37 and 38: Referințe bibliografice13. OWAK, C
- Page 39 and 40: Referințe bibliografice26. DIEU, F
- Page 41 and 42: Referințe bibliografice39. WAFEU T
- Page 43 and 44: Referințe bibliograficepersonal ş
- Page 45 and 46: Referințe bibliografice61. CHEVALL
- Page 47 and 48: Referințe bibliografice7 - CIOCHI
- Page 49 and 50: 26 - MIHĂILĂ, OAA. Adopţia : dre
- Page 51: Consiliul Legislativ - Bucureşti,