de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

PSEUDOJURNALEUGEN IONESCU – PATRU DATE CARDINALE: stabilireadefinitivă în Franţa (21 iunie 1942), adoptarea limbiifranceze în operă (iunie 1950), trecerea în nefiinţă (28martie 1994), aniversarea cu fast a naşterii în ţara natală(13/26 noiembrie 2009).Mircea ColoşencoReproducem, din vol.Eugen Ionescu. Profilspiritual, de Marin Diaconu,cu acordul autorului, cap.Repere biobibliografice şispirituale.1909-2010 (selectiv),pentru a ilustra faptul că genialulscriitor conaţional creştin ortodoxa fost sărbătorit pretutindenicu distincţie, în patria lui deorigine, iar opera i-a fost tipărităîn totalitate, în limba română, înediţii multiple.… Totuşi, antiromâninotorii alogeni nu abandoneazăotrăvurile…EUGEN IONESCU – REPERE BIOBIBLIOGRAFICEŞI SPIRITUALE 1909 – 20101942 iunie 21 – Pleacă în Franţa, la Legaţia României(de la Vichy), ca secretar de presă şi cultural (ajutat deVictor Rădulescu-Pogoneanu şi Constantin Vişoianu). Estenumit cu data de 1 iulie. Va fi secretar pentru doi ani şi ceva.(Pentru activitatea diplomatică – vezi: ArhivaDiplomatică a Ministerului Afacerilor Externe;Inventar personal - E.84.) decembrie 1 –este detaşat la Marseille, la Radio Marseille,deţine cronica literară (până la începutul lui1943).1943 august - este numit secretarcultural principal. Scrie Englezeşte fărăprofesor. Trimite un exemplar lui PetruComarnescu şi altul lui Oscar Lemnaru (Comarnescu va publica textul primit în 1965;cel trimis lui Oscar Lemnaru nu se ştie undes-ar mai putea afla).1944 august 26 – la Paris, se naşte fiicaAnne-Marie-Thérèse France („dacă pierde unnume sau două, o să-i mai rămână destule”– Eugen Ionescu, 1946). Familia locuieşte înstr. Claude Terrasse nr. 38. Arşavir Acterian segândeşte (şi în scris: „Seara”, 23-24 ianuarie;semnătura: Ar. M.) la cel aflat La Paris şi laVichy…1945 septembrie 19 – Scrisoarecătre Tudor Vianu (Bucureşti). Septembrie– vizitează din nou Chapellle-Athenaise; acum şi cu Marie-France (un an şi o lună). Septembrie – se reîntâlnesc, laParis: Emil Cioran, Mircea Eliade şi Eugen Ionescu. Traduceîn colaborare cu Gabrielle Cabrini şi scrie o prefaţă la PavelDan, Le Père Urcan ( Marsilia, ed. Jean Vigneau); prefaţătradusă în limba română de Cornel Regman, 1965).1946 – Locuieşte în str. Claude Terresse, nr. 38.Martie - în „Viaţa Românească” (nr. 3) apar Fragmentedintr-un jurnal intim („Scrisori din Franţa”). Anumeinstituţii se simt jignite. Martie-aprilie - campanie depresă şi proces declanşate de art. din „Viaţa Românească”.Participă la campania de presă: „Dreptatea nouă”,„Liberalul”, „Scânteia”, „Glasul Armatei”, „Universul”,„Aurora”, „Era nouă”, „Naţiunea”, „România liberă”, „Vesteanouă”, „Vrerea” ş.a. Printre articole: O precizare a „VieţiiRomâneşti” („Universul”, 27 martie); Un comunicat aldomnului Ministru de Război („Universul”, 1 aprilie);Comunicatul Ministerului de Război („Glasul Armatei”, 1aprilie); Un comunicat al Ministerului de Război („Românialiberă”, 3 aprilie); Un Căpitan, Pentru Eugenioneşti şipatronii lor („Deşteptarea nouă”, 7 aprilie); Protestelearmatei împotriva calomniatorilor ei („Glasul Armatei”, 29aprilie, 6 mai) ş.a. Mai – tatăl, Eugen N. Ionescu, esteavocat al lui Mihai Antonescu în procesul(„marii trădări8552 www.oglindaliterara.ronaţionale”: 7-18 mai) intentat lui Ion Antonescu, MihaiAntonescu, Gh. Alexianu ş.a. Mai 29 – la Secţia I a CurţiiMarţiale a C II A (preşedinte – col. Filip, procuror – maiormag. Trepceav), se judecă procesul intentat lui EugenIonescu („fost ataşat de presă al Legaţiei din Paris şi autorularticolului injurios…”); se judecă în lipsa autorului. Sentinţa:condamnat la: „5 ani închisoare corecţională pentru ofensaarmatei; 6 ani închisoare corecţională pentru ofensanaţiunii; 5 ani interdicţie corecţională”; se cere extrădarea.Presa comunică în numerele datate 31 mai (apărute în 30mai). (Articolul a fost retipărit în: Război cu toată lumea,1992, p. 269-274; vol. Colectiv „Viaţa românească”. O sutăde ani într-o carte, 2006, p.211-216.). (O bună rezumarea campaniei de presă şi a procesului; Marta Petreu, „Unoarecare Eugen Ionescu…”, în „Apostrof”, 11-12, 2000(„Dosar Eugen Ionescu”); inclus în vol. Ionescu în ţaraTatălui,2001). Iunie 27 – trimite o scrisoare lui TudorVianu. Iulie 24 – expediază o altă scrisoare către ŞerbanCioculescu (publicată: 1971). (Ultimele două scrisori suntadresate celor care demisionează din comitetul pentrupremierea lui Nu, 1934). Iulie – vacanţă, cu familia, laVerdun-sur-Garonne (în apropiere de Toulouse). August –dedicaţie pentru Oscar Lemnaru pe Sclipiri. Octombrie 3 –la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, începe procesulunui grup de miniştri antonescieni (al doilealot al „criminalilor de război”; inculpaţi: MirceaCancicov, Ion Sichitiu, Mircea Vulcănescu,Alexandru Marcu, Ioan C. Petrescu, Ion D.Enescu ş.a. (Sentinţa: 9 octombrie.) AvocatulEugen N.Ionescu îl apără pe generalulConstantin Şt. Constantin, pensionar. ( Vezi:„Glasul Armatei”, 10 octombrie.).1947 ianuarie – vrea să lucreze încadrul secţiei literare a delegaţiei Românieila Paris, pentru tratatul de pace. Martie28 – scrie altă scrisoare lui Tudor Vianu. ÎnParis, întâlnire cu Mihai Ralea (aflat în drumspre Washington, ca ambasador). Trimitemanuscrise lui Ion Caraion, spre a fi tipărite înţară. Îi propune lui Miron Radu Paraschivescusă publice în „Contemporanul”, „Scrisori dinParis”. N-au fost scrise.1948 februarie 9 – scrisoare cătreTudor Vianu: „O duc, aici, rău; starea meamaterială este infinit mai mult decât precară.În ţară, în urma acelui articol care a culminatcu dezavuarea „tactică” a lui M. Ralea – numai am nicio situaţie, de atâta timp. De 3ani de zile îmi trec ultimul rest de tinereţe în aşteptareaîmplinirii promisiunilor lui M. Ralea de a-mi „aranja”situaţia (printr-o numire, de pildă, de lector în Franţa sauîn apropiere, în post vacant, sau altceva la o legaţie) pesteo lună, peste 3 luni, peste nouă luni. Aştept şi nu maipot, nu mai putem aştepta. Există totuşi posibilitatea caaşteptarea să fie împlinită. O face şi pentru alţii. Despremine a zis de atâtea ori că „mă apreciază”: asta înseamnăcă nu ar avea motive să-l mustre conştiinţa morală dacămi-ar veni în ajutor. I-am tradus Explicarea omului, EdituraPresses Universitaires a primit-o. Am avut mari dificultăţide traducere: cartea e scrisă neglijent, cu pleonasme etc.,deşi interesantă în fond. Aş traduce şi Teoria valorilor dacăaş avea linişte, adică o situaţie materială echilibrată. Amtrimis un manuscris în ţară, mare; Lumina falsă, urmat deJurnalul unui necombatant. Manuscrisul se află la Caraion,care nu-mi găseşte editor. Am mai scris o carte, în care amexperimentat o tehnică a dezagregării intelectuale totale. Einutil s-o mai trimit în ţară – am să încerc să mă traduc pemine în franţuzeşte – dar a trebuit să traduc pe alţii, ca săpot avea un franc. (…) deocamdată sunt nevoit să te rogsă mă aminteşti, presant, lui Mihail Ralea”.(continuare în nr. viitor)

Mircea RaduIacobanValidăriwww.oglindaliterara.roESEUCondeierii evrei plecaţi din Iaşi către zări mai calde se pare că tânjesc după atmosferaculturală a capitalei moldave – altfel nu se explică de ce se străduiesc să-şi publice cărţile totla Iaşi. Dorel Schor, de pildă, deşi putea afla oricând o editură la Haifa ori Netanya care să-itipărească volumul de aforisme „Înger cu coarne”, a ţinut să şi-l vadă editat tot la „Junimea”, undedebutase cu aproape patru decenii în urmă. A trimis manuscrisul prin internet şi şi-a primit cărţileprin colet poştal – demers, desigur, mai complicat, dar care, odată parcurs, aduce cu sine bonusulvalidării ieşene, totdeauna echivalentă cu un certificat de calitate.În 2001 am prefaţat cea dintâi carte a lui I. Ştiru („Un israelian în jurul lumii”), fost colegla secretariatul de redacţie al revistei „Cronica”. Iată-l acum la a patra carte, editată tot la Iaşi şilansată în prezenţa autorului („Somnul de după-amiază al Atlanticului”, Ed. „24 de ore”, 2010).S-ar zice că-i vorba despre o carte cuprinzând însemnări de călătorie. Şi chiar aşa-i, dar nu (numai)de asta ne-a trezit real interes, ci mai ales pentru zăcământul de informaţie memorialistică înstare gemă referitoare la Iaşii anilor ’60. Când spun „în stare gemă” am în vedere mai ales ineditulrelatărilor reportericeşti. Sumedenie de vechi... noutăţi afli despre ieşenii de altădată, pe care,chiar dacă i-ai cunoscut cândva, n-ai avut când şi cum să le intuieşti până la capăt adevăratapersonalitate. Se ştiu, acum, mai multe despre Iaşiul interbelic, datorită unei adevărate pleiadede memorialişti cu har, decât despre oraşul şi orăşenii celei de a doua jumătăţi a veacului XX. Pecale de a deveni umbre, unii îşi mai poartă trudnic bătrâneţile pe străzile urbei, dar cei mai mulţis-au călătorit pe cealaltă lume.Şi cum uitarea e scrisă-n legile omeneşti, dacă nu se găseşte un condei care să-i evoce, lise mistuie până şi urma amintirii. Pe bună dreptate, I. Ştiru consideră că „Nu-i deloc sănătos, ba e de-a dreptul păgubosobiceiul de a nu nota gospodăreşte în vreun carneţel – aşa, ca să fie – câte un fapt de viaţă sau din lecturi, mai fericit, maitrist, pentru a curta specia literară numită memorialistică.” N-aş crede că autorul a dat curs până la capăt acestui autoîndemnşi a pus la bătaie străvechi carneţele de însemnări, ci a înfiripat din câteva linii portretele ieşenilor de altădată întemeiul tezaurului de amintiri – adevărata şi singura zestre preţioasă avută la părăsirea ţării. Desigur, Ştiru evocă în primulrând personalităţi din rândul coreligionarilor. Ceea ce-i motivat şi pe deplin explicabil, câtă vreme populaţia evreiască (într-ovreme, la Iaşi chiar majoritară!) a avut pondere însemnată nu numai cifric, ci şi prin contribuţiile în domeniul ştiinţelor, artei,administraţiei.Există, în carte, şi o galerie la fel de bogată şi la fel de cald-respectuos evocată a unor ne-evrei de marcă, de lanefericitul poet George Mărgărit la criticul N. Barbu, rectorul Livescu, profesorul Ciopraga, până la arbitri de fotbal orilibrărese. Cum observă Ion Holban în prefaţa cărţii, evocările lui I. Ştiru pledează implicit pentru ideea de model, atâtde necesar la început de contorsionat veac XXI (când, la noi, sunt larg şi agresiv mediatizate anti-modele de tip Becali& comp.), cât şi totdeauna în istoria oricărei naţii. Personajele portretizate în această recentă carte s-ar putea defini prin„modestie, bun simţ, bună cuviinţă, generozitate, respect faţă de semeni.” Ştiru însuşi este o persoană manierată, de bunăţinută intelectuală, care a izbutit să-şi păstreze nealterată buna cunoaştere a limbii române. Constat, de la o carte la alta,o benefică maturizare a scriiturii şi o mai atentă construcţie narativă. Cartea se citeşte cu plăcere. N-au fost prea fericitevremurile evocate, dar oameni de valoare, care a făcut ca Iaşiul să-şi păstreze fiinţa cea adevărată, au existat şi, pe bunădreptate, merită evocaţi.Secretarul de stat american James Baker îi ceruselui Eduard Shevardnadze sa invadeze România. Astace este? James Baker a venit la Bucuresti si primul pecare l-a pupat a fost Laszlo Tokes. Dupa care, FrancoisMitterrand s-a dus la Budapesta si a spus ca Ungarieii s-a facut o mare nedreptate la Trianon. Dezgropasecurea razboiului dintre români si unguri.- Deci, momentul s-a ratat atunci. Conjuratiacontinua? Ce anticorpi avem sa rezistam mai departe?- S-a ratat, iar politicienii nostri nu pot spuneînca tot. Nu se mai face acum acest gen de operatii.Programul de la Stuttgart este însa în functie.- Nu credeti ca distrugerea acestor tari fostecomuniste vine si din interior ? Toate aveaueconomii centralizate, izolate de piata mondiala, decinecompetitive. Nu pentru ca n-au putut tine pasul cueconomia mondiala au ajuns „cadavre în noapte”?- Diferenta între Hitler, care a invadat Polonia cutancurile, si cei care ne invadeaza pe noi cu pretentiileimpuse de Fondul Monetar International sa ne vindemPetrom-ul si Banca Comerciala Româna sunt deosebitenumai în forma.- Cine l-a obligat pe Adrian Nastase sa deaPetromul cu clauze secrete, sa nu stie nimeni?- Li s-a batut cu pumnul în masa tot timpul. Osa ziceti ca avem o clasa politica tradatoare. Dupace a esuat distrugerea violenta, au ramas cele douamijloace de distrugere:- montam o clasa politica dispusa sa-si vândatara;- constituim o intelighentie noua, antinationala,cu ajutorul lui George Soros.Oricât de greu a fost în secolul trecut pentru noi,intelectualul român a resistat si a reusit sa iasa iar lalumina.Au fost trei coloane de intelectuali care veneau dinperioada interbelica. O coloana a fost exilul românesc.Cu toate dezbinarile lui, a realizat cele mai frumoase publicatiiculturale românesti – „Destin”, „Caiete de dor”. PrinEliade, Ionescu si Cioran spiritul românesc s-a ridicat pecele mai înalte culmi. Acestia au facut au facut din geniulcreator românesc o prezenta mondiala. A doua coloanaau format-o rezistentii din puscarii.A treia coloana o formeaza „colaborationistii”: IonGheorghe Maurer, Petru Groza, Patriarhul Iustinian,Atanasie Joja, Mihail Ralea, Mihail Sadoveanu, GeorgeCalinescu, George Ivascu si multi altii. Toti au venit lânga„ciocanarii” nostri, Gheorghe Gheorghiu-Dej si ai lui,care poate ca nu aveau decât un interes personal; nu aveauinteresul sa apere natiunea româna, ei voiau doarsa-si apere scaunul în fata Anei Pauker si a tuturorcelor care venisera de la Moscova sa lichideze neamulromânesc pentru tatuca Stalin.Ei stiau ca suntem vânduti. Patriarhul Iustinianle spunea apropiatilor: „Nu mai asteptati americanii !Veniti lânga noi, sa facem ce putem !”Mihail Sadoveanu a spus: „Daca nu scriam Luminavine de la Rasarit, daca nu eram cu ei, opera mea erainterzisa 20 de ani, ca si a lui Nicolae Iorga, OctavianGoga si a celorlalti”.În momentul în care s-a creat o intelectualitateadusa pe tancuri din Uniunea Sovietica si impusaromânilor, când un om ca George Calinescu a fostînlocuit cu Ion Vitner, când Nicolae Moraru eiusdemfarina devenisera dictatorii absoluti ai culturii române,daca nu mai aveai în aceasta cultura nici un Sadoveanu,nici un Calinescu, ce-ar fi fost cultura româna?- Era A. Toma, era Silviu Brucan.- Asta si spun. Unchiul meu, Constantin C. Zamfirescu-Cateasca, omul care fusese delegatul Partidulului NationalLiberal, împreuna cu Bebe Bratianu, la formarea BloculuiNational-Democrat, a murit în puscarie, asteptându-i peamericani.(continuare în nr. viitor)8555

RESTITUTIOEXCLUDEREA LUI FREUD DIN PARTIDUL COMUNISTHoria PatrascuMichel Onfray este un autor deja cunoscut cititoruluiromân, traduceri ale cărţilor sale fiind publicate pînăacum la alte două edituri: Nemira (Pîntecele filozofilor.Critica raţiunii dietetice şi Raţiunea gurmandă. Filozofiagustului, ambele publicate în acelaşi an: 2000) şi Polirom(cu o monumentală Contra-istorie a filozofiei în şasevolume, 2008-2011). Asumîndu-şi rolul unui gînditornonconformist şi incomod, Michel Onfray îşi propune să iaîn răspăr tot ceea ce a fost consacrat prin girul tradiţiei,al culturii şi al educaţiei oficiale. Mulţi ani profesor înînvăţămîntul secundar, opinia lui Michel Onfray referitoarela învăţămîntul universitar (fieful culturii oficiale, canonice)decurge dintr-o luciditate imediat învecinată fierii, victimădirectă a conformismului, anchilozei şi lenei intelectualede care sînt cuprinşi deseori universitarii*, Onfray nu ezităsă sesizeze şi să condamne suficienţa cu care aceştiaimpun programele, listele de autori, criteriile de evaluare,subiectele de examene în conformitate cu un întreg sistemde idei primite de-a gata.Unul dintre autorii canonici impuşi de Universitate viaMinisterul Educaţiei ca obiect de studiu la disciplina filozofieeste nimeni altul decît... Sigmund Freud. Ideile de-a gata(„cărţile poştale“) livrate la pachet odată cu acest numenu sînt multe, dar sînt fixe. Onfray aminteşte zece dintreele, nu înainte de a ne avertiza că ar puteaalcătui o listă mai lungă. Cele mai iritanteclişee se referă la calitatea de om de ştiinţăa lui Freud şi la statutul de teorie ştiinţificăatribuit teoriei psihanalitice, la eficienţacurei psihanalitice, la universalitateacomplexului lui Oedip, la psihanaliză cadisciplină emancipatoare. Împotriva acestorteze, Onfray propune o listă de „contracărţipoştale“: Freud nu e om de ştiinţă,iar teoria psihanalitică derivă din filozofie,nu din ştiinţă, psihanaliza nu vindecă penimeni (cazurile raportate ca reuşite sîntsimple mistificări), complexul lui Oedipexistă... numai în mintea lui Freud, singurulom atins vreodată de complexul lui Oedip,psih analiza este ceea ce se numea în EpocaLuminilor antifilozofie...Adversar al suspansului, Onfrayîncepe direct cu concluziile, iar cele 463 depagini ale cărţii se străduiesc să îl facă peSigmund Freud să nu le dezmintă. Prin faţanoastră va defila deci un Freud completneştiinţific, obsedat sexual, cocainoman,şarlatan, mincinos, avar şi arivist, egoist, vanitos şinerecunoscător cu binefăcătorii săi, incestuos, plagiatorşi lipsit de orice talent. „Geniul“ lui Freud este emergentdefectelor şi incapacităţilor sale. El „descoperă“ psihanalizaca alternativă la eşecurile succesive din viaţa sa: esteincapabil să hipnotizeze, să practice medicina, să fie unfilozof veritabil, să dezvolte o teorie coerentă, să fie om deştiinţă, să-şi atragă clienţi. Aflăm că, în cabinetul său dinViena, Freud mai mult şoma, iar cazuistica îi era asiguratăde propria imaginaţie descătuşată de o doză serioasă decocaină. Cocaina este şi instrumentul... crimei pentrucă – aţi ghicit! – lista tuturor relelor ar fi fost incompletăfără răul suprem, crima! Freud, acest detracat travestit înhaine de doctor, şi-a ucis un prieten căruia i-a indicat săşiinjecteze subcutanat cocaină în cadrul unui experimentdestinat dovedirii calităţilor acestui drog, al cărui adeptfervent era în acea perioadă. Nu vă grăbiţi să trageţi linie:Freud este un asasin în serie! Din cauza administrăriigreşite a unui medicament, provoacă moartea unei tinerefemei, Mathilde, apoi, din cauza unei erori de diagnostic(Freud confundă durerile abdominale provocate de otumoră abdominală cu o simptomatologie isterică), „ucide“o fată de 14 ani. Iar dacă mai există ceva dea supra răuluisuprem, un rău supra-suprem, ei bine, Freud l-a comisşi pe acela: a fost antisemit! Pentru acei cititori cărorale sună foarte rău oximoronul „evreu antisemit“, Onfrayscoate asul din mînecă: ultra-cunoscuta şi ultra-contestatateorie a urii de sine evreieşti elaborată de Theodor Lessingacum aproape un veac.Tomul lui Onfray, o adevărată antimonografie Freud,îşi propune, cum însuşi titlul cărţii anunţă, să demitizezeun idol al culturii europene moderne – psihanaliza. Tiruldemitologizant este îndreptat însă exclusiv spre fondatorulpsihanalizei dintr-un motiv foarte simplu: psihanaliza esteo teorie care i se potriveşte lui Freud şi numai lui Freud.Teoria lui Onfray potrivit căreia o teorie (în cazul de faţăteoria psihanalitică) se aplică numai în cazul celui careo propune (aici Sigmund Freud) este un paradox jucăuşdin specia „cretanului mincinos“. Căci dacă „teoria” luiOnfray ar fi adevărată, ar însemna că Onfray nu ne spunenimic adevărat despre Freud, ci doar despre el însuşi. Lasla o parte inconsecvenţa demersului însuşi: pentru a neconvinge că teoria psihanalitică este falsă, Onfray aduceo imensă cantitate de dovezi, adunate din scrierile şibiografia lui Freud. Demonstraţia lui dovedeşte contrariul:psihanaliza este adevărată sau funcţională. A dovedi căpsihanaliza funcţionează în cazul lui Freud (ceea ce nicimăcar Freud nu ar nega) nu înseamnă a dovedi că efuncţională numai în cazul lui Freud, ceea ce Onfray totuşisusţine, ignorînd deosebirea între o judecată particulară şio judecată universală.Metoda terapeutică freudiană (princare nu doar că nu-şi însănătoşeştepacienţii, dar mai rău îi îmbolnăveşte sauchiar îi bagă în mormînt) este, conform luiOnfray, cît se poate de simplă: Freud îşiproiectează propriile dorinţe incestuoase şiparicide asupra pacienţilor săi, elaborînd oteorie care, generalizînd răul particular decare suferă el însuşi, îi uşurează acestuiasuferinţa. Ca să devină normal în propriiiochi, Freud are nevoie de o teorie care săcertifice că toţi sînt la fel de anormali ca şiel, iar pentru ca teoria să nu rămînă simplăteorie, mai e necesară doar... confirmareaadusă de anumite cazuri concrete.Onfray ignoră două întrebări pe careipoteza lui le ridică imediat. Prima: cum eposibil să explici boala unui bolnav psihic(Freud, în opinia lui Onfray) prin teoriaacestuia despre boală; dacă Freud esteîntr-adevăr bolnav, nu este şi teoria lui„bolnavă“, un simplu delir ideatic imposibilde luat în calcul altfel decît ca simptomdescifrabil printr-un alt model explicativdecît cel pus la îndemînă de bolnavul însuşi?! Căci tocmaiaşa procedează Onfray: îl explică pe Freud prin freudismşi aplică modelul psihanalitic explicării nevrozei de caresuferea Freud, recurgînd la concepte psihanalitice precumsublimare, reprimare, refulare, ambivalenţă etc. Cea de-adoua întrebare se referă la contradicţia implicită în aceastăaserţiune: cum putem înţelege ceva ce îl priveşte exclusivpe un singur om?Dacă afirmaţiile lui Freud se referă doar la suferinţa lui,neîmpărtăşită de nimeni alt cineva, cum se face că Onfrayînsuşi le poate înţelege, discuta, analiza fără să priveascănedumerit la ele ca la nişte simple glosolalii ininteligibile?Onfray este însă atît de hotărît să-l „apună“ pe Freud încîtnu mai ţine seamă deloc de contradicţii. Cum ar fi aceeacă deşi freudismul se aplică exclusiv lui Freud, totuşi nuFreud a inventat psihanaliza. Fiind incapabil să inventezeceva, inclusiv ceea ce i se aplică numai lui, Freud a furat, aplagiat, a măsluit în aşa fel încît să pară că psihanaliza estecreaţia lui, cînd de fapt este creaţia lui Josef Breuer, a luiPierre Janet, a lui Nietzsche, a creştinismului (spovedaniaeste o tehnică psihanalitică avant la lettre), a lui Gorgias,în sfîrşit... a lui Antiphon din Atena, adevăratul întemeietoral psihanalizei (p. 330).îCapitolul final al cărţii, intitulat „Bibliografie“, ne lasăsă aflăm că ideile enunţate de Onfray pe parcursul cărţiisale au mai fost susţinute de un număr destul de mare de8556 www.oglindaliterara.ro

LAURENTIUSELEGIANPOEZIELlelu NicolaeVALAreanu(Sârbu)George M.NicoarAAvântSimţeam cum răsaridin mineca din pământul încăcrud;simţeam mirosul deproaspăt şi udal aerului răsfiratdupă ploaieşi încercam să teazvârlîn odaieşi să te-nchid pe vecienimenisă nu te ştie...Dar tu creşteai în lumina din zorişi-ţi arătai coarne verzi şi ude,blestemat melc al ierbii crude!ş-alunecai pe frunza sufletului meu,răsărită la un picior de curcubeuşi-atunci mult aş fi vrutsă te las pierdut.Rânjeai din oglinda gândului meuşi mi-ai gravat un zâmbet pe chipca un desen uitat în nisip.De ce te-aş urma? De ce m-aş opune,foc înălţat de inimi nebunecu sentimente mari,din suflete tari?La galopÎmi luai la galop bocancii de rezervăŞi-o luară, ştrengarii, doi paşi înainte-mi,Lăsându-se purtaţi de maree, de vervăŞi-i provocai să prindă din urmă cuvintemipierdute, risipitepe căi necucerite.Le ieşii dinainte dintr-un plic cu timbru,Vrând să le dau startul c-un flutur depetală-Dar mă îngheţă voalul cu miros decimbruPe care îl lăsară când se-ndepărtară‘n ochii necunoscuţiai paşilor pierduţi…Eu îi privii din urmă, în ochi c-o sărutare,-dată de bucăţi rupte din alfabet-Când bucuros ca tatăl ce-şi vede fiulmare,Când ca adolescenta cu zâmbetul şiretînflorit în panacâte unui poet.Iar la final de zbor prin timp, spaţiuetern,Într-o odaie ştearsă de ani de aşteptări,Demult nu mai palpită degete ce cernVersuri sub hipnoza unei muţi strigăride liră învechită,de mine oropsită…1. ploaiaDupă atâta arşiţăse topesc toatesentimentelese decoloreazăne lipim pielea asudatăunul de altulca de un râucu sânge şipotindprintre bolovaniIntrăm cu sufletul în păsărişi trec prin noi cu aripi recise aprind pietrele şi respiră greupe umeri apasă greutatea anotimpurilornorii au plecat pe ţărmuri străinefulgerele au fost spânzurate în ploaieAproape neinspiraţine frecăm la ochi cu clipeleşi ele ne iubesc cu dureri în genunchicare prevestesc ploaia2. o pasăre îşi admiră zborulcu un picior în apăajut valurile să unduiascăsub un copac care şi-a înghiţit limbaînalţ zmeie pe frânghiipână-n ochiul soarelui plictisitde genele falseaerul se răreşte de furiecerul se decolorează pe dedesuptca o pânză expusă pe tavanse aud sunete ruginite de toamnăcineva ridică din umeri şi strigăeu mă mulţumesc să-l ignorsimt cum mi se despoaie gândurileşi se îmbibă cu seminţe de vânt3. lup singuraticîncercuit de constrângerifug din propriul învelişai grijă căderea să-mi fie linăpentru că nu mai am aripioamenii mi le-au tăiat în dureriaerul mi-a îngreunat ritmul respiraţieiîn centru inimii unde pulsa viaţasunt camere goalenu le locuieşte nimeninici măcar tugrăbeşte-teînchide toate ferestrele gânduluisă nu mă strecor în tinefă-mi detaşarea uşoarămă voi pierde prin ceţurica un lup singuraticŞtii că atunci..Curgeau cuvinteleCu timpul iubiriidinspre mări..Cu tăcerea ce purificăTrezesc demonii dinzări..Înger cu aripi delumină..Trăieşte-mă ajungându-mă către nori,către noi,către Acolo al nostru,către Împlinire..Unde e timpul?Unde e spatiul?Fără putere în faţa ta..S-a topit pământul sub picioarele noastre,Într-o clipită acolo împreună am devenit oinima de aur..Ştii că atunci ţi-am aşezat la picioaredouă eternităţiAveau ochi albastrii - viiAtunci.. atunci mi-au umplut inima decântec,De pădure arsăDe luminăDe tine înger!Ucide-mă acumCu privirea ta..Înger din luminăTrăieşte-mă întru devenire!Ştii că atunci mi-am vândut sufletulSă te vad o clipă..Acolo înger,La vămile lumii,În crăpăturile cerului.Acolo pentr-o clipăCât o veşnicieDe mică.Niciun cuvântPlămădit din pământNeputincios să stingă lumânareaLuminii noastre.Ştii că atunci am binecuvântat deşertulCu sângele scursDin rana trecutuluiFrumos, dar iute...Tu – inger..Ştii că atunci..www.oglindaliterara.ro8559

ASPECTE URMUZIENE ÎN PROZALUI ROMULUS VULPESCULECTURI SUB ABAJURÎn literatura contemporană,Romulus Vulpescu s-a impus ca poet.El îşi hrăneşte creaţia din elanurifilologice si din cultul rafinamentelorlivreşti, Romulus Vulpescu îşi centreazălirica pe beatitudinea artificiului şipe un principiu vădit exuberant almimesis-ului formelor. Poemele saleau ca model, sub aspectul formei, sprepildă, romanţele lui Minulescu, iar subaspect lexical poezia de dragoste a luiAdrian Păunescu. O seamă de exegeţişi oameni de cultură şi-au exprimatopinia în presa vremii (periodice sauvolume de critică literară): NicolaeManolescu, în Contemporanul, nr.1; 1966; idem, în România literară,nr. 18; 1979 Cornel Regman, înLuceafarul, nr. 2; 1966; în Steaua,nr. 8; 1968; D. Cristea, în Românialiterară, nr. 8; 1971; FIorinManolescu, în Argeş, nr. 3; 1971;Marian Popa, în Săptămâna, nr. 15;1971; Emil Manu, în Orizont, nr. 3;1972; idem, în România literară,nr. 13; 1973; Gh. Grigurcu, Poeţiromâni de azi, Bucureşti, 1979;Cornel Moraru, Semnele realului,1981; Alex. Stefanescu, Între daşi nu, 1982; Al. Balaci, în Românialiterară, nr. 14; 1983; Al. Cistelecan,Poezie şi livresc, 1987; MonicaLovinescu, Unde scurte. Jurnalindirect, 1990.Noi vom aduce însă în discuţiecâteva aspecte urmuziene detectabileîn volumul de proză – Exerciţii de stil– apărut la Editura pentru literatură,1967. Sub aspect structural, volumulare trei secţiuni: Exerciţii de stil – lapersoana a III-a, Exerciţii de stil –la persoana a II-a, Exerciţii de stil– la persoana I. Dar, ca să vedemcare sunt aspectele urmuziene în prozalui Romulus Vulpescu, vom aduce îndiscuţie mai întâi câteva consideraţiidespre prozele lui Demetrescu-Buzau,cunoscut în literatură sub numelede Urmuz. În articolul ProteiculUrmuz (Cronica, 49/ 1969, p. 7, 9),George Pruteanu nota: „Personajeleurmuziene trăiesc într-o irealitateperfectă; singurul contact cu viaţareală, posibilă, îl iau prin moarte”.Disociindu-se de consideraţiile luiNicolae Balotă din revista Argeş,pentru care Urmuz ar ironizarealitatea dată, profesorul Pruteanuprecizează: „Universul lui nu are decâtun singur punct de tangenţă cu celuman: moartea.” (George Pruteanu,România literară, nr. 21, 21mai1970). În deja menţionatul articoldin revista ieşeană Cronica, autorulargumenta de ce nu împărtăşeşteopinia lui N. Balotă potrivit căruia„în literatura lui Urmuz absurdula luat locul tragicului”. ProfesorulPruteanu opinează că „nu e vorba deo substituire, ci de înglobare. Ca şila Kafka, la Urmuz tragicul ia formăabsurdă…” (în România literară, nr.21, 21mai 1970). Vom vedea, în celece urmează, aşa cum aprecia GeorgePruteanu în articolul Proteicul Urmuz,de ce acesta „e absurd în formă,tragic în fond”. La aceste aspecte seadaugă şi scenografia apocalipticăşi comicul care capătă accentemacabre (cf. Nicolae Balotă, în eseullui din revista Argeş nr. 4/1970).Aspectele acestea le întâlnimchiar în proza ce deschide volumul din1967 – Recital extraordinar (stilulsec). E de mirare cum proza aceastaa trecut de cenzura comunistă, pentrucă, iată cum începe: „Dictatorului nu-iplăcea muzica. Dar o tolera – numaimarşurile – pentru că era înscrisă-npartea culturală a programului deguvernare.” Aluzia la cel care eraa toate cunoscător este mai multdecât străvezie. În proza menţionată,se vorbeşte despre un conflict întredictator şi un biet pianist – singurulcare nu interpreta marşuri – şi destratagema pusă la cale de a-l atragede partea sa: „Dictatorul se consideraşi muzicolog şi, ca să aibă adversar, îlpăstra între zidurile ţării. Ţară forţată.Dar nu-i dădea voie să cânte (…)Dictatorul cugetă că dacă reuşeşte să-latragă pe solist în fanfara personală,ar înscrie o mare victorie în palmaresullui de muzicolog (…) Aici e nevoiede-un şoc psihologic: îi dau voie săcânte.” Efectul comic, ce transparede la sfârşitul prozei rezidă în faptulcă şocul psihologic pe care se bazaDictatorul are efect de bumerang– cel umilit va fi nu adversarul său,ci el însuşi: „Din scaunele staluluidin loji, de la balcoane îl priveau (pepianist – n. n.) patru mii de ochi.Imobili. Sala era plină. Doamne,domni, copii. Manechine. Manechineletuturor vitrinelor ţării fuseserăinvitate. În seara aceea, la concertulextraordinar. Din loja Dictatoruluiporni un râs teribil, sec, sunândmultiplicat în tăcerea cu manechine(…) Atunci, izbucniră aplauzele celor2000 de manechine. Acoperind râsulsperiat al Dictatorului.” Aceasta esteimaginea Dictatorului, reflectatăîntr-o oglindă monstruoasă.Efectul comic urmărit de autor estedesăvârşit, tipic urmuzian: personajul– Dictatorul – este, în egală măsură,ridicol şi tragic.Tot pe scenografie apocalipticăsunt construite şi alte două proze –Dispariţia micului burghez (stiluldetaşat) şi Spălaţi salata (stilulelocvent), unde absurdul situaţiilorconferă fiecărui protagonist în parteun destin tragi-comic. Ambelecreaţii prelucrează ideea aneantizăriiindividului. Prima pleacă de la unconcept vehiculat de propagandacomunistă, la începutul instalăriiregimului – dispariţia miculuiburghez. Procesul acesta real, care acurmat tragic destinul multor indivizi,e tratat în registru comic. Banalulcotidian va fi bulversat prin inserţia uneisituaţii care va declanşa „apocalipsa”:„Ţinea scriptele unui magazin dealimentaţie publică. Avusese douăcase la mahala. Şi o prăvălioară cuşireturi. Acum auzea în jur cuvântul (…) S-a interesatwww.oglindaliterara.roConstantin Miudiscret şi a consultat literatura despecialitate. S-a recunoscut întocmai.Şi asta l-a scăzut în proprii ochi.” (s.n.). De aici începe totul. Procesulaneantizării individului va fi ilustrat,din aproape în aproape, sub aspectultemporalităţii: „Într-o dimineaţă, cândse pieptăna, a băgat de seamă că is-au lungit pantalonii. Iar pantofii îiscăpau din picioare (…) Scădea însăzilnic. (…) În doi ani – un metru şi ceva.Ajunsese cât o păpuşă mai mare.”(s. n.). Naraţiunea, care e bazată peimperfectul evocării, reliefează cupregnanţă portretistica unui personajtragic, în momentul când e nevoit să-ţipărăsească patul conjugal pentru o…scrumieră: „... nu mai ieşea din casădecât cu buzunarele lestate cu alice(…) Se claustra. Ieşea doar ca să-şicumpere câte-o ţigară, pe care dacăo-ntrecea în dimensiuni (…) O fumarezemată de scrumieră. Alta decâtaceea-n care dormea (…) Nu maiîmpărţeau patul conjugal. Era riscant.Se rătăcea între cutele cearşafului şise sufoca sub avalanşa plapumei.”Explicaţiile în legătură cu motivelestrămutării sunt în maniera prozelorlui Urmuz, absurdul situaţiei ilareascunzând tragicul. Culmea absurduluiîntrece pe cea a personajelorurmuziene, în sensul că protagonistulnu are parte nici măcar de o sinucidereşi conştientizând situaţia fără ieşire ecuprins de remuşcare şi ruşine: „…într-o dimineaţă, când se trezi, nuse mai găsi. Se căută cu disperareşi înţelese că a-ncetat să mai existe.Strigă, ca măcar să se-audă. Cuprinsde jale, hotărî că nu mai poate sătrăiască-n felul acesta (…) Se strecurăsfârşit pe gaura de scurgere a apeidin balustrada balconului, azvârlinduse,de la etajul opt, în stradă. Voceai se rostogoli puţin în aer, însă întreblocurile înalte de pe strada luiera mereu curent, sus. Şi rămasesuspendat (…) mortificat de ruşineagestului nereuşit, începu să strige. Darnu-l auzea nimeni.”Cea de-a doua proză – Spălaţisalata… are la bază un fapt banal,care va fi convertit într-o situaţietragică: „Totul a pornit de la o salată.O salată nespălată cum se cuvine.” Şiaici, procesul aneantizării individuluiva fi urmărit şi ilustrat, din aproape înaproape, sub aspectul temporalităţii:„Dimineaţa, se trezi mai greu, cu unfel de anchiloză-n oase (…) A doua zi,în tramvai, l-a călcat cineva pe degetulmare cu bătătură cronică. Sub masa dela registratură, într-o clipă de acalmie,şi-a scos pantoful şi ciorapul, ca să-şimai frece nodul dureros (…) Când să-î8561

LECTORLumea portocalie aMarcelei BlagaPetrachePlopeanuPlecările dorite ale poetei MarcelaBlaga, într-o lume a unui exil portocaliu,se fac prin volumul chiar cu acest numeExil portocaliu, Editura Transilvania,2009. Cartea este de fapt un pretextpentru pregătirea perpetuă a plecărilorsuccesive şi niciodată duse la îndeplinire.Pentru că întreaga carte nu este altcevadecât o intenţie de a transgresa spaţiileobişnuitului înspre altceva, înspre o lumepeste care pluteşte o lumină ciudată, olumină nebună, a unui portocaliu singular,fără concursul celorlalte culori, a uneilumi în care albul, negrul şi portocaliulreprezintă reperele, nu numai vizuale,ci chiar existenţiale. Când spun acestecuvinte sunt conştient că fac un pleonasmpentru că la Marcela Blaga vizualul esteexistenţialul.Nu este o lume în care partea poate exista fără întreg,întrebarea fără răspuns, lumina fără trăire, vederea fără inima carebate, iar a spune un cuvânt şi altul după el, înseamnă a te situa înacelaşi punct, în acelaşi spaţiu al unei poezii în care rostirea creează.Nu este o lume în care cuvântul poate exista fără imagine, iarpoezia Marcelei Blaga din acest volum este o poezie cu intensitatevizuală şi cu valenţe picturale. În aceeaşi măsură în poemele salecare sunt de fapt fiinţele acestei lumi portocalii, sunetele devin lafel, portocalii şi este chiar un exerciţiu nu la îndemâna oricui, săcolorezi sunetele cu o culoare care vine din lumină şi aur, de pealte planete pe care poeta le aduce în câmpul ei vizual, cu un felde îndârjire, dar şi un fel de teamă ca nu cumva acestea să scapepentru totdeauna, înainte de a fi mulse ca iepele pe care le aducela păscut de versuri, de pulberea metaforelor.Pandantul iepei, calul, pandantul femeii, bărbatul, pandantulraţiunii, nebunia, pandantul lumii noastre, această lume portocalieîn care încercarea exilului apare mai mult ca o simulare aadevăratului exil, toate alcătuiesc o menajerie a cuvintelor carezboară printre clipe, aşa cum fluturii îşi scutură polenul pe foaiade hârtie, o menajerie a cercului din care poeta nu poate scăpadecât cu mari sacrificii. Obsesiile se transformă, în camera care dăprin numeroase ferestre în lumea portocalie, în cai care plutesc cuaripile încă întregi, sau cai ciungi, se transformă în papagali care tacsau vorbesc altfel decât suntem obişnuiţi, se transformă în girafecare ating cerul cu interese numai de ele ştiute şi de creatoarealor din umbra portocalie şi ea, se transformă în mulţi, foarte mulţifluturi, pretutindeni fluturi, care alcătuiesc un imens mozaic deimagini şi idei.Pretexte pentru a ieşi din această lume în lumea pe care ocreează, toate sunt pretexte poetice cu un puternic impact asupraferestrelor sufletului lectorului. Marcela Blaga vede în lumea eiportocaliu, iar această culoare îi dă întemeierea ontologică a poezieisale. Pentru ea în această lume, trupul este ca o expoziţie în careochiul adormit este un semn al altui semn, al altui ochi pe suflet,sau ochi în suflet. Uitând că este femeie, uitând că vine efemer dinalt spaţiu al unei raţiuni rigide, ea acceptă geneza lumii ei prin rouă,iar tot ceea ce vede este de fapt o cădere în minune şi căutărilesunt doar treceri în somn. Este liberă deoarece imaginaţia creeazălibertatea, de aici şi păcatul neîncheiat, care pare să se continue lanesfârşit, iar simpla prezenţă a ei în această lume este jocul. Aicisemnele luminate de portocaliu îşi modifică semnificaţiile, aici chiarşi Diavolul imploră mângâieri…Personajele unor poeme, Laluna şi Igor, par să se completeze,par să fie alter-ego-urile poetei, care oscilează între zbor astral şicontopire cu pământul, dar lumea ei portocalie, îi dă de ştire călucrurile au alte logici pe care ele le urmează şi prin care, ea, dacăle acceptă, va accede în sfârşit la exilul ei. Este un exil dorit, darcare nu poate fi început decât atunci când regulile lui şi ale poezieiei au căpătat o corespondenţă în planul ideatic şi acela al metaforeipoetice.Cartea se citeşte ca un sindrom al căderii în nemărginireacosmosului şi se înţelege uşor dacă abdicăm de la ceea ceexperienţa ne-a oferit până acum. Intrăm în carte şi intrăm într-unexil personal, un exil al fiecăruia din noi, pentru că fiecare dorim,la un moment dat să fugim într-o altă lume, de sunete, de culori,de idei, de fantasme, de obiecte, etc. Se revine la fiecare poem şicu fiecare desprinzi alte nuanţe ale acestui portocaliu, nuanţe vii,nuanţe cuvinte, nuanţe idei. Se reciteşte cartea, se meditează laputerea trecerii şi plecării. E nevoie de încă un exil şi pentru noi şide o nouă carte pentru poeta Marcela Blaga.şi pună ciorapul, băgă de seamă că la căpută se adunasepuţin nisip (…) Şi trecură aşa două luni, în care se uscape nesimţite (…), prăfuia aerul când vorbea şi-şi scuturapantofii pe fereastră. Sub pervaz, afară, lângă pansele, sefăcuse o movilă pe care n-o remarca (…) Într-o dimineaţă,(…) văzu la creionul roşu vârful tocit. Îl ascuţi cu briceagul(…) şi, cu minţile aiurea, se tăie la deget. Pe registrul umedde cerneală violet nu curse nici un strop roşu: numai oşuviţă gălbuie de nisip (…) strânse degetul, îl duse la buze,cum se face în astfel de împrejurări, şi gura i se umplude nisip.” (s. n.). Şi în această proză, comportamentulindividului este urmărit pas cu pas, pentru ca autorul săpoată evidenţia ieşirea acestuia din habitudinile cotidiene,pentru a se concentra în descrierea detaliată a pierderiiidentităţii: „El se agită prin odaie, scoţând din pantofi, lafiecare pas, nouraşi de pulbere (…) Picioarele îi erau moi,ca ale păpuşilor de cârpă. Toracele, fără consistenţă, sacdin care pe la petece desprinse se scurgea conţinutul.”De reţinut că dacă în Dispariţia micului burghez…protagonistul conştientizează moartea sa tragică, în cazulcelui din Spălaţi salata…, acesta nici măcar în ultima clipănu înţelege situaţia tragică, de unde şi comicul situaţieiîmpinse până la absurd. Registrul verbal lasă impresiacă acţiunea se petrece sub ochii cititorului, spectator la oscenă tragi-comică: „Ieşi afară, să se răcorească, lăsând pescările administraţiei dâre din ce în ce mai groase de nisip.Se golea pas cu pas. Când ajunse la colţ, (…) o pală piezişăîl mototoli, îl săltă puţin în sus şi-l zvârli, ca pe-o desagăinutilă, în ţeapa unui gard de fier. Atunci, surveni dezastrulfinal. Înţepat, se desumflă cu iuţeală, nisipul curgând de-alungul ostreţei metalice. Nici nu băgă de seamă când amurit.”Din secţiunea prozelor la persoana întâi, se distingeRaport, care sub aspectul formei – o pseudo-anchetă– aminteşte de pamfletele lui Arghezi, iar prin conţinutrămâne în sfera prozelor urmuziene. Incipitul insolit aremenirea de a justifica tărâmul unde se va insinua absurdul:„Pentru că sunt spiritual şi am studii de specialitate, am8562 www.oglindaliterara.rofost promovat la Ministerul Râsului Public, în DirecţiaConservării Patrimoniului Satiric, secţia Anecdota Istorică.Am fost şi avansat în postul de subşef de birou II.” (s. n.).Paradoxul pregăteşte penetrarea absurdului situaţiei. Inssobru, imun la efectele nocive ale umorului – cumdeclară protagonistul – acesta rămâne stupefiat când la oşedinţă de lucru cu şeful de sector s-a auzit un chicotit.Pentru că nu poate identifica după acest râs obraznicpersoana căreia îi aparţine, decide o anchetă. De aiciîncolo, comicul, paradoxul, culminând cu absurdul situaţieisunt de sorginte urmuziană: Am anunţat serviciul de pazăşi de investigaţii (…) dar nici specialiştii n-au descoperitnimic (…) mai neliniştitor a fost când, întors la domiciliu,am auzit iar hohotul execrat.” Partea mediană a acesteiproze e rezervată descrierii manifestărilor acestui râs, caşi cum protagonistul ar avea de suportat comportamentulexcentric al unui adversar: „Râsul e acum foarte clar,mai clar decât oricând, e cu mine (…) l-am localizat. Lasubţioara stângă. Mâna stângă mi-e amorţită (…) Râsulsporeşte (…) Mi-a crescut un cap la subsuoară. Un cap viu,cu ochi, cu nas, cu urechi, cu gură. Sigur că are gură, casă râdă (…) Râde întruna, îmi face cu ochiul – e şi vulgar– absolut insuportabil.” Încărcătura psihologică sporeşte,când protagonistul exasperat de râsul obraznic se gândeştesă suprime excrescenţa de sub braţ, însă imediat găseşteargumente contare acestui gest: „Râde întruna, nebuneşte.Nu mai port suporta. Strig la el (…) Mă enervez. Dacă nutace, îl strivesc (…) Nu-l pot sugruma. N-am putere în braţ.Şi pe urmă, să-i văd ochii obraznici bulbucându-se, holbaţia moarte, nu sunt în stare.” Comicul din finalul prozeieste unul macabru, spre a evidenţia astfel dedublareaindividului ajuns în pragul alienării: „… cu orice risc,îi tai gâtul cu o lamă veche (…) Golesc o cutie de lemn,în care-mi ţin ţigările şi vâr capul, aşa învelit în hârtie,înăuntru (…) Cutia o anexez ca probă la prezentul raport.Am vârât materialul în servietă şi am dus-o în vestibul. Măispiteşte s-o deschid şi să dau hârtia la o parte. Dar dacăi-a rămas râsul în ochi?”

EVENIMENTDESPRE ARDEREApărut în condiţii grafice de excepţie, tradus în cinci limbi(engleză, franceză, italiană, rusă, spaniolă), amplul poem allui Gheorghe Andrei Neagu, Nunta neagră (Editura Valman,Râmnicu Sărat, 2010), readuce în actualitate genul baladesc,cu tradiţie incontestabilă în literatura română. Impresioneazădin start neoromantica descriere a răsăritului din pădureaadormită, ce predispune la serafice deschideri ale aripilor visuluiîntru mult aşteptata evadare spre noi destinaţii ideale. Ocomplexitate vegetală desprinsă parcă de pe pânzele maestruluiHenri Rousseau le Douanier naşte foarte tuşanta starepasională, plină de patimi ancestrale. E desfăşurat un luxuriantritual incandescent, acolo unde spaima nedisimulată înfaţa iubirii este complementară filonului mângâierilor pătimaşe.Taina trupului arzând ia valoare totalizatoare în cadrulacestei aşteptări a împlinirii erotice. Diafana ocultare melodioasă(stau ascuns în zori de note) ne situează într-un spaţiumutabil, undeva între soare şi umbră. Flăcările, protectoareale iubirii, mângâie aşteptarea despărţită de lume, de urât şide blestem. Asistăm la o pasiune irepresibilă. Condiţiile de traiproprii tărâmurilor sublunare pot cu greu suporta asemeneaintensitate. Natura reflectă profund tribulaţiile acestei întâlniride dincolo de lume: Şoapta este azi un strigăt…/ Frunzeleînfiorate/ Tremură pe ramuri dorul/ Iar plânsul, mut şi aspru/Se aşază peste noi. Suntem martorii unei nunţi invocate. Eavine cu lacrimi şi prăbuşiri florale, schiţând dramatic un dormarcat cu pecetea imposibilului. Mitul florii albastre vegheazăpovestea imaginată de Gheorghe Andrei Neagu, aparţinândesenţial unor timpuri trecute, acum în lumină…obscură, tăinuită.Intervine tentaţia fugii, o fugă ce se dovedeşte nerealizabilă.Problematica fondului fiinţării primează în Nunta neagră.De aici, dureroase, supreme inadecvări: - Nu te pot lua,rămâi,/ Fii a lor cum ţi-e ursita…/ Ea priveşte mută întâi/ Numă uit. În podul palmei/ Sărutat de ochi, de dor/ Din luminablândă – toamna/ Ţese lacrimi în covor./ Şi cutremurat, măsperii…Terifierea în faţa unei iubiri imposibile ia valoarea evidenţei.Totul pare dereglat pentru cel căruia-i este interzisăîmplinirea sentimentală. Cutremurătoare, spectrele sunt invaziveiar sângele răzvrătit e supus unor legi bizare. Însoţireacu vântul reprezintă soluţia dezechilibrată ce duce la pierdere.Încet, simţim apropierea stărilor căzute. Un râs sardonicse aude în acest deşert interior. Cadrul natural consoneazăcu accentuarea tristeţii: Frunzele privesc în ele/ Disperareazilei noastre/ Când sub otrăvirea brumei/ Dezgolesc pădurialbastre./ Cerul, roşu ca o rană,/ Insensibil, hâd, postum/Concurs Romeo si Julietala MizilPentru editia a VI-a înscrierile se fac în perioada30.09.2012-30.12.2012. Concurenţii se pot inscrie pe internet,pe site-ul oficial al festivalului:www.romeojulietalamizil.roLa festival pot pot participa tinerii români de… oricevârstă peste 14 ani, din toata lumea.Concurenţii trebuie să trimită patru poezii sau epigramepe site sau, dacă nu au internet, materialele pot fi trimiseprin poştă la adresa: prof. Laurenţiu Bădicioiu, Liceul Teoretic„Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova,cod 105800, cu menţiunea:pentru „Romeo şi Julieta la Mizil ”, ed. a VI-a. Texteletrebuie semnate cu un motto, în acelaşi plic introducându-seîncă un plic închis, pe care va fi scris motto-ul, în interiorulcăruia se vor găsi datele de identificare ale concurentului,nume, adresa, ocupaţie, CNP.Premianţii vor fi recompensaţi cu premii în valoaretotală de 4000 de lei şi un week-end „la Cetate”, la MirceaDinescu.Arde lumea vegetală/ Despletindpăduri de fum. Rugile adresatetranscendenţei se lovesc de tăceriopace. Zeii nu rezonează cuun amor pe care, poate, nu îl potcuprinde. Alaiul de nuntă se desfăşoarăpe fundalul fluidei suferinţe,despletind spaimele. Instanţatranscendentă judecă aspru oriceardere interioară a pământenilor.Candoarea atinge limite extreme,pigmentată fiind cu revelatoareepisoade de cruzime: Meseniibeau din vinul translucid,/ Curat calacrima mireselor jertfite,/ În clipelecând se ucid iubiri. Glasul Uriişi al Păcatului urmăreşte corupereasufletească, întronarea ceţii, atristeţilor zdrobite. Se petrec acteviscerale. Parcă de nicăieri, luceşteo lamă de cuţit. Ura copleşeşte,Octavian Mihalceaplânsul şuieră printre copaci, petalelese usucă. Zeii orchestrează un spectacol sângeros, avândîn frică un actor principal ce înteţeşte tulburarea. Metafizic,moartea este cealaltă faţă a iubirii: Şi-atunci, la ceas nepotrivit/Lovesc. Îmi piere ura…/ Mireasa simte c-am lovit/ Şi îmi întindegura… Ideea sacrificiului planează asupra acestei nunţi profundieşită din tipare, combinaţie paradoxală, în registru himeric, ademonicului messelor negre cu holistica nuntă mistică alchimizantă.Va rezulta o formă de cosmologie ocultă, des uzitatăîn filosofia medievală. Devine vizibilă abordarea mistică bazatăpe corespondenţe şi simpatii esoterice. Tulburătoare parfumuriînvăluie focul şi gheaţa poemului creat de Gheorghe AndreiNeagu. Tema sacrificării esenţei pure are rol de piatră angularăîn cadrul acestei desfăşurări baladeşti. Iubirea sfârşeşte tragic,fapt aproape axiomatic pentru vitregia fiinţării în vremuri deteriorate,apropiate de apus. Visele, poveştile sunt ultragiate.Loviturile flagelează spiritul oricărei tentative ascensionale. Unadintre soluţiile viabile este marea plecare, departe de zeii reci,de oameni duri/ în frunzele uscate…Energiile nupţiale se extind.Pentru a scăpa de damnare, este privilegiat refugiul în taină şivisare. Timpul parcă se opreşte sub razele unui soare pietrificat.Clar-obscură plutire printre şoapte ce în curând vor amuţi.Este rememorat caracterul paradisiac al trecutelor motive amoroase,cu valoare absolută. Dialogul partenerilor integrează înastral această legătură excepţională. Ultimul sărut, dureros,aduce pacea. Întunericul cade cu accente diafane: Adoarme linşi cerul,/ Imens, albastru, mare. Nunta Neagră are ca epilog oplină de sensuri cufundare într-o materie cvasi-vegetală, recestrivire, plâns neîntrerupt pe sub copaci, martori ai destinuluiexemplar, odată neşovăielnic.8564 www.oglindaliterara.ro

Mihai AntonescuEUL şi departeleMotto:De-atâta dor, mă fac singurătate,Când plouă-n suflet ca-ntr-o rugăciune.Să-mpart în două clipa, nu se poate.Să-ţi dau şi ţie, mie ce-mi rămâne?...şi am văzut cocorii vâslind înspre unorizont care nu era al lor. Să nu-i mai ştie, sănu-i mai ajungă din urmă, partea dinspre frig agândului meu...Există, în toate, un început şi un sfârşit.De la întocmirea cuiburilor în primăvară până ladesprinderea frunzei de ram. De la visul desprezbor, mai întâi, până-n bucuria aripii zbătându-se între cercul soareluişi gura puştii. Există, în toate, un dor şi o lacrimă picurând pe bucuriisau tristeţi cu aceeaşi sinceră, deseori, neînţeleasă răbdare. Numaică, dorul nu-i întocmire în grabă, nici plânsul risipire întru zădărnicie,cum ne face să credem poeta Emilia Dănescu în volumul ei de debutZestrea toamnei. Volumul aparela Editura SINGUR, Târgovişte, aexcelentului scriitor Ştefan DoruDăncuş, cu o prefaţă semnată depoeta Elena Munteanu şi o postfaţăpoema Patriciei Viorica Belcin. Unvolum de debut incumbă, cum e şifiresc, frumuseţi şi stângăcii, adâncimişi repezi treceri peste canoane uneoriinsuficient asumate, cum şi o imensăzbatere a eului mărturisitor, spreînţelegerea celorlalţi. A nu ţine contîntr-o analiză critică de rolul şi rostulmărturiei şi al confesivului, aşa cume la un debutant, este ca şi când aiintra cu securea într-o pădure tânărăde mesteceni, culcând-o la pământdin drag de gol şi de nimic. Tocmai deaceea credem că orice debut trebuieîntâmpinat cu înţeleaptă răbdare, iaracolo unde este cazul - şi aici este, cumvedem - cu un imbold întru limpezire şicontinuitate.Sub semnul toamnei şi al cifreişapte, stă acest volum, semn magiccuprinzând melancolii, dorinţe şiEmilia DĂNESCUZESTREA TOAMNEI- versuri -Editura SINGUR, 2011iubiri niciodată rotunde, confesiuni şi proiecţii ale eului într-un departefără margine sau răspuns, căci poeta, din preaplinul unei singurătăţinepereche, îşi trage seva aşezând-o în tiparul strigătului mut: ”Strângcioburi arămii dintr-o poveste... / Când cearcănele vieţii îmi ascund, /Nici lacrima săpată nu mai este / În orizontul ce-l credeam rotund. //Prin nori, străpunge-o suliţă din soare / Şi negurile-n zări perdeluiesc,/ Se zbate-o coardă-n inima ce doare / În neputinţa visului grotesc. //Grăbiţi, cocorii să îmi dea de ştire, / Spre sud vâslesc în stoluri gri, dinzori, / Se-aşterne toamna iarăşi peste fire, / Melancolia îmi musteşte-npori.” (Poveste de toamnă). Trecerea dinspre clasic înspre versul fărărimă se face firesc, cu aceeaşi inefabilă, autentică încărcătură poetică:”am adormit aseară mian / într-un răsărit de lună târzie / şi nu erai lângămine // umblai desculţ printre cuvinte // m-ai sărutat în zori / cu toatepoemele tale // fată de iarbă mi-ai spus / zămislită din partea albastră/ a sufletului” (poem cu albastru). Cum şi invers, dinspre modernînspre clasic bine temperat, funcţie de stare ori atitudine: ”Castele denisip am construit... / Degeaba, tălpi de piatră le-au strivit! / Trec zile şinopţi albe-n căutări, / Iubirea mi-e-nşelată-n aşteptări. // Inimi de foc înwww.oglindaliterara.roCRITICĂticăit pervers, / Mă ispitesc să măopresc din mers. / Castele denisip am construit... / Degeaba,tălpi de piatră le-au strivit! // Darnu vreau înapoi să mai privesc /La spinii trandafirilor cum cresc/ Ca nişte aripi, înspre asfinţit, /Însângerându-mi cerul răstignit.// Castele de nisip am construit...”(Castele de nisip). S-ar păreacă melancolia, deznădejdea şineîntregirea în pereche suntatributele esenţiale ce determinăvaloarea şi frumuseţea versurilorEmiliei Dănescu. S-ar părea căresemnarea e singurul antidotîmpotriva golului ce lasă privireaumedă să treacă spre niciunde:”în pragul dimineţii / visele mele/ caută / visele tale // două câtedouă / păşesc agale / ţinându-sede mână // la poarta lor / oprescclipa / aşteptându-te” (visepereche). Sau: ”cu fruntea lipităde geam / ochii mei caută ţărmuri /nemărginirile se bronzează în aurede tăceri / cum cerul în asfinţit// sunt acolo doar eu şi marea /murmur nedesluşit îngână valuri /un pescăruş stingher rătăceşte înstrigăt // singurătate cu plumbularipilor reci / doar eu şi marea”(fără speranţă). Există destulă şiadevărată poezie în acest volum.Ea vine să se aşeze întru rămânerepe fondul unui zbucium interiorde tot aparte şi al unui travaliu cerăzbate din toate ungherele paginiiscrise. Uneori, pe cât de vagi, peatât de tulburător surprinzătoareecouri răzbat în poeme dinsprealţi importanţi poeţi contemporani,semn că Emilia Dănescu nu-i tocmaisingură în cuprinsul limbii române,iar ”învăţătura prin învecinare”,cum spunea Noica, e tot ce neapropie, întregindu-ne pe fiecare,altfel. Şi, aşa cum spuneam, iatămotivul trecerii eului spre departe,care oricând poate da contur altuivolum de versuri. Plasate întresurâs şi lacrimă, poemele EmilieiDănescu au savoarea şi consistenţasperanţei de ”şi mai bine”: ”...cândte caut / noaptea îmi ascunde /tristeţea / în umărul mării / măsimt bine în / hainele tale / debărbat / liberă/ pasăre călătoare /sub ochiul de lună...” (din poemulcântec pentru tine).P.S. Coperta cărţii şi grafica deinterior ale lui Radu VasileChialda, pe noi, ne-au convins.”De gustibus non disputandum”.8565

AMINTIRIel urgent, era la secţie, deci în exerciţiul funcţiunii, darcerea un amănunt oarecare, numărul taxiului, sau oparte din el, sau culoarea – ceva de care să se lege…Namfost atent, n-am avut cum să-l ajut pe Nicolae Velea,nici fizionomia şoferului n-am reţinut-o.În fond, prin întâmplarea asta Nicolae Velea a verificattot ce se putea verifica: dacă şi cât îl iubesc consătenii,dacă-l poate ajuta poliţia în caz de furt, dacă-l poate ajutacineva (eu!) care pretinde, susţine sus şi tare (în scris!)că-l iubeşte şi-l respectă, dacă, dacă, dacă… De aceeami-a şi zis: „- Tu eşti păgubos categorial, nu un păgubosoarecare, de aceea am să-ţi zic Păgubosul, articulat!”Culmea e că a doua sau a treia zi nimeni nu prea ne-acrezut când am povestit cum a fost cu porcul. Şi, ceicare ne-au crezut, au cam dat din umeri a neseriozitate,adică astea sunt cherstii de-ale noastre, efectul băuturiiprelungite…Şi baremi de-am fi băut vinul acela care era gata-gatasă ne vină de la Fănuş, în cârciumă la Casa Scriitorilor…Nu, că să ne grăbim, că-l aşteaptă consăteanul de douăzile să-şi ia porcul, bem noi vinul şi mâine…Târziu am aflat: consăteanul îl aştepta de o săptămână,Nicolae Velea evita să se ducă pe la el, primise vorbă dela Ticveni, chiar de la părinţi, că trebuie, că se strică ce eacolo, că află lumea, „ne stricăm cu consăteanul”… Tot secodea: nu erau prea buni prieteni, doar colegi de şcoalădin copilărie, consăteanul îl invidia de mic, sau cine ştiece-o fi fost între ei, iar acum, la bătrâneţe, abia aşteptasă-l prindă pe undeva să-l moralizeze… Cât despre porc,tot al consăteanului era în mare parte, părinţii lui NicolaeVelea îi trimiseseră doar simbolic borcanul de rigoare,dar acesta, ca să se dea mare că a hrănit gura flămândăa bietului scriitoraş, pusese de la el, umpluse cu vârf şiîndesat paporniţa, poate chiar să-l umilească: uite, ia, cepoate un constructor român în Africa… Lucra la „extern”şi câştiga bine de tot.De haram a fost, de haram s-a dus…Dar mie mi-arămas gustul acela amar că Nicolae Velea ştia că aşa seva întâmpla. Că n-a spus vorba aceea în plus, acel „Haicu mine până acasă”, doar ca să vadă dacă vin sau nu,dacă-l ajut până la capăt adică… Aşa era cu el: te apucadintr-o dată lehamitea, îţi venea să dai şi să fugi, cum sezice. Care, respect al consătenilor, care, porc de la părinţitârât printre gheţuri şi noroaie prin mijlocul Bucureştilor…Ce caut eu unde-l ceartă unii pe unul de-al lor…Rămân tot într-o vorbă a lui Nicolae Velea, pecare trebuie s-o explic, însă. Era prin 1986 (cred!)şi lumea scriitoricească îşi dădea tot mai greu obolulcătre stăpânire. S-au organizat dezbateri la partid iartextele (referatele) s-au publicat prin presă. Unul dintreele a făcut oarecari valuri: autorul (nu-i spun numele,e persoană importantră) compara poeţii cu păsărilecântătoare pe care natura le-a înzestrat cu glas atât defrumos, nu este aşa, pentru a-l folosi. Trecea de aici laparabola cristică a talantului îngropat – şi conchidea că,de vreme ce au norocul acesta al harului, poeţii, maiales ei, trebuie să cânte patria, frumuseţile, bucuriile,regimul cu alte cuvinte…Artur Silvestri, colegul nostrude redacţie, a venit cu textul în redacţie, a citit şi acomentat ironic, fredonând (îngânând) redundant (o ziîntreagă, adică, pe toate tonurile posibile şi imposibile)două versuri dintr-un aşa-zis cântec popular ce erafoarte des pus la radio pe atunci: “Eu nu cânt că ştiu săcant / Dar mi-e drag acest pământ !” (se “declina” sau“conjuga” acest refren: “Eu nu cânt că ştiu cânta / Darmi-e dragă patria!”, “Eu nu cant că ştiu cântul / Dar mi-edragu partidul”, etc.). Era gluma noastră de lehamite,a tututror, când trebuia să umplem paginile cu şapouri,citate din opera lui Ceauşescu, titluri învăpăiate etc.A doua zi Nicolae Velea a venit la redacţie cu un text,scris în chip de editorial cultural, pe marginea pasării dinfiinţa poeţilor. De mult nu mai scrisese, “şahul” său culumea începea să semene a remiză eternă, ne-a bucuratpe toţi acest reviriment. Textul se numea scurt: “Eu nuscriu că ştiu să scriu” – şi era o spelndidă amintire dincopilărie despre… păsările migratoare în părimăvară.Desigur, nu s-a publicat ca editorial, a fost respins dinprima (adică de cenzura mică, cea de la cultură; cenzuramare venea de la partid în ziua de apariţie a revistei;conducerea redacţiei şedea la post şi primea indicaţiile8568www.oglindaliterara.roprin telefon: protesta încontinuu, pentru că noi făceamrevista, în fond, dar cu rezultate mărunte) - nu i-a rămasnici titlul, abia i s-a găsit un loc în pagina a doua, “Ţiţivara!” cred că s-a numit, chiar la sugestia lui – darexpresia “Eu nu scriu că ştiu să scriu” a devenit refren,marcă de recunoaştere a jurnaliştilor sinceri cu ei înşişi.A folosit-o colegul nostru, Valentin F. Mihăescu, scriindchiar despre Velea.În fond, noi nu eram nişte meşteşugari ai scrisului,nişte funcţionari de litere şi cuvinte, nişte resorturi. Uniidintre noi, cum a fost Velea însuşi, chiar am refuzat săne mai punem talentul în valoare când am văzut că ni secerea numai talent…A venit vorba despre Artur Silvestri, şi trebuie săspun aici că era chiar colegul meu de birou (de fapt, eueram colegul lui, că venisem de curtând şi-i fusesem datoarecum în grijă). Ca vârstă, era mai mic decât mine,dar eram amândoi produsul aceleiaşi Universităţi dinBucureşti, făceam parte din şcoli de gândire apropiatepentru că, ţărani fiind la origini, ne-am ataşat amândoide profesorii universitari care-şi recunoşteau ţărănismulstructural. Avea faţă de mine ascendentul acesta pecare i l-am recunoscut de la început: era un foarte buncunoscător al literaturii române. Cred că nu e carte scrisăîn limba română care să nu-i fi trecut prin mână. Eu, cafilolog clasic, practic nu am făcut nici un curs de limbăsau literatură română în facultate, sunt un autodidact înaceste domenii – dar un autodidact format la BibliotecaAcademiei Române, unde opt ore pe zi şedeam între cărţişi periodice. Colaborarea mea la revista “Luceafărul” seproducea după 5 ani de muncă în bibliotecă, practicasta a fost o a doua facultate – şi abia eram la începutulmarilor aflări în materie de eminescologie. Practic, euam înţeles că nu-mi pot prinde din urmă colegii întruistoria literară, şi mi-am făcut alt program de studiu: nucartea m-a pasionat – ci ziarul. Am constatat repede căîn periodicele româneşti s-a aşternut aproape întreaganoastră cultură, că pentru noi cartea a fost o sărbătoare,un lux, pe când ziarul a însemnat cultura în haine delucru, în acţiune, cultura formatoare.Discutând aceste lucruri cu Artur Silvestri prin birourileredacţiei, şi încercând chiar să riscăm un raport întreziar şi carte (eu susţineam proporţia gheţartului, celeşase şeptimi de sub apă fiind ziarul şi cea de deasuprarămânând cartea, el era mai generos acordând cam unsfert cărţii) – nu mică ne-a fost mirarea să observăm, laun moment dat, că ne asculta foarte atent Nicolae Velea,veşnic cu o cafea în faţă şi cu şahul desfăcut alături,gata să provoace pe oricine, individ sau grup – de fapt,lumea întreagă – la o partidă. Lui îi aparţine expresiamemorabilă: “Negru pe alb, negru pe negru”,referitoare la ziar, mai activ, mai viu, care se întipăreşteîn albul vieţii cu litere apăsate – şi la carte care, nueste aşa?, închide pagină tipărită peste pagină tipărită,ascunde negrul în negru…Devenise un fel de parolă derecunoaştere între noi trei această expresie, niciunuldintre noi n-a folosit-o ca metaforă cognitivă (dacă nucumva Artur Silvestri, prin manuscrisele sale…) şi cred căne-a oprit acest moment încremenit când Nicolae Velea,“omul cu două creiere” cum mi-l recomandase profesorulFlorea Fugariu când i-am spus că mă mut la “Luceafărul”,a respirat adânc în discuţia noastră şi i-a pus un titludefiniţieatât de sugestiv încât ne-a amuţit…Rămâne fapt constatat: în presă citeşti cărţileromânilor înainte ca ei să şi le tipărească, de cele maimulte ori altfel decât apar ele tipărite… Presa estescrisă negru pe alb, apăsat, sincer, cu sufletul în palmă.Cartea… are “softurile” ei, adevărate ascunzişuri în plinălumină, pliază pagină tipărită (neagră) peste paginătipărită. Oricâte lucruri s-ar putea spune despre acesteadouă, ziarul şi cartea, trebuie amintit că Nicolae Veleaeste acela care ne-a atras atenţia pentru prima oară cătrebuiesc nu numai socotite (numărate) separate, dar şigândite ca atare… El, care în sufletul meu s-a întipăritnegru pe alb, dar pe care pentru D-voastră, iubiţi cititori,nu-l pot explica decât invers.

Alte memorii ale cântăreţului FemiosLECTORSe vede bine că pretextulhomeric al cântăreţului Femios sedovedeşte prolific şi promiţătorpentru poetul Sterian Vicolde vreme ce, iată, readuceîn vitrina noutăţilor literare onouă şi migdalizată versiunememorialistică rememorând alteîntâmplări dintr-un timp marcatde euforii juvenile. Cu acest aldoilea volum, autorul repunepretextul Femios în condiţiaoriginară, aşa cum i-o consacraseIonel Necula orbul din vechea Eladă, cea depoet la curtea lui Odiseu, şi derapsod al peţitorilor Penelopei. De unde în primul volumadoptase o condiţie epică şi-şi rememora întâmpinăriledevenirii sale ca om, în acest din urmă volum refacetraseul cântăreţului homeric şi imaginea iniţială, cea depoet şi de rapsod la devălmăşiile erosului. Ipostazade peţitor, Terian, personajul principal al Memoriilor,alteregoul autorului a cultivat-o din totdeauna,totdeauna a adulmecat urmele copitei de căprioară,aşa că alcătuirea acestui volum, n-a mai trebuit săimprovizeze alte oraţii, precum eroul lui Homer, ci doarsă scotocească prin propriile serare şi să scoată la ivealăAl doilea volum al Memoriei lui Femios (EdituraTimpul, Iaşi, 2012) continuă Râpa Zbancului şiJurnalul lui Terian din primul volum, doar că, pentrualcătuirea lui nu se mai face apel la memorie, cafacultate subiectivă, ci la memoria sertarelor de undeextrage poezii şi pagini de proză inedite, consemnateîn timp şi uitate prin dosare îngălbeniteCe găseşte autorul în aceste dosare prăfuite? Celmai adesea poezii, atât de multe poezii că le grupreazăîn câteva florilegii distincte, Scrisul şi cenuşa, Râpazbancului, Jet de maci, Toba, dar şi Şase poeme înengleză, sau Cinci epistole către cinci artişti italienişi un Jurnal regăsit, ţinut cu ocazia unei călătorii înVeneţia. Ultimile pagini, peste cincizeci, sunt consacratecronicilor literare adunate în timp şi semnate de numeimportante ale criticii noastre literare precum LaurenţiuUlici, Mihai Cimpoi, Liviu Grăsoiu, Ana Dobre, ConstantinTrandafir şi încă mulţi-alţii - cronici sobre, analitice şiriguroase rezultate din lectura atentă a scrierilor sale,dar şi din propensia unor calde simţăminte amicale,glazurate, marcate de nobleţea prieteniei.Căci dincolo de orice consideraţii ocazionale, ce sepot face pe marginea cărţilor lui Sterian Vicol, floareaprieteniei a fost cultivată constant şi cu toată ardoarea.Multe din poeziile incluse în acest volum au adreseexacte, sunt dedicate unor confraţi, cu care s-a aflattotdeauna în relaţii perfecte şi neerodabile. S-a bucuratde prietenia lor şi el, la rându-i, i-a nemurit în versuriînfiorate, izvorâte dintr-o sinceritate mandolinară,genuină şi inalterabilă. Versurile închinate lui Ioan LiviuStoiciu (Floarea-soarelui sau Tăierea pâinii pefruntea lui Ion), preotului-poet Ioan Pintea (PădureaFiadului), lui Geo Dumitrescu (Scrisul şi cenuşa),Valeriu Stancu ( Trandafirul care-a fost sălbatic),Cassian Maria Spiridon (Anti-cariat), Liviu Grăsoiu(Bobul de nisip), Radu Cârneci (Fila de carte), AnaBlandiana (Aproapele meu), Ana Dobre (Involburândnisipul), Liviu Apetroaie (Râpa zbancului), VasileSpiridon (N-am fost), George Vulturescu (Poetul),Constantin Dram (Catrene), Cristian Livescu(Scândura de măr), Cezar Ivănescu (Fericit celcare), Nicolae Turtureanu (Când vorbeam), reface,www.oglindaliterara.roîntr-un fel, galeria celor ce nervurizează literaturanoastră contemporană.Ceea ce surprinde în aceste versuri cu adresă, miciepistole expediate pe adresa celor apropiaţi, prietenii dedrum lung, trecute prin multe încercări rapsodice, mulţidintre ei – Dumitru Pricop, Cezar Ivănescu, Ion Flora,Laurenţiul Ulici, Ion Panait – mutaţi definitiv din aceastălume, ceea ce ademeneşte, spun, în aceste dedicaţii lirice,este grăuntele de esenţă care întruchipează un universpoetic, aşa cum antropologul reconstituie dintr-o urmăde copită înfăţişarea unei fiinţe preistorice. De regulă,linia portretistică este epurată de detalii prisoselnice şirestrânsă la ceea ce este fundamental în activele celuiomagiat. Volumul este, dac-ar fi să găsim un cadru decuprindere mai oportun, o carte cu prieteni, un omagiuadus celor logodiţi cu veşnicia. Numele lui LaurenţiuUlici, bunăoară, este legat de imaginea corăbiei-icoană,criticul fiind cel care i-a comentat lui Sterian Vicol unuldin primele sale florilegii, Corabia seminţei, iarDumitru Pricop este chiar bandajul literei nescrise/ dinsilaba de plâns aiurind memoria/ unui prieten plecatdemult (Scorbura).Orice s-ar spune, substitutul lui Femios ştiedrumul către chintesenţă, ştie să-şi despovăreze versulde ceea ce este aleatoriu şi să plonjeze în esenţial, înceea ce asigură dăinuirea în timp şi peste timp a unuipoet. Cine mai poate desprinde imaginea lui Ioan LiviuStoiciu de motivul cantonului doi patru opt unde fluturao bluză albastră/ copilăria Poetului îmbrăcând sunetulde clopot al liniei ferate? Cine mai poate separa numelelui Ion Panait de momentul intrării lui triumfale înaltarele poeziei, străjuit la vremea aceea de agerimeaochiului deschis înspre absolut de jitarul Mihu Dragomirconsacrându-l ca rege şi rob tuturor la Amin / El firulde praf, sau numele lui Lucian Vasiliu de legăturile saletrainice cu Tecuciul şi cu verile tărâmului conăcheştean?Insist. Sterian Vicol caută esenţa aşa cum căutătoriide aur răscolesc tone de steril pentru a detaşa grăuntelede metal nobil.Se spune despre scriitori că au ceva din însuşirileregelui Midas. Nu transformă în aur, dar transformăîn literatură tot ceea ce ating. Aserţiunea o găsimconfirmată şi de Sterian Vicol; cele cinci scrisoriadresate unor artişti italieni – Claudia Feraresi, CesareBotto, Livio Politano, Vicenzo d’Azzo şi Gio Ferri - pecare i-a vizitat în atelierele lor din peninsulă sunt totatâtea bijuterii epistolare, ceea ce justifică prezenţa lorîn această alcătuire memorialistică şi livrescă. Privindlucrările tale, îi scria lui Cesare Botto, auzeam cumdincolo de atelier, tufele de liliac legănau lumea înmuzica albinelor aurite de soarele de mai, lui Gio Ferriîi prooroce că nu poate picta pânzele care puteau fipânze de corabile, dacă nu ascultai Cântecul lui Femioscel ce o privea pe Penelopa cum ţese chiar timpul înpânza-i de mătase, iar lui Vicenzo d’Azzo îi scria căexilatul Ovidiu de Tomis îl cheamă cu prietenie să facăschimb de curcubee.Din succintul său Cuvânt lămuritor aflăm că acestvolum este puntea lirică înspre a treia Carte (poezieproză)ce va rotunji etapa de maturitate din biografiaşi opera unui şaptezecist, care putea fi optzecist,modernist, postmodernist etc. Aşteptăm cu înfrigurareşi această promisă ispravă cărturărească pentruîmplinirea unui proiect şi credem că trilogia în întregulei va avea o importanţă considerabilă în ansamblul biobibliografieiautorului.8569

EVENIMENT„Dor de Bucovina” de Constantin T.CiubotaruCorneliu VasileLuni, 3 septembrie, în spaţiul în aer liber al CentruluiCultural din Roşiorii de Vede, scriitorul ConstantinT.Ciubotaru, prozator , dramaturg şipublicist, membru al Uniunii Scriitorilordin România, şi-a lansat cartea, alcărei titlu evocă originea sa, UdeştiiBucovinei, unde s-au născut mulţioameni de cultură: Eusebiu Camilar,Mircea Ştefuriuc, Mircea Motrici,Haralambie Mihăescu, Magda Isanos,Liviu Popescu, Constantin Călin, ValeriaBoiculese.La acest eveniment literar, care nueste unic în acest orăşel, unde existăo asociaţie culturală, „ Mileniul 3”, şio publicaţie săptămânală, intitulată„Drum”, a participat „toată floarea ceavestită” a intelectualilor dedicaţi culturii,autori care activează în zonă, scriitoricu multe volume, unele premiate,poeţi, eseişti, publicişti şi jurnalişti denotorietate: Gheorghe Stroe, FlorinTutcalău, Stan V.Cristea, Dumitru VasileDelceanu, Liviu Comşia, Liviu Nanu,Cornel Basarabescu, Irina Diaconu-Stoica, Ion Bădoi, Stelian Ceampuru,precum şi primarul localităţii careorganizează, în această săptămână,„Zilele municipiului”.ceea ce faci şi a dori din tot sufletul să-ţi „mobilezi” creierul şisă laşi un semn al trecerii tale pe pământ. Mi-a plăcut de micăsă citesc, am iubit cu patimă cărţile, le-am luat pe drumulvieţii drept tovarăşi, dar la un moment dat am simţit nevoiaca şi eu să aştern pe hârtia albă propriile (mele) sentimente,gânduri sau idei izvorâte din dialogul cu Cartea, dar şi cuViaţa. Cei doi „profesori” sunt aici pentru noi toţi. Depinde...ce fel de elevi suntem noi şi spre care ne îndreptăm mai multatenţia.Trăim viaţa sau scriem despre ea? Cred că cel mai binear fi împletirea celor două acţiuni. Şi poate aşa ajungem la ooarecare împlinire .. cu toate că aceasta nu poate fi niciodatădeplină dacă eşti un neliniştit. Mă număr printre aceştia şidin permanenta stare de neîmplinire îmi croiesc drumul spreceea ce năzuiesc: acel semn al trecerii pe pământ.Un scriitor român poate să publice şi să facă ocarieră…?E destul de greu şi nu depinde numai de el sau detalentul lui. E vorba – şi o să spun acum ceva la care nute aştepţi –, e vorba în mare parte de... bani. Da, de banipentru că nu poţi fi tradus dacă nu ai cu ce plăti, iar a şti pânăla nuanţe o altă limbă e destul de greu de realizat. De bani,pentru că nu ai acces la o editură şi nu îţi poţi promova carteadacă nu ai un agent literar. Şi ar mai fi multe de spus… Uniiau reuşit, vei replica. Da, sunt cei care au fost ajutaţi şi nuau avut nevoie să facă eforturi supreme într-un serviciu de10-12 ore pentru a-şi asigura traiul zilnic. Alţii au găsit caleaspre interesul publicului, au găsit cu alte cuvinte culoarul liberşi au intrat pe el în forţă.Un exemplu: Matei Vişniec cu teatrul său. Cei mai mulţiînsă au preferat să se întoarcă acasă, adică în limba românăşi poate, cu timpul, vor fi (vom fi) cunoscuţi de cititori străini.Pentru că sunteţi femeie-scriitor, v-a ajutat acestlucru în carieră sau a trebuit să luptaţi mai mult pentruceea ce v-aţi propus?Aici e destul de greu de răspuns. A fi femeie într-olume a bărbaţilor e un avantaj uneori, dar cel mai adeseaun dezavantaj. Pot da chiar şi un exemplu de atitudine dinexperienţa personală. Cu aproape opt ani în urmă, la NewYork, un confrate cu un ego exacerbat şi într-o criză deorgoliu m-a atacat într-o scrisoare deschisă, numindu-mă„fiinţa femenină (sic!) care se bagă în faţă”. E o dovadă clarăde misoginism, nu crezi?Sudul românesc a dat înaintaşi iluştri în domeniulculturii: Gala Galaction, Zaharia Stancu, Marin Preda,Miron Radu Paraschivescu, ConstantinNoica, Dimitrie Stelaru, AnghelDemetriescu ş.a., astfel că tradiţia sepăstrează.Cunoscuţi pentru atitudinea lorprimitoare, prietenoasă, roşiorenii s-auîntrecut în prezentarea, cu eleganţă,a autorului, precum şi a multor ideişi realizări literare interesante, caredepăşesc cadrul local, demonstrândcă sunt racordaţi la pulsul culturalnaţional.În după-amiaza de vară târzie, subcopacii care încă mai poartă frunze, subarşiţa acestui an, autorul şi-a prezentatultimele gânduri şi realizări, preocupatde destinul scriitorilor, chestionaţiasupra motivaţiei lor de a scrie, încondiţiile proliferării atâtor emisiuni deteleviziune şi publicaţii de-a dreptulanticulturale.Dintre scrierile lui ConstantinT.Ciubotaru, care, în aceste zile,împlineşte o frumoasă vârstă de (puţinfără) trei sferturi de veac, menţionez:Dreptul de autor, Doza de tupeu, Piticipe creier.Ca să pătrunzi în cercurile care conduc „din cuţite şipahară” trebuie să ai exact ceea ce nu trebuie să ai ca femeie– lipsă de delicateţe, lipsă de scrupule în relaţiile cu bărbaţii,timp de risipit în tovărăşia lor şi câte altele. Mai bine mă oprescşi îţi spun că nu am orgolii, nu mi-am propus să fiu în fruntealistei, ci să scriu pentru mine şi pentru cei cărora le aducbucurie când mă citesc. „Sunt singurul cititor al gândurilormele”, scria în Postfaţa la Tinereţea lui Don Quijote MarinSorescu. A-ţi aşterne gândul pe hârtie înseamnă mai ales aînvăţa să te cunoşti pe tine însuţi şi aceasta este supremarăsplată.Ce aveţi în lucru şi ce proiecte de viitor pregătiţi?Îmi place să spun la ce lucrez, spre deosebire de alţiicare nu scot un cuvânt despre asta din superstiţie sau dindorinţa surprizei. Mie îmi face o mare bucurie să povestescpentru că tot ceea ce fac mă entuziasmează, iar cândpovestesc despre aceste proiecte le văd în finalitatea lor şimă mobilizez singură.Aşadar, acum, în primul rând, lupt să termin monografiaunui ziar românesc care a apărut în exilul american, la NewYork, ziarul Lumea liberă. E o muncă dificilă (a trebuit săscanez pagină cu pagină!), dar în acelaşi timp sunt sigurăcă lucrarea finală va deveni una dintre cărţile de referinţăasupra exilului românesc. În plus, încet, încet se completeazăpaginile la un nou volum de poezii care va fi gata probabilanul viitor. Tot la anul, poate în primăvară, vreau să public oparte din Jurnalul american, despre care am amintit anterior.Mai am şi altele... mă duc la diverse conferinţe, interne şiinternaţionale, şi pentru acolo trebuie să pregătesc lucrări.Într-un cuvânt – am multe de făcut şi asta îmi dă bucurie.Sunteţi un om împlinit? Dar fericit?Eşti împlinit dacă ceea ce faci este ceea ce îţi doreşti săfaci. Eu sunt profesoară şi îmi place enorm să predau.Eu sunt scriitor şi încerc bucurie nesfârşită când găsesccuvântul care să-mi acopere glasul sufletului sau al minţii.Eu sunt mamă şi am doi copii minunaţi de care suntfoarte, foarte mândră.Eu sunt femeie şi încă mă mai bucur că sunt aşacum m-a lăsat Dumnezeu. Eu iubesc enorm viaţa şi iubescoamenii, iar ei simt asta şi cei mai mulţi îmi întorc iubirea.Dacă sunt fericită? Judecă singură după tot ce am scris maisus…8574 www.oglindaliterara.ro

CRONICĂDimensiunea psihopatografică şi deobiectivare în proza lui Gib I. Mihăescu115 ani de la naşterea marelui prozatorOdată cu romancierii Garabet Ibrăianu, LiviuRebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu , Camil Petrescuşi Mircea Eliade se produce o adevărată schimbare deansamblu a tehnicilor narative. O parte din prozatoriinovatori s-au impus mai greu în atenţia publicului, cumar fi Gib I.Mihăescu, Anton Holban, Mihail Sebastian şiMax Blecher, în ciuda faptului sau chiar datorită acestuidemers modelizant,în proiectul lor de a se înscrie,după teoria sincronismului dezvoltat de criticul EugenLovinescu, într-o matrice a modernismului universal.Scriitorul Gib Mihăescu, care abordase nuvela cu multcuraj şi într-o manieră originală, încă din anul 1919, adat tonul nuvelei psihologice, prin publicarea celebrelorsale volume”La Grandiflora” şi “Vedenia.” Cele douănuvele care dau şi titlul volumelor de debut suntfrisonate de elemente autobiografice , fiindcă şi viaţaautorului derula un farmec într-un oraş de provinceîn care nu se întâmpla nimic, cum spunea Sadoveanudespre Fălticeni lui. Însă boala iubitei ţinută în secret,pentru care nutrea o iubire platonică, devenise otragedie în contextul ratării provinciale. Personajelemasculine din proza lui Gib I.Mihăescu, mai ales cele dinromane, au comportamente axate pe aventura bizarăsau fatală a iubirii, sunt , mai précis, măşti ale sineluiauctorial, în contextele sociale şi istorice parcurse înstudenţie şi maturitate. În romanele Braţul Andromedei,apărut în 1930,Zilele şi nopţile unui student întârziat,care a văzut lumina tiparului în 1934, Donna Alba, în1935, au ca structură narativă principală o tendinţă aimaginarului psihotic şi a conturării trăirilor trupeşti înpatima chemării sângelui. Literatura sa este analiticăcu elemente stranii în comportamentul personajelorcu o atmosferă a derutei, a geloziei, a cinismului şisuportabilităţii erotice, glisând, nu de puţine ori, spremasochism şi agresiune sadică. Locotenentul Ragaiac dinnuvela Rusoaica, Andrei Lazăr, din , Mihnea Băiatu, dinZilele şi nopţile unui student întârziat care are şi el untiz , urmând Dreptul la Bucureşti, Mihai Aspru din nuvelaDonna Alba , sunt împinşi de conjucturi psihopatice spreacte necontrolate, şi să fie bântuiţi în stilul dostoievskiande acestea, în plin plan fiind adulterul, iubirea interzisă,faţă de femeia ce se găseşte în altă condiţie socială, avârstei, sau chiar, al mentalităţi că face parte din o altăetnie. Criticul literar Nicolae Balotă în capitolul dedicatlui Gib Mihăescu din volumul Labirint, apărut în 1970,interpretează în grilă psihanalitică agravarea obsesiilor şidevierilor comportamentale pe care personajele lui Gib.Mihăescu, ajung să le suporte drept consecinţe ale unoracte, uneori ratate. Nicolae Balotă subliniază că ceeace provoacă anxietatea personajelor sunt fantasmele,nu realitatea, reprezentările imaginare ale unei situaţiiconflictuale inconştiente. Eroii au o apetenţă spreimaginar şi o eroare de cele închipuite, de halucinaţiile,obsesiile şi delirul lor. Această ambivalenţă îmi aduceaminte de Baudelaire, de dubla apetenţă: extaz alvieţii, oroare a vieţii. Tocmai dedublarea şi tensiuneaconflictuală este cea care provoacă anxietatea din prozalui Gib I.Mihăescu.Fire complexă, predispus să plonjeze în sferaimaginarului tot atât de intens ca în viaţa de zi cu zi,înclinat spre obscuritatea impulsurilor, Gib I.Mihăescuse simte atras de scriitorii în operele cărora găseşteevaziunea şi dorinţa de imaginar,cum ar fi Sadoveanu,Gorki şi Gogol, mărturisire pe care o descoperim în nuvelaDonna Alba, dar este atras şi de Claude Farrere şi PierreLoti. Îl preocupă obsesiile conştiinţei turmentate. Toatenuvelele lui Gib poartă amprenta analizei stărilor sufleteştice populează abisul fiinţei umane, inconştientul acesteia.Explicaţia freudiană a genezei stărilor nevrotice esteplauzibilă. În analizele psihice ale situaţiilor şi ipostazeloreroilor săi, face o autentică explorare psihanalitică, prininstinctul său de analist şi mai puţin printr-o aplicarea informaţiilor sale în aceastădisciplină.În nuvela Vedenia,unde este vorba de o infidelitateconjugală: doamna Naicu îşiînşeală soţul cu ordonanţa.Venind acasă îi surprinde pecei doi în pat. Este o situaţienedorită pentru naicu, pe carenu o acceptă. Comportamentullui oscilează între compulsiuneareparării imediate a onoareişi a îndoielii, ce se finalizeazăprintr-o indecizier până laapragmatism. Sfârşitul nuveleie o exemplificare a realităţiiluată drept închipuire, carurmare a influenţei fastuaseiAl.Florin Ţeneparade a universului stelar careîi modifică percepţia, melajată în straniul plasmatic alfanteziei. Nuvela Semnele lui Dănuţ prezintă un bolnavpsihastenic.Obsesia este fiica eroului titular, pe care oaşteaptă să vină în vacanţă, cu trenul, de la pensionulcraiovean. O presimţire funestă îl copleşete de două-treizile pe Grigore Dănuţ, şeful gării din Băbeni, prin semneanticipatoare, asemănătoare cu cele ce-l “persecutaseră“la moartea primului copil. Totul se desfăşoară într-oatmosferă psihică de acaparare a conştiinţei de acestesemen premonitorii, cu strâmtoarea şi destrămareapână la obnubilare a acesteia, cu effect disociant alîntregii personalităţi, cu tulburări somato-vegetativeşi un comportament de agitaţie psihomotorie, cumar fi bătăile ochiului care sunt asociate cu aşteptareatragediei, ia imaginarul drept realitate şi-l trăieşte caatare, o atmosferă de anxietate majoră, c eating limitelenebuniei. Întreaga acţiune se desfăşoară având acesteelemente de psihopatologie. Intensitatea, persistenţaşi structurarea acestei stări obsessive poate apărea,ca un context symptomatic, ca melancholia, cum aparîn cazul de faţă, uneori chiar în simptomatologia uneischizofrenii, exclusă în această nuvelă. Multe din scrierilelui Gib I.Mihăescu excelează prin motivaţii de semiologiepsihatrică.Cum ar fi în Troiţa, o capodoperă a prozeiromâneşti. În proza lui Gib I. Mihăescu descoperimsimptome din psihiatria marginală, ca stări nevroticede diferite feluri, cum ar fi anxietatea, depresia, fobia,obsesia şi chiar recţii de intensitate psihotică. Iar înromanul de mari dimensiuni Rusoaica, unde Ragaiac este Gib, descoperim stări obsessive,fiind vorba de aşteptarea unei femei ideale, aşa cum aconceput-o imaginaţia sa, cu elemente ale realităţii şi alereminiscenţelor sale, lecture din literature rusească, şicare , cu toate experienţele prin care trecfe, rămâne osimplă dorinţă neîmplinită, ce nu l-a eliberat de tensiunilepsiho-afective.Gib Mihăescu este un mare descoperitor alsufletului uman şi un mare analist al stărilor normale şipatologice.Bibliografie:Nuvele, Gib. I. Mihăescu, Ed. Cartea Românească,Bucureşti, 1929.Istoria Literaturii Române,George Călinescu,ediţia a 2-a,1981.România Literară, 32 din 2004.Labirint, Balotă,Nicolae, Ed.Eminescu, Bucureşti, 1970,p.88.Şuluţiu, Octav, Pe margini de cărţi (Ed. M.Neagu,Sighişoara, 1938, p.178 şi p. 308-309).Gib I.Mihăescu, romanele Rusoaica, Braţul Andromedei,Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui studentîntârziat, Donna Alba, în ediţii diferite, apărute înaintede 1989 şi după.8576 www.oglindaliterara.ro

GeorgePetrovaiFantasticul, magicul şi fabulosulîn cultura românăIncontestabil că fundamentelegândirii şi culturii româneşti suntalimentate de izvoarele curate şibogate ale culturii sale populare.De aici decurge specificul culturiinoastre, sau ceea ce definea LucianBlaga prin „matricea spirituală apoporului român”.Acuma sigur că sunt voci care searată nemulţumite ba de specificulculturii româneşti, ba de neîmplinirileei, ba de amândouă deodată. „Căci”,spun aceste voci, „o cultură atâtde impregnată de folclor ca cearomânească, are toate şansele săfie receptată de culturologii străini,în speţă cei occidentali, ca o culturăinteresantă în exotismul ei, dar arepuţine şanse să părăsească periferia culturii universale.Poţi foarte bine, susţin nemulţumiţii, să menţii specificulnaţional, dar în acelaşi timp să te apropii de marea culturăuniversală, singura modalitate prin care pot fi atinse celedouă mari aspiraţii ale oamenilor de cultură: înfrăţireaculturală şi recunoaşterea internaţională. Dar pentru asta,noi, românii, trebuie să renunţăm la autarhismul culturaldatorat folclorului, suficienţei şi influenţelor pernicioasealimentate de vitregiile istoriei naţionale. Nu în acest modau procedat Eminescu, Blaga sau Mircea Eliade, cu toţiitrecuţi prin universităţile Apusului?”Este clar că cei care judecă astfel au perfectădreptate. Dar iarăşi mă întorc şi zic: „Ce cultură, mă rog,se poate face într-o ţară a aranjamentelor şi cumetriilor,o ţară unde grosul veniturilor celor mai mulţi dintrecetăţeni se duce pe hrană şi întreţinere, unde ziarele şicanalele de televiziune se iau la întrecere în a promovasubmediocritatea sub multiplele ei chipuri şi unde buneleintenţii (ca de pildă editarea unei cărţi) sunt tratate cucondescendenţă dispreţuitoare de cei atât de bogaţi înbani şi atât de săraci în duh?!...”Cu toate astea, cercul vicios în care ne învârtimcam de multişor trebuie odată şi odată spart, pentru caspiritualitatea românească să-şi poată afirma vigoarea.Căci, nu este sigur că toate popoarele lumii simt pulsulistoriei, bunăoară aşa ca romanii sau englezii, însă esteabsolut sigur că vor rămâne în istorie doar acele popoarecare ştiu să-şi interpreteze propria partitură în concertulculturii universale.Revenind la tema anunţată în titlu, este cât sepoate de nimerit să precizăm că fantasticul şi fabulosulromânesc cunosc în transpunerea lor cultă două faze(perioade) importante:1)Faza (perioada) clasică, reprezentată cumaximă strălucire de triada de aur a culturii noastrenaţionale: Eminescu, Creangă, Caragiale;2)Faza (perioada) interbelică, reprezentată detriada aparţinătoare secolului douăzeci: Gala Galaction,Vasile Voiculescu, Mircea Eliade.1.Perioada clasică a fantasticului românescCa în atâtea alte domenii unde Mihai Eminescuşi-a pus la bătaie pana sa iscusită, şi la acest capitol ela dovedit o măiestrie pe cât de greu de egalat, pe atâtde pilduitoare pentru contemporani şi urmaşi. Fantasticuleminescian se înscrie pe două planuri distincte:a)Planul literar-filosofic (Sărmanul Dionis, Avatariifaraonului Tlá);b)Planul producţiilor populare în versuri şiproză (Fata-n grădina de aur, Miron sau frumoasa fărăcorp, respectiv Călin Nebunul, Borta vântului, Finul luiDumnezeu).Uneori cele două planuri se intersectează şiatunci rezultă fie prelucrări mai sumare (basmul Făt-Frumos din lacrimă), fie prelucrări de mare rafinamentartistic (poemul Călin –file din poveste), fie că în poemulLuceafărul aceste prelucrări ating sublimul.Evident, nuvelele fantastice ne dezvăluie cel maiwww.oglindaliterara.roNOTESbine nu numai concepţia filosofică a lui Eminescu privindestetica fantasticului, ci şi mijloacele utilizate pentruredarea lui.Astfel, încă de la începutul nuvelei SărmanulDionis, Eminescu face precizarea că „Lumea-i visulsufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu – elesunt numai în sufletul nostru”. Ni se înfăţişează în acestmod visul în dubla lui întrebuinţare: ca element predilectal romantismului şi ca principal mijloc pentru redareafantasticului!Iar fantasticul nu întârzie să-şi facă apariţia, atâtprin întoarcerea în istorie la epoca lui Alexandru cel Bun,ocazie cu care are loc întâlnirea cu Maria, fiica spătaruluiTudor Mesteacăn, cât şi prin călătoria imaginară pe Lună,adică transpunerea în alt timp şi spaţiu. „Căci”, precizeazăGeorge Călinescu, „spaţiul şi timpul împrumutate de la Kantnu sunt numai cadre intuitive ale unei umanităţiconcrete,deoarece individul ascuns sub numele Zoroastru, Dan,Dionis este un prototip. Ele sunt modalităţi ale uneisubstanţe în actul de-a se realiza veşnic”.Visul este procedeul prin care Eminescu îşi pune învaloare fantezia creatoare, conferind totodată credibilitatefaptelor istorisite. De altminteri, până şi luiToma Nour– personajul principal din romanul Geniu pustiu, viaţa ise prezintă ca „un fantastic vis de nebun”! Într-o lumea minciunii, nedreptăţii şi deziluziilor, doar visul rămânezona de refugiu a artistului şi instrumentul inepuizabil cucare acesta îşi poate plăsmui lumea sa.Fireşte că Eminescu, mare admirator al străvechiiculturi indiene, aşa cum o dovedeşte înrâurirea profundăexercitată asupra lui de celebrul Imn al creaţiunii(Scrisoarea I, Rugăciunea unui dac), avea temeinicecunoştinţe despre concepţia filosofilor indieni asupraacestei lumi – nimic altceva decât maya sau aparenţă!- şi despre posibilitatea ieşirii din scurgerea timpului prinmeditaţie şi asceză.Iar această „lume a tinereţii fără bătrâneţe şi avieţii fără moarte”, plămădită prin abstragerea de subinfluenţa timpului rău care ne macină pe noi muritorii, estepopulată de marele nostru artist cu elemente nepieritoare:dragostea şi frumuseţea în forma lor sublimă, încorporateîn eternitate prin sistemul de coordonate absolut-aştriapă.Apa este un element indispensabil al tuturorcosmogoniilor antice, şi după cum se va vedea încontinuare, cu rol de prim rang în reflectarea aparenţeişi a jocurilor acestei lumi. Fie sub forma izvoarelor, fie –mai ales – sub cea a lacurilor şi a mării, apa este nelipsitădin tablourile eminescene de referinţă. Căci ea nu lipseştesub formă de lac nici măcar din cadrul creat pe Lună, dupăaselenizarea „prototipului uman” din Sărmanul Dionis! Iartablourile eminesciene dobândesc viaţă şi vrajă misticăprin prezenţa celorlalte două elemente indispensabile:femeia şi Luna.De reţinut că femeia, aşa cum este ea văzutăde Eminescu, parcă ar fi încarnarea lui Yin, principiulfeminin sau Cerul în filosofia taoistă: întotdeauna blondăşi diafană, ca şi cum ar fi zămislită din lumina lunii, şiaproape totdeauna stranie şi nepământeană, asemeneaastrului ce-i pune frumuseţea în evidenţă. De altminteri,cele mai inspirate versuri eminesciene sunt străbătutede lumina astrului nopţii, care în Geniu pustiu este numit„dulce soare de argint”.Cât priveşte bărbatul mistuit de dragostedin creaţia eminesciană, acesta, de regulă (Dionis,Ieronim, Toma Nour, Călin), este văzut ca întruchiparealui Yang, principiul masculin al Pământului din filosofiataoistă: „zburător cu negre plete”, frumos şi biruitor întoate încercările, până la atingerea scopului suprem –dobândirea ursitei, adică surprinderea absolutului prinunirea celor două principii.De subliniat că Eminescu face distincţie întreîngeri şi demoni într-o manieră categorică, deşi niţelşugubeaţă, aşa cum aflăm din nuvela Cezara: „Demoniisunt îngeri de geniu, pe când cei care au rămas în cerurisunt cam prostuţi...”(continuare în nr. viitor)8577

ESEUPolivalenţa scriitoruluiCunoscutului scriitor român exilat la Paris, GeorgeAstaloş, i se dedică o carte de analiză , de către un altscriitor: Ştefan Vida Marinescu, Astaloş: spirit şi creaţie,Bucureşti, Editura Global, 2011.Autorul lucrării este membru al USR, cu douădoctorate, şi a mai publicat exegeze dedicate scriitorilorşi criticilor români Constant Tonegaru, Mihai Eminescu,I.L.Caragiale, Camil Petrescu, Lucian Blaga, NichitaStănescu, Eugen Simion, precum şi cărţi de versuri,eseuri şi antologii literare.În deschiderea volumului, trecerea în revistăa operei literare astaloşiene prilejuieşte observareaavantajului celui exilat, care este solitudinea, caracteruloral şi autobiografic, paradoxul şi causeria, spirituldeopotrivă pasional şi lucid, ceea ce constituie argumentetemeinice pentru imaginea unui„ scriitor total”.Sunt înregistrate, într-un ritm foarte alert, cufulgurante paranteze personale ale criticului, legate,la modul ironic, de actualitatea socială şi culturală,scrierile în proză dedicate carierei militare a lui GeorgeAstaloş, apoi boemei bucureştene, la care a participat cuasiduitate, condiţiei exilatului român, atitudinii faţă defiscul necruţător, apoi versurile sub semnul acvaticuluişi argoticului, eseurile şi piesele dramatice, publicistica,interviurile şi dialogurile.Interesante sunt paginile unde apar scriitoricunoscuţi dinBucureşti,susţinătoriînfocaţi ai uneiboeme careîmbrăca, demulte ori, formaunei frondecontra regimuluitotalitar, existândnumeroasecazuri de plecareîn lumea liberă.Şi în Capitală, şila Paris, GeorgeAstaloş ţinelegătura cu mulţi scriitori români, pe care îi cultivă,îi apreciază şi, dacă poate, îi ajută în demersurile lor.Întâlnim, astfel, figurile scriitorilor, criticilor şi artiştilorTeodor Pâcă,Florin Pucă, Ion Caraion, Dumitru Furdui,Ben Corlaciu, Aurora Cornu, Tudor George (Ahoe),Mircea Ciobanu, Eugen Schileru, Cornel Regman, CornelChiriac, Valeriu Stancu.Tangenţial, sunt amintiţi româniicu mai puţine legături cu Astaloş sau exilaţii dispăruţi:Vintilă Horia,Elena Văcărescu, Eugen Ionescu, EmilCioran, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu. Înschimb, apar mulţi scriitori francezi şi europeni, cu careautorul s-a întâlnit.Boema bucureşteană avea grupul consacrat deartişti, dar şi localurile preferate, azi dispărute sau cufirmă schimbată: Singapore (devenit Peştera), Corso,Capşa, Cafe de la Paix. Ghiţă Mărgărit, Geo Martiniuc,Constantin Piliuţă, TaşcuGheorghiu, Nelu Winkler,George Antohi, ConstantinAronescu sunt prezentaţi înscrierile lui Astaloş cu multumor şi cu nostalgie.Destinul lui GeorgeAstaloş este curios, elajungând, din angajat ca ofiţerromân, să demisioneze dinarmată şi să se dedice scrisului,plecând la Paris, unde luptăcu succes ca să se impună,în ciuda dezavantajului dea fi acolo numai un străinnou şi necunoscut. „Câştigatsau pierdut, exilul a fost şiva rămâne un exerciţiu deperpetuă umilinţă”, afirmăGeorge Astaloş, citatulfiind înregistrat de Ştefan VidaMarinescu drept unul definitoriupentru conştiinţa eforturilor şisacrificiilor pe care autorul românle-a făcut în Franţa.Totuşi, separe că norocul i-a surâs, întrucâtprimeşte oferte de a publica dela Editura Gallimard, iar ulterior,două edituri româneşti îl publicăîn exclusivitate. Sunt prezentate şiînceputurile muncii în Hexagon, cutotul străine unui scriitor. St.VidaMarinescu remarcă solitudineaexilatului şi traiectul nemaiîntâlnit Corneliu Vasileal lui Astaloş în Occident:„Reproducerea subiectivă aaventurii sale spirituale e echivalentă unui romanabracadabrant, senzaţional, captivant.”Fiscul este văzut ca un duşman al creaţiei,în spaţiul românesc contabilul fiind personajul lipsitde căldură şi imaginaţie, refractar la arta de orice fel.Agentul de la fisc fusese blamat şi de Honore de Balzac,ştiut fiind conflictul dintre artele liberale şi regimultaxelor şi impozitelor, scriitorii şi artiştii fiind priviţi canişte infractori şi risipitori care eludează legile şi duc oviaţă de lux reţinând bani cuveniţi numai statului. „Poetulciopleşte insesizabilul, perceptorul – impozabilul”, afirmăAstaloş, aplecându-se asupra acestui subiect în scrierilesale.Sub semnul naşterii perpetue, al apei, puneSt.Vida Marinescu lirica astaloşiană, trecând în revistăcărţile Simetrii (bilingvă), Retorice, Şodron, Aqua Mater(bilingvă), Cântecele Thaliei, Pe muche de şuriu ( baladeargotice). Visul, apa, orgoliul adolescenţei, revolta,gustul pentru parodie sunt ilustrate de aceste versuri.Se precizează că unele creaţii astaloşiene ar fi circulatoral printre tinerii neaderenţi la comunism şi că uncaiet de versuri ale lui Astaloş a fost ascuns, de cătreBen Corlaciu, unde s-au construit ulterior blocuri delocuinţe, prilej de a afirma ironic că lirica sa stă la bazaunor construcţii socialiste! Parodiile şi scrierile argotice îlîndreptăţesc pe St.Vida Marinescu să constate filiaţii culirica lui Miron Radu Paraschivescu şi François Villon.Şi în creaţia teatrală, Astaloş este văzut ca poet,prin prezervarea motivului acvatic, motivului erotic,cosmogonic, fantast, preocupat de cuplul primordial şi demiza morală a existenţei umane. Piesele lui au fost jucateşi publicate atât în România, cât şi în lume: Ceainăriede argint, Fântâna, Vin soldaţii, Garderobierele, Sareaexilului, Întoarcerea la matcă, Domnişoara Helsinka,Caviar, votka şi Bye-bye. Parabolele, comicul aspectelefarsei, satira, folosirea efectelor sonore, aspectelestilistice şi ideatice, toate sunt analizate cu minuţiozitatede St.Vida Marinescu, care este şi un specialistsupercalificat în teatru. Piesele Robespierre,Napoleon,Eşafodul sunt analizate separat, evidenţiindu-se tratareaistoriei în raport cu mistica, puterea, liberatatea şi custatutul militar şi de lider.Viziunile teatralefantaste (Adevăratul chip allui Dracula) şi caracterul ludic(Mărul,Apoteoza vidului) şiteatrul numit „al intruziunii„(Ceaiul nostru cel de toate zilele- piesă pe care o considerăm întradiţia lui Samuel Beckett şiEugen Ionescu) completeazătabloul dramaturgiei, pe careautorul volumului o considerăla fel de atractivă ca şicelelalte segmente ale creaţieiastaloşiene.Publicistica, dialogurile,interviurile şi epistolarulîncheie o carte cu un conţinutinteresant, despre un autortalentat, cu ţinută morală, cuun periplu original.8578 www.oglindaliterara.ro

VISURILE ŞI AMINTIRILELUI DUMITRU SINUSCRISE DEOCTAVIAN CURPAŞVisuri şi amintiri, spuse cu nostalgie, şiaşternute cu dibăcie, într-un testamentde suflet-recenzie la „EXILUL ROMÂNESCLA SFÂRŞIT DE SECOL XX - Paşoptiştii româniîn Franţa Canada şi Statele Unite”,autor Octavian Curpaş. Editura Anthem,Arizona, 2011Dibăcia unui scriitor se „simte” din primele paginiale unei cărţi. Nu-i vezi „sudoarea frunţii”, dar îisimţi dăruirea. Pătrunzi în adâncul ei, asemenea unuiocean de cuvinte şi citeşti cu nesaţ frumoasele buchiiaşternute acolo. Lumea lor se află în faţa ta, a scriitoruluişi a personajelor. Trăieşti odată cu ele evenimenteledin perioada parcursă, „vizitezi” locurile bătutede paşii lui Dumitru Sinu, în cazul nostru, şi respiriaerul american. Da, ai pătruns pe „Pământul făgăduinţei”,aşa cum a făcut odinioară personajul. Dar, înaintede a-l cunoaşte pe veritabilul personaj DumitruSinu, trebuie sa-ţi îndrepţi atenţia asupra scriitorului.Distinsul domn Octavian D. Curpaş este autorulacestui „testament de amintiri”. Aşa cum spuneamla început, numai dăruirea, pasiunea, dorul de loculnatal, şi binenţeles oportunitatea cunoaşterii luiDumitru Sinu, l-a făcut să scrie această minunată carte.Profesionalismul şi-a spus cuvântul şi astfel întruntimp relativ scurt, cartea a văzut lumina tiparului.Munca sa de jurnalist înfocat al diasporei româneştidin America, a contribuit la frumuseţea cărţii. Atuncicând ai în faţa ta, o astfel de „comoară”, nu-ţi rămânealtceva de făcut decât să o citeşti cu nesaţ. Aş puteaspune că cei doi domni, Octavian Curpaş, autorulşi personajul Dumitru Sinu, se aseamănă, deoarecemâna destinului i-a făcut să se cunoască departe deţară, însă amândoi provin din acelaşi „leagăn” strămoşesc,minunatul Ardeal.Nu pot trece mai departe fără a spune că scriitorul,i-a ascultat poveştile spuse cu atâta farmec,notându-le ca într-un fel de jurnal şi apoi mai târziu săprindă contur intr-o carte. Nu degeaba am numit-o eu„testament de suflet”, acolo nu ai voie să intri în grabă,ci mai degrabă cu sfială, pentru a respecta tot ce adăruit autorul „din prea plinul său”, iar personajul din„oceanul de amintiri”. Aşadar, tu, cititorule deschide-ţisufletul şi savurează din dulceaţa cărţii, vei constataca am avut dreptate, că te-am ghidat către un muntede visuri trăite, visate, uitate apoi reînnodate şi dictatepentru a fi cunoscute de mine, de tine, de toţi ceicare visează la o clipă înălţătore.Viaţa ne surprinde uneori, cu „lecţiile” ei.Indiferent cât ne este de greu, apelăm la ajutorul divinităţiiaşa cum domnul Dumitru Sinu, a apelat demulte ori, în copilărie, când a rămas orfan, la 3 ani.Mama cea mai minunată fiinţă de pe pământ, a trecutîn lumea cea veşnică, la cei 27 de ani. Copilăria, nu i-afost darnică, însă cei doi bunici Ioan Stănilă şi neneaNiculiţă cum era numit se săteni, bunicul din parteamamei, i-au făcut să accepte mai uşor vitregiile vieţii.O amintire impregnată în adâncul sufletului esteaceea a „bocetului” cântat la moartea fiicei fostuluiprimar Ioan Vulc. Apoi mai târziu când a trebuit săparcurgă atâta drum, prin atâtea ţări, să se împrieteneascăcu oameni străini, să suporte dorul de ţarăwww.oglindaliterara.roLOGOSvisând la o viaţă mai bună. Nui-a fost uşor nici când ajuns înIugoslavia ajutat de legionari,în vremea lui Iosip Broz Tito.Numai protecţia divină l-a ajutatsă îndure totul, să meargămai departe, să înfrunte cu totcurajul. În faţa unui astfel deom, îţi scoţi pălăria, şi te întrebidacă este real sau nu?Certitudinea autorului te asigurăcă personajul este real şinu ficţiune! Drumul a fost continuatmai departe, parcă nuera destul, cu Triest-Cinecitta- Carmen MarinTorino-Paris. Ajunsese la destinaţie?Aflaţi că nu! Încă mai avea să străbată altedrumuri, alte greutăţi, marcându-l pentru totdeauna.Stimate cititorule, dacă în colţul ochiului tău vaapare o lacrimă, să nu-mi porţi pică deoarece eu amsă-ti împărtăşesc în câteva cuvinte, frumoasa povestede dragoste a lui Dumitru Sinu, ajuns acum pe pământcanadian. Restul, te voi lăsa pe tine, să descoperi!Da, ajuns în Canada, soarta i-a scos în caleo frumoasă domnişoară franţuzoaică, Nicole, care îiva deveni soţie. Chiar dacă au existat „voci” împotrivalor, ei au spus „da” vieţii împreună, făcând sărodească din exemplarul lor mariaj doi copii minunaţi.Acum când se privesc în ochi, simt acelaşi fioral tinereţii, ştiut doar de ei, chiar dacă diferenţa devârstă a fost destul de mare, când s-au întâlnit. El 37,ea 19. Surprinzător, nu? Indiferent ce vor spune uniidespre monotonia vieţii in doi, viaţa pentru ei a fostoază de fericire din care au gustat, fericiţi, iar astăzisunt doi bunici minunaţi. „Viaţa le-a brăzdat chipurile,dar lumina din privirile lor nu s-a stins. Ea străluceşteşi a acum la fel de puternic, precum în ziua când s-aucunoscut.”Nu pot să trec nepăsătoare peste încă un aspect,pe care l-am remarcat, dragostea doamnei Nicolepentru muzica românească şi de asemenea râvnadumneaei de a şti limba română, pe care şi-a însuşitoîn şase luni, învăţând simple propoziţii si apoi trecândla fraze mai complicate. Ceva care l-a amuzat pedomnul Sinu o perioadă mare de timp, a fost confuziape care o făcea tânăra lui soţie între: „Drum bun!” şi„Noapte bună!”, aceste două urări fiind folosite invers.Oamenii întâlniţi de acest domn, în drumurile luisunt mulţi, n-am să-i enumăr eu, a făcut-o scriitorulcu multă pricepere, povestind toate întâmplările lorcu bune şi rele, dar eu voi preciza că oportunităţilevieţii l-au făcut să se bucure mai mult de viaţă, săo preţuiască în adevărata ei valoare şi să priveascăcu nostalgie peste umăr. Bagajul de cunoştinţe l-atransformat într-un om de afaceri, şi prin acestea aînvăţat să cunoască oamenii şi sufletele lor, poate şicaractere. Sunt situaţii în care ai parte de dezamăgiridin partea celor apropiaţi, dar la fel sunt situaţii cândlegi prietenii pe viaţă, şi tu, te miri de împrejurări!Astfel s-a întâmplat şi în cazul lui nea Mitică, a legatprietenii ce au ţinut o viaţă. Viaţa lui care poate fi,după umila mea părere, un scenariu de film. Aş vreasă mai adaug că în sufletul acestui om există o marepasiune pentru carte. Mărturie stau volumele din living-ulacestui domn, aşa cum povesteşte autorul. Elesunt ordonate frumos şi ai ocazia să spui că, preţioasacarte este hotarul dintre întuneric şi lumină, estepoate puntea care duce spre alte tărâmuri imaginaresau reale aşa cum trăieşti experienţa de aici. Visezi,speri... şi apoi închizi în tainicul tău suflet, un gând,o amintire, a lui Dumitru Sinu, aşternute în paginileacestei cărţi de domnul scriitor Curpaş.8579

CRONICARUn supravieţuitor:Radu CosaşuDespre un om căruia îi e datsă parcurgă o viaţă îndelungată,străbătând etape, ideologii, modede toate felurile, pliindu-se înfuncţie de unele sau detaşându-sede altele, asumându-şi-le sau (re)negându-le etc., se poate spune căeste un supravieţuitor – fericit saunu, numai el poate spune sau şti –, dar, fără îndoială, e un norocos,măcar pentru posibilitatea de aaduna în suflet, în memorie arhiveincomensurabile de amintiri şifireşti comori de trăiri. Când omulMioara Bahnae, în plus, jurnalist şi scriitor,parcă racordarea la viaţă e şi maiputernică, iar rezultatele aplecării asupra existenţeisunt, cu siguranţă, benefice pentru mult mai mulţi, dinmoment ce un asemenea ins poate să iasă din sine şi sădăruiască semenilor din ce a acumulat, în forme pe careceilalţi adesea nici nu le bănuiesc.Jungla unui bloc de gheaţă, propusă deRadu Cosaşu, în subtitlul cărţii sale –Supravieţuirile 6, Editura Polirom, Iaşi,2007 – ca spaţiu al rezistenţei împotrivatimpului, este o dovadă a celor afirmatemai sus, fiindcă volumul acesta, cuprinzândîn paginile lui fragmente de „organe” sauporţiuni întregi din ceea ce constituieorganismul unei lumi (anii 1968-1969),departe de a fi desuet şi, în consecinţă,anost, cum pot fi, de obicei, catalogateasemenea scrieri, prin avalanşa deevenimente de tot soiul adunate, adnotatesau lăsate, pur şi simplu, cititorului săaleagă şi să înţeleagă sensul lor, are oincredibilă prospeţime, o savoare şi oextraordinară forţă de a-l captiva pe lectorprin acuitatea cu care selectează din noianevenimente ale unei epoci, din care secompune portretul ei. Atuuri ale cărţii sunt, totodată,abordarea de multe ori eseistică a faptelor, indiferent deînsemnătatea lor la scara istoriei sau a planetei, ironia,umorul etc.În această carte-jurnal, conotaţiile blocului degheaţă, imagine-clişeu pentru epoca în care a fostgenerată, sunt cât se poate de transparente aluzii,atât la sordidele locuinţe impuse de regim, în vedereaomogenizării societăţii sub toate aspectele, dar care,paradoxal, ofereau o perspectivă mult mai largălocuitorilor lor, cât şi, la scară mare, la ceea ce sechema lagărul comunist, cu tot ce presupunea acestaşi, în primul rând, cu legile şi regulile lui necruţătoareşi, mai ales, nemiloase, ca ale junglei.Redactate într-o perioadă bine cunoscută, în careforţa discreţionară a cenzurii comuniste putea să deasau să taie dreptul la viaţă al oricărui cuvânt spus şi,cu deosebire, scris şi, prin reverberaţie, al oricăruicuvântător din spaţiul peste care „domnea”, paginilecărţii lui Radu Cosaşu dezvăluie, indirect, grija autorului,pe de o parte, de a scoate la iveală aspecte incriminantepentru regimul politic şi, pe de altă parte, de a păstramăsura, aşa încât… fluieratul în biserică să nu-i fie derău augur. De aceea, majoritatea afirmaţiilor făcutesunt ambigue, putând da impresia concomitent, depildă, că se referă la artă, la ştiinţă etc., dar şi la situaţiaconcretă, non-ficţională a României şi a românilor, într-ovreme deloc favorabilă vieţuirii normale. Spre exemplu,referindu-se, după ce făcuse câteva consideraţii privindraportul dintre scriitor şi personaj, la această ţarăaflată dincolo de negura blocului meu de gheaţă,unde cărţile sunt oameni, unde bibliotecile suntaltceva decât cimitire de gând şi faptă, autorul îi8580 www.oglindaliterara.rooferă cititorului posibilitatea să decodeze înţelesurileconform priceperii, cunoştinţelor sale, rezervându-şi,totuşi, o marjă de siguranţă, o zonă în care dezabuzareatrăită de un popor deturnat de la firesc sau – cine maiştie! – trăindu-şi destinul aşa cum i-a fost trasat, în cazde pericol, să poată fi citită şi în conformitate cu aşanumitelecomandamente ale timpului şi ale locului.Din alt unghi însă, căutătorul nu de comori, ci de„păcate” ale celor ce scriau trebuia să poată primi (sausă simuleze dacă era de bună credinţă), de exemplu,datele, faptele, imaginile ca alegorie, cu tot arsenalulei artistic de avantaje şi dezavantaje. Faptul divers, înspecial din alte ţări, cu deosebire din ţările capitalisteale vremii, constituie punctul de plecare al tuturorconsideraţiilor pe care le formulează jurnalistul-scriitor,preocupat evident să extragă generalul din particular,ajungând, în consecinţă, de multe ori, să se exprimeaforistic: Tot omul se dezvoltă, pâinea – ca şi munca– educă. Mai neplăcut e să-ţi schimbi caracteruldupă felul pâinii…De asemenea, faptul divers, crucial sau banal,devenit ştire de presă, conţine totdeauna trimiterisubtile la realitatea spaţiului românesc, uneori învăluiteîn elemente artistice, menite să estompeze sau, măcar,să permită nuanţarea eventualelor „lecturi”, spre a nupericlita grav situaţia autorului temerar. Translatândînsă, uneori, „întâmplări” din lumea necuvântătoarelorîn cea a oamenilor, Radu Cosaşu creează prilej demeditaţie cititorului (vezi elefanţii înghesuiţi într-unspaţiu prea mic, al unei rezervaţii africane,în cazul cărora sporeşte alarmant incidenţanumărului celor care fac infarct miocardicsau al omizilor care invadează căileferate dintr-o gara japoneză, împinse despiritul de turma etc.), neabdicând de laînvăţătura lăsată cu limbă de moarte, aunui maestru al său: Dă atenţie fiecăruiiepure, niciodată nu vei şti de unde vasări!Aşadar, congresul oamenilor cuchelie, ocuparea unei insuliţe pustii dinMarea Nordului de către o familie britanicăal cărei cap a fost maior şi declarareaacesteia drept stat cu steag si monedăproprii, căsătoria lui Jacqueline Kennedycu Aristotel Onassis, condamnarea lamoarte şi executarea unor rebeli prinţări din America Latină, căutarea înfrigurată de cătreintelectualii români a unor exemplare din presa străină,experienţe pe cobai, operaţii pe câini, moartea ultimeirude a lui Dostoievski, ultimele clipe din viaţa lui Labiş,accidente casnice, accidente de circulaţie, naufragii,dispariţia unor evadaţi dintr-o închisoare mexicană,împreună cu directorul acesteia, răspândirea uneicantităţi mari de parfum de violete peste o fermăbritanică de porci, spre a dispărea mirosul specificşi revolta locuitorilor din zonă împotriva deturnăriifirescului etc., etc. sunt evenimente care demonstreazădensitatea, diversitatea, complexitatea realităţii, princare se reliefează curajul, laşitatea, megalomania,oportunismul, cinismul, brutalitatea, indiferenţa,impostura, diplomaţia, naivitatea, prostia, ura, iubirea,şansa sau ghinionul, nebunia, imaginaţia, civilizaţia,primitivismul, maladii de tot felul, diagnosticate, dar,mai ales, încă neştiute ş. a. m. d., însă autorul readuceîn discuţie în felul acesta faptul că nimic din ce eomenesc nu a scăpat geniului unor creatori de artă:Faulkner nu era un extravagant spunând că, dacăShakespeare, Balzac şi Homer ar fi trăit o miesau două mii de ani, editorii n-ar fi avut nevoiesă publice pe nimeni altcineva. Şi, ca un omagiuacestor supraoameni, în decembrie ’68, Radu Cosaşunota: Cu Cervantes, Tolstoi şi Dostoievski, eu ziccă putem ajunge la liniştea moralistului din urmăcu 300 de ani, care-şi începea „Caracterele” sale,şi el, cu vorba aceea grea: „tout est dit”. Nelinişteamea în această direcţie ar începe din clipa când aşdescoperi că în paginile ziarelor lumii se petreclucruri care nu sunt în Shakespeare.

www.oglindaliterara.roNOTESCAVALERUL RESEMNĂRII de VINTILĂ HORIA~ o parabolă a iniţierii, sau despre identitate şi supravieţuireÎngrădirile ideologice din timpul totalitarismuluiau determinat o întreagă pleiadă de scriitori valoroşisă aleagă calea exilului, formând în cele din urmă oliteratură a diasporei, în cadrul căreia au putut crealiber şi original. Alegând să creeze în libertate, i-aurmărit cu toate acestea dorul de meleagurile nataleşi “matricea stilistică” românească n-a încetat să fieprezentă în operele lor.Vintilă Horia (1915 – 1992) face şi el partedin această categorie a exilului românesc. Activitatealiterară din străinătate este profund marcată de propriadramă spirituală pe care Vintilă Horia o trăieşte datoritădezrădăcinării, şi astfel ia naştere o Trilogie a exilului,cuprinzând trei romane, primele plasate într-un timpistoric revolut, care nu face decât să prezinte parabolic,probleme existenţiale ale prezentului : Dumnezeu s-anăscut în exil (1960 – Premiul Goncourt),Cavalerulresemnării (1960) şi Salvarea de ostrogoţi (1983).Romanul Cavalerul resemnării, scris în 1959 şipublicat în 1960, face parte din această Trilogie a exiluluihoriană. Dacă în primul roman al trilogiei, Dumnezeu s-anăscut în exil, eroul este marele poet latin Ovidiu, careîn exilul său din Dacia se iniţiază în mitologia dacică,Cavalerul resemnării prezintă iniţierea în păstrareamemoriei identitare a tânărului voievod din ŢaraRomânească, Radu–Negru. Acţiunea este plasată într-unsecol al XVII – lea imaginar, în timpul bătăliilor cu turciipurtate de un voievod român, fiu al Bătrânului şi urmaşal lui Mircea. Însă dincolo de eroism şi lupta pentruapărarea gliei, conflictul adevărat pare a fi în conştiinţă,referitor la Credinţă. Bătrânul tată al lui Radu-Negrublestemase divinitatea într-o clipă de rătăcire, după oînfrângere în luptele cu Baiazid, şi acum fiul îşi asteptapedeapsa pentru acest păcat moştenit: “Moştenise înacelaşi timp tronul şi păcatul. Această mărturisire îllăsase singur, îl însemnase aşa cum ar fi făcut-o un tunetneaşteptat căzut din cer atent la gesturile oamenilor.”Romanul este structurat în cinci capitole cu titluriemblematice, primul şi ultimul închizând circular traseuliniţiatic al lui Radu-Negru, numit Principele: Totul nu-idecât memorie şi Pădurile, între care se desfăşoarăaventura sa spirituală, ce depăşeşte Stelele patriei întrunavânt gnoseologic, pentru a cunoaşte apoi Trădătorii,şi Orice, numai moartea nu.Formula narativă este cea tradiţională ascriitorului omniscient, la persoana a treia, însă ea neconduce cu abilitate spre o subiectivitate contopită cucea a eroului conturat exclusiv psihologic, şi astfel “totuleste prezentat din perspectiva unei singure conştiinţe, oconştiinţă tragică ce îşi asumă cu maximă responsabilitatedramele timpului său.”1Timpul vag determinat, personajul principalaparţinând unei istorii mitice, plasează acţiunea înatemporal, imprimându-i un caracter parabolic: “Aparţinunei preistorii care nu mă priveşte – Bătrânul şi toţiceilalţi morţi îngropaţi în criptă şi alte sute de morţi carei-au precedat – şi unui prezent pe care nu l-am doritşi care nu-mi aparţine decât mie”. Într-adevăr, “VintilăHoria se orientează spre istorie (…) din perspectivaduratei” 2, care este existenţială şi comunitară.Există multe elemente ce se armonizează în scopulprovocării reflecţiei: simboluri, focare metaforice,metapovestiri. Titlul romanului este deja încărcat de opregnanţă simbolică, deoarece cavalerul este legat deun ideal, de valori, de o luptă spirituală 3. Sintagmaoximoronică “cavalerul resemnării” este elucidată întrunadin meditaţiile lui Radu-Negru : “Se resemnau cu toţiiînaintea forţelor supraomeneşti, alegând drept duşmaninişte biete forţe omeneşti, pe măsura laşităţii şi prostieilor.” Este vorba de căutarea Adevărului, a Frumuseţiidivine, pentru a nu deveni “cavaleri ai resemnării” dea mai lupta cu ei înşişi , acei cavaleri încrâncenaţi înlupte externe, propagând răul şi moartea, războiul.Teodora WeinbergerAcestei lupte externe, Principele îi opune propria saconcepţie despre lume şi viaţă, o concepţie ancestrală:“Nu exista decât o singură problemă cu adevărat gravă şiimportantă: prezenţa mea în faţa lui Dumnezeu.”Motivul călătoriei este unul din cele mai pregnanteelemente constitutive ale romanului, determinând şi tipulde parabolă a iniţierii. Plecarea principelui valah în Italia,la Veneţia, pentru a găsi ajutor extern în lupta cu turciieste însă mai mult un pretext al adevăratei călătorii.Acest sens al călătoriei transpare din învăţăturilebătrânului medic al tatălui său, italianul Della Porta, caredeţine rolul înţeleptului, al iniţiatorului: “Caută-te petine însuti, spune Dumnezeu în dialogul său cu sufletul,înafara lumii.”În traiectul iniţiatic, două spaţii se conturează,şi ele cu pronunţată încărcătură simbolică : pădurea,reprezentând patria, şi Veneţia, care la început conţinemirajul libertăţii, al salvării.În ceea ce priveşte spaţiul sacru al pădurii şi rolulsău în existenţă, Vintilă Horia îşi situează conţinutuldianoietic al naraţiunii în descendenţă eminesciană.Simbioza om-natură, specifică românească, estenelipsită din toate poeziile de dragoste eminesciene,precum şi din pasajele de luptă ale poemelor Mementomori şi Scrisoarea III. Până şi confruntarea pădurii cuVeneţia are ecouri ale gândirii eminesciene, reflectândmostenirea spirituală dacică intersectată cu cea latină,al cărei ideal “e cel al ordinii, materializată prin lege şiimpusă prin putere. (…) În Decebal, se înfruntă astfel nunumai două forme de civilizaţie, ci şi două înfăţişări alespiritului : vocaţia dionisiacă a furtunoşilor daci, iubitoride libertate, şi gândirea ordonatoare a Romei.”4Prin urmare, asemenea viziunii eminesciene,pădurea este pentru Radu-Negru deopotrivă spaţiul vitalal jocului, aparţinând vârstei de aur a copilăriei, cu toateidealurile, virtualităţile pline de farmec (inclusiv visulerotic ce-l leagă de Maria-Doamna), dar şi spaţiu protectoral iubirii secrete şi acum interzise, şi nu în ultimul rând -complice activ în apărarea libertăţii şi fiinţei naţionale(înfinal, în ultimul capitol). Datorită îmbinării acestor funcţiiexistenţiale, simbolul pădurii este definitoriu pentrudescifrarea mesajului parabolei, deoarece: “Mesajul derevoltă şi speranţă al parabolei e cuprins în simbolismulpădurii valahe, leagăn al destinului poporului oprimat.”5Primul capitol al romanului, pe lângă plasarea îndurată şi în existenţial, conţine în centrul său ideea salvăriiprin memorie, idee care-l urmăreşte pe erou chiar şi înmomentele de criză, când dezrădăcinarea pare singurasoluţie. Tragismul problemei sale de conştiinţă derivăchiar din opoziţia iniţială a acestor termeni: memorie şilibertate, care se va accentua în capitolul următor Stelele.Deşi Principele afirmă, într-o discuţie cu maestrul său,Della Porta: “Nu vreau să uit nimic. Sufletul nu-i decât omemorie.”, tot el remarcă mai târziu : “Esenţialul era săfugă, departe de pădure şi de foame.”(continuare în nr. viitor)Referinţe:1 Gheorghe Glodeanu, Vintilă Horia şi romaneleexilului în Măştile lui Proteu.Ipostaze şi configuraţiiale romanului românesc, Fundaţia Culturală Libra,Bucureşti, 2005, p.458.2 Alexandru Zotta, Performarea parabolică aprozei. Oglinzile istoriei în Lecturi parabolice din prozaromânească, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006,p.110.3 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionarde simboluri, vol.I, Editura Artemis, Bucureşti, 1993,pp.262-263.4 Ioana Em.Petrescu, Universurile compensative.Sentimentul patriei şi sensul istoriei în Eminescu.Modelecosmologice şi viziune poetică, Editura Paralela 45,Piteşti, 2005, p.148.5 Alexandru Zotta, Op.cit., p.117.8581

IN MEMORIAMConstanţa Buzea: „Creştetul gheţarului”A plecat din viaţa asta la sfârşitul verii, pe 31 august.În locul unui in memoriam mă voi referi la cartea sa,„Creştetul gheţarului”, un jurnal al poetei din anii 1969-1971. Apărută în 2009 la „Humanitas”, lucrarea a fostprimită cu mare interes de lumea literară. O redescoperirear putea cunoaşte acum, după decesul autoarei. Jurnalul,„capodoperă de scriere intimistă, disperată încercare decatharsis a unei fiinţe de infinită sensibilitate şi discreţie”(precum este prezentată lucrarea pe ultima copertă),are, evident, un titlu metaforic. Notaţiile sunt valoroaseatât prin surprinderea vieţii literare bucureştene din aceiani ori prin relatarea în mare amănunt a şederii soţilorPăunescu, graţie unei burse, în Statele Unite, undel-au întâlnit şi pe Mircea Eliade, cât şi datorită maximeisincerităţi cu care autoarea notează traiul, pe alocurideloc agreabil, dus alături de soţul ei; şi, nu în ultimulrând, ea este valoroasă prin poemele proprii inserate înpagini.Avem astfel atât un tablou de suflet al poetei, câtşi, implicit, mărturii din interiorul lor casnic,imagini care, în bună măsură, nu îi suntfavorabile lui Adrian Păunescu. Nu ştiu dacă prinaceastă din urmă tuşă a cărţii Constanţa Buzeatrebuie sau nu judecată prea aspru de cătrecititori. Zicala cu rufele care se spală în familieare poate justeţea ei până la un punct, iar celcare decide s-o încalce, precum în cazul defaţă, o face socotind că prioritar este adevărul;repet, numai cititorii cred că pot hotărî câtădreptate are autoarea în demersul ei, dupăcum tot ei vor aprecia corect atât valoareaoperei lui Adrian Păunescu, cât şi meandrelevieţii sale. Deşi istoria literară cântăreşte maiales operele...Iată ce scria poeta la 23 noiembrie 1969despre soţul ei: „La începuturi, îmi păruse ca un gladiator.Luptând cu sărăcia lucie, cu foamea lui masivă, care sevede şi azi. Adolescent în expansiune fizică, dând pieptcu fantomele istoriei, cu tatăl deţinut politic. Ardoareade-a se afirma ca poet, ca lider şi „cel mai tânăr poetal acestei republici”. Neglijent în intimitate, cu ticuride proastă creştere, în lume manierat, controlându-se,după caz. Bâlbâit în discurs, te prinde, te captează cuidei, cu metafore îndrăzneţe, cu lozinci deraiate de latipic. Amorul nostru – abrupt, nesărat, sumar, ca un viol,ca o nesăbuinţă. La orizont, în devenire, omul-spectacol,cu două, trei feţe. Băiatul-buldozer pe scene şcolare, latribună, improvizând uimitor, cu o foaie albă, goală, înmâna cu care gesticulează maiakovskian. Cu o memoriede excepţie, recitând, în nesfârşitele noastre plimbăriprin oraş, Esenin... Acum produce cu orgoliu dovezi dealt soi. Îl preocupă şi îşi exersează tehnicile hărţuirii.Plăcerea evidentă de-a mă teroriza şi de-a mă maltrata,deocamdată verbal, rostind uneori acuze cu o intensitateinhibantă. Suntem împreună de opt ani...”Portretul, făcut de cea care-i era atât de aproape,nu poate fi totuşi, ignorat, cred, de niciun istoric literar.Se pare că este şi destul de exact. Notaţiile din anul 1969conţin multe referiri la relaţia tensionată dintre cei doi. Şiciudată, aş adăuga. Pentru că mai rar se întâmplă ca unsoţ să se laude în faţa soţiei cu o aventură trăită cu o altăfemeie, relaţie încheiată cu naşterea unor copii! AdrianPăunescu o face; mai mult, îşi trimite nevasta să seconvingă şi să-i cunoască progeniturile. Iar ea se duce.Şi nu are loc nicio păruială între cele două doamne...Iată mărturisirea din 5 august 1969: „Câteva luni dupănaşterea Ioanei, stând noi de vorbă, încercam să-l asigurcă următorul nostru prunc o să fie băiatul pe care şi-ldoreşte. Dar îi scapă o remarcă aiuritoare, că lui i se vornaşte numai fete. Cum aşa?! Şi fără să-i pese de efect,mi se spovedeşte cu orgoliu că este tată şi la altă casă.Că o nebună îndrăgostită de el, femeie măritată, i-ar finăscut gemene. „Eşti convins că sunt ale tale?” „Vrei săle vezi?” Nu sunt sigură că aşvrea. Coboară să dea un telefon.Îmi aranjează o întrevedere cumama fetiţelor. Îmi scrie adresaşi până seara mă trezesc, cateleghidată, sunând la uşa unuiimobil undeva, în zona Amzei. Îmideschide o blondă nisipie care măpilotează în tăcere către un pătuţdublu cu grilaj, în care copileleîşi zbăteau bucuroase mânuţeleşi genunchii, între păpuşi şi Dan Plăesusumedenie de jucării într-unaranjament ostentativ. Este maiscundă decât mine, transpiră cuprinsă de un tremur abiaperceptibil. Nu spune mare lucru, instruită probabil deel la telefon. Nu se aşteptase să mă vadă atât de calmă.(...) Fetele – copii identice ale Ioanei mele. Eu năşteamîn iunie, ea în septembrie. Adrian reuşise performanţade a trăi liniştit, pendulând fără istov întredouă femei însărcinate, una mai naivă decâtalta, nevasta şi amanta, alăptându-i prunciidolofani.” Peste câteva pagini, la însemnareadin 9 septembrie 1969, se dau şi nume: „Profitde un moment prielnic când doctoriţa (de lapoliclinica Amzei, unde mersese la un control– n.a.) ne lasă singuri şi contemplu expoziţiade fotografii cu bebeluşi. Am timp să extragde sub cristalul biroului o fotografie pe carese poate citi, scris cu un pix mucos şi în literăintens buclată, „Vedetele Bârlea”, gemenele luiAdrian şi-ale Rodichii, aduse pe lume, printrepicături, în septembrie 1967, la trei luni dupăce am născut-o pe Ioana. Ei, bravos! Fetiţe pebandă rulantă.” Am dat spaţiu mai mult decâts-ar fi cuvenit acestui episod de viaţă deoarece autoarea,Constanţa Buzea, s-a înşelat, se pare. Indusă în eroarede Adrian Păunescu, la rându-i aflat atunci pe o pistăfalsă. Gemenele nu erau ale sale, precum se pare s-adovedit ulterior. Copila ce îi aparţinea nu se născuse încă.Andreea Bârlea, care se judecă acum pentru a dovedi căeste şi ea fata lui Adrian Păunescu, avea să vină pe lumeîn 1968, în aceeaşi familie, la un an după gemene. Ea amărturisit în media că surorile ei nu îl aveau ca tată pecelebrul poet, lucru dovedit, doar ea susţine că ar fi aveaacest drept, pentru care se judecă în prezent, în caresens va aduce probe.Sau – pentru a continua în aceeaşi tonalitate –trebuia să te cheme Adrian Păunescu ca să scrii o cartepremiată („Fântâna somnambulă”) cu gândul la altăfemeie, Nana: „O carte ca o rană vie pe care o cunoscşi o evit, pe care am dactilografiat-o, nota poeta pe 12decembrie 1969. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nuse mai istovea. Se ridica din reverii şi se apuca de scris.Scria şi mă chema să mi le citească. Mie, acele texte, încare eram şi în care am rămas personaj secundar, ca unduhovnic surdomut, fără să-i pese că mă mutilează şică mă castrează de sentimente, şi mă îmbolnăveşte destupoare...” Şi asemenea notaţii, scrise cu amărăciune,mai sunt.Cu toate acestea, pentru cititorul iubitor de literaturăşi de noutatea oferită românilor de viaţa din State,esenţiale rămân cele vreo 130 de pagini (din totalul de280 ale cărţii), cuprinzând referiri (din toamna lui 1970în primăvara lui 1971) la şederea în America, inclusivîntâlnirea cu Mircea Eliade. Aici vioara întâi este poetulcare a reuşit atunci să obţină un interviu de la marelesavant, o performanţă şi gazetărească, şi literară. Totuşi,de mare interes sunt, de asemenea, numeroasele poemeale autoarei, publicate în jurnal, îndeosebi către finalulacestuia. Iată numai unul dintre ele: „Dacă ar fi până lacapăt acest blestem întors de noi,/ Dacă minciuna ar fiplânsă şi adevărul n-ar fi jale/ Şi dus cu apele la vale prinî8582 www.oglindaliterara.ro

De ce critică?OPINIIÎn ultima vreme, din ce în ce mai multe numeconsacrate semnează articole, studii, conferinţe,comunicări, blog-uri, emisiuni al căror subiecteste critica literară. Şi nu ştiu cum se face că decele mai multe ori, dialogul se transformă într-odispută despre cine, cum, unde, de ce critică,pierzând din vedere rostul discuţiei. Ştiu că nu estesuficientă simpla înşiruire a motivelor pentru careavem nevoie de critica literară, dar vreau să dauCezarului ce e al Cezarului.După cel de-al doilea război mondial, puţinireuşesc să menţină o direcţie consecventă înpromovarea şi consacrarea literaturii şi culturiiautentice, în contextul marcat de comunism.Printre ei, deşi extrateritorial, Monica Lovinescuşi colegii de la Europa Liberă militează permanentpentru înlocuirea modei autenticului social – realistcu refuzul iraţionalului, pentru apelul la rezistenţăşi eliberarea de ideologia militantă, iar spiritul lorcritic întemeiază anticomunismul literar din exil.În momentul acesta, un cititor interesat de subiectşi-ar putea pierde interesul pentru simplul motivcă m-am întors la epoca de piatră şi nu e nevoie,că şi atunci se critica, că au fost şi momente buneîn cultura românească, nu numai rele, că numaicontează trecutul, ci viitorul. Cititorul meu areperfectă dreptate. Şi cum trebuie să existe un dar,îndrăznesc: incertitudinea, dezorientarea, teama,conceptul de haită, încă supravieţuiesc ascunse însistemul valoric din lumea culturală românească,cu toată strădania de eliminare a formelorproletcultiste. Atunci când se va face un procesreal comunismului, critica Monicăi Lovinescu vadeveni actuală. De ce? Pentru că se bazează peintuiţie, inspiraţie, talent, aceleaşi atribute ca aleartistului: activitatea critică este o componentă aactivităţii literare, numai că textele au calitateade a adresa întrebări, de a genera răspunsuri demulte ori nescrise. În preludiul interpretării, nuse opreşte doar la tema sau motivul cărţii, ci şila receptarea de către critica a cărei merite lerecunoaşte sau pe care o combate, polemizândîntr-un dialog continuu. Descifrează sensuri pentruo singură ţintă: cititorul cu întreaga lui instanţă areceptării.Orice exeget, fiecare în momentul şi spaţiulsău, doreşte impunerea unui model critic lipsitde confuzii, urmăreşte sincronul cu literaturaeuropeană, susţine muncă în folosul criticiimizerabile canale,/ Ca nişte ochi ce printre gene de fontăfascinează ploi!// Dacă de jos, din fundul lumii, ar năduşiîn chin strigoi/ Şi şoareci călărind ar trece cu cozi desolzi bătând în şa,/ Dacă în fiecare noapte mergând spresomn ne-am furişa/ Prin porţi cu stâlpi – canini de bestiiîncolonaţi doi câte doi!// Dar ninge peste neputinţă, eun răgaz pentru gunoi,/ Mă îndoiesc când întâmplareaîmi pune-n drum un foc curat,/ Curând firesc îmi paretotul, ca un destin ce ni s-a dat,/ Şi cred că timpul neurmează supus în lumea de apoi.” Textul este precedatde gândurile aşternute în jurnal pe 4 martie, în IowaCity: „Lucrurile se precipită şi nu mai am resurse săurmăresc dimensiunile catastrofei perechii nenorocitecare suntem. Mă camuflez într-un pastel şi într-un poemcu versuri lungi, (cel citat mai sus – n.a.) nişte scheletefără carne şi fără sânge, doar oase şi rudimente de sufletcare aburesc. Fiecare în odaia lui măsoară singurătatea,străinătatea, înstrăinarea într-atâta agresivitate.”De observat că jurnalul a apărut în 2009, cândpoetul încă mai trăia. Împăcarea va veni târziu, poateprea târziu. Iată ce portret îi face poeta în cea din urmăscriere a sa, datată 23 august 2012: „Multă vreme mi s-apărut că Adrian e nemuritor, dar din păcate nu era chiaraşa. Dar se purta cu mine ca un mare ocrotitor, care nuare voie să abdice de la post, de la rostul lui de ocrotitorDrd. Mihaela Nicoleta Grigorewww.oglindaliterara.rode întâmpinare, pătrunde intuitiv în mijlocultextelor pentru a le surprinde originalitatea.Dar pentru asta, e musai să dispună de o axămorală incontestabilă, de consecvenţă, de curajîn a exprima păreri sarcastice, colerice, dar şide a-şi revizui părerea pentru a fi în raport decomplementaritate cu evoluţia sau involuţialiteraturii. Nu se aderă pur şi simplu la o anumitămodă a criticii: alegerea metodei potrivite depindeşi de natura operei supuse analizei. Unul dintreprincipalele instrumente de interpretare a literaturiieste fragmentarismul critic: analiza porneşte dela un fragment cheie al textului, de la o idee sausimbol pentru a reconstitui întregul. Critica esteartă şi ştiinţă, studiu sistematic al literaturii diferitde literatură, prilej de îndrumare al cititorului şiscriitorului. Cărţile îşi trasează singure destinulşi depind în bună parte de primirea ce li seface, de aceea criticul triază valorile şi constatăsituaţia literaturii pe care o comentează, susţineşi o impune publicului pregătit. Obiectivitatea,caracterul didactic, raţionalitatea, moralitatea şietica, sunt considerate axiome ale direcţiei pe carecritica trebuie să o păstreze. Într-un timp al crizei(nu numai financiare, ci şi valorice) existenţa unuilider de opinie este absolut necesară, întrucâtnumai aşa se poate menţine gustul pentru cultură,pentru arta scrupuloasă.Cronicile asupra produselor literare semnaleazăvaliditatea, regândesc valoarea scriitorului şiverifică tehnicile şi structuri narative, temele,personajele, perspectiva auctorială, distanţa faţăde cititor, receptarea critică, originalitatea, filiera,sincronismul la cultura europeană şi românească.Scindarea textului se face prin rezumat şi citat,prin comentarea unor secvenţe edificatoare.De cele mai multe ori urmează proba etică, şianume relaţia dintre discursul literar şi realitateadin România. Finalul constă într-o concluzieclasificatoare, un îndemn spre lectură sau spreevaluarea aspră a textului, o judecată de valoare.Exclamaţiile şi interogaţiile retorice prezente înmajoritatea textelor ridică semne de întrebare ceşigăsesc răspuns concomitent cu receptarea lor decătre receptor. Tiparul este evident şi nu găsescniciun motiv să-l contrazic. Nu spun decât atât:exerciţiul interpretativ trebuie să vizeze toatedomeniile culturii, nu doar literatura. Dar să lăsămo uşă deschisă disputelor…cu drag. Era dispus să se bată pentru ca nici un ochisă nu ridice ochii la iubita lui talentată, recunoscută înredacţie.” Tableta, mult mai amplă, a apărut în „Flacăralui Adrian Păunescu”, revistă în care începuse să publice.S-au reîntâlnit Dincolo în ultima zi a verii nu demultîncheiate...Dan PlăeşuNotă:Constanţa Buzea s-a născut la Bucureşti în 29martie 1941 şi a murit pe 31 august 2012. În 1961s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu (1943-2010).Au avut doi copii, pe Ioana (1967-2011) şi pe Andrei(n. 1969), iar în 1977 au divorţat. A urmat cursurileFacultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti (caşi Adrian Păunescu), obţinând licenţa în 1970. A lucratla revista „Amfiteatru” (înainte de 1989), iar după – la„România literară”. Are peste 20 de volume de poezie,câteva antologii, cărţi pentru copii etc. I s-au decernatpremii literare importante: Premiul Uniunii Scriitorilor,Premiul Academiei ş.a. „Constanţa Buzea este socotităde istoricii literari drept unul dintre cei mai mari poeţiromâni contemporani” – afirmaţie ce însoţeşte şi lucrareade faţă.8583

PROZAPRIVIND CU NOSTALGIE,TINEREŢEA, COMUNISMUL...(ESEU UMORISTIC IMAGINAR)(fragment)Paris, Hôtel de la Paix Tour Eiffel,camera 173, locul în care îmi aşternacum memoriile. Tânără jurnalistăde succes, cunoscută în toată lumea,un nume notoriu, o viaţă perfectă.Aşa suna un titlu banal dintr-o revistăglossy, înaintea interviului acordatde mine, unei jurnaliste cu totulfastidioase. Deşi buletinul îmi arătaonorabila vârstă de 48 de ani, cred căexistenţa mea încetase să mai înaintezedupă prăbuşirea regimului comunistdin România. Rămăsesem blocată înacea perioadă atât de noroasă a vieţiimele. Am venerat comunismul, am fostdependentă de el, am trăi cu el zi dezi, în casă, în redacţie, pe platoul defilmare... Era ca o a doua natură a mea.Cum există sute, mii, milioane de clinicipentru dezintoxicarea dependenţilor dedroguri, alcool şi altele, aşa ar trebuisă existe şi pentru cei dependenţi decomunism, cei care nu îşi imagineazăevoluţia într-un regim ce se vrea a fidemocrat.Bine, recunosc, tânjesc dupăacele vremuri, sunt o dependentă, ocomunistă, închideţi-mă! Îmi spuneamtoate acestea într-un zâmbet ce păreaa nu se mai termina. Am aruncatvalorosul stilou primit cadou de la nimenialtul decât prim-ministrul Franţei,Dominique de Villepin, sau pe numeleîntreg, şi pe care sunt mândra că amreuşit să îl reţin... Dominique MarieFrançois René Galouzeau de Villepin!Mi-am aprins o ţigară, iar primul meugând a fost... întrebare. Oare tatăldomnului prim-ministru a avut ceva încomun cu tatăl lui Nicolae Ceauşescu.Eram chiar cinică, îmi aminteam de aceapovestioară absolut savuroasă, în carese relata cum tatăl marelui conducătorse prezentase în perfectă stare deebrietate la legitimarea fiului. Pasiuneapentru numele româneşti, îmbinatăcu fericirea momentului. l-au făcut petatăl dictatorului să uite că acasă maivieţuieşte un copil Nicolae!Zâmbetul meu devenea din ceîn ce mai persiflant, iar legătura pecare am reuşit să o stabilesc este de-adreptul impresionantă. Mi-am spus îngând că tatăl domnului prim-ministrunu s-a putut opri asupra unui singurnume, sau a unui singur copil, l-a numitpe acesta şi pentru viitorii nenăscuţi.În fine, îmi ocupam memoria degeaba.Poate pare impresionantă prezenţa meala Paris, fiind o maniacă a regimurilortotalitare, dar nu. Mă aflam aici pentruo importantă gală de decernare acelor mai buni jurnalişti şi oameni deteleviziune ai epocii comuniste. Speramsă îmi revină acel mare premiu, îlmeritam din plin. Am fost un sprijin alregimului, un adevărat om de nădejde.Nu exista în mintea mea la vremeaaceea ideea de trădare. De ce aş fitrădat regimul?! Când tot ceea ce îmioferea era în favoarea mea, a familieimele, a cunoştinţelor, a tot ceea ce măînconjura. L-am adorat pe tovarăşulCeauşescu pentru tot ce mi-a oferit, darl-am şi urât în multe momente pentruce mi-a luat. Mi-a luat inocenţa vârsteifragede în care am început să lucrezîn favoarea regimului, şi marea meadragoste.28 februarie 1987. An nebisect!Bucureşti. Ziua ce urma să devină ceamai importantă din viaţa mea. Noapteade dinainte îmi păruse cea mai lungădin toată existenţa mea, nu izbutisemsă închid un ochi, eram plină de emoţii.Reuşisem să primesc un post în TVR.Era o imensă realizare în acele vremuri.În special pentru o tânără de douăzecişi patru de ani, proaspăt ieşită de pebăncile facultăţii şi fără un minim deexperienţă. Deşi cu mintea de acum,adică la dublul vârstei de atunci, potsă realizez alegerea lor şi de ce au pusatât de multă bază pe mine... Atuncicredeam încă în norocul începătorului!Toată familia era contra alegerii mele,nimeni nu mă înţelegea nici pe mine,nici alegerea în sine. Ai mei erau frapaţide spiritul meu atât de conservator,deviziunea mea comunistă. Am uitat sămenţionez că familia mea era liberală,deşi eram foarte săraci, ai mei au încercatsă mă crească într-un alt fel de spirit.Făcând parte din clasa muncitoare,fiind plini de lipsuri, nu reprezentam unpericol pentru sistem, şi să nu uităm căpe cei asemeni mie îi dorea regimul înfaţă. Deh! Aşa zisa origine sănătoasă! Launiversitate nu îmi amintesc să fi excelatîntr-un anumit domeniu, eram însă oîmpătimită a literaturii proletcultiste,elogiam comunismul la fiecare pas,cântam doar cântece dedicate marilordictatori, şi eram prototipul perfectpentru a fi o mâna dreaptă în sistem.Am să menţionez cel mai importantaspect şi cel care a determinat alegereacelor mari din TVR. Eram un bundenunţătot! Poate printre cei mai buni!Spiritul meu de observaţie era excelent,tot ceea ce îmi părea mie că ar ieşi dindogmele comunismului, ajungea înscurt timp pe mâna securităţii. Aveamaproape o plăcere malefică în a faceaceste lucruri, atât de plăcute mie. Toţicei din jurul meu care se încumetauîn a-l jigni pe „marele tovarăş” saupe soţia sa, mă înfuriau teribil şi nuaveam nevoie de foarte multe minutepentru a-i anunţa pe miliţieni, care întimp mă doreau a fi o săgeată a lor, asecurităţii. Spiritul meu totalitar a fostrapid remarcat de anumiţi profesori,care îmi citeau lucrările proletcultiste şile trimiteau apoi mai departe la diferiteredacţii. Toate acestea până într-o zi,când am stârnit interesul producătorilorpostului naţional. Nu deţineam unCV, dar deţineam lucruri mult maiimportante, ca de exemplu o bunărecomandare din partea „băieţilor cuochi albaştri”, frapaţi si ei de caracterulmeu impasibil, de cinismul cu carereuşeam să denunţ pe toata lumea, dela vecini,prieteni,pâna larude.L e -am câştigat Gabriela Cenuşăsimpatiaîntrutotul,când mi-am denunţat verişoara pentruvorbe jignitoare aduse tovarăşei ElenaCeauşescu. Sunt convinsă că acel denunţa fost cheia care mi-a deschis apoitoate uşile. Aveam ceea ce ei căutau,şi anume mult sânge rece, nu ţineamcont de familie de prieteni, în primplan era ceea ce stabilea regimul, apoirestul. Obţinerea acelui scurt interviucu producătorii a fost doar o problemăde timp. Eram convinsă că voi avea oascensiune de succes, eram conştientăde armele pe care le deţineam pentrua-mi obţine viitorul mult visat. Nu îmidoream altceva decât un nume notoriuşi să îmi pot scoate părinţii din sărăcia încare am copilărit.Ştiam foarte bine ce mi-ar fioferit un post de crainic TV. O locuinţăfrumoasă, scutirea statului zeci de ore lacozi interminabile, deschiderea multoruşi... fără ca măcar să apăs pe clanţăşi multe altele. Tocmai de aceea, deşiaveam multe emoţii în acea dimineaţa,am reuşit să le canalizez într-un scopcu totul constructiv. Mi-am deschis largfereastra, mi-am savurat cafeaua şitrei ţigări poloneze procurate cu maregreutate, apoi am îmbrăcat rochiaîmprumutată de la o vecină ce făceamuncă de cercetare în Germania. Mi-ampermis chiar pentru prima dată să mă şifardez cu câteva cosmetice aduse tot devecina mea, care îmi repeta sâcâitor căvoi ajunge sus, atât de sus, poate chiaro umbra a lui Ceauşescu.Recunosc că îmbrăţişam aceastăposibilitate cu mare drag, ba mai multdecât atât,am transformat-o într-unscop. După două ore eram gata, nuexista În mintea mea posibilitateade a auzi un refuz. Ştiam, aveamcertitudinea faptului ca voi primi postulfară niciun efort. Nu aveam ce să forţez,totul era în mine, în natura mea. Cândmi-am părăsit locuinţa, în poartă măaştepta mama cu ochii în lacrimi, dar cuo binecuvântare pe buze. I-am răspunscă nu am nevoie de binecuvântare,că mă am pe mine... iar asta mi-esuficient! Îmi amintesc chiar că am avuttimp şi de o scurtă teorie, i-am impunssă scoată icoanele ascunse prin casă şisa le ardă cât mai repede, iar mersulla biserică pe furiş să îi rămâna în vise.Nu îmi doream să îmi stea ceva încalea ascensiunii mele, i-am impus deasemenea să nu îndrăznească să scoatăun cuvânt jignitor la adresa regimului,pentru că de altfel voi uita de faptul caîmi este mamă şi va plăti ca toţi ceilalţicu detenţia.(continuare în nr. viitor)8584 www.oglindaliterara.ro

GABRIELDRAGNEAPOEZIEGHEORGHEANDREI NEAGUCONSTANTACORNILAacelaşi praf,aceeaşi rugină...La căsuţa poştalăacelaşi praf, aceeaşirugină...După ani în care nuexistampentru nimeni, iarnumele nuavea ecou pe nicioaleepărăsită de gânduri,am aflat dintr-o broşură îndesatăpe fugă, galbenăşi tocită de lacrimi:“timpul s-a rănitpierzându-şi aripile”.Să plâng, să râd,Să îmi vând visele, să le sigilezÎn plicuri fără destinaţie?Să uit că nu va mai fi mâineiar Azi îmi va cânta pe umerinemurirea, pe acorduride liră mută ?Mâine va fi un azi perpetuucu o rutină tot mai graţioasăpe ceasul deja cuprins debucuria primită în plic.Deja simt secundele gemând,tremurânde, în aşteptareaminutului ce nu se mai naşte.Fluturii încep să îşi uite zborul.Cui să arate dansul culorilorÎntr-o lume care nu mai cunoaştegraba, fuga pasuluispre ziua incertă?Mâine va fi un azi permanentfără lacrimi în numeleacelui cunoscut “prea târziu”.Se va rescrie istoriaexerciţiilor de respiraţie......acelaşi praf, aceeaşi rugină,aceeaşi căsuţă poştalăuitată de expeditori.Secundele trec...a fost doar un vis.două necunoscuteam tresărit când ţi-amvăzut noul geamantan.de mult visai noi destinaţiiîn gândurile celuilalt.câte trenuri ai pierdut?refuzai să trezeşti dimineaţavisând începuturi înnoi ecuaţii.unu plus unu mai fac Noisau celălalt a gustat dinmiezul problemei?POEZIICazuti in iarbaOchii mei isi cautairisiiPierduti din cauzageruluiRespiratiei taleNu mai am nici unrostAsteptand ca iarbaSa incolteasca iarLa tampla iubirii melePierduteSi-atunciCand inghetul mi-a strans trupulIn placa de gheatade deasupra mormantului meuNu mi-a mai ramas dacatAsteptarea primaveriiCa iarba sa-mi dea viata iarIn jurul cruciiNumelui meu ramasFara epitafulIubirii taleCazuti in iarbaOchii mei isi cauta irisiiPierduti din cauza geruluiRespiratiei taleNu mai am nici un rostAsteptand ca iarbaSa incolteasca iarLa tampla iubirii melePierduteSi-atunciCand inghetul mi-a strans trupulIn placa de gheatade deasupra mormantului meuNu mi-a mai ramas dacatAsteptarea primaveriiCa iarba sa-mi dea viata iarIn jurul cruciiNumelui meu ramasFara epitafulIubirii taleLaşitateCineva sună la uşa vieţii meleDe teamă să nu fac panicăÎnchid gura şi deschid ochiiPrin geamul îmbâcsit de secundeSoarele-mi prelinge luminaPână la candela fumegândăRâuri de munte uscate, purtate de vântSe-ndreaptă spre uşa deschisăTrupuri chitinoase cuprinseDe spaima unei soneriiDe undeva, de niciundeUn ciocănit sacadat de testerÎmi răstigneşte timpul pe cruceLumina se duce, se duceÎntre o mână şi altaZbor de chitină-nvolburată de vântSe aşterne veşmânt.Dacă am să deschid guraVoi speria lumina cimitirelor tăcuteŞi voi aprinde cu ochii crucilePrăbuşite-n verdele aşteptăriiDar nu. Mai bine deschid uşaSoneria va taceŞi somnul din creierÎşi va reintra în drepturi.www.oglindaliterara.roÎn trupuri deamurgPână în sufletulclipei adormitetârziuAjunse plecareagândului tău de lamine,Vârtejuri deschisespre lacrima seriipustiiValsau parcă-n trupuri de-amurg pecoline.Spărturile valului scos din adâncuriPurtau amintiri transformate-n stihiiÎntr-o zarvă de inimi vise recineîmpliniteSe-ntrebau la răscruce dacă zorii suntvii.Încărcat de povara statuilor triste dinparc,Un amurg era-n greva foamei demult,Oricâte flori dăruite sub ochii săineclintiţiTot n-aveau siguranţa iubirii sculptateîn lut.Tremurul trist respira în certitudine zăriPeste nori încărcaţi de invective adusede ploi,Călcând jurământul de urmele nostrerostit,În tăcerea luminii ucise atunci între noi.Cum de au ars toate mâinile pline decurcubeeÎn focul de patimi încinse de iarbadureriiÎntre arborii vii, plantaţi de-amândoiPe-o cărare din muntele neted al verii.Până-n sufletul clipei adormite târziuAjunge plecarea gândului tău de lamineVârtejuri deschise spre lacrima seriipustiiÎn genunchi intonam uraganul dureriistrăine.InversAcest zarM-a cunoscutLa sărbătoarea trupurilorCe alergau să prindăSufletele neprihănite,L-am rugatSă mă aruncePe una din feţele saleCâştigătoare.8587

EVENIMENTLa aniversareConstanţa Cornilă”Când te cert,Când ţi se pare că ţi-am închis porţile iubirii,Dar asemenea ceruluiEu aşteptSă te urce iubirea la mine.”(Ploaia – p. 64)Lumina ce curge odată cu timpul aduce ecoul denimeni învins. El poartă un nume, este numele poetuluişi prozatorului Gheorghe Andrei Neagu, ce se naşte:”Din milioane de secundeDevin un fluviuCe-mparte şi desparteLumina fără moarte.”De aceea astăzi zarea se deschide larg, aşezându-şialura arămie peste o zi bogată de toamnă. Toate fructeleaduc a lumină coaptă, pregătită pentru o sărbătoare.Frunzele îşi amână căderea pentru încă un timp,asigurând podoaba arborilor. Un covor de cuvinte pareaurit, aşteptând oaspeţii acestui fragment de viaţă ceseamănă cu o inimă.Uşa soarelui, pictată cu multe anotimpuri, pare otrăsură ce poartă încă razele fierbinţi pe bancheta sa,lustruită de Universul infinit.”La mulţi ani!” se aude glăsuind timpul, care seapropie din ce în ce mai mult de oaspeţii din ”Lacrimaiubirii”. ”La mulţi ani!” răspunde ”Arşiţa ploii”, ce areuşit să ”ascundă privirile după degetele unui gândînsângerat”. Un glas din lumină răspunde:”Doar mă gândeam din câte păsări e făcută săzboareO ploaie de cuvinte lucitoare.”Neoromanticul Gheorghe Andrei Neagu, cum îlnumeşte Horia Gârbea, referindu-se la ”Nunta neagrî”,s-a impus în literatură cu stilul său inconfundabil, atâtca poet, cât şi ca prozator. Autorul ”Templului iubirii”, al”Purtătorului de cruce”, al ”Morţii şobolanului”, cu toatăbroderia stilului său narativ şi ex-narativ, filosofic şisubterfugiar, cu filosofia complexă a personajelor sale,cu imagini de o impresionantă trăire din ”În aşteptareaploii”, ca un avertisment pentru oamneni, ce pot ajungeîntr-un stadiu primar al existenţei. M-a captivat imagineadin poezia ”Ploaia”, în care autorul lasă să se deschidă omică fereastră către inima sa:RememberGrigore Hagiu (1933-1985)Prozatorul, dar mai ales poetul Gheorghe AndreiNeagu are un stil cu o structură uşor serafică, în carese prefigurează un fin paradox, scoţând la vieală aliajulperfect de cerebral sculptat în spiritual.”Oare din ce furtuni ai pogorât femeie,Ce poartă a cerului furatA fost ucisă-n tine?”(Noaptea – p. 32)Chiar de este vreme calmă sau răscolită în sufletulsău, scriitorul are răgaz pentru acel respiro de care arenevoie şi cititorul.”Domnule directorSubsemnatulAşa cum mă ştiţiVă rog a-mi aprobaRetragerea într-o lume mai bună”(Cerere – p. 219)Astfel îl vom păstra în minte ca pe un aspirant labinele universal, cu acel spirit superior de jertfă demnă.Poetul este convins că a venit în lumină pentru a fi jertfitMarelui Creator.Atât mama, cât şi copilăria şi iubita, rămân oparte din existenţa sa, din mişcarea sa atât de ardentă.”Atunci am îmbrăţişatFlorile tale, mamăDe parcă prin eleAş mai fi pututLua puţinDin respiraţia ta.”(p. 217)Cu sărbătoarea aceasta pe umăr, toamna aduce amelancolie şi răsărit convertit deopotrivă într-o perpetuăaducere aminte. La mulţi ani şi zorii să vă rămână darnici!27 septembrie-10 februarie. Lirica lui Grigore Hagiu, chiar de la debut, rezidă în pecetea conceptualizantă. Această – pecete– se va insinua progresiv, indiferent dacă poetul sondează menirea artisticului sau alte elemente ale existenţei. Confesiunea,directă sau implicită, devine în mai toate volumele sale, o poartă deschisă spre lumină, vădind o apropiere de experienţapoetică expresionistă. Ceea ce îi este caracteristică lui Grigore Hagiu, e dorinţa continuă, intensă, structurală a vastelorconfruntări şi acel patos filozofic care vibrează în versurile sale. Necesitatea marilor spaţii, tendinţa de a deschide particularuluio rază spre generalitate, de a înălţa faptul cotidian printre - aştri – ţin de structura romantică a poetului. Interesantă şi specificăpentru poezia scrisă de Grigore Hagiu, pare a fi demonstrarea – niciodată ostentativă - conceptuală a armoniei în mişcareamateriei şi a ideilor. În fine, sensul arderii patetice, este fără îndoială acela al continuei purificări (Victor Sterom).Profil schimbatDin lucruri ies ca din mare,Luminos şi puternic,Mai tânăr,Steaua mea norocoasă,Cu palmaUşor înclinând-o pe umăr.O, ce fată nu s-ar îndrăgostiDe înalta-mi statură,Neaşteptat răsărindLângă ţărm, pe nisipulApăsat, netezit de căldură,O, nu e vorbaDe iubire, de lucruri, de mare,Vreau să spun că-n seara astaM-a izbit din depărtareRaza altui om, mai pur.Dimensiune nouăÎmi plac oamenii care mă neliniştesc,Mă fac să mă văd deodatăGrozav de închipuit şi de gol,Forţându-mă să mă schimb,Să mă caut înfriguratÎmi plac oamenii care mă neliniştescPentru că eu însumiSunt asemenea lor,Şi-adeseori chiar pentru ei devinNelinişte profundă,8588 www.oglindaliterara.roArătându-le astfel mult mai adâncDragostea ce le-o port.Clar de searăMişcările devin mai blânde în oraş,Lumina descreşte în atelierele de pictură,Desenele pe lungi pereţi se odihnesc,Muchea de sus a geamului,Deschide-n vârf luceafărul de seară.Eu te aştept să aud glasul tău feminin,Sunetul vocilor noastreSe umple odaia uşor luminat,Şi noi să ne recunoaştem, uimiţiCă am putut trăi atâta timpUnul fără celălalt.

În exclusivitate, pentru „Oglinda literară”Yaness, de latradiţia kabylă lametisajul muziciidin Maghreb- interviu cu Ahmed Lasfer, fondatorul grupului„Yaness”, Paris -L-am cunoscut pe 11 august, datorită unuiprieten vechi, Osama Khalil, poet, editor, directorul unuimicuţ centru cultural egiptean din inima Parisului, LeScribe l’Harmattan, despre care am mai scris în paginilerevistei noastre. Abia revenită din ţară, unde stăruisempreţ de vreo trei luni pentru editarea şi lansarea ultimuluimeu volum „românesc”, nici nu apucasemsă-mi desfac geamantanul când amprimit invitaţia lui Osama la o seratăprilejuită de apropierea Rupturii de postulRamadanului, organizată şi găzduită,comme d’habitude, de centrul său cultural.Aceste serate osamiene şi-au câştigat unrenume aparte în sufletul publicului fidelnu doar graţie prilejului de a „gusta”spectacole inedite şi de-a cunoaşte artiştidin toate domeniile artelor, veniţi din celepatru zări ale lumii, ci şi delicioasei cineegiptene oferită la terminarea serii, gătităde Osama însuşi. Aşteptam, cu gândulndureratde neliniştea unei făpturi dragilăsate-n ţară, începerea spectacoluluipoetic-muzical, când privirea mi-a fostatrasă de un om ce stătea pe rândul dinfaţă şi, în ciuda faptului că-l vedeam pentruîntâia oară pe-acolo, trăiam un sentimentciudat de déjà vu. Era înveşmântat înnegru, culoare ce-i venea bine în contrast cu albul pielii.Privirea mi s-a odihnit îndelung, fără să prindă de veste,pe chipul lui alb luminos. I-am admirat zâmbetul duiosce-i însenina faţa plăcută, cu frunte-naltă şi gene lungice-i pictau ochii mari, iar părul, lăsat bucle pe spate, îşipurta cu nobleţe argintiul trecerii timpului. Nu am vrutsă întreb în jur cine e şi de unde vine. Mi s-a părut maipotrivit să aflu singură. Apoi, în timpul spectacolului,l-am văzut urcând calm, liniştit, stăpân pe sine, pe scenamică, unde şi-a acordat chitara şi a început să cânte.Nu-mi mai amintesc de câte ori am rămas extaziată înfaţa unei voci necunoscute. În acea augustă seară, însă,dacă ar fi fost să pot împrumuta extazului un sunet, acelsunet n-ar mai fi putut să fie altul decât un acord chaâbiori kabyl glăsuit de Ahmed Lasfer. Când, la terminareaserii, am părăsit „Scribul”, pentru a mă-ndrepta sprecasă, purtam atât de-adânc gravată în minte voceaaceea de înălţătoare, încât am perceput-o ca un îndemnde reîntoarcere la o nouă viaţă. Mi-am zis că ar trebui săiau lecţii de kabylă ca să pot pătrunde taina cuvintelorcântecului acestui talentat artist! Am vrut să-i vorbesc,hic et nunc, dar mi-am amintit de un sfat mai vechi allui Cioran şi de străduinţa de-a rămâne tăcuţi în faţahazardului unei întâlniri neaştepate. Şi atunci, pentrua nu-mi dezamăgi Maestrul, am numit tainic, în târziulnopţii de august, vraja acestui nepreţuit miraj kabyl, cuun singur cuvânt: Ahmé.- Domnule Ahmed Lasfer, sunteţi interpret,poet, textier, compozitor, trubadur afirmat, într-unAhmed Lasfer, în concert.© credit fotografic AhmedLasferwww.oglindaliterara.roINTERVIUParis multicultural, al muzicii ţinutului strămoşilordumneavoastră, Kabylia, şi, totodată, al patriei tinereţiidumneavoastră, Algeria. Încredinţaţi-ne misterulsecretelor care v-au influenţat drumul artistic, dincopilărie până în prezent.- Născut în Alger, într-o familie originară dinKabylia, am fost legănat de melodii vechi fredonate demama, în timp ce trebăluia prin casă. Trebuie să vă spuncă femeile din Kabylia fredonează tot timpul melodiileregiunii, îmbrăcându-le cu versuri personale, în funcţiede conjunctură şi de starea lor de spirit. Apoi, destulde repede, memoria auditivă mi s-a îmbogăţit cu şaâbi(folclor)1. În zona Algerului nu există petrecere în familiefără muzică şaâbi. Acest stil citadin s-a născut din împletirearitmului arabo-andaluz cu muzica băştinaşă. Mai târziu,am descoperit şi muzica altor regiuni ale Algeriei, cum arfi muzica din sudul saharian şi guawi2, muzica şaoui3,rai, şi am învăţat să le ascult. Datorită verilor mei, dejaadolescenţi, am descoperit muzica ţărmului nordic alMediteranei. Dar şi „clasicii” francezi, Brel, Ferrat, Ferré,Brassens, sau muzica grecească, îndeosebi aceea a luiMikis Theodorakis, ori muzica spaniolă şi italiană. Auzulmeu se deschidea polifoniei şi învăţa s-oaprecieze. Mai târziu m-am aplecat sprealte genuri muzicale ca jazul, reggae,muzica clasică sau africană, latinoamericanăşi altele. Toate aceste stiluri aucontribuit la desăvârşirea rafinamentuluieducaţiei mele muzicale şi la formarea unuigust personal în acest domeniu. Hrănitecu această diversitate, compoziţiile melesună mai degrabă a „muzică metisată”.Plec de la o melodie, ancorată pe deplin înmuzica algeriană, şi o recreez împreunăcu muzicienii din grupul Yaness, pentrua-i da o dimensiune mediteraneeană.- Când şi cum aţi „primit” calea şibucuria de a cânta?- Tatăl meu este acela care m-aînvăţat primele acorduri la chitară. Aveampoate în jur de şapte ani. Eu şi fratele meupetreceam seri întregi cu el, învăţând săciupim corzile. Am apărut în public întâiaoară în timpul colegiului. Încurajat de profesori, am creat,împreună cu alţi colegi muzicieni, primul nostru grupmuzical. Noi eram aceia care cântam la orice serbaredin colegiu. Grupul, lărgit prin prezenţa unor muzicienidin afara colegiului, cum era fratele meu de exemplu,Lounis, a ieşit repede din incinta şcolii pentru a cântala serate, în afară. Axaţi în principal pe preluarea unuirepertoriu şaâbi şi de muzică arabo-andaluză, acest grupasigura concerte în algeriană şi anima petreceri în familiesau private. Apoi, în primul an de facultate am creat,împreună cu fratele meu şi alţi muzicieni, un grup în jurulcompoziţiilor mele, „Tarwa” („Progenitura”). Revoltat denedreptatea şi nerecunoaşterea dimensiunii identităţiiberbere în ţara noastră, precum şi de absenţa democraţieiîntr-o Algerie a partidului unic, îmi exprimam ideile princântec. Totodată, m-am implicat în mod activ într-omişcare studenţească şi a sindicatelor independente. Cu„Tarwa” străbăteam întreaga regiune din centrul Algeriei.Grupul a existat timp de zece ani, până în 1992, cândintegriştii islamici au început să asasineze intelectualiişi pe cei care se opuneau planului lor societal. Cultura,alungată de acel climat de nesiguranţă, lăsa locularmelor şi războiului. Am venit la Paris în 1999, iar aiciam înţeles că nu mai puteam trăi fără muzică şi mai ales,fără scenă. În 2003, am fondat grupul Yaness, formaţiemuzicală pe care o conduc şi în prezent.- Repertoriul dumneavoastră actual reprezintăo moştenire din patrimoniul berber sau mai degrabăcompoziţiile vă aparţin?- Cea mai mare parte dintre cântecele din repertoriulî8591

INTERVIUYaness îmi aparţin. Unele texte sunt scrise de alţi poeţi,ca Zinéb Lawej4 sau Rabeh Sadou. Am compus muzicăpentru poemele lor. Acestea sunt integrate în repertoriulnostru. Yaness preia şi cântece vechi. Le adaptăm pentrua le da o dimensiune mediteraneeană, fără să le ştirbimcaracterul autentic. Nu ne mărginim doar la moştenireaculturală kabylă. Ci, le aplecăm şi asupra patrimoniuluicultural algerian, precum şi celui din Maghreb. În afaraadaptării cântecelor kayile vechi, am preluat de exempluun cântec chaâbi numit „Âachaq Ez zine” ceea ce arînsemna „Îndrăgostiţi de frumuseţe”. Textul reprezintăun poem scris de Ben M’sayeb, născut spre sfârşitulsecolului al XVII-lea, la Tlemcen (în vestul Algeriei). Ampreluat în egală măsură un cântec din sudul Saharei,numit „Hizya”. Acest imn închinat iubirii e scris de BenGuitoune, un poet al secolului al XIX-lea, care a trăit însudul Algeriei.- Spuneţi-ne câte ceva despre patrimoniulplurilingvistic al cântecelor dumneavoastră.- Scriu în general în limba mea maternă, limbakabylă. Pătruns de memoria colectivă moştenită în moddeosebit de la părinţii mei, îmi este mai la îndemânăsă-mi exprim în această limbă fiorul ce-l resimt. Amscris câteva cântece în araba algeriană (araba vorbită).Această limbă este a mea, în egală măsură. Născândumăla Alger, am vorbit-o de mic pentru a mă înţelegecu copiii de vârsta mea şi cu cei din jurul meu, fireşte.Algeriana face parte din mine. Când scriu un poem, numialeg mai întâi limba. Ci ea mi se impune de la sine.Iau cuvintele aşa cum îmi vin, le fac să „răsune” şi dinmomentul în care îmi place sunetul lor, le transcriu.Privind în urmă, pot să spun că tema textului îmi alegelimba în care scriu.- Sunteţi fondatorul grupului Yaness. Cine suntceilalţi membri ai grupului?- După cum spuneam mai sus, când am venit înFranţa, mi-am dat seama că-mi lipseau mult muzica şimai ales scena. În 2003 m-am hotărât să creez un grupmuzical şi am început să caut muzicieni. Aşa i-am cunoscutpe membrii actuali ai grupului. Nucleul este formatdin: Amine Chafaï, violă, Amine Tadjer, flaut, KhiredineMedjoubi, percuţie, Emrah Kaptan, contrabas. În funcţiede mărimea scenei, nucleul nostru este uneori întărit dealţi muzicieni, care ni se alătură, ca Lisa Morisson, harfă,sau Djamel Hamiteche, pentru secţiunea ritm, ca să nu-iamintesc decât pe ei.- Dezvăluiţi-ne istoricul grupului şi semnificaţiaconceptului „Yaness”.- Yaness înseamnă „Voi! Oameni” (Ya ! Ness). Sau,pur şi simplu, tradiţional, cu aceste cuvinte erau opriţioamenii şi poftiţi să vină să asculte o poveste, un basm, opărere, un mesaj, un cântec. Cum spuneam, moştenireanoastră culturală nu se limitează doar la Kabylia. Numelegrupului, Yaness, este şi un gând pentru un personajcare a existat cu adevărat în zona Maghreb-ului. Acestaînveselea pieţele publice şi cafenelele. Acest adevăratpurtător al culturii orale maghrebine era numit „Goual”-ul, adică „povestitorul”. De altfel, romanul „L’Enfant dusable” al scriitorului marocan Thar Ben Jelloun ilustreazăfoarte bine locul ocupat de „povestitor” în societateamaghrebină. Şi noi, membrii grupului Yaness, spunem,în felul nostru, diferite istorioare, povestioare, întâmplăridin lume, pe care le transformăm în cântec. „Piaţa”noastră „publică” este scena.- Yaness a susţinut şi a fost invitat la mai multeconcerte. Aţi putea aminti câteva scene?- De la constituirea lui, din 2003, până în prezent,Yaness a susţinut mai multe concerte şi a participat lamai multe festivaluri, printre care aş aminti: la CasaRadioului (Paris), pe scena teatrului Adyar (Paris),Cafeneaua Charbon (Nièvre), festivalul „Mosaïk auxMureaux” (regiunea Île-de-France), festivalul „Les JeudisLamballais” (Côtes d’Armor5), festivalul „Panorama des8592 www.oglindaliterara.roCinémas du Maghreb” (regiunea Île-de-France), şi multealtele.- Pe ce scenă aţi primit cele mai multe ovaţii dinpartea publicului?- E greu de amintit un spectacol special în timpulcăruia să fi avut publicul cel mai entuziasmat. Fiecareconcert e diferit de celelalte. Pentru a nu vă dezamăgişi pentru a vă răspunde totuşi la întrebare, aş amintiultimul concert pe care l-am susţinut la Centrul CulturalAlgerian din Paris. În ceea ce priveşte publicul nostru,cred că este cosmopolit şi foarte diversificat. E prezentla toate concertele noastre şi ne urmează peste tot. Îmiplace nespus să-i ies în întâmpinare...- „Yaness” trăieşte febra pregătirii primului CD.Cum vă simţiţi în preajma primului mare pas pe drumulrecunoaşterii publice a sensibilităţii dumneavoastră liriceşi artistice?- Într-adevăr, lucrăm din plin la înregistrarea primuluinostru album, iar ambianţa este plăcută. Muncim mult şine simţim bine, totodată. Sperăm că ne purta noroc. CDulva fi lansat spre sfârşitul anului 2012. De asemeni, nepregătim, fireşte, să-l facem cunoscut.- Sunteţi un tată tânăr şi trăiţi bucuria de a aveadouă fetiţe adorabile. Vă gândiţi să le transmiteţi tainacântului şi al muzicii?- Am două fetiţe, de cinci şi, respectiv, şase ani,alături de care îmi petrec mult timp. Alături de ele suntfericit. Şi le împărtăşec muzica mea. Când îmi cer, leiau cu mine, la concertele mele. Iar acasă, sunt primelecare-mi ascultă noutăţile. Ele sunt primul meu public. Înviitor, aş vrea să fac din ele partenerii mei muzicali. Vorîncepe, de altfel, cursuri de muzică, în curând.- Mulţumindu-vă pentru căldura cu care aţi primitîntrebările noastre, vă rog, în încheiere, să transmiteţiun gând cititorilor revistei „Oglinda literară”, din Focşani,România. Sper că sunt în asentimentul lor pentru a văadresa, la început de toamnă, o urare în stil românescă:fie ca bogăţia recoltei automnale, pe care o meritaţi dinplin, să vă însoţească paşii, mereu!- Plăcut impresionat, la rândul meu, de dialogulpurtat, aş dori să mulţumesc redacţiei revistei „Oglindaliterară” pentru dărnicia de-a fi găzduit în paginile eiaceste rânduri. Iar pentru cititorii dumneavoastră, miaşdori ca „Yaness” să poată veni în turneu în România,pentru a-l asculta în direct.- Vă dorim ca acest vis să vi se împlinească cât maicurând şi vă putem mărturisi că nu veţi regreta primireapublicului românesc! Iar până atunci, permiteţi-mi săle oferim ocazia de-a asculta în exclusivitate muzicaYaness, pe situl grupului, http://www.yaness.comInterviu, documentare, traducereşi note, de Marilena Lică-MaşalaParis, 1 septembrie 2012_______________1 Chaâbi, în original: limba algeriană vorbită,populară.2 Gnawi (Gnawa, Gnaoua), stil muzical la modăîn Algeria, ivit dintr-un amestec de cântece străvechi,cântate de sclavi şi beduini în timpul traversăriiMaghrebului. În ultima vreme, interpreţii gnawi auadăugat stilului lor şi ritmuri occidentale.3 Şaoui (chaoui): grup etnic berber care trăieştepe teritoriul actual al Algeriei.4 Poetă franco-algeriană, din poemele căreiaam tradus recent un fragment pentru revista ieşeană„Poezia”, toamnă, 2012.5 Departament francez în regiunea Bretania.

NOTESVerva umorului: Păun CondruţCunoscut ca o figurăpitorească a mediilor literarebrăilene, prin prestaţia lui deepigramist inspirat, scriitorul PăunCondruţ oferă cititorilor o nouăcarte (În semn de protest, EdituraProilavia, Brăila 2012), după cea debutat literar cu un volum deepigrame (Rânduri ce te pun pegânduri, Editura Centrului 2002),în care s-a dovedit un strălucitorreprezentant al genului şi dupăce şi-a ilustrat cu har talentulde povestitor într-un volum dememorii intitulat Şapte ani pe mare(Editura Zeit, Brăila 2008), avândun subtitlu semnificativ, pe copertainterioară de la p. 3: „memorialmarin condimentat cu sare, piperşi busuioc”.Prezentul volum include povestiri cu miză satirică,Valentin Popaoarecum în prelungirea disponibilităţilor sale ironice dovediteîn epigramele publicate sau în cele pe care le elaborează peloc şi le citeşte publicului cu prilejul diverselor evenimenteliterare.Unele povestiri sunt scrise înaintea publicării volumuluide memorii, (cele mai vechi datând din 2005), cele mai noisunt scrise după acel volum (ultimele - din 2011). Douădintre povestiri vizează metehne sociale şi caracterologicedin perioada comunistă (Am fost şi agitator comunist şiO şedinţă din timpurile trecute), celelalte sereferă la situaţii tragi-comice din zilele noastre,pedalând îndeosebi pe drama unui personajpensionar, în care îl identificăm pe autorul însuşi,în luptă cu singurătatea, văduv fiind, dar şi cusărăcia, veniturile obţinute din pensie fiind maimult decât insuficiente.Ca tehnici de obţinere a efectului umoristic,autorul utilizează intens ironia, autoironia, joculde cuvinte, comparaţia năstruşnică, satira,parodia, băşcălia, onomastica bizară, falsaerudiţie etc. Ca exemplu de ironie cu tentăpolitică, oferim: „Înainte de marea schismădin ’89 dintre comunişti şi neocomunişti”(Răzbunarea porcilor, p. 143) sau: „Sunt convinscă, atâta timp cât nu încalcă legile, românilor lesunt permise toate libertăţile. Una dintre ele esteaceea că ei pot merge la orice oră din zi sau noapte, cusacul, pentru a scotoci prin containere.” (O zi memorabilă,p. 112).Iată şi un exemplu de autoironie: Deoarece satul deorigine al scriitorului, Budişteanu, a dispărut în urma uneiinundaţii prin anii şaptezeci, se pune foarte serios problema:unde i se va ridica acestui autor casă memorială? (Am fostşi agitator comunist, p. 42).Jocul de cuvinte, construit mai ales pe glisajul semantic,este la el acasă în mai toate schiţele. Iată câteva exemple:„Răutatea este prezentă la orice pas, indiferent că mergemîn pas alergător sau în pas de defilare.” (Spovedanie, p.73); Doamna Nina, pensionară de boală, de când o ştiu „areboală... pe toate tinerele de la scara noastră” (Spovedanie,p. 74); „Mă învârt puţin prin curte ca un leu când suferă... onouă depreciere în raport cu euro şi cu dolarul”; „Unii susţincă nu există cultură mare şi cultură mică, însă aceastădiferenţiere poate fi percepută peste tot în lume şi cu atâtmai mult pe teritoriul României. Una este cultura mare aporumbului şi alta este cultura pătrunjelului.” (Am văzut şi,în final, închidem ochii, p. 67). „Din pricina pensiei prea micinici nu mă fură somnul, dar sunt bucuros. Un hoţ mai puţinîn jurul meu” (O zi memorabilă, p. 112)Comparaţia năstruşnică: „Sămânţa răutăţii estelipită de om ca dobânzile de împrumuturile din bancă,”(Spovedanie, p. 73)Satira este utilizată în schiţe precum: Cum am devenitpe jumătate misogin, în care autorul satirizează moravurileşi năravurile unor femei singure, Am fost şi agitatorcomunist, în care băşcălia atinge mecanismele propagandeicomuniste din perioada colectivizării, Teroristul, în care sublupa satirei ni se aduce un fost informator al securităţii care,8594 www.oglindaliterara.roîmpins de nevoi, îşi caută clienţi pentru servicii similare, înplin regim democratic, Aventuri în Bucureşti, în care veninulcriticii se îndreaptă spre mai marii zilei din Bucureşti, pelângă care autorul se străduieşte, fără nici un rezultat,să obţină sponsorizare pentru acoperirea cheltuielilor deeditare a unui nou volum etc.Parodia este prezentă în trei schiţe care valorificăsugestii din poveştile lui Ion Creangă: Fata babei şi fatamoşului, Punguţa cu doi bai şi mulţi dolari şi Harap Alb. Întoate aceste schiţe, umorul derivă din actualizările la carerecurge. Iată un exemplu: Bătrâna la care slujeşte fatamoşului este vrăjitoarea Bermuda, care pentru serviciile deîngrijire cerute fetei, îi promite acesteia: „când mă întorc,mă ocup de tine. Îţi fac dezlegare să te măriţi, că ai cununiilelegate, îţi fac de dragoste, să te iubească duşmanii şi toţipatronii pe o rază de o sută de kilometri, îţi descânt desănătate şi îţi dau numerele câştigătoare la tragerile Loto”(Fata babei şi fata moşului, p. 78)Onomastica bizară se ilustrează prin nume depersonaje precum: Licăporcul, Florică Picpic, NicuşorIubăreţul (Răzbunarea porcilor, p. 143), Cezărel, Dârvală(Un test util, p.151), Gogoloi, Potcoavă Pirandelu (O şedinţădin timpurile trecute, p. 156), Niţă Fripturel (idem, p. 159).O altă tehnică generatoare de haz este şi imitareaerudiţiei (erudiţia falsă): „Mor de ciudă când ştiu căAristotel afirma despre om că este un animal raţional şinici în ruptul capului nu pot fi de acord cu unul dintre foştiipreşedinţi ai ţării noastre, care se adresa unor români cuexpresia Măi animalule!” (Am văzut şi, în final, închidemochii, p. 66).Păun Condruţ este un scriitor de o marespontaneitate, cu un talent nativ evident,deşi necultivat suficient, cu un ochi foarte finîn observarea vieţii sociale în care găseştesubiecte literare, pentru genul de proză pe careîl practică, din care alcătuieşte povestiri plinede umor, aproape fără să prelucreze materialulfaptic. Imaginaţia nu este utilizată ca mijloc deconstrucţie literară, părând a fi adeptul dictonuluiviaţa bate literatura, motiv pentru care în prozalui întâlnim persoane reale, cu nume real, autorulnefiind deloc preocupat de „acoperirea” modelelorde personaje măcar prin nume modificate. Chiarşi în povestirea Nelu şi Neluţa, unde recunoaştemlesne în personajul Nelu pe însuşi autorulsexagenar (văduv) în căutarea unei jumătăţi pemăsură, numele poate fi extras din diminutivulPăunelu. Dar sunt povestiri în care numele lui este citatîn clar şi de asemenea numele diverselor personaje cuacoperire perfectă în lumea Brăilei contemporane.Îndelungul său exerciţiu în domeniul epigrameis-a bazat pe... şi i-a dezvoltat un incontestabil simţ alrimei, pe care îl foloseşte şi în unele din prozele sale carecuzită pentru întreţinerea atmosferei de divertisment şineserozitate, chiar în situaţii mai degrabă dramatice decâtcomice. În schiţa Numai cu un strop de har... am făcutun salt mortar (iată un alt joc de cuvinte, construit aici cuajutorul poronimelor), autorul povesteşte cum, împins denevoi, acceptă să îndeplinească sarcini de salahor, la negru,într-o echipă de meseriaşi angajaţi să renoveze locuinţaunui poet şi afacerist local, prieten de-al autorului. Iată cumrelatează, în versuri, debutul acestei aventuri: „Astfel, de-adoua zi încep să-mi înnegresc pensia. Muncesc la negru,fără contract de muncă, să câştig un ban de parizer saucâteva felii de şuncă. Nu sunt singurul din România carese luptă în acest mod cu sărăcia. Casa prietenului meueste foarte mare. El fiind băiat şcolit, cu două firme solideaducătoare de profit, poet vestit în lumea literară, publicatîn multe reviste din ţară, mă primeşte la muncă cu braţeledeschise, ca în cele mai frumoase vise.” (p. 132).Aceeaşi tehnică este aplicată şi în povestirea În semnde protest, care dă şi titlul volumului: Iată începutul: „Operioadă de cinci ani, trăiţi cu chiu cu vai, nu mi-a lipsitdin buzunar abonamentul de tramvai. Având pensia subplafonul traiului indecent, fără să fiu isteţ, am beneficiat deabonament la jumătate de preţ. Însă au venit alegerile din2004, iar eu am primit o lovitură de... teatru: noul primar,privind lucrurile de sus, a desfiinţat abonamentele cu preţredus” etc. (p. 161).î

Limba care este fidelă sieşiRECONSIDERĂRI„Prinşi înfurnicarul urban printreclaxoane şi manele suntemmartorii unui fenomenîngrijorător. Limbadesigur un organism viuîn prefacere suportă înulimile decenii, dincolode invazia anglicizmelorun adevărat proces desărăcire şi birjărie (cumar spune Constantin Călin)acompaniind exploziavulgarifilă” - scrie AdrianDinu Rachieru în articolulsău „Limba vs „limbajul delemn” din N 7-8 , 2012 alPetru Ababii revistei „Limba Română”.Este de reţinut opinia sacă limba română suportă„un adevărat proces de sărăcire şi birjărie acomodândexplozia vulgarifilă”. Limba ca şi omul a cărui produseste se mişcă, ca să spun aşa, în unison cu el, fiindlegată în mod direct de efectele colaterale ale activităţiisale multilaterale. Ea este oglinda fidelă a fenomenelorce se petrec în interiorul dar şi în exteriorul proceselorsociale, economice, culturale ale oricărei comunităţiumane, prelunând în totalitate dinamismul lor. Fiind oîncununare spirituală a capacităţilor de manifestare şiexprimare a acesteia, schimbările care o caracerizeazăsunt determinate în cea mai mare măsură de capacităţilede reflecatare de către om a tot ce se petrece cu el şi înjurul său, infuluenţând în acelaş timp în egală măsură înconsecinţă comportamentul şi atitudinea sa faşă de sinedar şi faţă de ea.În proprietatea limbii de a nu fi numai un produs,dar de a fi şi producătoare de efecte asupra deţinătoruluiei rezidă imposibilitatea acestuia nu numai în formă, cişi în fond de a nu fi în stare s-o controleze în totalitate,din care motiv se crează falsa impresie că el ar fi capabils-o ţină în totalitate sub supraveghere. În acest cadrulimitat dar existent cu adevărat se înscrie percepereaeronată a faptullui, că limba ar suferi „un adevăratproces de sărăcire şi birjărie” asaltată fiind de diferiţifactori consideraţi a o polua şi agrama, deoarece omulnu poate transforma decizional comportamentul eibazat pe mobilitatea excesivă a caracterelor proprii puţinmobili în aceată arie a sa. Din acest puncrt de vedereîndiferent de dorinţa vorbitorului limba a fost întotdeaunafidelă sieşi exprimând în totalitate toată complexitateafenomenologică a proceselor care s-au petrecut la oetapă sau alta a evoluţiei eiExistă o zonă independentă care face inutilă oriceincercare oricât de nobilă ar fi ea de a o salva de laaşa numita sărăcire. Pe aceasta o aflăm în spaţiul demărgine al determinărilor reciproce pe care le suportăfiecare parte implicată în metamotfoză - omul şi limbasa – lima şi omul ei. Atare lucru nu ne poate permite săafirmăm că limba rămână ca dealtfel oricare altă limbăar fi supusă unui proces de sărăcire într-o epocă care sesufocă de cosmopolitisme, „manelisme” sau „birgerisme”de tot felul, ci dimpotrivă datorită fidelităţii sale faţăde sine dar şi faţă de vorbitorul ei, a devenit mult maibogată cantitativ dar şi calitativ, cu toate neajunsurilemultiple în privinţa celui de-al doilea plan.În fond corespăunzător fonului multicromaticexistenţial uman limba română a devenit selectiv maibogată în pofida multor carenţe pe care i le găsim tocmaidatorită caracterului fidelităţii de care dă dovadă. N-arfi rău dacă şi omul asemenea limbii ar deveni la fel defidel faţă de normele condiutiei sale morale astfel încâtsă-şi poată controla îndeajuns limba pe care o vorbeşteîn măsura în care ea îi permite s-o facă. Dacă limba nuar fi fidelă sieşi şi nu ar prelua totul ce i se oferă spreasimilare, atunci am avea de-a face cu o limbă infirmă,incapabilă să se dezvolte şi să-şi îndeplinească funcţiile,dar şi de aşi prelua atributele de la cei ce o cultivă. Eadevine o limbă care se afirmă plenar în orice împrejurăriîn conformitate cu ceea ce i se pune la dispoziţie decalificativele a uneia sau a alei epoci. De aceea fiecareepocă a avut limba ei plină până la saturaţie În acestregistru se înscriu aşadar şi ultimile decenii pe care le-aparcurs şi limba română Căci oricâit ne-am stărui să ocurăţim din mers de toate „ismele” care o poluiază nuam reuşi s-o facem. Fiacre epocă a venit în limbă cuimpurităţile sale, dar să recunoaştem şi cu nestematelesale transformând-o şi transmiţind-o urmaşilor.Timpul efervescent caracetristic epocii postmodernea lăsat amprente adânci asupra limbii. Însă nu încapeîndoială că tot el până la urmă o va curăţi, întărindu-işi mai mult vitalitatea şi esenţele de fond care o fac olimbă naţională. E ştiut că răul de rău până la urmă esterăpus, încât devine unul al trecutlui, lăsând loc purificăriişi prefecţiunii - factori evolutivi incontestabili a oricăreidezvoltări. „Manielismul”, „birjărimul” şi cosmopolitismulnu pot fi fenomene veşnice, ci elemnte trecătoare aşacum nu sunt veşnici şi cad pradă timului şi alţi mulţifactori poluanţi ai limbii. Însă un lucru este ceret limbaeste vşnică deşi în perpetuă schimbare. Iar acolo undeeste schimbare este loc şi de bine şi de rău, până la urmăînvimgând vectorul pozitiv al ei, însăşi mişcarea fâcândparte din această categorie. Totul depinde de activitateaîn toate domeniile e celor care trebuie să aibă grijă deea pentru a o transmite în veşmântul naţional pe care-lpoartă generaţiilor viitoare .Fiind o categorie pur naţională limba va depindeîntotdeuna în cea mai mare măsură nu de timuul epocii,ci de vitalitatea naţiei care o vorbeşte, de capacităţile saleîn primul rând spirituale, şi numai apoi şi de cele culturaleşi economice. De aceea trebuie să „umblăm” mai mult lacarcterele noastre naţionale pentru a avea drept spriginde nădejde o limbă română sănătoasă şi viguroasă. Nuputem afirma nicidecum că limba rămână a ultimuluideceniu este mai săracă decât limba rămnă a primuluidecniu al celor luate în consideraţie, aşa cum nu putemafirma că limba rămână a înnceputului de mileniu treieste mai săracă decât limba română a ultimei jumătăţi aveacului XX sau şi mai mult decât limba rămână vorbită înprima jumătate a acestuia. Esenţial rămâne a fi rădăcinaei, caracterul ei adânc naţional, adică tocmai ceea ce oface limbă română - specifică, unică şi inconfundabilă.Limba ca şi timpul are proprietatea de a se purifica şi ase vindeca, rămânând fidelă sieşi aşa cum fidelă sieşi varămâne naţiunea română.În povestirea care dă titlul volumului (În semn deprotest), autorul relatează întâmplări generate de decizialui de „a face blatul” pe mijloacele de transport, camodalitate de protest, după ce primăria a decis să nu maiofere abonamente cu jumătate de preţ pensionarilor sub 65ani. Ajuns, condus de controloare, la dispecerat, autorulpersonaj,după ce primeşte apelative de tipul „otravăbătrână”, este iertat de păcatul comis graţie unui funcţionarcare-l cunoştea. A doua oară, drept preţ pentru iertare,contravenientului i se cere să recite câteva epigrame.„Sportul” acesta îl mai făcuse cu succes şi în alte împrejurări,cum este cea relatată în povestirea Boilerul, când, dupăce încălzeşte atmosfera biroului de la întreprinderea degaze, recitând câteva catrene, obţine aprobare pentru a seracorda la reţea.www.oglindaliterara.roCa inovaţie editorială, la subsolul fiecărei pagini autorultipăreşte diverse maxime şi citate aproximative sau intenţionatmodificate spre a oferi pretexte noi pentru zâmbet, ca deexemplu: „De regulă amantul se ascunde în şifonier pentrucă La donna e mobile” (Giuseppe Verdi); „La pomul lăudat eumerg... cu toporul” (Un hoţ de lemne), „În sezonul trecut amîmpuşcat cu uşurinţă Mistreţul cu colţi de argint” (MiliardarulŢiriac) etc. Aceste subsoluri ale fiecărei pagini tipărite n-au, deregulă, nici o legătură cu ce este imprimat mai sus, putând ficonsiderate o operă paralelă cu cartea propriu-zisă, emanatădin disponibilitatea pentru ironie şi umor a autorului.În încheiere, subliniem concluzia că noua carte ascriitorului Păun Condruţ, convingătoare din punct de vederevaloric, confirmă încă o dată talentul unui autor pentru careumorul răsare şi din cele mai banale întâmplări.8595

ESEUPanait Istrati - Între datorie morală şi sursă de existenţă-publicistica, o dominantă a scrisului istratian- (- I -)Gabriel DragneaDincolo de aceste două coordonate fundamentalecare au contribuit la construirea edificiului literar de carebeneficiem astăzi, consider importantă sublinierea aspectuluide autoinstruire şi completare în plan spiritual şi intelectual aleomului Istrati.O imagine polisemantică ni se dezvăluie în scrisoarea luiIstrati către Romain Rolland, din 20 august 1919, şi anumemomentul întâlnirii cu viitorul său prieten Mihail MihailoviciKazanski. Întâlnirea din brutăria “prăpădită, murdară şislinoasă” avea să-i ofere mai târziu o prietenie plină deperipeţii, dar şi o viaţă conturată în spiritul vagabondajului.Mihail avea să fie călăuza unui spirit care urma să se trezeascădin amorţeală.“Pe gulerul hainei sale, doi păduchi se plimbau agale,iar în mâini ţinea o carte franţuzească.” Ce bizar! Ce ciudatăimagine, incredibil de asemănătoare cu aceea care urma să secontureze. Panait Istrati, “hamalul socialist din portul Brăilei¹”,născut şi crescut într-o societate mizeră, într-un spaţiu închisavea să devină dezrădăcinatul vagabond al lumii, purtător altreselor intelectualităţii franţuzeşti.Pe tot parcursul vieţii sale, Panait Istrati a trăit sub zodiarevoltei interioare, din dorinţa de a se descoperi pe deplinîntr-un orizont fără perspective. Om al instinctului, considerăsoarta parte integrată în inima fiecăruia. “Aşa e soarta mea. Şisoarta e în inima noastră. Suntem mari sau mici sau mediocrii,prin inima noastră, căreia ne supunem orbeşte. Ea ne duceşi la bine şi la rău. Unde mă va duce a mea? Cine poate ştii?(...) Aş vrea să fiu de folos omenirii acesteia care suferă, dinvina ei, datorită egoismului ei. Dar gândul meu se îneacă înpropria mea mizerie. Dar nu moare omul de foame...Aş fi totalnefericit dacă, chiar dacă aş mânca numai pui fripţi, aş fi nevoitsă trăiesc călcându-mi pe suflet²...”Fără a călca pe drumul compromisurilor flagrante, PanaitIstrati s-a înscris pe tabelul concurenţilor ce pun pariu cu viaţa.Neacceptând destinul comun celor de aceeaşi condiţiesocială cu a lui, nu-şi refuză nimic din ceea ce-i pofteşte inima.Pentru el, fuga, sau mai bine zis nestatornicia este rezultatulnemulţumirii pe care i-o oferă spaţiul şi clipa. Nonconformist,Panait Istrati nu este omul pendulărilor, al indeciziilor, ci omulcare trăieşte momentul indiferent de conjunctură: “ sunt zecezile de când m-am întors la Paris şi cu toate că oamenii stimabilinu contenesc să mă felicite, (în urma apariţiei Chirei Chiralina,n.a.) eu nu încetez ca în fiecare zi, de câte zece ori, să urc pe oschelă de opt metri pentru a spoi zidurile Liceului St. Louis, dinB-dul Saint-Michel 44, totul pentru 32 de franci şi 50 centime,şi asta fără ca tovarăşii mei de lucru să se îndoiască de dublamea piele³.”De ce datorie morală?Deşi ar putea să sune retorică întrebarea, sunt douăaspecte ale acestei datorii morale, ca feţele aceleiaşi monede.Primul aspect este legat de nedreptatea săvârşită voluntar depolitic asupra societăţii sugrumate, alături de care şi pentrucare Panait Istrati luptă dorindu-se a fi ceasul deşteptător almasei amorţite. Al doilea aspect este datoria morală faţă de“glasul de la Villeneuve⁴”, care l-a impresionat pe Istrati “cuaccentul său deosebit: atunci când ai ceva de spus şi darul dea exprima, renunţarea este o crimă, iar lenea o ruşine⁵.”Tematica publicisticii lui Panait Istrati (scurtfragment)“Aşa mi-a fost mie dat, să mă întorc cu faţa către toatepunctele cardinale. Dar nu din interes. Ci numai ca conştiinţamea să nu-mi spună vreodată că aş fi refuzat, de-a lungul vieţiimele, să-mi plec urechea spre orice glas de deznădejde ar fivenit şi din orice direcţie l-ar fi adus vântul. E inutil să adaog căla mine conştiinţa e inima. Adică ceva cald. Poate prea cald.” 6Fie că acest strigăt de deznădejde se regăseşte în articolede esenţă politică sau economico-socială, în evocări, figuracentrală rămâne omul. Omul, destinatar, colecţionar fără voieal tuturor nedreptăţilor care se răsfrâng asupra lui.Iar el, Istrati, cu conştiinţa febrilă, asemeni inimii lui s-adedicat scrisului sperând cu o naivitate dezarmantă în “cevamai bun, mai omenesc.”Căci “nu e oare mai demn, mai sănătos sufleteşte, sălupţi pentru un drept, decât să pleci capul în faţa tâlharului8596 www.oglindaliterara.roatotputernic ieşit din urna electorală, dându-i astfel să înţeleagăcă dreptul tău la viaţă ar fi discutabil? ”⁷Spiritualitate şi cultură“Una din condiţiile de căpetenie pentru ca arta să aibăputere moralizatoare şi educatoare...este moralitatea artistuluiînsuşi, înălţimea morală, intelectuală, ideală la care a ajuns el”,spunea C.D. Gherea.Nu putem să afirmăm noi care este gradul intelectual alscriitorului, cum nu putem, de altfel, să ştim măsura moralităţiilui. Dar, ştim că a dat opere care, “în negura vremii” se vorvedea alături de creaţiile definitorii ale marilor scriitori români.Tind să cred că nu doar câţiva, printre care mă număr, credîn existenţa peste veacuri a operei istratiene. Cu cât deschidmai multe porţi ale cărţilor scrise de el, cu cât pătrund mai multîn tainele creaţiei lui, cu atât descopăr – spre surprinderea mea– parfumul limbii române pe straie frantuzeşti .Dacă nu s-a apucat mai devreme de scris, motivuleste, probabil, chiar cel afirmat în “reflecţiile” sale “din orelede singurătate”: teama de mediocritate. Dar, iată că vineperioada anului 1932, an care va ocupa un loc semnificativ înmonografiile despre viaţa şi opera istratiană, prin conferinţa“Artele şi umanitatea de azi”, cu care Panait Istratiorganizase un turneu la Viena şi apoi în oraşele din Germania.Propunându-şi o “confruntare sub semnulromantismului, a artei şi a secolului său” ⁸, prin “Artele şiumanitatea de azi” se contura ideea conform căreia “viaţaspuirituală, cu nenumăratele ei feţe este aceea care ne dominăexistenţa. De la idolatria cea mai stupidă, până la credinţelecele mai înalte, totul este spirit între oameni; această viaţăspirituală e aceea care pluteşte izolată, pe deasupra timpului,în ciuda năruirii atâtor civilizaţii”.Revista franceză La Liberte avea să aprecieze discursulacestei conferinţe, publicând la 9 august 1932 un comentariu cutitlul “Cuvinte amare şi juste”, în care afirma că tema abordatăeste “o palmă dată epocii noastre, care ne înviorează obrazul”.O altă publicaţie, L`echo d`Oran (7 august 1932) reţine dinmesajul lui Panait Istrati că “arta nu trebuie să slujească, înprincipal, decât luptei pentru eradicarea suferinţelor din lume.Ea nu-i un scop, ci un mijloc”. 9“N-aş putea explica de ce totdeauna am conceputfrumuseţile ca nişte divinităţi menite să facă pe om mai bun,să civilizeze lumea. De asemenea, niciodată n-a sălăşluit încugetul meu ideea de artă pentru artă sau artă pentru nimic”,spunea la un moment dat Istrati. Mergând pe ideea că artaeste cea care clădeşte moral prin metode cultural-educative,Panait Istrati, cu aparatul său critic, nu poate să nu facă referirela capitularea “artelor şi artiştilor, deveniţi instrumenteleîn mâinile dictatorilor din epocă, în schimbul unei cât maiconfortabile stări materiale”.¹ 0În cuprinsul acestui manifest de credinţă Panait Istratiscoate în evidenţă “arta pentru nimic” schiţând sumar, darconcis şi adevărat imaginea creatorilor ei împărţiţi în două maricategorii, “artistul turnului de fildeş” şi “artistul revoluţionar”:“Ceea ce îi deosebeşte e sufletul, adică inima lor. Artistulrevoluţionar nu poate înălţa imnuri frumuseţii în mijlocul uneiomeniri slute. El este deopotrivă de sensibil faţă de nedreptatesau frumos, cetăţean al lumii, frate al celor asupriţi şi, înaceeaşi măsură, artist. Artistul revoluţionar are, pe deasupra,simţul responsabilităţii, la care-l obligă morala talentului şi ainteligenţei”.Pentru a sublinia şi mai intens rolul creatoruluidesăvârşit şi dezinteresat de “laudele” care l-ar putea “mâhnipeste măsură”, Panait Istrati, în eseul-manifest Ceva maibun, mai omenesc are o concepţie statornică şi viguroasăconform căreia “când religiile se năruie şi când toate doctrinelesociale se dovedesc neputincioase, singur artistul, preot alfrumosului etern, mai poate reclama dreptul la direcţia moralăa umanităţii”. Şi, cum o direcţie morală adevărată se poatetrasa doar cu ajutorul artei adevărate, lui Panait Istrati nu-irămânea decât speranţa în izbânda artei “care cuprinde maimultă dragoste, mai multă puritate şi sinceritate”, ea fiind“singura care nu ne înşeală niciodată”.

CĂRTICICACărticica (,) cu prieteniEusebiu StefănescuSebi, cum îi zic amicii, este cel mai mare recitator român. L-amascultat de zeci de ori, și tot nu mă satur: nu recită orice; și cînd îi placetextul, o face cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîteva luni,pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute,recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar poate recita,fără pauză, trei ore! Zeci de căscați au pierdut trenul, în timp, fiindcămaestrul nu-și terminase recitalul...De asemenea, este un minunat povestitor: are multe amintiri dinteatru, de la filmări, de pe la chefuri și ni le povestește: de mai multe ori,sperînd că le vom reține. Noi ne prefacem că le auzim pentru prima oară,să nu-i stricăm cheful...L-am cunoscut în 1977: atunci a debutat în regie, la Ploiești, cu untext de Mihai Ispirescu. S-a nimerit să fac costumele și afișul. La începutnu ne simpatizam (cîteva zile), după care am devenit buni prieteni și așaam rămas, pînă azi. În perioada mea de Ploiești, am făcut multe petreceri,după premieră și alte spectacole, într-o gașcă de șapte-opt oameni deteatru. Nu ne venea să ne dezlipim, unii de alții, atît de bine ne simțeam!L-am întîlnit și la Universitatea Hyperion, unde e decan, și lafestivaluri (fiind amîndoi, în jurii) și la Centrul Militar din București, în alcărui restaurant ne simțim minunat (o să precizez că are acces la salonulgeneralilor, deși susține că e numai colonel).De multe ori, eram în echipă și cu fiul său (Ionuț, un mare flautistal Europei) și cu nora lui Sebi din Anglia, contessină autentică. Plăcutemomente!A, să nu uit: Sebi e și un om cu lipici la bani. Nu știi de unde,cum, scoate mereu, calm, bani de consumație. Fiind din Cîmpina, deBogdan Ulmulîngă Ploiești, pesemne a moștenitprosperitatea eroilor din opera luiCaragiale.Ce-aș mai putea adăuga? Etaur, ca și mine. A, și mai are douăcărți publicate: una, cu amintiri dinteatru. Citiți-o! Merită.Îi urez lui Sebi viațălungă, inspirație actoricească/scriitoricească și vervă inepuizabilă.Șprițuri de calitate. Spre delectareaprietenilor și disperarea dușmanilor.Deși, dacă mă gîndesc bine, e unuldintre rarii oameni de teatru fărădușmani!DINTELEZiua era aurie. Ca şi celedoua frunze de castan culesede pe pajiştea parcului dinvale, îmbrăcată până hătdeparteîn zare în culoareamierii, ce strălucea sub luminaacelei dimineţi anonime, unadin multele ce-i fuseseră cugenerozitate dăruite de marelenecunoscut.Ana îşi examină criticopera pe care cu îndemânareaTania Nicolescu celor trei ani şi jumătatereuşise să o ducă la bun sfârşitşi care acum, sub forma uneibrăţări ce îi cuprindea încheietura fragilă a mâiniidrepte împodobind-o, risipea acea mireasmă subtilăcare avea să-i stârnească în suflet pentru tot restulvieţii, cu fiece revenire a toamnei, simţământulacela inefabil; acel amestec de bucurie şi tristeţe,de dor de a pleca undeva, oriunde, cu liniştea cucare pleacă în toamnă frunza şi în acelaşi timpnevoia arzătoare de a se reîntoarce spre cevadrag şi cunoscut, pe care-l simţea pe undeva prinpreajmă, parcă gata-gata de a-l putea atinge cumâna şi în acelaşi timp, atât de dureros de invizibil.Aflată în apropiere, bunica o privea aşteptând.Şi terminând cu examinarea propriei creaţii,nepoata îşi aţinti privirea curioasă, mereu în cătareanoului, pe chipul bunicii, încreţit într-un larg surâs.- Mai fă o dată bunică, „li-li-liiiii-li” - îi ceraAna şi bunica îşi scotea de îndată singurul dinte- de aur – de pe maxilarul inferior la vedere şiplimbându-şi-l cu dexteritate peste buza de susdintr-o parte într-alta, printr-o scamatorie doar deea ştiută, îşi acompania mişcarea cântând vesel însurdină ca să n-o audă cei din preajmă, terminândde fiecare dată inevitabil cu un fel de „ha-ha-ha”pe care îl dorea a fi o încercare de speria în glumăprivitoarea.Şi Ana o privea fără să se plictisească, stăruindcu privirea şi încercând să înţeleagă ceea ce simţeacă se petrecea chiar sub ochii ei, atât de vizibil şitotuşi...invizibil, pentru că îi scăpa sensul. Dintelede aur, continua să-şi poarte semeţ într-o parte şialta neştirbita - peste ani – strălucire, pe chipulîncreţit de zâmbetul plin de dragoste al bunicii,chip care cu timpul îşi estompase în ceaţa amintirii,contururile. Era în strălucirea aceea a dintelui, ceva,o nerostită provocare ce o înfiora…şi întorcându-sebrusc cu spatele, Ana alerga printre frunzele carefoşneau sub paşii ei, neputând să se hotărască lacare din nesfârşitele frumuseţi ce i se aşterneaucovor sub picioare, să se oprească.Peste ani, când a dorit sa privească locul acelastăpânit doar de tăcere şi însemnat cu o cruce micăde lemn de pe care literele se scurseseră odată cuploile şi-a imaginat adâncul pământului care numai putea cuprinde în lacoma-i îmbrăţişare decât…dintele. Singurul care ar fi putut să-şi păstrezeintact conturul aşa cum şi-l mai amintea Ana. Dardeasupra, doar iarba înaltă se mlădia în faţa oricăruitrecător, şuşotind la fiecare atingere a vântului şicântându-i cu foşnet moale, în surdină, ceva doarde ea ştiut.8598 www.oglindaliterara.ro

Ali Podrimja(Gjakova, 1942-Paris, 2012)MERIDIANECel mai cunoscutpoet albanez dinKosova, Ali Podrimja,considerat de MarinSorescu un poet excelent,s-a născut laGjakova (1942). Aterminat Facultateade Filosofie (Limba şiliteratura albaneză)la Universitatea dinPrishtina. A publicatpeste 20 de cărţi de poezieşi eseuri. A obţinutcâteva premii, printrecare şi Premiul internaţionalNikolaus Lenaudin Shtutgart (1999).Este prezent cu volumeşi antologii ale poezieialbaneze în limbile germană,engleză, franceză,italiană, maghiară,polonă, slovenă, turcă,sârbocroată, macedoneană,suedeză, rusă,arabă etc. După LuanTopciu, poezia lui AliPodrimja este înclinatăspre simbol şi alegorie,acesta constituind unelement tipologic, prezentîn întreaga sa creaţiepoetică, de altfel,foarte bogată în mesajece tind spre afirmarealibertăţii şi progresului.Anxietatea,alarma, dilemele vieţii,soarta individului şi apopoarelor, însoţesccontinuu această poezieca o sfidare disperatăadresată utopiilornaive. Bibliografie:Chemare, Durere frumoasă,Sampo, Torzo,Verbul, Credo, Poezii,Echilibrul, Lum-lumi,Sfârşitul fericit, Zarul,În coada ciorii, Surâs încolivie, Insula Albania,Închisoarea deschisă,Visul se arată dimineaţă,Antologie personală,Eni vine dinCeameria, Umbra pământului,Cartea carenu se închide etc.(Marius Chelaru)INSULA ALBANIA(Ishulli Albania)De aici şi până la sfârşitul visuluiApă şi apă şi apăUn pământ arsPărăsit de Domnul şi Robul săuMalul caută Umbra păsăriiÎn mijlocul valurilor oarbeDezvăluie extremităţile învineţiteSe pierde se vedeÎnghiţitori nebuni împrejurOh îngerul meuŢinteşte-mă în miezul pleoapelorCa să mă acopere umbra Pământului arsDe aici până la capătul visuluiPOPORUL(Populli)În umbra plopilor colibelor blocurilorIntră PoporulCând se întoarce din câmp fabriciuniversităţiRăsfoieşte cărţi vechi cărţi noiDiscută cu glas tare fără glasPrin labirinturile veaculuiFemeia Necunoscută dansează orientalScoate sânul ei mareÎşi revarsă pe masă laptele până la ultimapicăturăPoporul îşi linge buzele bea bereuită pentru un timp de trecutDe oboseală de copiiBând bere vânează muşte - metafizicaunei plăceriCu dinţii negri muşcă din pâineCu dinţi de aurOchii îi licăresc, urechile îi ţiuieFemeia Necunoscută îşi dă jos rochia-ianticăCombinezonul apoiCiorapii chiloţiiEa nu este Eva dacă noi suntem AdamUrlă spaţiul-timpulFulgi-fulgi devine ziua-noapteÎn alergarePoporul transpiră lasă Coranul BibliaManifestulÎntoarce spatele îngerilor şi zeilorSprijinit de perete îşi muşcă limbaFemeia Necunoscută stinge lampaRidică piciorul dreptApoi stîngulPoporul se zăvorăşte-n colibe în blocuri însimbolDar copii nu se nasc copii mor de marihuanaPoporul devine nervos îi e frică de murdăriede sineA obosit căutând Poetica ExistenţeiDoar bea bere se uită la TV zi şi noapte:www.oglindaliterara.roreclame sex omoruriÎn presă nimic noupână unde cu absurdul acestaVăpaia iernii intră în suflet în visPoporul mănâncă pâine făureşte scări coliviepiatrăFemeia Necunoscută coboară piciorul dreptApoi stângulÎşi pune ciorapii chiloţii combinezonulrochiaAprinde luminaFilmul se rupe undeva pe neaşteptate...Belgrad, 12-22 iulie 1980BĂTĂLIA NIMĂNUI(Beteja e askujt)lui I. KadareDupă ce şi-a alungat pasărea neagră dincolivieVasco Popa* a scris o poezie mai profundăDecât toţi poeţii sârbiCeea ce respirase în cuvinte în versuri încărţiCeea ce umbrise în legende în magianeagrăEra o sfidare fiindcă urla lupulDe aceea cititorul mitul despre Kosova l-aînţelesCum îl simţea într-adevărŞi cum îl privea în oglinda zilei de mâineA trecut un timp lung să se zguduiemunteleSă se dezvelească cuvântul cel ruptDespre bătălia nimănuiŞi ocazional tot ocazional a apărut KadareÎmbrăcat în roz când se întorcea dintr-ocălătoriePrin timpuri întunecate de popoare triste* Poet român din Banatul de VestALBANEZII(Shqiptarët)Dumnezeu nu le-a dăruit nici fânDoar şerpiŞi pietreDar ei aveau cevaCe niciodată nu poate fi descoperit deDumnezeu:Trăiau mulţi aniSi când mureauMureauCântând oi oi oiLa capLe răsăreaCâte un stejar spart în douăFeldafing, 19928599

DESLUȘIRIBiblia şi Ştiinţa numerelorMilano, august 2012.Misteriosul domeniu al numerelor au înflăcăratîntotdeauna spiritele înalte, filozofi anticii au fostconvinşi de puternica influenţă a numerelor asupraexistenţei noastre, iar alchimiştii nu s-au îndoit deputerea lor ocultă. Renumitul filozof şi matematiciangrec Pitagora (580-500 î.Hr.), pune pentru prima datăla baza întregii realităţi teoria numerelor, reuşind sădesvolte o întreagă filozofie mistică.1. Numărul unu este cifra divină prin excelenţă.Dumnezeu este unic: „Să nu ai alţidumnezei în afară de mine” (Deuteronomul, V, 7).„Ascultă, Israele; Domnul, Dumnezeul nostru, estesingurul Domn. Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeultău, din toată inima ta. Din tot sufletul tău şi din toatăputerea ta”. (Deuteronomul, VI, 4 şi 5).3. Numărul trei este simbolul „Trinităţii” (Tatăl,Fiul şi Sfântul Duh). Dar mai sunt şi celetrei ispitiri în pustie, de către diavol a Mântuitorului,indicând şi principalele riscuri pentru oameni: seteade putere, foamea îmbogăţirii şi patima trufiei.„Atunci Iisus a fost dus în pustie, ca să fie ispititde către diavolul...Şi apropiindu-se Ispititorul, I-a zis:Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea săse facă pâini. Iar El, răspunzând a zis: scris este: „nunumai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul careiese din gura lui Dumnezeu”.„Atunci diavolul L-a dus în Sfânta Cetate şi L-apus pe aripa templului şi I-a zis: dacă eşti fiul luiDumnezeu, aruncă-te jos...Iisus i-a zis: „Dar mai estescris. Să nu-L ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.„Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înaltşi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lorr şi I-azis: Pe toate acestea ţi le voi da ţie dacă vei cădeaînaintea mea şi mi te vei închina. Atunci iisus i-a zis:„Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: DomnuluiDumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-Islujeşti”. (Evanghelia după Matei, IV, 1-10).De trei ori îl întreabă Iisus pe sfîntul Petru dacă-liubeşte, de trei ori cade Mântuitorul pe drumul spreGolgota, iar Biserica împarte lumea de apoi în cele treiteritorii: infernul, paradisul şi purgatoriul.4. Pământul şi cosmosul. Cele patru elemente,punctele cardinale sunt patru, iar evangheliştii suntpatru: Matei, Marcu, Luca şi Ioan... Tot patru sunt şifluviile care scăldau paradisul unde „Dumnezeu a săditun rai în Eden, spre răsărit...”, înainte de căderea înpăcat a primilor oameni: Adam şi Eva. „Şi din Edenieşea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărţeaîn patru braţe” (Facerea, II, 10).6. Şapte mai puţin unul: reprezintă numărul„desăvârşirii”, „aşa s’au împlinit cerul şipământul şi toată podoaba lor. Şi’n ziua a şaseaŞi’a împlinit Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse(...”Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipulşi asemănarea Noastră”); iar în ziua şaptea S’aodihnit...” (Facerea, I, 26 şi II, 1-2).Şase este hexagramul, triunghiul dublu: cerul şipământul, este pantaclul lui Solomon...7. Şapte este numărul absolut, este cea maimisterioasă cifră a matematicii mistice, pentru că dupăo săptămână (şapte zile) Dumnezeu-Tatăl îşi încheielucrarea creaţiei sale divine: „ şi a văzut Dumnezeutoate câte făcuse: şi iată că erau foarte frumoase”...”Şia binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o,pentru că în ea Sa odihnitEl de către toate lucrărilesale” (Facerea, I, 31 şi II,3).Mai avem şaptesacramente, şapte păcatecapitale, şapte sigilii peCartea Profeţior, iar dinexistenţa pământeascăa Mântuitorului avem:şapte pâini în coşul cumiracolul înmulţirii, şaptecuvinte rostite pe crucearăstignirii... Şapte sunt şibraţele sfeşnicului ebraic.Iar Roma, Cetatea Eternăse află construită pe celeşapte coline: Aventin,Matei RomeoPitulanPalatin, Quirinal, Viminal, Caelius, Esquilin, şiCapitoliu. ... Să nu uităm şi cele şapte note muzicale.10. Zece sunt plăgile trimise asupra Egiptului: „Azis atunci Domnul către Moise: Acum vei vedea ce-amsă-i fac Eu lui Faraon...după care vă vor da drumul deaici; iar când vă vor da drumul, o vor face de tot...” ( Ieşirea, VI, 1 şi XI, 1). Şi asupra Egiptului s-aunăpustit toate nenorocirile: broaşte, ţânţari, tăuni,lăcuste, molima în vite, grindina, bube pe Egipteni,intunericul şi apa Nilului s-a prefăcut în sânge...Zece sunt şi Poruncilor date de Dumnezeu luiMoise, pe table de piatră, fiind amintite de număruldegetelor de la cele două mâini: „ Cuvintele acesteale-a grăit Domnul către toată adunarea voastră, înmunte... şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-adat mie”.(Deuteronomul, V, 22).În Kabala zece este socotit numărul perfect.12. Douăsprezece sunt seminţiile strămoşeştiale lui Israel: „Iar Mose le-a grăit fiilor lui Israel, şitoate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiagde fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege,după cele douăsprezece seminşii ale lor; iar toiagullui Aaron era printre toiegele lor” (Numerele, XVII, 6).Doisprezece este cifra desemnată pentru cei12 apostoli aleşi şi chemaţi de Iisus Hristos, care aulăsat totul pentru al urma pe Mântuitor, trimişi săpropovăduiască Evanghelia: „Şi chemându-i pe ceidoisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere...Iarnumele celor doisprezece apostoli sunt acestea: ÎntâiSimon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacobal luiZevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu,Toma şi Matei vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Levi ce sezice Tadeu; Simon Canaaneanul ;i Iuda Iscarioteanul,cel ce L-a şi vândut”. „ Pe aceşti doisprezece i-a trimisIisus, poruncindu-le ...Şi mergând, propovăduiţigrăindu-le: S’a apropiat împărăţia cerurilor”.(Evanghelia după Matei, X, 1, 2, 5 şi 7)Doisprezece este un număr funest, deşi avemdouăsprezece luni, douăsprezece semne zodiacale, iarîn Kabala doisprezece este numărul pietrei filozofale.40. Pentru că „Domnul Dumnezeu a văzut cărăutatea oamenilor s’a mărit pe pământ” (Facerea, VI,5), a hotărât: „..şi voi pierde de pe faţa pământuluitoare fiinţele pe care le-am făcut” (Facerea, VII, 4).„Şi a fost potopul pe pământ timp de patruzeci de zileşi patruzeci de nopţi...şi n’a rămas decât Noe şi ce eraî8600 www.oglindaliterara.ro

AESOTERICAEContradicţii,paradoxuri şiantinomii(urmare din numărul anterior)După Pitagora infinitul finit este un celălalt, principiileîntrepătrundu-se, penetrând în limita care le uneşte şi le separă,le distinge şi le identifică. Aici el introduce numerele,Unu confundându-se cu esenţa, cu substanţa ca ipostaze alelucrurilor. Paradoxal, simbolistica anticilor nu se datoreazăunei neputinţe de ase exprima clar şi limpede ci dorinţa de anu profana şi vulgariza cunoştinţele, dedicând ştiinţa secretăunei elite. Nu este dorinţa exclusivă de mister, de orgoliu înfaţa profanilor, ci asemenea poeţilor ce îşi ascund intuitiv gândireaîn poesie, ei au codat în numere universul.Pe valea de lumină pe care am păşitculeg dintre petale pietre de rubinşi paşi de ispăşire îmi şuşotesc şoptitcă şarpele încolăcit străjuie-o grădinăîntr’un alean divin.Nu’i soare deşi cu toţii strălucim;un foc ni-e inima spălată de’ntunericşi apele’n petale furtuni rostogolimseminţe suntem, cruce’n braţe şisuntem un colb eteric.Din bezna nopţii suflete-am ieşit,în clopote căruţe călătoare,fântâni săpate’n norul romboidce poartă trupul noastru’n faţa porţiiunui templu care n’aredecât un început - numit Cuvânt,inexorabil vis cules într’un potirşi aşezat pe un altar de vântîntre coloane de-un compas necunoscutîn centrul unui trandafir.Aşa precum în valea pe care am păşitculeg dintre petale pietre de rubinpaşi de ispăşire îmi şuşotesc şoptitcă şarpele încolăcit arată mereu caleaîntr’un alean divin2.Dialectica, speculaţia sunt ele capabile să minimalizezetranscendenţa sau sunt necesare pentru ridicarea vălului uneimăreţii greu de imaginat pentru complexul celor trei arcurireflexe ce aparţin lumii, sufletului şi divinităţii ? Ideea absolutăare un obstacol important în interpretarea capacităţii salede a se fi înlocui pe sine în materie, singura modalitate logicăfiind pentru profani explicaţia simplistă a Sfintei Treimi.Cine şi-ar putea închipui că el singur poate accede pe treptelecredinţei, ale iniţierii ? Chiar dacă Aristotel nu recunoaşte, laPitagora Unu este tatăl pluralităţii. Infinitul nu poate fi un accidental existenţei, ci chiar esenţa, căci nu poate fiinţa în lucruridecât cu condiţia de a’şi pierde natura. Ce este mai puţinlimpede e amplasarea acestuo infinit în afara cercului, adicăîn afara lumii, definindu’l ca insesizabil, dincolo de simţurilenoastre, dar şi raţiunii, Platon apreciindu’l ca element fantomaticce’i bântuie visele. Poate de aceea Pitagora îl denumeavid, dându’i antinomic relaţia numerală cu gnomonul3, cerulşi lumea nefiind pentru el decât o parte a universului, cea încare domneşte ordinea şi unde îşi fac simţită prezenţa, armoniaşi numărul. Respirând, lumea aspiră şi absoarbe în sinevidul pe care’l extrage din infinit.4 Credulul nu va reuşi niciodatănimic dacă nu ajunge la dezlegarea unui tâlc primordial:nu el are revelaţia, nu lui i se dezvăluie divinitatea, ci aceastase dezvăluie sieşi, părţii atemporale din om, Absolutul coborândîntru relativitate. De fapt, nici măcar paradox nu este,ci mai degrabă o axiomă pământeană, timpul generând eternitateşi mărginirea infinit. Afirmam că misticii sau existenţialiştiiîşi arogă dreptul la illuminare, fără a putea demonstrafenomenele petrecute în câmpul lor energetic, şi el dominat şi8602 www.oglindaliterara.rovegheat de energia universală,veşnicul creator de existenţă,increatul arhitect al vieţii.Wittgenstein, amintit de NailChiodo5, spunea că despreceea ce nu se poate vorbi arfi indicat să se tacă. Marii iniţiaţi,mulţi dintre ei rosicrucieni,adică putători ai luminii primordiale,au cunoscut marilemistere ale lumii transmise nunumai akashic ci şi prin succesiveleîntrupări. Cum altfel s’arputea explica cunoaşterea viitorului,a marilor secrete (numitemari descoperiri) cunoscuteşi anterior de omenire,Liviu Pendefundadescrise de Newton, Hubble,Einstein, Tesla ş.a.? Cine i-a îndrumat către poarta unui anumittemplu şi le-a dăruit cea mai potrivită cheie?Gnoseologia unei chei“Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie săcitească, ci cel care nu ştie să înţeleagă”. (Alvin Toffler)Despre prezenţa în noi a Marelui Arhitect al Universului,a Marelui Anonim, cum îl numeşte Lucian Blaga în Trilogiacunoaşterii, aruncând cu săgeţi pline de foc în întunericul cescaldă transcendenţa. Aceasta înseamnă cunoaştere, gnozadevenind obligatorie, o necesitate pentru umanitate. Chiar şiBlaga recunoaşte că această căutare încalcă legile logicii, arecomponente iraţionale, determinând antinomii, Dar transformareasacrului în profan, eludarea caracterului misterios alritualurilor care de milenii îmbracă misterele lumii nu rezolvădezvăluirea transcendenţei care nu ne aparţine. Şi atunci,există oare mai multe forme de cunoaştere? Luciferică, paradisiacăsau chiar cosmologică, pe când nici cea terestră nu neeste în totalitate la îndemână. Cele patru lumi închipuite deantichitate se răsfrâng în marginea abruptă a lumii. De fapt,de acolo începe cea de-a cincea fundă a cavalerului, e ceapentru care am început şi nu voi sfârşi prelegerile noastre.Enstatic sau ecstatic, cugetul tău nu va reuşi, dragă cititorule,să dezlege taina fenomenelor care se petrec fără voia saudeterminismul tău. Sunt limite în faţa cărora te vei opri, precume dincolo de universul în expansiune sau infrastructurasub atomică. Nu lua seamă de cele cinci tipuri de mistere alefilosofiei şi poesiei blagiene – latente, deschise, atenuate, permanetizate,potenţate – şi lasă-te pătruns de sacru, ştiind căniciodată nu faci ce vrei şi ceea ce doreşti ţi se poate împlininumai dacă meriţi.Dacă mi-aţi urmat cu atenţie expunerea, iată-ne aproapede cel mai apropiat element al acestei călătorii imaginarecare ne-a condus din haos la ordine, din armonia cosmicăla viaţa noastră zilnică. Ca şi Dante am străbătut timpul şispaţiul lumilor neştiute şi imaginare, pline de viziuni şi vise lacele telurice, prea obişnuite şi care, asemănătoare hermeticcu cele de sus, au învăţat oamenii să folosească fenomenelecosmice pentru a exprima idei şi sentimente ce fac parte şi azidin patrimoniul nostru ideologic. Pamântul, la rândul său, nedezvăluie originea altor simboluri preluate de la materialelefolosite pentru construcţia edificiilor, pentru agricultură şi înmetalurgie. Cea mai veche materie artizanală a fost lemnul,iar atunci când piatra l-a înlocuit, toate piesele din construcţieau rămas aceleaşi în forma, funcţia şi în simbolismul lor. Îngreacă, termenul de hyle, denumirea pentru lemn, desemneazăşi principiul substanţial al materiei prime a lumii. Emotivul pentru care, în limbajul masonic, Marele Arhitect alUniversului este un dulgher, iar lui Cristos i se spune fiul dulgherului,chiar dacă mai târziu piatra a devenit bază a iniţierii,baza edificiului spiritual şi constructorii pietrari. Prin folosirealemnului din păduri şi a trunchiurilor de copaci pentru a înălţacoloanele templelor, vechea arhitectura a izbutit o adaptare închip firesc perfectă a elementelor cosmosului. În India, primulartizan, demiurgul Visvakarman este reprezentat ţinând înmână o secure de dulgher şi o vergea de măsurat (riglă), însemn,care în Apocalips, este pus în mâinile unui înger ce ţineo trestie de aur pentru a verifica dimensiunile Ierusalimuluiceresc.Şi dacă pe valea în care cresc umbrele morţiispre muntele invizibil al magilor păşesc, e doarca’n anul nopţilor întunecate să simt din albîn roşu trandafirul şi’n suflet pur să’l primenesc.î

Altarul forţelor oculte ce din adâncuri îl aducpe braţele-unei cruci între petale m’ar atrageşi harul meu, lumină de a fi, sus în cuvinteneştiute şi nerostite m’ar răstigni umile şisărace.Un infinit vibrând caleidoscop de pietre spartee’n ochiul Lui arzând prin negre stele şi planete,un infinit e darul ce călătorul îl accede dăruindimagini răsturnate, învăţături alchimice secrete.Reîntoaceri succesive de suflet pe pământ –acestea’sce’n mine râd şi plâng când ştiu că sunt o razăde neuitare şi de vânt în univers hălăduindo minte cu un scop şi-o cruce strălucitoare,trează.Căci nu’i odihnă’n mine să împlinesc o artăşi nici răgaz în labirint. Aş crede un fragment desoartăîn centrul înfloririi luminii’n care eu mă simt,eu însumi, un simbol şi-o cruce întrandafirată6.Înlocuirea lemnului viu cu piatra moartă a corespunsunei cristalizări ciclice, fapt ce a putut compensa strămutareaprimelor sanctuare din vârful munţilo în străfundurilepeşterilor. Pietrele neşlefuite, acesta oase ale Gaeei, smulsedin odihna lori telurică, au putut fi umanizate printr-o ciopliremăiastră şi transformate în pietre demne de a fi folosite laconstruirea templelor. A existat în timpurile străvechi tendinţade a aduna pietre căzute din cer.Expus pasiv activităţii celeste, pamântul primeşte continuuo ploaie de meteoriţi asemănătoare cu mesajele divine.Ei le numeau pietre de fulger, în vreme ce, în realitate, erauceea ce azi le considerăm silexuri preistorice. Tot de atunci aurămas şi pietrele de ploaie ca embleme ale fertilităţii, pietreoraculare, precum omphalos-ul de la Delfi, pietre neşlefuite,ca piatra neagră a Cybelei, transportată de la Selinuntumla Roma. Modelul natural al oricărei arhitecturi era muntele,simbol al centrului, ale cărui reprezentări primitive fuseserăstâlpul budist, cel al lui Hermes, betylul semit, menhirulneolitic, omphalos-ul grec, unga hinduist, obeliscul egiptean.Orice construcţie, templu, palat, oraş, cetate sfântă, era uncentru al lumii şi acesta trebuia să se dezvolte ca un embrionuman, plecând din centru, punct de joncţiune al influentelorvenite din cele şase direcţii ale spaţiului. Aceasta se explică,după cum am mai prezentat prin rolul mijlocitor al număruluişase în creaţie, reflectat prin codificarea celor şase reguli aleartei indiene, aşezate de Yasodliara pe lânga Kamasutra, sauprin cele şase principii ale picturii chineze a căror primă redactarecunoscută datează din vremea lui Sie-Ho, sau în celeşase reguli prezentate de Vitruviu drept canonul arhitecturiiantice. Geometria, ce consta la origine în măsurarea pamântului,intervenea în construirea şi orientarea edificiilor datorităcompasului ceresc şi echerului terestru, între care se aşeza, înmod ideal, meşterul zidar. Modelul oricărei arhitecturi trebuiesă aibă o bază pătrată şi un acoperiş circular, precum stupabudistă şi koubba islamică. De sus în jos, edificiul trebuie sărealizeze o trecere de la unitatea principiului la cuaternarulmanifestării. Dacă baza era rotundă, ea devenea pătrată prinorientarea ei.Caracterul benefic al formei circulare a prelevat multtimp, martoră fiind sanctuarul elen, înconjurat de coloane şide un peristil, care provenea din coliba primitivă de trestie.Acest thâlos era, la origine, smocul de frunze format în vârfde manunchiul de tulpini ce constituiau acoperişul. Rotundera şi cortul nomazilor, rotund perimetrul Romei antice, devreme ce cuvântul urbis (oraş) ar proveni din orbis (cerc),asa încât vestita binecuvîntare papală urbi et orbit n-ar fidecât un pleonasm. Dar înainte de a construi ceva, trebuiauîndeplinite ritmurile geomanţiei pentru alegerea unei poziţiifavorabile şi delimitarea ei. Căci noţiunea de incintă sacră, deherkos, de tamenos, era primordială. Aceasta incintă înconjuradomeniul familial, casa, căminul, mormântul strămoşilor,accesibile numai oamenilor din trib, nu şi străinilor. Cuvintelesâkos şi harkos, ce desemnează ţarcul oilor, au fost apoi aplicatelucrurilor din jurul altarului familial, mai târziu herdonuluitemplului. Tot astfel, cuvântul harem provine, în arabă,din radacina hrm care înseamnă interzis. În latină cuvântultemplum (de la tempare - a împărţi) a desemnat mai întâi unsector al cerului, delimitat de auguri pentru a observa fenomenelenaturale şi zborul păsărilor, considerate a fi mesageriwww.oglindaliterara.roAESOTERICAEcereşti7. Prin acest cuvânt a fost apoi desemnat locul edificiului,loc pe care se practica această observaţie, şi mai târziu,chiar contemplaţia, devenită privire interioară îndreptată asupraprincipiilor divine. Caracterul celest al formei circulare i-aobsedat mult timp pe arhitecţi, fapt sugerat de ei prin dom. ÎnChina, templul luminii cereşti avea un acoperiş rotund, susţinutde opt coloane aşezate pe o bază pătrată, demonstrândastfel că pentru realizarea cvadraturii cercului, care merge dela bolta cerească până la pătratul pamântului, trebuie trecutprin octogonul aflat în legatura cu lumea intermediară a celoropt porţi, a celor opt direcţii şi a celor opt vânturi. Camerelesepulcrale din Egipt aveau un tavan înstelat, ca şi lojile masonicesau rosicruciene. In casa de aur a lui Nero, sala circularăa tronului era acoperită cu o cupolă cosmică ce se învîrteazi şi noapte. În creştinismul timpuriu mormântul era aşezatdedesubtul unei cupole, evocată de absida bisericilor noastreşi de cripta lor boltită, urmaşă îndepartată a cavernei originare,a peşterii sacre şi să nu uităm moda medievală în careregii şi aristocraţii dormeau în paturi a caror parte superioarase numea cerul patului (baldachin). Iar alcovul nostru, provenit,prin spaniola, din al-koubba arab, desemnează cupolasub care se ţinea divan-ul suveranilor arabi. Precum cetateasi templul, orice casa este centrul lumii pentru locuitorul ei,un loc de pace, de reflecţie, de siguranţă, asociat copilăriei,focului din vatră, sânului matern, loc ce trezeşte amintiri. ÎnChina casa era pătrată ca şi pământul şi se deschidea spresoare-răsare. Stapânul statea în ea cu faţa spre sud, ca şiîmpăratul în palatul său. Acoperişul era străpuns de o gaurăcentrală pentru fumul din vatră, iar o altă gaură facută înpământ facilita scurgerea apei, fiind schiţată astfel o imaginerustică a axei lumii. Casa arabă, pătrată şi ea, înconjura ocurte de asemenea patrată şi are în mijlocul ei o gradină şio fântână. În Afganistan, locuinţele pătrate şi fortificate alepopulaţiei stabile se învecinează cu triunghiularele corturi alenomazilor şi cu iurtele circulare ale turcmenilor. Casa soareluia triburilor sioux este rotundă, susţinută şi unită cu axulcentral de douăzeci şi opt de stâlpi care evocă ciclul mensualal lunii. În budism corpul uman este comparat cu o casă cuşase ferestre care sunt cele şase simţuri descrise de noi înalte prelegeri, iar în gândirea creştină acesta este un templual Duhului Sfânt. Şi veşmintele au mai fost asemănate cu uncorp spiritual (Sfântul Paul), în China antică, boneta rotundăa învăţaţilor şi pantofii lor pătraţi, la fel şi gulerul rotundal veşmântului imperial care se opunea marginii lui pătrate.Câte exemple nu s’ar putea da în acelaşi sens... Chiar în viaţade zi cu zi putem interpreta uşa şi pragul acesteia ca o treceredint’un loc într’altul, de la o stare la alta, de la lumină laîntuneric, din domeniul profan în domeniul sacru, de la sărăcielucie la bogăţie. în limbajul daoist, închiderea portilorînseamna retinerea suflului. Acest simbolism se potrivestepentru portalurile catedralelor noastre, ale templelor, care sedeschid spre un demers transformator înspre Sfânta Sfintelor,la inima edificiului, ea însăşi o poartă a cerului. Trecerea de lapământ la cer se înfăptuia în lumile străvechi prin poarta soarelui.Deschiderea domului este întotdeauna o poartă strâmtăpe care o putem asemăna cu urechea acului. Ei, şi aici eclenciul problemei. Există un păzitor al pragului către taineleiniţierii în informaţia universală, ăn Cuvânt. Ianus, zeul caredeţine cheile porţilor solstitiale, supraveghea şi misterele.Contrar accepţiunii lui Freud şi Jung eu consider subconştientulsuperior conştienţei creierului uman. Inconştient primiminformaţiile cosmice prin reţeaua neuronală şi glială subcorticalăpe care prin analiză şi comparaţii ale funcţiilor cognitivele conştientizăm. A evalua subconştientul inferior conştientuluieste deci o blasfemie asupra divinului. Acestea suntzonele cele mai active în meditaţie şi revelaţie, nu cortexul8.Poate semantic Mircea Eliade9 este mai aproape prin al săutransconştient, analizat ca fiind peste limitele conştienţei,deci, extrapolând Conştienţa cosmică integrată prin cel de-altreilea arc reflex în fiinţa umană. Sunt teorii care considerăcă aceste funcţii ar fi o conlucrare sinergică cu sisteme preumaneşi atunci, nu cumva, ne apropiem de preceptele tradiţiei,de Cuvânt şi Lumină? Arcul reflex noetic este trecereadincolo, extaz meditativ care concomitent repercutează prinfuncţiile endocrine şi neurovegetative răspunsuri în cel de-aldoilea arc reflex, sufletului dator să se integreze cu structurilecorporale. Fiind un adept al psiho-neuro-endocrinologiei,m’am ocupat frecvent de reacţiile omului, ale creierului umanîn special faţă de factorii materiali, afectivi şi spirituali asupravieţuirii şi convieţuirii noastre lumeşti. Iar acestea sunt integrateîn supra, para şi ortonormal.(continuare în nr. viitor)8603

DESPRE FRĂŢIA LUMINII ŞIEVANGHELIA ESENIANĂ A PĂCIIESEU(fragment)„Ce nici un ochi nu a văzut şi nici o ureche nu a maiauzitşi ceea ce n-a mai pătruns in inima oricarui om,Dumnezeua pregătit pentru aceia care il iubesc.”Mi se întâmplă ca uneori să visez – întocmai ca într-ohipnoză retrogradă - că mă aflu fie în locuri cunoscute oritotal necunoscute, alteori regăsesc acolo anumite imagini,de pildă o casă în care am locuit în copilărie dar acum numai există, dar eu sunt matură, ca acum şi mă viziteazăpersoane pe care nu le pot identifica, însă discutăm exactsubiectele care mă interesează.Azi, fiind zi liberă, adică sâmbătă, m-am „răsfăţat”întreaga dimineaţa la calculator, făcând corecturi lavolumul de poezii care urmează să apară, apoi după ceam mâncat, mi-am permis un pui de somn, pentru căeste cunoscută zicala „Fie boieru cât de mic, după masădoarme un pic” aşa cum le spunea unchiul Sever, preotul- fiilor mei când erau mici şi căuta să-i convingă săaccepte apropierea de pat şi poziţia orizontală, fiind sigurcă după o poveste, ori chiar în timpul ei, somnul se vafurişa pe negândite şi va înlocui taina jocului cu refacereaşi îmbogăţirea energiei.Aşadar, nu după multă vreme de la cufundarea meaîn lumea somnului, a sosit şi...visul, iar o dată cu el şiincursiunea în trecut de data aceasta, când se făcea,cum un prieten întru spiritualitate – pe care nu l-aş puteanumi, pentru că acum, în stare de veghe nu-mi amintescsă-l fi cunoscut în această viaţă - se afla la mine în vizită.Am vorbit despre faptul că fiecare, când citeşte o cartenu poate merge mai departe decât până unde a cunoscutîn experienţa personală, iar în cărţi de cele mai multe oricauţi să te găseşti, să te identifici şi să te citeşti pe tine.De pildă, dacă ai capacitatea să descifrezi profunzimeaspuselor lui Iisus, vei auzi şi înţelege ceea ce n-a maipătruns in inima oricarui om.- Dacă te-ar auzi fiul meu, ar confirma că recunoaşteaceste spuse ca fiind şi convingerile mele, multe din celepe care le aud cu bucurie acum şi te asigur că nu leamţinut ascunse. Am avut îndelungi convorbiri în primulrând cu copiii mei şi cei câţiva prieteni, apoi cu mulţii meicunoscuţi.- Le re-auzi şi le re-cunoşti, ţi se pare că îţi aparţinpentru că ai deschis uşa inimii şi ele locuiesc în tine, suntacasă...mi-a răspuns el cu mare blândeţe, mângâindu-mifaţa apoi lăsându-şi mâna pe umărul meu – eu fiind înpicioare, destul de aproape - a continuat ceva desprecalea de a ajunge la inimă, după ce treci de o bariera greude înlăturat, cred că se referea la bariera intelectului, carepresupune efort şi multă, multă bunăvoinţă. Deschideţivăîncrederea şi atunci se va stabili contactul...Luminatul meu oaspete drag, a amintit mai apoidestul de vag şi despre Frăţia Luminii...La plecare când s-a ridicat de pe scaunul pe carestătea, i-am văzut statura înaltă, dreaptă maiestuoasăşi părul pe care-l poartă sub formă de plete de culoareşaten, ce se răsfira ca mătasea pe umeri, după ce-iîncadra faţa albă. A binecuvântat casa şi pe toţi carelocuiesc în ea cu cele mai alese cuvinte de Armonie, Paceşi linişte interioară, îndemnuri la descoperirea Bucuriei şiFericirii în frumuseţea lucrurilor mărunte, a inteligenţeişi afectivităţii animalelor, a peisajului din proximitateanoastră, a trăirii cu adevărat, implicat în viaţă, atent nusomnoros, totul spus în fraze deosebite, în alcătuirea lorprofundă.- Pentru a vedea toate acestea în complexitatea,complementaritatea şi interconexiunile lor - mă gândescatât la macro cît şi microcosmos, la fascinanta lumeultramicroscopică, pe care cei din vechime o vedeaudoar cu ochii minţii şi se minunau începând cu ordineacosmică până la puterea gândului – copleşiţi de putereawww.oglindaliterara.rotainei, cu atât mai mult acum,oamenii trebuie să deschidăochii şi uşile minţii şi inimiisă poată vedea şi simţi graţiadivină, să poată să comunicecu Dumnezeu, am adăugat eu,subliniind de fapt spusele lui.-Tu ai demonstrat că ţiaideschis o fereastră demult, Elena Armenescucând ai scris prima carte-volumul de poezii Ferestrele somnului – apoi, întocmaica un copil minunat, ai înaintat pas cu pas spre lumină,a adugat el în uşă, rămânând cu privirea spre un spaţiufoarte depărtat, numai de el văzut, adică acea privire pecare o numim în mod obişnuit ”în gol”. Am fost la rândulmeu uimită de faptul că-mi cunoştea acel volum. Amrămas aşa mult timp după cum mi s-a părut în vis - deşiîn realitate putea fi doar o secundă, după câte ştiu că visulîn totalitate poate dura foarte puţin, de la un minut pânăla două, maximum trei minute - pentru că pierdusemnoţiunea timpului când oaspetele meu s-a aplecat bruscspre mine, creîndu-mi o stare de surprindere plăcută,m-a sărutat scurt, abia simţit, ca o atingere, ca o adiere,apoi s-a răsucit lin, lasând să se vadă doar spateledepărtându-se încet, încet, fără să se uite înapoi.Când m-am trezit, cel mai bine însă, mi-am amintitultimele imagini ale visului, silueta lui înaltă, cu spatelelat, sugerând un om hotărât, de neclintit de pe calea sa,îmbrăcat într-o haină de culoare maro asemănătoare cutunica tradiţională a călugărilor franciscani. Aleea pe carede depărta era uşor sinuoasă şi vedeam clar doar parteasuperioară a corpului, pentru că partea de la brâu în josnu se putea vedea din cauza unor tufe de trandafiri rozcare se interpuneau între mine şi el.Am rămas în continuare în pat, de teamă să nualung detaliile, lăsând mintea liberă ca ele să poată săiasă din ceaţa în care erau ascunse, până mi-au venit înminte, rând pe rând toate subiectele atinse în vis pe carele-am amintit deja în ordinea cum au decurs şi am ajunsla Frăţia Luminii.Ştiam că Fratia Luminii este o organizaţie spiritualăcare cuprinde cei mai înalţi iniţiaţi din Sistemul nostrusolar. Din această organizaţie nu poate face parte oricine,indiferent de banii de care dispune. Locul nu se poatecumpăra cu bani ca în organizaţiile create de oameni ceprovin din vulg, lacomi după averile pământeşti! Doar cinestăpâneşte şi este capabil să practice primele trei niveluridin Cartea Intelepciunii are acces la această Frăţie!Incă de la începuturile evoluţiei spirituale umane,aceia care au atins cele mai înalte stadii ale perfecţiuniifac acum parte din aceasta Frăţie, începând în civilizaţianoastră cu Avraam supranumit Părintele Popoarelor şipreotul său Melchisedec sau cu alte persoane ale cărornume au rămas ocultate din varii motive.Din nou, minute întregi am intrat într-o stare dereverie, după care am început să caut în bibliotecă dateconcrete despre Fraţia Luminii şi iată ce am aflat în mare,de la Omraam Mikhael Aivanhov: „De câte ori veţi aveanevoie de un răspuns la probleme majore, puteti întreba,fără urmă de teamă şi puteţi fi siguri, veţi avea unrăspuns. Un răspuns pe care Dumnezeu vi-l va da. Tatălişi aude fiul oriunde s-ar afla şi răspunde dorinţei inimiilui. Fiţi doar siguri şi aşteptaţi până ce acest răspuns vaveni. Va fi, fie sub forma unui simbol, unui om, a unuianimal, a unei vorbe, a unei scânteieri de inspiraţie -întotdeauna la momentul potrivit. Răspunsul va fi definitşi uşor de înţeles, fiecare om având în el, în funcţie dematuritatea sa, învaţătura necesară de a înţelege acestlimbaj. Niciodata nu veţi greşi dacă vă veţi lăsa viaţaexterioară condusa de Voinţa Dumnezeiască, care văvorbeşte în acest sens.Totul este Divinitate.Tineţi-vă ochii deschişi deoarece Casa lui Dumnezeuî8605

LECTORÎN… ARIPA MEMORIEIScriitoarea Andrếe Christensen a semnatun nou titlu:Memoria aripii care a văzut luminatiparului(în româneşte, graţie traducătoarei VirginiaBogdan) care, la rândul său a încredinţat traducereaEditurii Edidgraph,Buzău/2012. Din raţiuni determinateşi antagonice aş îndrăzni, voi argumenta impresiileproduse de lectură asupra mea, în calitate de cititor (unstrop) mai avizat. O lectură senzorială, aşa cum memoriamea a fost atinsă de aripa percepţiei. Prin citire, amfost supus(eu,cititorul)unui tir de trăiri intense,profundeşi (auto-)schismice.M-am întrebat dacă părerea meaar mai fi demnă de notat, după prezentarea făcută deprof.Virginia Bogdan, traducătoarea în limba română acărţii,aşa cum am precizat mai sus.Dar, las deoparteprezentarea profesionistă a traducătoarei şi, voi relataexact impresia(fierbinte) produsă imediat după lectură:dela primul până la ultimul cuvânt cartea mi-a produs fiori.Nu de teamă, chiar dacă paginile mi-au purtat gândulla o altă carte, cea a lui Maggie Stiefvater Fior( carte degen, care totuşi nu prezintă vampirii decât într-o luminăincredibil de umană, ca şi cartea de faţă).Memoria aripiimi-a produs fiori de curiozitate, de neastâmpăr, o stareemoţională permanentă. Naraţiunea este frisonantă, deimplicaţie, de simţire a stărilor descrise, de feelingulmeritoriu şi de necontestat declanşat de forţa de redarea autoarei, de reuşita transpunerii în cuvinte (în mesaj) asimţirii personajelor, făcând acţiunea palpabilă, credibilă.Citind, mă consideram oaspete al unui banchet spiritualsofisticat şi, nu reuşeam decât să mă bucur de trăiri fărăsă localizez sursele, toate, ce-mi transmiteau senzaţiaunei transfigurări interioare, făcându-mă să-mi închipuică port întâia rochie de mireasă a spiritualităţii.AndrếeChristensen este o scriitoare dragă sufletului meu prinalte cărţi ale sale, precum:Mereu în ascultarea mării,Isis şi Osiris, Cele şapte văluri etc. Cărţi ce oferălecturi muzicale, tainice, dezvăluind subconştientuluilumi, tărâmuri, vise luxuriante, exotice,adevărate bucuriispirituale.În cartea pe care o prezint, autoarea face osinteză a temei încă din primele pagini.Printre descrieri,haute culture le-aş numi, unde fiecare cuvânt este obijuterie, fiecare cuvânt are viaţă proprie înlănţuindulepe următoarele, ca într-un şirag de perle, naratoareastrecurând subtil, oarecum previzibil, povestea deiubire, încredibila poveste de basm dintre Melusine şiBeltran. Atmosferă de basmcu tenebrele şi capcaneleaferente! Poate, şi vreaaceastă minuţioasă alcătuirede poveste fantastică sădecodifice simbolul mitological femeii-vampir, al zâneiMelusine şi a lui Beltran,hybrideur de roses şi pianistpentru cititorul de rând?Aş zice, nu prea!Existenţaaripilor pe trupul Melusineipoate fi interpretată în multemoduri:libertate! Libertateacreaţiei, a exprimării, ar fiuna dintre ele. Expunereaacţiunii, modul în care estenăscută Melusine, descriereanaşterii ei,vremea în care eadevine mamă, transfigurărileMariana VickyVârtosuproduse de creşterea aripilor, forţa de a-şi înzestrapersonajul cu puteri magice, glisarea de la real în ireal,valsul timpului, pasiunea cuvântului, incertitudineatoate acestea creează o anume tensiune, determinândcititorul la reflecţie, supunându-l plăcerii( şi efortului)decodificării mesajului artistic; toate aceste tactici,tehnici de exprimare estetică nu fac decât să acutizezepercepţia, transmiterea încărcăturii spirituale a scriitoareicătre cititor.Lectura este copleşitoare, o avalanşădramatică din calea căreia nu ai cum, nu ai timp sămai fugi chiar dacă ai vrea. Autoarea nu lasă impresiachatartică a eliberării prin scris.În schimb , cititorul faceun exerciţiu chatartic prin lectură.Iată beneficiul, darulscriitoarei către cititor.Şi, iată cum defineşte Virginia Bogdan stareacreată de lectură:,,Mărturisesc, iniţial am vrut să renunţ la lecturacărţii. Din cauza dramatismului pe care l-am simţit şi asentimentelor pe care le-am resimţit, acut. O realitategreu de greu de ignorat,de uitat, de iertat.De neînţeles,înţelesul textului a venit mai târziu, cu fiecare cuvântşlefuit, cu fiecare frază culeasă.,,Un motiv în plus să vă îndemn să citiţicartea,Memoria aripii, semnată Andrếe Christensen.Vă asigur, la final îmi veţi mulţumi, aşa cum fac şi eu:*Acest semnal este un mod de gratitudine faţăde gestul profesoarei Virgina Bogdan care mi-a dăruitcartea, bucurie, prin lectura ei, Memoria aripii semnatăAndree Christensen!este plină de miracole. Nu daţi voie nici unei umbrede proastă dispoziţie să vă cuprindă. Totul trebuietransformat într-o puritate fară pată, lumină spirituală,conştiinţă, multumire, fericire şi, cel mai important, îniubire.Fraţia Luminii este alături de noi!Fraţia Luminii îşi asumă responsabilitatea pentrudezvoltarea umanitaţii, deşi sarcina de a menţine acestădezvoltare nu implică neapărat încarnare fizică.Fraţia Luminii este structurată în acord cu o ierarhiecare corespunde cu gradul de perfecţionare iniţiaticăa membrilor săi. Superiorul lor este aşa numitul PrimIniţiator şi are un rang egal cu Mahatma, trimisul OrdinuluiDivin şi Păstrătorul tuturor tainelor. In Ierarhie el estenumit Urgaya, Inţeleptul din Munte sau Bătrânul Maestru.El a fost Primul Iniţiator de la începuturile lumii, dar semanifesta foarte rar in trup. De obicei ia o forma doarpentru foarte scurte perioade, atunci când el alege săasiste şi să dea sfaturi unui membru al Frăţiei cu privirela misiunea sa.In Ierarhie, Bătrânul Maestru are 12 adeptisubordonaţi care au atins cea mai înaltă perfecţiunespirituală. Aceştia îşi asumă cele mai grele misiuni, darfoarte rar se încarnează. Unii dintre ei se încarnează doaro dată la 100 sau 1000 de ani! Urgaya şi cei 12 adepti dinConsilul Bătrânilor au întâlniri speciale pentru a lua deciziiprivind soarta umanitaţii de pe Terra. Cei 12 Adepti au72 de Intelepţi sau Oameni Iluminaţi, în subordinea lor,care au la rândul lor 360 de Maeştri. Cei 72 de Intelepţişi cei 360 de Maeştri sunt de asemenea subordonati uneiadunări generale. In cazul unor întâlniri speciale, Urgayatrimite după Iniţiaţi particulari. Adunarea generală seîntâlneşte întotdeauna într-o cameră magică, creatăspecial în zona înconjuratoare a Pamântului. Urgayaîntodeauna crează acestă cameră el însuşi, protejand-oşi făcând-o vizibilă doar Fraţiei Luminii. De aceea ea nupoate fi văzută de nici o altă entitate încarnată sau nu.Sălaşul Fraţiei Luminii nu poate fi văzut de ochii omeneşti.El se afla intr-un plan subtil, invizibil nouă”.Putem pune întrebarea:- De unde s-au inspirat oamenii pentru a realizaaceastă Frăţie sau mai bine zis, de a continua şi practicaînvăţăturile ei? Cât ar trebui să dureze ucenicia? Cumar trebui să arătăm? Cum trebuie să gândim nevăzutul?Cum să recunoaştem miraculosul? Cu cine oare ne maiînfrăţim pe planeta Pământ? Cine veghează? Prin Cineexistă toate acestea?Răspunsul îl aflăm simplu, din Evanghelia Esenianăa Păcii: „Şi a fost să fie că Isus a adunat pe Fiii Luminiipe malul râului, ca să le reveleze ceea ce a fost ascuns;căci au trecut şapte ani, şi fiecare a fost roditor pentruadevăr, aşa cum floarea se deschide din boboc cândîngerii soarelui şi al apei îl aduc la vremea înfloririi.Şi toţi erau diferiţi unul de altul, unii erau mai învârstă, şi alţii aveau încă roua tinereţii pe obrajii lor, şicâţiva au fost înălţaţi conform cu tradiţiile taţilor lor, şialţii nu ştiau cine fuseseră tatăl şi mama lor. Dar toţiîmpărtăşeau limpezimea ochilor şi supleţea trupului,căci acestea erau semne că de şapte ani ei umblaserăîmpreună cu îngerii Mamei Pământeşti şi îi ascultaserălegile.8606 www.oglindaliterara.ro

MISTRAL ŞIALECSANDRI, DOIPRIETENI CARE NU S-AUÎNTALNIT NICIODATĂProf.dr. Constantin DobrescuProf. Carmen BăjenaruFrederic Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, laMaillane, în Provenţa, fiind descendentul uneia din celemai vechi familii din provincie. Copilăria şi-a petrecut-oin casa parintească, într-o zonă mirifică, care şi-a pusamprenta asupra evoluţiei sale poetice. În cele ce urmează,încercăm să creionăm nu numai rolul lui Mistralîn istoria Provenţei şi societăţii felibrigiului, dar mai aleslegăturile sale cu poetul Vasile Alecsandri. Interesant efaptul că aceştia doi nu s-au întâlnit niciodată, deşi comiteleBasile Alecsandri, cum se recomandă în saloanelepariziene, cunoscuse Provenţa, mai alesNâmes, Toulouse şi Marsilia cu ocazia voiajuluidin 1853 la Gibraltar.Din corespondenţa lor reiese preocupareafaţă de viitorul Europei şi loculţărilor lor în construcţia post Versailleză,concepţiile lor politice, ostilitatea lor faţăde tendinţele acaparatoare ale GermanieiWilhelmiene şi Rusiei ţariste.În acest context Alecsandri se hotărăştesă-şi scrie amintirile, să-şi aşternepe hârtie „suvenirurile” din misiunilediplomatice care i-au fost încredinţate şimai ales să le publice, deoarece observasecă politica guvernului de atunci, întendinţa ei „de a se bismarkui”, se dovedeanerecunoscătoare faţă de Franţa.„Pentru a combate, dar, acest început deingratitudine, sunt silit a publica suvenirurilemele din 1859, unde voi împrospăta,pre cât se poate, detaiurile şi rezultatelemisiunilor mele politice în Franţa,Englitera şi Italia. Scrierea însă nu va fiexclusiv politică.”Nouă, românilor, ni se dezvăluie, înpersoana lui Alecsandri, nu numai cinevacare respira poezia prin toţi porii, ci şi unom politic, profund dominat de dragosteasa faţă de România, aflată în mijloculunor imperii agresive şi hrăpăreţe. Era orelaţie epistolară, de prietenie între doipoeţi, cu concepţii politice diferite. Unulera separatist, dorind o Provenţă independentă,iar altul era un adept înfocatal unităţii naţionale. Pe cei doiînsă îi unea pasiunea pentru poezie.Mistral îşi trăieşte copilăria într-unmediu patriarhal, unde servitorii staula masă cu stăpânii, iar capul familiei stabilea sarcinilecasnice pentru ziua următoare, după care se citeştedin Biblie, în dialect provensal sau Don Quihote. Copilula crescut cu legendele provensale despre Albigenzi,cântecele trubadurilor, care încă din 1323 fondaseră laToulouse celebrele „Jocuri Florale” pentru a se premiacele mai bune poezii. Frecventează şcoala din satul natal,după care urmează cursurile Institutului Millet, dinAvignon, unde va avea ca pedagog pe Ramuanille, cunoscutpoet provensal, autorul lui „Il Margarideto”, careîi va povesti în dialectul matern viaţa lui Petrarca, istoriapapilor din Avignon şi trecutul glorios al Provenţei.În 1847, îşi va trece Bacalaureatul la Nâmres, dupăcare se înscrie la Universitatea din Aix en Provence, pecare o absolvă în 1851. Reîntors la umbra măslinilor, înmijlocul holdelor de grâu auriu din Maillane, Mistral îşiwww.oglindaliterara.roIPOTEZEperfecţionează cunoştinţele de greacă şi latină, în vedereadicţionarului provensal francez, pe care avea să-lscrie, despre care Marius André spunea: „Dacă n-ar fiscris nicio pagină de poezie, ar fi fost de ajuns să-i asigurenemurirea”. Preocuparea lui majoră era însă „Mireille”,poemul pe care începea să-l scrie în dialectul provensalşi care îi va asigura nemurirea. Aceasta va fi opera sacea mai cunoscută,fermecător poem epic, creştin mistic,poemul Provenţei, ceea ce-l face pe Alecsandri să afirmedespre aceasta următoarele: „Ca să traduci „Mireille” îţitrebuie o pană de aur”. Nu e lipsit de interes să arătămcă Mistral considera dialectul provensal drept „ primalimbă literară din Europa civilizată”, iar el se considera unumil ucenic al lui Homer. Mistral a dedicat poemul său luiLamartine, iar compozitorul Charles Gounod va compunein 1863 o operă muzicală cu acest subiect.Cel care va face cunoscut poemul lui Mistral în 1856e poetul parizian de origine provensală Adolphe Dumas,care vine în Provenţa să culeagă din însărcinarea factorilorde cultură poezii populare în dialect provensal.Dumas va prezenta poemul „Mireille” prietenilor săi,Victor Hugo şi Lamartine. În „Gazette de France”,Dumas scria:” A fost adeseori cerută din frumoasa noastrăţară de la sud, de două ori romană, romană latină şiromană catolică, poema limbii sale eterne, a credinţelorsfinte şi moravurilor curate. O am în inimă, scrisă în12 cânturi, semnată Frederic Mistral din satul Maillane şio contrasemnează cuvântul meu de onoare, pe care nul-am angajat în nici un fals şi cu responsabilitatea mea,care are ambiţia numai de a fi dreaptă”.Rândurile fiind privite cu scepticism,Dumas îl prezintă lui Lamartine, care-iacordă înaltul său sprijin. După un anla 1859 apare Mirella. Pentru Lamartine,poetul provensal Mistral era „un adevăratpoet homeric al vremurilor noastre”.În Spania se conspira pentrudetronarea Reginei Isabela. Catalanii doreaufederalismul, ca şi Mistral pentruProvenţa. La 20 ianuarie 1867 împreunăcu poetul şi omul politic de mai târziu alSpaniei, catalanul Victor Balagner, părăseşteAvignonul, îndreptându-se cătreParis; Mistral ca să conspire împotriva luiNapoleon al III-lea în care vedea întrupareasistemului centralist,iar Balagnerca să se întâlnească cu alţi conspiratorispanioli. Se reîntoarce însă curând laMaillane, căci în curentul democratic vedealichidarea vechilor tradiţii. Credemcă este cazul să amintim aici că şi româniiau un personaj implicat într-un complotîmpotriva lui Napoleon Al III-lea. Estevorba de Ion Brătianu, care a fost amestecatîn conspiraţia lui Felice Orisini, din14 ianuarie 1858, fapt pentru care a fostîncarcerat, din 15 iunie la secret, urmândsă fie judecat în decembrie 1859.Profitând de amnistia acordată,Balagner se întoarce în Spania; iar Mistralprimeşte la Avignon cupa poeţilor catalani,ca omagiu pentru găzduirea acestuia.În 1868 Balagner este ales preşedintele„Jocurilor Florale”. Poeţii provenţaliînapoiază vizita catalanilor. Fără concursuloficialităţei din ambele ţări, serbărilesunt un triumf. Acum se emite ideeaunei apropieri din ce în ce mai strânseîntre popoarele latine.Evenimentele din 1870, comuna şi restaurareaRepublicii, nu aduc federalismul dorit de Mistral. Regimulnumeşte federalismul intolerat şi vorbă goală, căci „faptelemari în lume s-au făcut prin credinţă şi autoritate”;iar poetului spaniol Quintana îi scrie: „probabil că spectacolullamentabilelor noastre sfâşieri şi ridiculelor schimbăridin 1793, vor deschide ochii revoluţionarilor din ţaravoastră şi-i vor ţine legaţi de sănătoasa şi vechea calecreştină”.Pentru Mistral şi amicii lui, pericolul german era ocertitudine. Un provensal, Baronul de Tourtoulon, reprezentantulde mai târziu al Franţei în Spania, scrie luiQuintana: „mă tem că răsboiul care s-a sfârşit , să nufie numai primul act al unei drame înspăimântătoare”…î8607

IPOTEZE„De mai mult timp domneşte această convingere înGermania, că rasele latine sunt foarte inferioare celorgermanice…” „Astăzi nu vei scoate din capul celor maipacifici germani, că sunt chemaşi de Dumnezeu să regenerezeEuropa şi în special rasele latine”.Mistral scriind lui Quintana lasă să vadă aceiaşiîngrijorare: „Vină, vină liniştea şi vom vedea încă lucrurifrumoase. Dar sunt convins că vom avea încă nevoie sătrecem vre-un oribil răsboi general”.Singura salvare contra pericolului german, esteîn unirea popoarelor latine care să se opună. Tourtoulonîn scrisoarea mai sus citată către Quintana continuă:„Dacă naţiunile latine ar avea un pic de bun simţ, dacă arfi în stare să uite meschine gelozii şi să se unească printratate militare, comerciale şi politice, care ar asigura fiecăreia,întreaga sa independenţă, şi le-ar pune pe piciorde perfectă egalitate, ele vor fi invincibile în defensivă şiSpania, Italia şi Franţa, vor vedea înzecindu-se prosperitatealor”.Legătura între Spania şi Franţa se făcuse prin poeţiiprovensali şi catalani. Împlinirea a 500 de ani de lamoartea lui Petrarca, e comemorată împreună cu participareaItaliei, în zilele de 18, 19, 20 iulie 1874 la Avignon.Reuşita serbărilor întăresc încrederea în posibilitatea realizăriiunirii popoarelor latine.Încă din 1869 se crease la universitatea dinMontpellier, societatea limbilor romanice, care la 1875organizează un concurs de poezie, proză şi filologie urmatăde solemnitatea vechilor „Jocuri Florale”. Quintanacare lipseşte telegrafiază din Barcelona lui Mistral:„Frate şi magistre. Sunt cu regret absent, dar tot sufletulmeu este cu voi. Oferă un premiu în numele meu,pentru viitorul concurs al societăţei. Vestea triumfuluilui Alecsandri la Montpellier a coincis în ţară cu o adevăratăsărbătoare naţională. De fapt, succesul barduluide la Mirceşti a contribuit la consolidarea independenţeiRomâniei, „Cântecul gintei latine” fiind „cel mai frumosdiamant din diadema României”. În ţară, i s-au organizatpoetului ample manifestări de simpatie. Astfel, la 4iunie 1878, la Teatru Naţional din capitală, în prezenţaa peste 500 de reprezentanţi ai elitei politice, culturale,militare,universitare i s-a organizat poetului o solemnitatede excepţie. În cuvântul său, poetul închinăpremiul obţinut „armatei noastre, alături de ţară, darşi de Europa întreagă”. Explicabil la Berlin se desfăşuraCongresul de pace care urma să consfinţească neatârnareaţării, atât de greu obţinută pe câmpul de luptă.Un cor de 300 de persoane acompaniat de orchestra dirijatăde Ludovic Wiest a intonat „Cântecul gintei latine”pe muzica compusă de P. Marchetti. Nu putem să nu nereferim la scrisoarea din 22 mai/3 iunie 1878 prin care„Astra” din Sibiu îl felicită pe Vasile Alecsandri pentrupremiul obţinut în Franţa. „Astra” se foloseşte de aceastăocazie în care „Societatea limbilor romane” a distins pepoet pentru „Cântecul gintei latine”, pentru a arăta că„acest cântec nu este singurul merit literar pentru careromânii te salută, lucrările ce ai dat în trecut sunt multeşi de valoare nepieritoare pentru noi, românii, în specialşi pentru latinitate în general”, iar prin „opera premiată aipus la înălţime înaintea gintei latineşti, putem zice a lumeiîntregi, onoarea şi gloria naţiunii române, sentinelaperpetuă a civilizaţiunii la porţile Orientului”. Tema va fi:Cântarea latinului. Toate limbile romanice vor fi admisesă concureze. Felibrilor le trimite dragostea şi încredereamea”. Alecsandri, atras de premiu, dar şi de publicitateafăcută în presa vremii acestor manifestaţii, compune„Cântecul Gintei Latine”, cu care se înscrie la concursulde la Montpellier.La începutul iernii lui 1877, poşta aducea luiAlecsandri ziarul ce publicase programul trimis de secretarulsocietăţii pentru studiul limbilor romanice princare se află de concursul instituit pentru Cântecul latinităţii,care va avea loc în primăvara anului 1878 când seîmplineau două milenii de la fondarea de către romani acetăţii Aquae Sextiae (Aix en Provence). Pentru a marcaacest eveniment, societatea hotărăşte să lanseze cel dealdoilea concurs trienal, ce se va finaliza la Montpellier,unde juriul urma să acorde o cupă mare, simbolică, dinargint, ca premiu pentru autorul celei mai bune poezii petema latinităţii, poezie ce urma să devină cântecul ginteilatine, ceea ce se va şi întâmpla, fiind pus apoi pe notede Marchetti, tradusă în toate limbile şi cântată la 10/23mai 1878 în faţa unui număr de 60.000 de persoane.Cupa era oferită de Albert de Quintana y Cambis.8608 www.oglindaliterara.roConcursul are loc în mai 1878. Mistral trimite poezia:„Odă gintei latine”, cu menţiunea să fie scoasă de laconcurs dacă nu va obţine premiul întâi. Alecsandri concureazăşi el trimiţând cunoscuta poezie „Cântecul ginteilatine”.Mistral care îi cunoscuse conţinutul, îşi retrageoda şi cere ca premiul să-i fie decernat lui Alecsandri. Înscrisoarea Baronului de Tourtoulon către Quintana din 22februarie 1878 citim: „Poezia lui Alecsandri este foartefrumoasă, mai ales prin simplicitatea şi culoarea ei orientală.Ar fi vorba s-o premiem, dacă nu se prezintă altamai bună. Socot că un poet ca Alecsandri, nu poate fi puspe planul al doilea şi apoi este în interesul ideii latine,căci încoronarea unui latin din Orient, de către literaţiioccidentului ar produce un mare efect. Mistral este deaceiaşi părere”.Poezia lui Alecsandri obţine premiul întâi. El vaprimi în dar cupa oferită de Quintana; iar premiul aldoilea se acordă poetului Francesh Matheu. Cântecul„Ginta latină” de Vasile Alecsandri era imnul societăţii„Tinerimea Română”. Nu este lipsit de interes să amintimpărerea lui Eminescu despre „Cântecul gintei latine”.El afirmă că acest poem al latinităţii este cea mai proastăpoezie a lui Alecsandri. De fapt, Alecsandri socotea luptacâştigată la Montpellier, nu numai o mândrie pentru el,ci o chezăşie pentru viitorul neamului după cum afirmaOctavian Goga cu ocazia comemorării poetului de cătreAcademia Română în vara lui 1928. Mihail Sebastianafirma în „Universul literar” din 10 iunie 1928 că „dacăMistral l-a cunoscut pe surâzătorul nostru bard înainteavestitului concurs, atunci desigur că premiind strofelenaive ale „Gintei latine” nu întărea decât recunoaştereaprovensalului pentru un tovarăş depărtat întru dulce melancolieşi dulce bună dispoziţie. Sufletul moldoveanuluiacestuia avea întocmai optimista înfăţişare a robustuluisău amic”.Acest eveniment îl pune pe Alecsandri în legăturăcu Mistral; între ei urmând un bogat schimb de scrisori.Cele mai multe însă, care se aflau în posesia luiMistral, dar nepublicate până la moartea sa, au devenitcunoscute împreună cu întreaga corespondenţă, abia în1964, conform dorinţei soţiei lui Mistral.Din scrisorile lui Alecsandri se publică una adresatăpoetului Eduard Grenier la 12 octombrie 1871, încare citim: „În ţara mea se spune că armatele ruseştilasă întotdeauna holera în urma lor; se poate spune cărecenta campanie prusacă a lăsat în urma ei o prostraţiegermanică, care e o adevărată boală pentru rasa latină.Va trece şi aceasta sunt sigur, dar în aşteptare suferimtot atât de mult la Mirceşti ca şi la Bamne-les –Dames.Toate aceste rase cărora li s-au căutat şi chiar acordatunele calităţi se vor resimţi încă mult timp de grosolănialor înnăscută. Ele sunt sclavele bătrâne ale rasei latinecare vor, la rândul lor, să stăpânească şi care niciodatănu vor înţelege adevărata lor mărinimie”.La 16 mai 1877 scrie lui Mistral „când esteRomânia, un pitic strâns între trei coloşi - citiţi dulăi –ce poţi face pentru a-ţi salva existenţa şi naţionalitatea?Coloşii au poftă să-şi măsoare forţele la fiecare 15 sau20 de ani. Se îngrijesc ei de nefericitul pitic care se aflăîn calea lor?”. Scrisoarea continuă astfel vorbind de felulîn care diplomaţia europeană a sacrificat pe români intereselormarilor puteri, cu referire directă la reanexareaBasarabiei.La 16 iulie 1878, Alecsandri îl roagă pe Mistralsă-i mulţumească în numele său lui Quintano, care îi trimiseseCupa latinităţii. „Cine ştie îmi spune visul căruiamă las în voie cu dragoste, cine ştie dacă într-o ziaceastă cupă nu se va ridica către cer, că să închine untoast supremaţiei şi atâtputerniciei restabilite a rasei latine”.Alecsandri are viziunea profetică a mareluirăzboi european. Germania şi Austro-Ungaria vorfi învinse de naţiunile latine aliate: Franţa, Italia,România, Spania.Mistral era la curent şi cu lupta românilor dinArdeal în perioada elaborării Memorandumului, de la prietenulsău, Quintana, căruia diplomatul român Obedenaruîi scrie din Roma la 22 iunie 1882 : „Energicul impuls pecare l-aţi imprimat studiului limbilor romanice a fost unizvor de viaţă pentru noi. Aţi reaşezat România pe terenulliterar şi artistic ţărilor romane din Mediterana”.(continuare în nr. viitor)

Florina Ilis, Cinci nori coloraţi pecerul de răsărit,Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006Lavinia – Sorina LeucuţaTrebuie să precizez încă de la început că m-a atras titlulcărţii, eram curioasă de ceea ce avea să se întâmple în carte.Florina Ilis încă de la început a fost atrasă de culturaJaponeză şi a trecut printr-o experienţă japoneză unde a şidebutat cu o carte de haiku-uri (Haiku şi caligrame, 2000),volumul reprezentând o inedită combinaţie între poezie şicaligrafie. Cartea are o parte de realitate dar şi de ficţiune(spaţiul realităţii electronice) trăind sub mirajul vrăjitoresc alcunoaşterii acestei lumi străine, chiar din miezul ei. Realitateaficţională este aici pluralistă şi fragmentară. Aici întâlnimconfesiunile intersectate a patru personaje, unde în cele dinurmă se adaugă şi al cincilea personaj, acesta fiind un robot(pe nume Qrin), situate în acelaşi cerc erotico – profesional.Motto-ul de la începutul cărţii: „În zadar, nenumărate,zilele te îmbie, căile de urmat sunt puţine.”,exprimă iluzia timpului, iluzia vieţii în desfăşurare,te gândeşti că ai atâtea de făcut şi de rezolvatîncât căile sunt puţine.„Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit suntatriile, ventriculele, dar şi stimulatorul cardiac dininima Japoniei. O inimă care bate în ritm propriu,exotic pentru alte culturi, dar care pompeazăacelaşi sânge fierbinte al pasiunilor dezlănţuite(coperta a doua).” Cinci personaje în căutareaJaponiei din noi, cele cinci perspective ale lor.Japonia este cunoscută ca şi Ţara Soareluirăsare, un spaţiu al ultimelor lucruri, şi totodatăgraniţe ale existenţei. Japonia este o îmbinareîntre Occident şi Orient, fiind un impresionantproducător de maşini, computere şi în acelaşi timpţinutul geishelor, a bonsailor sau a ceremonialuluiceaiului iar oraşele sale au adoptat multeelemente vestice şi în acelaşi timp şi-au păstratpuţin din misterul civilizaţiei stravechi japoneze.Tema cărţii este cea a corporalităţii, a străinului, aidentităţii, pentru că fiecare personaj îşi caută identitateaîntr-o lume străină.Cele patru personaje ale cărţii: Darie, Lili, Kiyomişi Ken, au propriile lor istorii, pline de umbră şi de lumină.Experienţele trăite în trecut le influenţează sensibilitateaşi totodată modul de viaţă al fiecăruia în parte. Relaţiileamoroase dintre personaje îi influenţează pe fiecare în parte:Darie - Ken – Lili; Lili – Kiyomi; Kiyomi – Ken; Lili – Ken;şi sunt, mai profunde decât ar putea ele să pară din afară.Fiecare observator vede în alt fel aceste relaţii, care sunt şirolul perversităţii unor indivizi superficiali lipsiţi de sentimenteşi scrupule. Limbajul este unul obişnuit, uman, însă deţine deasemenea un rol important asupra personajelor, un cuvânt înplus sau în minus poate duce la luarea unor decizii menite săschimbe soarta personajelor în bine sau în rău.Naraţiunea este la persoana I. În carte, fiecare personajeste pus în situaţia de a povesti propria poveste în care seaflă, ţinându-ne în suspans pe noi cititorii cu ceea ce avea săse întâmple, astfel putem spune că este un roman confesivîncă de la început şi care continuă ca roman poliţist: „Ceea cevreau să spun este că o declaraţie la poliţie, descriind fapteşi evenimente concrete, petrecute într-un timp oarecare,este incompletă şi, în fond, nu poate duce la cunoaştereaadevărului.” (p.20)Primul care îşi spune povestea este Darie, care îşitrasează cu bună ştiinţă limitele poveştii. Fiind europeanvede în mod diferit şi cu o oarecare surprindere modul deviaţă japonez. Japonezii au un mod de viaţă total diferitde cel al europenilor, vede în mod diferit stilul vestimentar,comportamentul lor fiind insolit, însă cu o înaltă tehnologie.Povestea lui Darie include şi celelalte personaje, Lili, Kiyomi şiKen, care roiesc în jurul vieţii lui. „Ca european, îmi spuneamcă ar trebui să mă retrag discret, ca să nu o pun femeia deacolo într-o situaţie jenantă. Gândind astfel ignoram mereufaptul că mă aflam într-o ţară în care la originea expesieicomportamentului social se află ecuaţia unei ierarhii stricte,www.oglindaliterara.roNOTESîn care primează poziţia superiorului faţă de inferior, dupăcaz, a adultului faţă de femeie, a şefului faţă de subordonat,a împăratului faţă de cetăţean.” (p.32)Stilul, modul de viaţă al japonezilor o fac pe Kiyomi săşireamintească de stilul european. Ea are o dublă identitate,fiind pe jumătate japoneză şi trăindu-şi copilăria la Londra,ea se simţea încă un străin, analiza foarte atentă diferenţeledintre comportamentul său şi cel al unei japoneze.Kiyomi vede în relaţia ei cu Darie revenirea la lumeaoccidentală. Astfel Kiyomi o priveşte pe Lili, amanta soţului ei,ca pe identitatea ei europeană.Ken e la rându-i interesat de muncă, însă şi atras dedouă femei. Vroia deasemenea să le aibă alături de el atât peKiyomi, soţia lui, cât şi pe Lili, amanta sa: „Posedând-o pe Lili,o posedam pe Kiyomi aşa cum nu o posedasem niciodată.”Relaţiile acestor personaje declanşează anumite disputeîntre ei, fiecare la rându-i vrând să aibă pe altcineva : Darie– Kiyomi; Ken – Lili. Confesiunea lui Ken, complică relaţiapersonajelor, el vede în pasiunea pentru Kiyomi reactualizareaiubirii perverse pentru mama sa din adolescenţă. Deasemeneael a început să devină extrem de curios, interesul marecare exista pentru tehnologia roboţilor, pentru că nu aveamijloacele financiare necesare ca s-o cumpere pe Lili de laclub, iar dacă se despărţea de Kiyomi îşi putea pierde postul.Furând datele la care lucrează subalternul lui, Darie, şefulîi promisese o poziţie mai înaltă, care le-ar putea aduceamândurora beneficii incredibile.Lili se împarte între două personaje, atâtDarie, cât şi Ken, fiecare în felul lui făcând partedin viaţa sa. Lili, încearcă să intre cu totul în lumeajaponeză ca soţie a lui Ken. Fiecare observatorpoate realiza că la un moment dat fiecarepersonaj încearcă să se plaseze în locul celuilalt.Atât Darie, cât şi Kiyomi intră într-un joc, în carefiecare, împotriva voinţei lor redevin altcineva:Darie devine Ken, iar Kiyomi devine Lili.Qrin face parte şi el din viaţa personajelor:„Qrin execută conştiincios comanda.” Qrin nupercepe realitatea temporală, nu simte presiuneatimpului, pe când celelalte personaje aupresiunea trecerii timpului. Această tehnologie cucamerele de filmat care supraveghează ce facefiecare în parte surprind tocmai transformareatehnologiei în psihologie. „Psihologia nu constituienumai un mijloc de explorare şi un instrumentde adaptare; ea este şi un mijloc de acţiune.”(Maurice Debesse)După ce citeşti cartea îţi dai seama şi de influenţa lumiivirtuale asupra personajelor, cultura civilizaţiilor, astfel tindemsă credem că „lumea se sfârşeşte prin roboţi”, însă legăturadintre uman şi postuman nu este atât de diferenţiată.Florina Ilis spunea într-un interviu: „Romanelepe care le scriu sunt chiar lumea românească pe care otraversăm, romanul mi-a dat posibilitatea s-o descriu întoată complexitatea şi complicaţia ei. Romanul cel mai recentapărut la Cartea Românească, Cinci nori coloraţi pe cerulde răsărit, l-am scris ca urmare a unei experienţe pe caream trăit-o în Japonia, unde am stat şase luni cu o bursă.Există un contact permanent cu lumea, pe care eu îl păstrez…Cred că Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit a fost tratatcam superficial de o parte a criticii noastre. Nu s-a înţelescă există, dincolo de aparenţa exotică a lumii japoneze, oprofunzime care ar trebui să ne dea de gândit. La noi nuse vorbeşte decât în teorie şi în abstract despre postuman,dar în Japonia am asistat la multiple manifestări ale ceea ceFukuyama numea postumanitate. În acest roman am încercatsă surprind punctele de tangenţă dintre lumea tradiţională,puternic semiotizată şi cea contemporană, în care tehnologiade vârf devine o a doua natură a omului. Romanul are oconstrucţie sofisticată care poate pune probleme. Nu m-amirat lipsa de înţelegere a lui. A venit prea repede pentruliteratura română. În schimb, cei foarte tineri (am avut maimulte întâlniri cu elevii de liceu) l-au înţeles perfect.”„Aş spune că ne aflăm în faţa celui mai de seamă talentnativ pe care l-a dat literatura română după Revoluţia dindecembrie 1989; un talent pentru care scrisul e o formă deviaţă simplă, naturală – o necesitate personală cotidiană,tăcută – nu public histrionică, extrovertită, obositorsurescitată.”(Ştefan Borbely)Prin acest roman, Florina Ilis, ne-a demonstrat că poatesă întoarcă o situaţie pe toate părţile şi să o ducă la un sfârşitexplicativ. Lectura romanului este destul de provocatoare,având un ritm alert, tensiunile care se creează, relaţiile dintrepersonaje, îţi stârnesc curiozitatea pagină cu pagină.8609

CRITICĂO voce lirică glăsuind supremele ceasuriVolumul de poezii “Taina supremelor ceasuri”,semnat de Camelia Manuela Sava(apărut la Editura“Editgraph, 2012) continuă procesul dramatic al răfu-ieliipoetei cu realitatea existenţială, proces centrat pe douăcoordonate spaţio-temporale: acum–aici, călăuzit fiindde ştafeta înspinată, sângerândă a lucidităţii.De menţionat este faptul că procesul acesta începusecu volumul “Feţele infinite ale poemei”, cândautoarea consemna: “Ca un pumnal oţelit/ mă izbiselumina “( “Lumina”). În finalul demersului poetic sepune sub lupă spectacolul existenţei cotidiene, scoţândîn evidenţă, fără menajamente, chipu-i cel dureros deadevărat.Acum, rezonanţa ascetică a titlului cărţii în discuţiemângâie şi cheamă cititorul în interiorul eului liric,ispitindu-l să descifreze tainele ceasurilor de înaltetrăiri fie deprimante, fie înălţătoare. Căci trebuie sărecunoaştem, avem nevoie, măcar din când în când,de o întoarcere la noi înşine; da, fiindcă trăimrepede, în-tr-o lume în care suntem ademeniţide atâtea scene tensionate. Acestea deopotrivăne înverşunează, ne decepţionează şi ne distragatenţia de la starea climei interioare pe care osimţim din ce în ce mai bizară, mai de neînţeles,mai plină de ţâfnoase, exasperante sur-prize.Ca un simplu cititor (semnatarul rândurilorde faţă) am sfredelit poezii, m-am luptat cusemantica unor versuri, m-am întors la imagini,am bătut la porţile conotaţiilor şi, la capătuldrumului, am desluşit o tulburătoare voce, unstrigăt dureros împotriva unor legi dure careacţionează nestingherite, în deşertul indiferenţei.Călătorit-am pe calea sinuoasă dintrepoeme, întrebând poeta în sinea mea: “Oare câtmai e până la capătul drumului?” Mi-au răspuns doarcâteva lacrimi, certându-mă ca înalţii prelaţi, prezenţicătre sfârşitul acestui volum: “Ai îndrăznit prea mult cuvisele tale!”(“Suprarealismul visului omorât înainte de ase naşte”). Apoi, o ameninţătoare temere mi-a glăsuitdinspre un oftat, cât o piramidă: “mă tem ca nu cumva/stânca să te oprească din drumul tău...”(“Suprarealismulparcărilor”)Îndreptăţită temere, de vreme ce toţi, cei carescormonim în paginile cărţii, vrem să ajungem lamiezul tainelor din “supremele ceasuri” cât mai repede.Am închis cartea, dornic să las răgaz ideilor pentrudecantare şi mi-am adus aminte că, străbătând citadelasufletească a poetei, am întâlnit trei trepte, fiecarepurtând pe frunte câte o sferă: prima întunecată, adoua bântuită de clar-obscur şi ultima reflectând luminafrântă a unui gând stând de veghe. “Evrica!” am strigat.“Aceasta este sfânta alcătuire a fiinţei care se numeştevestirea de dincolo; are şi ea, ca orice zămislire, uncap, un trup şi membre. Şi-aceste trepte numitu-s-au:Suprarealismul ce curge înspre noi, Realitatea invadatăde prea mult suflet, Taină şi creaţie”.În ciuda densităţii semantice a fiecărui titlu deciclu, mărturisesc, am nădăjduit într-o liniştire înbraţele lirismului, însă m-am trezit invadat de furnicileîntrebărilor năuce.Primul ciclu de poezii nemilos m-a propulsatîn ghemul altor nedumeriri. “Suprarealism”? Ce-o fiascunzând sub crusta lui livrească acest cuvânt? De cel-a îmbrăcat poeta în haina pretenţioasă a metaforei?Atunci am auzit acel strigăt dureros împotriva uneirealităţi suprasaturate, suprasolicitante, suprahazardantecăreia suntem nevoiţi să-i facem faţă ceas de ceas, zide zi.Această primă parte a cărţii de poezii (“Suprarealismulce curge înspre noi”) poartă pecetea lugubrăa plecării fiinţei umane în lumea umbrelor. Eul liric sededublează şi apare Mortiana, personaj cu care se poartăun dialog imaginar, cu scopul aducerii în prim plan aatitudinii poetei în faţa morţii.Surprinzător este faptul că Mortiana este citată înprimul poem de şapte ori (cifră încărcată de simboluri),Trion G. Cristopyîntr-un discurs poetic gâlgîitor de revoltă împotrivadestinului uman şi a cataclismului interior pe care îlproduce moartea în sufletul fiinţei cugetătoare. Morţii ise strigă, prin adresare directă, în primul poem, ca unuiduh salvator: ”opreşte tu timpul,/ucide clipa/ cu ghearamortului cu care ciocăneşte uşor/ în cioburile ferestrei…”sau “opreşte tu morţii la semafor,/ nu-i lăsa prea mult săîmi sporească speranţa în van,” Poeta are convingereatragică a instalării tăcerii defi-nitive în sânul plecaţilor“cuvintele lor curg spre drumul cel mare al morţii…“(“Suprarealism acerb”)Chiar dacă moartea produce seisme sufleteştiinimaginabile, încât eul liric îşi simte anii “pierduţi,fărâmiţaţi,/ fără să-i fi înmormântat cineva înainte!”,se afirmă ideea rolului tămăduitor al Mortianei: “Tu ştii,Mortiana,/ tu poţi să speli ru-şinea,/ să uiţi păcatele,/să ierţi oamenii!/ Tu aduci doar liniştea!”(“Suprarealismacerb”)Universul întunecat, controversat almorţii ne apare la începutul acestui ciclu ca unoratoriu, urmând ca pe parcursul lui, revenirileasupra temei să-i nu-anţeze mesajul. Pieselededicate lui Toma A. constituie un recviemînchinat fostului elev, secerat fără milă demoarte, în pragul tinereţii. Poeta ne-a declarat:“…po-eziile dedicate lui sunt un omagiu adustinereţii lui, prematur frânte…”Versurile capătă încărcătură elegiacă, au ovibraţie aparte care nu te poate lăsa inofensiv.Cu vocea şoptită a regretului sfâşietor, cuprivirea pierdută spre infinitul celest, autoareaglăsuieşte din templul lacrimii: “De acolo nevei privi în marea răvăşire/ şi vei vedea cala paradă înşiraţi,/ păianjenii ce locuiesc înochii noştri fioroşi…!Tu pleci…/ te-aşteaptă Mortiana!”(“Suprarealismul morţii”)Prima parte a cărţii gâlgâie de superlativele trăirilordureroase în care impactul morţii asupra vieţii lasă urmeadânci în inima celui care fiinţează faţă în faţă cu acelacare a fost fiinţă trăitoare sub acelaşi cer şi care a devinitmaterie inertă.Se constată că, după atmosfera cernită din poemelece gravitează în jurul morţii, poeta mai are puterea sămai dea şi o fugă totuşi prin ograda minunatelor iviri alevieţii, pentru care merită să trăieşti. Balanţa combustiilorinterioare pare a se mai echilibra. Printre altele, existăun suprarealism alb, şi unul onest, şi unul infantil, şi unulal iernii… De pildă, privirea sedusă de spectacolul naturiirealizează stampe după un anume pastel hibernal,în care iarna presară nostalgie peste un timp trecut,în interiorul căruia stă scris pe o pancartă imaginară:TERITORIUL IMPOSI-BILEI ÎNTOARCERI. “Acum iarna asosit la fereastra ta posacă…ai vrea să ningă/ mult,/ săte acoperi cu zăpadă,/ să visezi nu visul american, ci să-lvisezi pe acela de/ demult,/ când te-ngropai la săniuş, înzăpadă…(“Suprarealismul iernii”).Cine n-ar saluta cu pioşenie frumuseţea gestuluide a presăra, în noianul de tristeţe, omagiul luminiiîmprăştiate de farmecul senectuţii?: “Un bunic e olumânare aprinsă. /Trupul e numai lumină-/Doar timpula rămas neputincios în faţa lor,/ În ochii lor senini aucrescut/ puţin câte puţin,/ iernile./ Ninge ca altădată/peste sufletul lor curat de copil,”(“Bunicii”)Traseul dureros parcurs de eul liric în acest ciclucunoaşte idei contradictorii; suprarealismul, adicăsuprarealitatea, există pur şi simplu drept o realitate încare “totul pare supradimensionat” şi care este asumatăca “identitate”; apoi devine insuportabilă şi ne izbeşte,aşa cum o face titlul “Nimic nu e supra-realist” încărcatde acută incertitudine. Totul se încheie prin înălţareaîsteagului alb, anunţând capitularea, dând vestire cădrumul clarificărilor e prea lung: “Atunci, mi-am zis,pot să bat la următoarea uşă, cu/ sigu-ranţă mi se vadeschide…/ Iată, am ajuns la acelaşi punct de unde ampornit,/ de aceea cred că drumul e prea lung/ sau poatesunt oboist să mi-l amintesc exact…”(“Şi rugăciunile au8610 www.oglindaliterara.ro

memorie…”).Păşesc în teritoriul celui de al doilea ciclu, intitulat“Realitatea invadată de prea mult suflet” în care descopărun alt seismograf înregistrând, sub forma unor sinusoidesugestive, reflectarea sentimentelor dic-tate degândurile colindătoare prin universuri felurite. Se simteo revigorare, un fel de acceptare a tuturor văzutelor şinevăzutelor, o relansare a spiritului într-o nouă aventură.Ciclul începe prin declarata poftă de hoinărealăprin atmosfera glacială a amintirilor şi se încheie prinsugestia spaimei de viitorul hazardant, impregnat cu neprevăzut,unde pulsează deşertul “numit cam plicti-sitor(prea plictisitor uneori): viaţă!”(“Divinaţie”)Se simte respiraţia tinereţii, se aud bătăileneastâmpărate ale ceasornicului vital; inhalez încrezătorsperanţa şi curajul de a merge mai departe.Receptez tonicul şi frumosul crez de reînnoire prinversuri clocotitoare de energii pozitive: “Brazii îşi scuturătoate speranţele în palmele mele ruginii/ timpul nu a maigreşit/ a apucat-o pe drumul spre mine…”(“Poem pentruArte”-30 decembrie 2010)În acest ciclu, viaţa nu mai este luată în tragic.Poeta pare că spune: “Viaţa e viaţă; n-ai ce-i face. Sămergem înaite!”Discursul liric leapădă acea notă a gravităţii, asobrietăţii tragice, devine jovial pe alocuri. Pentru poetă,iarna este anotimpul revitalizant doar în aparenţă. Înviziunea ei, albul imaculat sigilează sentimente, dar nuvindecă răni: “Chiar de veţi răscoli zăpada,/ tot nu veţida de aripile mele care au îngheţat aşteptând…/ Ceea ceputeţi vedea cu ochiul liber e doar/ o pă-rere…”(“Anotimpsuprarealist”)Există şi o corespondenţă tainică, subtilă între iarnăşi interiorul sufletesc al eului, corespondenţă sugeratăalături de un mesaj care trebuie luat în serios pentruadâncimea lui:”De-ar fi să scormonim în fier-binţealaiernii/ce se transmite iremediabil şi frunţii noastre, / vomgăsi buricele degetelor/ căzute…/De aceea tot zic să nune mai uităm/ în ograda altora, / că e plin de zăpadă şila noi…”(“Cum ar fi…”)Exaltarea în faţa peisajului hibernal invadat de albulpurităţii nu ţine mult, căci abundenţa nonculorii irită,astenizează, exasperează produce discomfort psi-hic.Iarna este “melancolică/ şi din ce în ce mai sin-gură”,suflarea vântului se aşterne “ca o stranie po-veste de/demult”, încât se aude o mărturisire viforoasă “Aş vreasă plece cât mai departe acest anotimp atât de alb, /mereu alb”(“Alb”) Eul liric nu se sfieşte să mărturiseascăpovara iernii, durerea pe care i-o provoacă în adânculsufletului: “Dezgropaţi-mă din zăpadă,/ daţi de pe mineaceşti fluturi incolori…/ Din când în când mă doareiarna,”(“Invazie extraterestră”)Universul poetic al versurilor Cameliei ManuelaSava este din nou inundat de nelinişti; Mortiana maiface o vizită şi în acest ciclu, să-şi primească sublimamustrare: “În cenuşă,/ morţilor nu le mai e dat sămai scurme./ Tu ai uitat asta, Mortiana, /mereu uiţi.”Finalul este emblematic pentru destinul omului şi sunăsentenţios:”Între noi se rostogoleşte ceva înainte şiînapoi:/ un pod,/ o piată/ sau poate puntea peste o apămoartă.”(“Legănare”)Autoarea volumului nu evită să abordeze în acestciclu şi teme mai delicate, chiar dacă pudibonzii potstrâmba din nas. Poemele curg pătrunse de naturaleţe,zugrăvind o soartă care nu trebuie camu-flată saufalsificată: “Tu eşti plină de vânătăi/ şi eşti hulită de toţi-/ Uiţi că te strigă curvă,/Uiţi cum e să plângi,/ Ai uitatpână şi cine ţi-a murit în ultima vreme…/ Chiar tu aimurit.”(“Cântec deocheat”)Sunt în acest ciclu şi alte poeme demne de luat înseamă, prin darul de a predispune cititorul la medi-taţie;nu citez decât câteva titluri: “Singurătate”, “Un intrus”,“Sanctuarul”, “Divinaţie”, “Cum să treci peste gardurieînalte”, “Frigul din inimă”.Mă despart, nu cu uşurinţă, de acest grupaj depoeme nu înainte de a poposi asupra poeziei cu titlulexplicit “Monolog despre mine” Este exprimareadreptului la interogaţii, a dreptului poetei de a-şi rostiindirect destinul nefericit, în sânul lumii care întotdeaunal-a hrănit cu raţia zilnică de indiferenţă: “Vreausă pun lumii aceleaşi întrebări pe care le-au mai pus /şi înţelepţii,/ dar să fie un ecou din răspunsurile lor/ înîntrebările mele…/îmi pun întrebări despre lume, chiarwww.oglindaliterara.roCRITICĂdacă tu nu-mi dai voie/ şi-mi faci semne să tac,/ să tac…”Sorb, în sfârşit, poemele din al treilea ciclu,“Taină şi creaţie”, şi el ademenitor în felul lui,sperând să descopăr alte taine ale suprmelor ceasuri;caut în lăuntrul cuvintelor, dau la o parte crusta unorenunţuri încifrate, stabilesc diagnostice aproximativeşi mă răstesc la poetă buimac: “Ajungă-ţi! M-ai purtatpână aici, ademenindu-mă că-mi destăinui tainele, dariată mi le-ai tăinuit şi mai mult, m-ai adâncit în ceaţaînţelesurilor.”Mă avertizează cu obstinaţie primul poem: “Nuexistă nimic dincolo de iubire şi moarte…/E doar viaţanoastră, trăită ca un intermezzo mai prost…/ Taina sedescifează simplu sub ochii noştri larg închişi…/ Tăcere şinemişcare….”(“Taina suprare-alismului acerb”)Moartea a devenit o obsesie; apare şi aici, în acestciclu ca o necesitate, pururi de pază la hotarul vieţii şisuntem povăţuiţi de poetă: “Nu vă mai faceţi speranţe…e în van…citiţi-mi cu atenţie/ buzele ca surzii caremai ştiu încă o limbă şi ea-/ cea a semnelor de bunăpurtare!”(Poezia nescrisă şi cea spusă”)Viziuni terifiante populează trăirile din imaginaţiapoetei, ca lectorul să nu creadă cumva căea se joacă, din plictis, cu Euterpia: “târâtoare cu pielede venin te împresoară”; “maşina timpului a demaratîn trombă pe lângă tine”; “sunt şi eu un biet tiran alsângelui/ fiert…”; “apasă pe rană/ până când sân-gele sedezgheaţă şi curge roşu-auriu/ înspre noi…”.Şi, ca să înţelegem mai bine cine este şi ce vreavocea lirică a conştiinţei poetice cu care a fost hărăzită,Camelia Manuela Sava aşterne pe tipsia paginii acestuivolum o aprigă doleanţă; da, una singură, pentru a-şicontinua împăcată aventura pe drumul poeziei: “Aş fivrut să-mi tai în două sufletul: /Prima parte/ să rămânăpentru totdeauna în trecut,/ Ca să nu mai atârne ca unbagaj inert!/ A doua să meargă pretu-tindeni cu mineca un frate geamăn/ ce mă strigă în permanenţă penume!”(“Suprarealismul sufletului tăiat în două”)Ceea ce am căutat cu ardoare de-a lungul volumuluiaflu către finalul acestuia şi anume în poemul“Ceasuri de taină”. Aici le descopăr identitatea, le simtvraja misterelor şi le culeg polenul înţelesurilor acelorceasuri. Astfel aflu că“Ele sunt întotdeauna mai presusde noi, de inima noastră/ Şi durerea lor învârtehora.” Trebuie să le opreşti la timp, pentru că “Străin veideveni de propria piele,/ Dacă nu cumva vei opri la timp/Ceasurile de taină ce cuminţi se supun/ Marelui tău vis…”Prin ce se caracterizează ceasul de taină? Caresă fie oare relaţia dintre poetă şi existenţa lui? Ni sedetaliază prin versuri sugestive, străbătute fiind de unfiresc ademenitor: “Miscări haotice, întunecate poar-tăcu el/ Ceasul acesta de taină./ Tu îi ceri ceva, el nu ştiece să-ţi dea…/ Tu vrei să mai adaugi o silabă, un sunet,/Dar e târziu,/ El nu e decât un mister, o himeră, nimicmai mult…”În ansamblu, volumul “Taina supremelor cea-suri”este caracterizat prin tonalitatea reflexivă, printr-osinaxă poetică originală în care descoperi arborele sentimenteloramare, dar şi bucuria de a fiinţa; însă, dinpăcate, aceasta este mai mult umbrită decât însorită;umbrită de trecerea inexorabilă a timpului, de ameninţareamorţii şi de furtunile unei Sahare dintr-un colţ alsufletului, o Sahară biciuită de arşiţele clepsidrei despotice.De admirat sunt câteva calităţi ale versurilor dinaceastă carte: naturaleţea, francheţea, forţa sugestivă…Poeta nu scrie stihuri care să placă, ci care să doară, săcomunice şi să o comunice; nu aşterne în pagină poemepentru a epata prin jonglerii poetice novatoare, ci pentrua semnala că există, suferă şi ia act de adevăruri careo rănesc fără cruţare.Citind acest volum cu aplecarea cuvenită, nu amputut să nu găsesc îndreptăţie cuvintele lui Khalil JIBRAN(poet şi filozof libanez) care definea admirabil astfelesenţa alcătuirii poetului: “creatură stranie, a-vând unal treilea ochi/ care vede în natură ceea ce alţi ochi nuvăd. Are şi o ureche interioară care aude şoapta zilelorşi nopţilor, ce alte urechi nu o aud. Po-etul priveşte untrandafir veştejit şi vede în el tragedia veacurilor;…”Lectura atentă a volumului “Taina supremelorceasuri” va ajuta cititorul să aşeze această carte pe loculmeritat.8611

POEZIENICOLAE SANDU Dumitru D. Berdei COSMIN PARGHIESingurătatepoemul meuse priveşte în aglindăcum îşi aşeazăperucadupă car ese apropieşi îmi dăruieşteun surâsapoi deschide uşaşi se pierde în noaptelăsându-mi singurătateasă-mi bată în ferestrăbucuria clipeiamintirile noastre din varăstau înrămateîn caemra cu poeme răvăşitene picură în sufletbucuri aclipei din văzduhpeste liniştefloriloradie clipade singurătatea nopţiipe la pereţiicaseilacrimi de păianjenne învăluie nopţileoare mi te-au dăriutiubitoclipa de singurătatelacrimi de păianjenpaşii tăi iubitoînveşmântat în misterîţi văd paşii strălucindpe stradăşi caut să-i ocolesccu gândul că, într-o zimă vei întâlnila celălalt capăt al ceruluieu sunt nimiculcare îşi desfacetrupulîn cuvântiar tu cuvânnulcare se întoarcetăcutîn inima meaca un mac înfloritpe buzele nopţiitu şi eucerul îndepărtatpe cerul îndepărtatnoapteaîşi lasă aripileca un duhovnicpoala peste mănăstireCântecul cioburilor(urmare din numărultrecut)singurătatea fluierăsingurătatea fluierăfluieră cu mierla la unlocsălciile plâng malurilemalurile strâng lacrimilepe drumul de sud, mânându-leturma de valurio fluieră mierla încolo şi’ncoacespuma de mare a’nflorito să-i coacă sânii până mâine.doar surâsulSofiei Ganeatotul e trist şi singur când plouăfemeia iubită şi ceaiulplouă şi poemul acestanaufragiatrămâne pur doar surâsulsurâsul tău ca osperanţă chiar dacădeseori ne doare.***surorii mele, Lenuţapoemul acesta latră toamnadin ochii tăi verzifără tine sunt tristtrist cu adevăratca o răzbunare a eroriipoemul arde pe rug(poemul, poemul acestao notă de trecerela examenul de fericire)dar însă…marlen are unghiile lungiochii umezi ca şi toamna aceastabeatificată pe zidînsă elvis nu mai arede’nceput nici o singurătate***dar încotro lacrima aceastaplânsă de ochiulobosit de vegheîncotro, încotro tu poeziecu rana aceastanumită cuvântîn rucsacul de recrutal poetului nichita?trup de lacrimă vioarălui Constantin Duşcăsalcâmii au înflorit asearătrup subţire de vioarălacrimi de fecioarăîn adânc de călimarăsatul ştie că iubeştişi că mă învinuieştidar păcatele’s fireştica vinul de Odobeşti.Căinţăm-am frânt de uncuvânt spus la urăşi-acum curg în ideimăruntepicătură cu picatura îndeşertăciuneatrupului meu de lut.m-am frânt de olovitură datăîn taina unor sărbatori preacurateşi-acum rana îmi acoperă Totulsângerând (negru) peste sufletulvătămat …m-am stricat de la sine …(îmi spune Cel din mine)şi … acum în momente de cumpănăcade haina sfântă de pe mineşi rămân dezvelit în bătaia ochiuluidemiurgicîn oase şi pământ …CotrobăialăCaut în groapa cu şerpiIdea de adevărŞi nu o găsesc …Vulturii trec în nefiinţăAdevarul îşi caută rămăşiţa …Iar eu nu găsesc idea …Cartea îmi surâde … şi mă ia pestepicior:“idea de adevăr curge pe lângă tine.”Eu nu o vădChiar dacă sunt stropit de valuriCe mă depăşesc…FemeiaFemeia mi-a condimentat minteam-a făcut să-mi atac dublul poeticm-a pus să-mi scriu propriul necrologcăci seara … se apropie şi … ca oricefemeie…o să-mi arate ca unui copil … (de doibani)ce înseamnă să iubeşti …Noaptea se pune să apară…(ea) … în lenjeria plăcută ochiluiendoscopic …îşi distrează trupul ferbinte pe mine… îmi atinge dintr-o mişcare TotulPână ce mortul din mine prinde viaţăŞi da foc la amorul deshumat…Nebunia e intubată de mirosul puternicaromatal parfumului de scumpă modăce face bule pe sanii-i goişi pe coapsele perturbator- apetisante…Parcă … veninul vipereie mai moale la atingerea cu organismuldecât trepidanta mişcare de îndoirepe care o exercitămîn nuntă de sub cupola cerească…(în orice caz dă bine la public)Şi nimic … decât un ultim tangouîmi rezolvă problema cardiacăşi viaţa ţinută la muratîntr-un borcan cu gogoşari copţi.8612 www.oglindaliterara.ro

Oraşul-tatăCa o mamă nepregătităsă nască succesiv, ca şi cumnaşterea ar fi un clişeu pentruea, bolta cerească refuză sămai crească în pântecele salefiii pluviali, pe care-i avorteazăpe aleile pavate cu iubire. Paşiimei vibrează printre scânceterupte dintr-o lumină nedefinită,încercând să nu ucidă ultimelefărâme de viaţă. Dar naşterilesunt repetitive, unele simultane.Cerul fusese arhiplin de copiiAdelina Bălan anonimi… Iar eu, cu un eu rătăcitprin buzunare, îmi caut propriarenaştere spirituală în oraşul pe care n-am mai avutcând să-l educ în anii studenţiei. Acolo m-am molipsitcu euri improprii, cu suflete ridate, contagioase, iaracum îmi caut redefinirea, întoarsă acasă, reîntoarsă lamine. Dar oraşul fluid, ale cărui palpitaţii mi se transmitrepetitiv, cu felinare care-mi iluminează şi-mi ardţesuturile, drept pedeapsă, nu-mi mai aparţine. Oraşulpe care-l scriam în slove albastre, furate de la noriice păcătuiesc astăzi, şi-a găsit atâtea amante cărorale-a dedicat – şi le dedică şi acum, sub privirile mele– serenade compuse de mine. În faţa iubirii n-avemdrepturi de autor.Dar lăcaşul meu, profanat de sărutări reci, lăsatepe scoarţa copacilor şi pe blocuri pierdute de inocenţă,nu ştie ce-i amorul. L-a redefinit în clişee ieftine. Iubireanu-i un clişeu, ci o aşteptare suspendată. Oraşul şiiubirea sunt două eternităţi apuse, peste care plouă cuabandonuri. Şi cerul, şi cladirile, şi iubirea, şi lirismulabandonează…! Viaţa se repetă continuu în părăsiri –care mai de care mai impersonale. Dar oraşul… a fostal meu. Oraşul se scurge. Oraşul meu…!Oftez întrerupt, cu o ritmicitate contradictoriecelei molipsite de cea care-mi devora foile înrolateîn război, la internat. Văzându-se singură, muza şi-acăutat o nouă destinaţie şi a plecat către mama-gară,ce adopta permanent trenuri cu visuri orfane. Nu sepoate! Şi oraşul meu adopta tot timpul sentimente, mămai ruga şi pe mine să cresc câteva şi să le cultiv, iaracum el este cel care-i spune bolţii cereşti să renunţela atâtea vieţi…Noiembrie e alergic la fericire. Şi oraşul meu…!Atât de mult mi-am dorit să-l redescopăr la întoarcere,să-i propun o schimbare şi să-i mărturisesc că n-o sămai plec. Dar e ocupat acum cu stilizarea amorului.Nepăsător, smulge ultimele cuvinte din buzunarelemele. Sunt săracă. Oraşul mi-a furat casa, iar vântuldin parcul cu un aer specific autumnal mă izbeşte.Alinarea-i rătăcită printre amintiri deşirate.Tuşesc. Mă înec cu oxigenul ăsta lipsit de visuri…Ori e doar fumul cauzat de arderea eurilor dinlăuntrulmeu. Fără el, nu ştiu să mă caut. Fără el, zborul mi-eanonim. Dar eu nu mai am zboruri. Nu acum. Numai am nici casă. Poate va trebui să învăţ să crescsingurătatea, care se ţese cu pânze murdare în mine.Sufletul mi s-a învechit, iar pendula din interior bateaberant. Anunţă nebunia. Dar alienarea e doar un jocde-a baba-oarba al singurătăţii, adolescentă pe caream urât-o şi am iubit-o cu spontaneitatea şi trecereaclipelor.Încerc să mă apropii de copaci, dar vântul haoticeste un zid între mine şi ei. Deşi nu ne-am maiintersectat sufletele de câteva luni – al meu de hârtie,ale lor rămuroase – încă simt cum seva lor porneşte şidin rădăcinile mele sufleteşti, suspendate de un alt cer,www.oglindaliterara.roPROZĂimprovizat din mine. Traiectoria le e constantă, deşiacum nu mai acceptă să mă înveţe şi pe mine să îmi crescroadele din iubire. Când amorul ne respinge, neputinţae cea care ne macină rămăşitele sentimentale. Copaciivalsează antitetic cu ploaia, bucurându-se, cu avariţie,de propriul destin. Asemenea unor adolescenţi ce credcă viaţa-i o piesă de teatru nelimitată, filosofii rămuroşise cred actorii principali, al căror rol este indispensabil.Cu egocentrism, îşi înalţă ramurile de-abia la un etajdoi, cel mult trei, dar spectatorii nu sunt acasă… Iarregizorul, eu însămi din câte-mi amintesc, nu a maicontinuat de mult scenariul.Cu paltonul lipit de trupul în care, odată cu literele,pare că şi sângele a stagnat, mă aşez pe o bancă uitatăde timp. Îmi dau părul ud pe spate, ascultând criticileunei taceri bătrâne, care comentează vădita mea lipsăde feminitate. Dar mă prefac că n-o aud. Îmi cautgânduri… Şi suspin. De mintea şi de prezentul meu seizbesc cuvinte înjumătăţite, plânse de ploaie.Câţiva copii orfani cerşesc în continuu puţinilortrecători care fug. Spre casă, spre ei, spre suflete. Euam rămas a nimănui, nici măcar mie nu-mi mai aparţin.Pedeapsa citadinismului a fost una cu mult superioarăpresupunerilor mele inutile. Mi-a luat tot. De-abia maiîndrăznesc să privesc micuţii care, înfriguraţi, caută unfel de egidă sufletească.Şi plâng.-Eva, ai să îngheţi dacă mai stai mult în ploaie, seaude o voce cunoscută, care ma ancorează cu privirileîn decorul ăsta atât de înstrăinat.-Mihai, măcar ştiu că am cu cine împărţi suferinţa,îi răspund tremurând, zâmbind decolorat, cu un ultimstrop de ploaie părăsit chiar pe genele mele arcuite,lipsite de o oarecare feminitate – mereu am fost fadă.Scrutător, fostul meu coleg de liceu îmi cautăsufletul în căpruiul plâns şi scurs în irişii care pot respiradupă eternitatea unor minute pluviale. Niciodată nuam fost apropiată de ceilalţi şi n-am ştiut să-mi iubescdecât propriul oraş. Acum, în faţa unui fost amic, măsimt goală şi nu mi-e deloc uşor să spun că studenţiam-a crescut pe de-o parte, dar pe de alta m-a adus înpragul sărăciei.-Cand ai venit în oraşul amintirilor noastre liceale?mă întreabă, negăsindu-mă parcă în cadrul acestaimpus.Suspin.-Mihai, oraşul nu mai e al meu…! Mă urăşte, mărespinge… Felinarele care deunăzi îmi luminau sufletuls-au stins. Cerul avortează… Ploaia moare la naştere…Literele mele au fost furate… Nimic nu-mi mai aparţine!Noiembrie ucide, iar copii orbi cerşesc necontenit, căcinu le mai pot scrie priviri…! Mi…Dar mă opreşte, luându-mi degetele în mâna lui:-Eva, priveşte micuţii!Acum, deşi frigul se răspândeşte treptat, obsedant,în fântâna arhiplină de apă şi de frunze rămase de larătăcitul ăla de octombrie, cerşetorii cărora li s-a furatlumina chipului se scaldă-n fericire, căutând purificarea.Tremur, iar pe şira spinării simt cum valuri deslove se adună simulan. Deşi paralizată, se pare că mise reîntregeşte coloana vertebrală.-Eva, oraşul n-a mai putut să te aştepte şi a douaeternitate. Eşti tânără, Eva. Acum ajută micuţii să sepurifice… Iar noiembrie-i e călăuză. Ţi-a fost furat,pentru o vreme, doar amorul literelor, însă oraşul l-acrescut aşa cum se cuvine, cât ai fost plecată. Eva, defapt, tu i-ai aparţinut dintotdeauna lui. Iar orfanii… îţisunt urmaşi!Îmi zâmbeşte, iar o ultimă rază de noiembrieaproape sfârşit îi străbate privirea.Micuţilor orbi le cresc din spate zboruri.Oraşul creşte îngeri. Oraşul care m-a crescut etată.8613

Karma şi Dharmaîn literaturauniversalăInvarianţii din literatura universalăPropun o serie de articole care să vină în sprijinulelevilor mei şi al altor tineri din România. Finalitatea acestorarticole este de a-i apleca pe adolescenţii de azi spre lecturacărţilor din întreaga lume. Predând literatură universală, amobservat că mulţi liceeni preferă să aleagă calea cea uşoară:a viziona ecranizările cărţilor din bibliografia prevăzută deprograma şcolară. De asemenea, pentru generaţia „iphoneşi tabletă PC”, nu mai reprezintă atracţia supremă lecturaTristelor lui Ovidiu, a Epopeii lui Ghilgameş, a tragediilor luiEuripide. Strategia este aceea de a-i intriga pe adolescenţisă pornească de la lectura cărţilor contemporane, care nu auecranizare. Ghidul de lectură, evidenţiind rolul palimpsestuluişi al relaţiilor de intertextualitate, îi va direcţiona apoi sprecărţile antice, clasice, spre capodopere. Îi va determinasă găsească plăcerea cititului, pornind în aventura lecturiiîn mod liber, dispărând ideea de obligativitate (operele nusunt în bibliografia obligatorie pentru disciplina literaturăuniversală). Tema centrală fiind „fiinţa umană întrepredestinare şi liber arbitru”, tinerii vor găsi la personajeleliterare aceleaşi probleme existenţiale care îi frământă şipe ei înşişi. Cărţile îi vor ajuta să-şi răspundă la întrebărileinerente ale adolescenţei şi-i vor face să găsească în paginilelor valori perene ale umanităţii.În concepţia lui Adrian Marino (comparatist şi teoreticianliterar român), literatura este expresia unei calităţi poeticeuniversale a spiritului uman, calitate operantă în toate scrierileşi literaturile, indiferent de situarea geografică şi temporală.Patrimoniu comun al tuturor popoarelor, literatura universalăeste constituită din ansamblul literaturilor naţionale, dintoate literaturile vii sau moarte, din care s-au păstrat urmescrise sau orale, fără nicio discriminare lingvistică, politicăsau religioasă. În viziunea comparatistului clujean, literaturauniversală este reprezentată astfel de totalitatea operelorliterare, dintotdeauna şi din întreaga lume, având aceleaşistructuri, morfologii, fenomenologii, tipologii reperabile laorice nivel de analiză şi generalitate. Ştiind că literaritateaoperei derivă din literaritatea limbajului şi din încărcătura desemnificaţii şi valori, literatura semnifică astfel dimensiuneaspaţială şi temporală a literarităţii.Pentru Adrian Marino, teoria universală a literaturiitrebuie să depăşească tradiţiile culturale europene şi săia în consideraţie paradigme şi valori teoretice aparţinândtuturor literaturilor şi culturilor. În conturarea teoriei sale,Marino pornea de la tradiţia literaturii comparate, bazatepe existenţa influenţelor, simultaneităţilor, ce reveleazăfaptele comune mai multor literaturi şi formele succesive alegândirii şi artei. Operele literare prezintă paralelisme, factoricomuni, similarităţi, analogii, pe care analiza comparatistăle studiază şi le pune în lumină. Invariantul (elementulcheie al comparatismului) exprimă esenţa unui gen, aunei specii literare, clarifică realitatea elementelor comunedintr-un grup de fenomene literare. Invariantul este unelement universal al literaturii, un factor de permanenţă, destabilitate, o constantă temporală şi geografic universală. Pelângă variabilele care-i conferă individualitate, orice operăliterară are invarianţi care explică analogiile, coincidenţele,convergenţele, sincronismele ce vizează universalitatealiteraturii.Marino a realizat tipologia invarianţilor: antropologici,teoretico-ideologici, teoretico-literari şi literari. Invarianţiiantropologici recuperează şi articulează datele primordiale,persistente, primitive din straturile ancestrale ale întregiiomeniri, lumea prototipurilor şi a arhetipurilor, miturilor,simbolurilor, legendelor şi a topoilor sacri. Invarianţiiteoretico-ideologici pornesc de la „ideile-forţă”, formulelesau schemele comune marilor viziuni ale lumii şi ale vieţii.Ei cuprind experienţele umane fundamentale (viaţa, iubirea,moartea), „spiritul vremii”, universul ideologic specificfiecărei epoci, adevărurile de ordin spiritual, locurile comuneale gândirii („nimic nou sub soare”, „totul curge”), conceptelefundamentale şi relaţiile duale dintre ele (materie / spirit,bine / rău, obiect / subiect). Invarianţii teoretico-literariwww.oglindaliterara.roilustrează reflecţia teoreticăasupra literaturii: idei, teorii,principii literare, formule ce auun caracter circular, stabil şi revinîn literaturi chiar îndepărtate întreele. Invarianţii literari reprezintăansamblul elementelor ce ajutăla descrierea structurală a opereiliterare, la precizareea niveluriloranalizei literare (teme, motive,tipuri, procedee literare).Karma şi dharma în romanulShalimar clovnul, de SalmanRushdieEVOCĂRIElena MândrilăSalman Rushdie s-a născutîn 1947, când India (ţara sa de origine) şi Pakistanul audevenit independente faţă de Anglia. Perioada postcolonială,în care ambele ţări nu au reuşit să rezolve conflictul dintrehinduşi şi musulmani, s-a reflectat în opera autorului: „Copiiidin miez de noapte”, „Harun şi Marea de poveşti”, „Patriiimaginare”, „Orient, Occident”, „Ultimul suspin al maurului”,„Pământul de sub tălpile ei”. Părăsind India pentru a studiala King’s College (Cambridge), după absolvire s-a mutatdin Anglia în Pakistan. Apariţia romanului său „Versetelesatanice“ a provocat isterie în lumea arabă şi prin „fatwa“sunt condamnaţi la moarte pentru blasfemie toţi cei implicaţiîn publicarea volumului, punându-se recompensă pe capulscriitorului de milioane de dolari. Cartea e considerată oinsultă la adresa musulmanilor, pentru că Salman Rushdiea inclus în ea versete ce recomandă toleranţa faţă de zeiipreislamici.Romanul Shalimar clovnul este structurat în cincicapitole şi hermeneutica textului îl obligă pe cititor la opermanentă oscilare între posibilităţile de interpretaredatorate reconsiderării spaţialităţii, temporalităţii şiîntrepătrunderii planurilor. Elemente de realism magicse îmbină armonios în acest roman cu trăsături specificepost-colonialismului, Salman Rushdie reuşind să conturezeo unitate a contrariilor: viaţă şi moarte, trecut precolonialşi prezent postindustrial. Modalităţi literare specificerealismului magic (tratarea irealului ca real, încorporareade elemente fantastice, mitologice, de simboluri, conturareapersonajelor şi a acţiunilor pe fundalul satului indian caprototip al unei comunităţi dominate de superstiţii, deritualuri, de magic) sunt ilustrate, prin acţiune şi personaje,alături de concepte ale literaturii postcoloniale (ambivalenţă,rezistenţă anti-metropolitană, centru / periferie, geografieculturală, transfer cultural, alteritate, pluralismul modelelorculturale, diaspora, diferenţă / universalitate, diversitate,minoritate, multiculturalism, rasism, identitate naţională,occidentalizare).În trama narativă, în ciuda mixturii elementelormenţionate, cititorul regăseşte diverşi invarianţi. În anul încare India şi-a dobândit independenţa, în grădina Shalimara marilor moguli din regiunea Caşmir, se năşteau în aceeaşinoapte hindusa Bhoomi Kaul şi musulmanul Noman SherNoman. Deoarece fata s-a născut prematur, se părea cănaşterea simultană le-a fost predestinată. Mai târziu, Bhoomi(pământ) şi-a ales numele Boonyi (platanul ceresc dinmijlocul grădinii Raiului), iar el – Shalimar (lăcaşul bucuriei).Ajunşi la adolescenţă, cei doi s-au îndrăgostit şi, după primalor noapte de iubire, Shalimar clovnul i-a declarat fetei, caîntr-un fel de prevestire: „să nu mă părăseşti cumva saun-am să ţi-o iert niciodată şi am să mă răzbun, am să teomor! Iar dacă o să ai copii cu vreun alt bărbat, o să-i omor şipe copii!” Înainte de nuntă, Boonyi avu o stare claustrofobă,o premoniţie, o teamă nejustificată, voind să plece departede Shalimar, în ciuda căsătoriei lor, văzută ca un simbol altoleranţei între diferenţele culturale şi religioase. Despărţirealor, odată cu intensificarea conflictelor indo-musulmanedin timpul războiului indo-pakistanez, a fost cauzată deun bărbat străin. Autorul descrie atrocităţile acestui războiinteretnic, printre care descoperim invariantul „violul”.Pentru că era prietena lui Boonyi, hindusa Zoon Misri a fostviolată de trei bărbaţi (fraţii Gegroo). Aceştia, ca să scapede furia tatălui ei, s-au ascuns într-o moschee, iar tatăl feteii-a încuiat înăuntru, i-a abandonat acolo şi toţi din sat aucrezut că au murit. Pentru că fusese abandonată, moscheea(simbol al musulmanilor) a fost invadată de vegetaţie ca şicum natura ar fi încercat să anihileze nelegiuirea umană.(continuare în nr. viitor)8617

EVOCĂRIISLAMUL ŞI CREŞTINISMULNU SUNT DE NERECONCILIATOvidiu SuciuDin păcate, prea multe secole s-a considerat, şi s-aacţionat ca atare, ostil, ca cele două religii, creştinismulşi islamismul, sunt de neîmpăcat, excluzându-se reciproc- eroare care a adus mult rău omenirii. Recent, la EdituraSedan din Cluj-Napoca, a apărut o carte binevenită, careclarifică raportul dintre cele două concepte religioaseşi filosofico-morale: „ISLAMUL ŞI CREŞTINISMUL”,de Ulfat Aziz-us-Samad (din Pakistan), care, deşimusulmană, gândeşte imparţial, rezonabil, responsabil,încercând să facă lumină în această problemăatât de veche şi de controversată.Volumul este tradus, cu argumente şinote de subsol, de prof. dr. Dan BRUDAŞCU,cunoscut îndeosebi ca traducător de poezieşi literatură universală.În introducerea cărţii se spune:„Cu 1400 de ani în urmă Sfântul Coran i-ainvitat pe adepţii religiilor revelate, inclusivcreştini şi evrei, să dea mâna cu musulmaniiîn alcătuirea unei Legi a credinţelor, pe bazaînţelegerii morale şi spirituale în inimileoamenilor, în relaţiile interumane. Acum,după secole de ignoranţă şi prejudecăţi,creştinii reacţionează la chemarea Coranuluişi dovedesc interes autentic faţă de dialogulcreştino - musulman. Conciliul EcumenicVatican II, prin vocea Papei Paul VI a lansatApelul lumii întregi, invitându-i pe toţiparticipanţii la dialog în vederea unei colaborări frăţeştimai active, spre binele întregii umanităţi. S-a emis undocument prin care se recunoaşte nedreptatea din trecutadusă musulmanilor, care este imputabilă Occidentului,cu educaţia lui creştină”.În capitolele IV şi V ale cărţii se afirmă şi faptulcă: ”Principiile de bază ale religiei lui Isus şi ale Islamuluiau fost în esenţă aceleaşi. Atât Islamul, cât şi Creştinismulîi îndeamnă pe oameni la fapte virtuoase şi la o viaţăpioasă. Ele condamnă egoismul, necinstea, ipocrizia,nedreptatea, insensibilitatea, apatia, intoleranţa, maliţia,răzbunarea, zgârcenia, mândria, ingratitudinea, lipsa decumpătare, necurăţenia, vorbirea jignitoare şi violenţaAmândouă pretind adepţilor lor credinţă şi încredere înDumnezeu, căinţă, adevăr, integritate, curaj, dreptate,toleranţă, bunăvoinţă, compasiune, simpatie, milă,modestie, controlul de sine şi verticalitatea. Virtuţileprincipale pe care le au Islamul şi Creştinismul,deopotrivă, pot fi împărţite în două categorii. Mai întâi,cele care îl opresc pe un om să prejudicieze viaţa, avutulşi onoarea celorlalţi - cum ar fi castitatea, curajul, cinstea,politeţea, autocontrolul şi caracterul paşnic. În al doilearând, cele care îl stimulează pe om să facă bine celorlalţi- cum ar fi sinceritatea, curajul, răbdarea, bunătatea,compasiunea, mila, iertarea, simpatia şi iubirea…”Constatăm cu tristeţe că, şi de o parte şi dealta, mai există încă desui fanatici, care incită şi chiarcomit fapte irsponsabile ce conduc la acte şi atitudiniconflictuale, reprobabile, uneori ucigaşe, care trebuiesancţionate, la timp, fără milă: atentate cu bombe, depe o parte, iar pe de alta arderea Coranului în publicsau desene şi caricaturi îndreptate împotriva profetuluiMohamed. Cui folosesc toate acestea?În călătoriile mele prin Orient am văzut, laIstanbul, nu doar la Hagia Sophia, portretul lui Iisusîn mozaic, ci şi în unele moschei, în care, la intrare,erau expuse, printre altele, şi portretele lui Iisus şi aleFecioarei Maria. Musulmanii au voie să intre în orice locaşde cult. În Muscat, capitala Sultanatului Oman, am văzutintrând, în Marea Moscheie, oameni din toate colţurilelumii, de toate credinţele (cu singura condiţie a spălăriipicioarelor şi a capului acoperit la femei).Cu doi ani în urmă, am citit, într-o publicaţiestrăină, o mărturisire a unui ziarist american,care, cerând audienţă la AyatollahulIranului, a fost însoţit de un reprezentantal guvernului respectiv. La un moment dat,americanul a întrebat: „Cine este Dumnezeulcel adevărat: Alah sau Dumnezeu?” (În acelmoment, însoţitorul americanului a crezut căamândurora li se va tăia capul pentru o aşaimpertinenţă!). Ayatollahul a răspuns, calm,însă că: există un singur Dumnezeu şi maimulţi profeţi”.Iată de ce consider că recentacarte tradusă de prof. dr. Dan BRUDAŞCUumple un gol uriaş în domeniul informăriidin acest domeniu, oferind publicului român,precum şi oricui este interesat, posibilitateadocumetării, oneste şi nepartizane, înopinia mea şi, de ce nu?, a unei maicorecte şi adecvate înţelegeri a acesteiprobleme complexe, puţin cunoscute, dar de interesplanetar: raporturile dintre două din religiile majoreale contemporaneităţii. Un asemenea demers culturalmerită, aşadar, recunoştinţa noastră, a cititorilor români,cărora, cu argumente pertinente, ni se prezintă uncapitol însemnat din istoria umanităţii, atât de plină,din păcate, de fapte de cruzime, sânge şi de incredibiledistrugeri materiale, inclusiv de vieţi omeneşti, de cătreunii dintre reprezentanţii - fanatici, în opinia noastră, aicelor două religii. Din păcate, avem mult prea frecventparte de noi şi noi informaţii de presă, aproape zilnic,chiar, care aduc în atenţia lumii mereu şi mereu noifapte înspăimântătoare, de cruzime şi intoleranţă, deură şi crimă în acest domeniu, contribuind şi mai multla starea tensionată, a suspiciunii şi neîncrederii pe planmondial. În opinia noastră, o astfel de atitudine aberantăşi nesănătoasă - care constituie o permanntă ameninţareşi un veritabil atentat la pacea lumii - se datorează, înfoarte mare măsură, şi necunoaşterii, dar şi neglijării,cu rea credinţă, a adevărurilor promovate de cele douăreligii care au în prezent adepţi răspândiţi în lumeaîntreagă.Gheorghe A.Stroia: Petale din cuvinte, ed. Docucenter, Bacău, 2011Victor Sterom„Petale din cuvinte – esteprima mea lucrare de note delectură. Vor urma, cu siguranţăşi alte volume. Voi scrie,exprimând puncte de vederedespre autori şi lucrări caremerită să fie amintite, ce m-aumarcat cel puţin din punct devedere afectiv”.Astfel se confeseazăautorul pornind să extragădin opera unui creator, atât –certitudini subiective – cât şi –iluminări intrinseci – esenţiale.Inteligenţă modernă,analist-reflexiv, Gheorghe A. Stroia consemnează în – notele salede lectură – cu sentimentul moderat în volumele de poezie ori încele de proză, fenomenul literar dintr-o perspectivă diferenţiată,delimitând modurile speciale, în vederea deconspirării unor –tipuri – de sensibilitate.Printre acestea, amintesc: pasiunea, simţul compoziţiei,intuiţia şi viziunea fiecărui creator.Un lucru este de – acum verificat, cum că: în tot ceea cea consemnat aici Gheorghe A. Stroia, n-a pierdut din vedere –întregul – şi n-a căzut în absolutizări metafizice.Aşadar, în concepţia criticului literar Stroia, critica în sinesau în subsidiar devine o problemă de conştiinţă şi nu în ultimulrând, meditaţie pe marginea operei literare ca efect al sondăriiinteriorului ei, dar şi o continuă confruntare, revelare şi evaluarea dimensiunilor şi a semnificaţiilor.8618 www.oglindaliterara.ro

DESCOPERIREFABULOASĂ, la Hundeoara!Ce s-a găsit sub pământ teva pune pe gânduri!Petrea Pietreanu, Ramona ŞtefanArheologii români au făcut o descoperire de senzaţieîn judeţul Hunedoara! Aici a fost descoperit un oraşimens, cel mai vechi din Transilvania, şi chiar mai vechidecât piramidele egiptene!De cele mai multe ori, arheologii români au ocaziade a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi depământ, doar când autorităţile vor să mai construiascăuna-alta. E şi cazul celui mai vechi oraş din Transilvania,ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele dinEgipt (2.630 - 2.611 î.Hr.). Aşezarea a fost descoperită întimp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăziiSibiu- Nădlac.Se întinde pe 100 de hectareSitul aflat în Turdaş, Hunedoara, se întinde pe 100de hectare, are fortificaţii, cartiere, iar printre ruine aufost găsite multe vase şi statuete valoroase. „Un sistemde apărare din acea vreme, pe o aşa mare suprafaţă, nus-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi amavut această şansă datorită autostrăzii”, a declarat SabinAdrian Luca, coordonatorul cercetărilor.EXPLOZIVDescoperirea din Româniacare arată ce se petreceape vremea lui Iisus la noi înţară. „Istoria ţării noastre seva îmbogăţi”Petrea Pietreanu, Ramona ŞtefanArheologii au făcut o importantă descoperireromană în albia râului Mureş, în apropierea localităţiihunedorene Mintia. Pe vremea stăpânirii romane în zonăera o localitate importantă la acea vreme, care avea şi port.Apele retrase au scos la iveală numeroase piese antice.Ruinele au fost descoperite din întîmplare, de unpescar care a dat peste o piatră funerară. În timp cecăutau monumentul ca să îl recupereze, arheologiide la muzeul din Deva au găsit şi alte piese.„În albia Mureşului am descoperit mai multe fragmenteromane, câteva monumente, un picior de vas dinandezit, datate cam la 1800-1900 de ani în urmă,sec 2-3 după Hristos”, spune Marius Barbu - arheologCa să scoată pietrele romane în greutate de peste otonă, conducerea muzeului a fost nevoită să urmezeScrieri de 7.000 de ani în aceeaşi zonăCivilizaţiei Turdaş îi aparţine şi cea mai veche scrieredin lume (aproximativ 7.000 de ani). Este vorba desprecelebrele tăbliţe de lut (foto) descoperite, în anul 1961,la Tărtăria, localitate situată între Alba Iulia şi Orăştie.Acestea sunt inscripţionate cu semne asemănătoare cucele ale scrierii sumeriene, dar cu cel puţin o mie deani mai vechi decât orice alfabet. Scrierea a rămas,deocamdată, nedescifrată.tot felul de proceduri şi, mai mult, să caute o firmăcu utilaje care să poată ridica asemenea greutăţi.„A identificat de asemenea o piesă foarte valoroasă,suntem aici cu oameni de specialitate care ne ajutăsă o extragem din Mureş, o vom duce la muzeu astăzişi va intra într-o primă etapă de restaurare şi curăţireprimară şi va fi expusă în colecţia lapidarmului caresperăm la 1 noiembrie să fie vizitabilă”, a declarat LilianaŢoloş - manager Muzeul Civilizatiei Daco-RomaneArheologii spun că în această zonă era o localitateromană însemnată, numită MICIA, apărată deun castru. De-a lungul timpului, Mureşul şi-aschimbat cursul, a acoperit o bucată din aşezare şiacum seceta a făcut ca ruinele să fie descoperite.După ce specialiştii vor curăţa şi restaura piesele,acestea vor fi expuse la muzeul de istorie din Deva.www.oglindaliterara.roSursa: Antena 3.Sursa foto: Antena 38619

EmilyWillsEmily Wills a scrisdouă colecţii depoezii, „Abatereamării” (2000)şi „Developândnegativul” (2008),ambele cărţipublicate de cătreRialto. A câştigatpremiul pentrupoezie Frogmore 2012, iar operelesale sunt publicate extensiv înreviste. Emily Wills trăieşte înGloucestershire unde lucrează camedic generalist.Tânăr dormind în trenLumina aruncată asupra somnuluitău odihnitoreste ameţitoare şi plină de reflexii,faţa ta adăpostită de vântfolosind drept pernă caracteru-idiafan pe geamuri murdareaşa că dormi pe acoperişuri albe defabrică, inspiri înrafinării, turnuri de răcire – expiriîn canale maro mănoase. Trepidezişi-ţi apleci capulprintre clădiri înalte şi beton,unde pereţi acoperiţi de grafitti cumesaje furioaseîţi pătează pentru un momentobrazul moaleşi sârma ghimpată înfloreşte caarborele fluturilor în părul tău.Visându-ţi propriile poveşti rămase–cum au ajuns să fie făcute terci subpista de aterizare –dormi între bagajele stocate şifragila imprejmuirea gratiilor: dormi în timp în ce vinecontrolorulcare acum ar trebui să te trezească,dar se opreşte,şi te lasă în continuare să dormi,în timp ce scanează cu ochiul minţiicopilul ghemuit pe care şi ea l-alăsat în urmă.EroziuneCând ajung în dreptul ultimei cotituridin drumceea ce văd este această casă,poteca şerpuitoarece se târăşte dinspre plajă, cemprejmuieşteun loc potrivitTRADUCERIîntre sforile noastre pentru rufe,recolta de napi suedezi a lui Jim,şi câmpul lui Curnow, plin cu violete,anemone, sol infertil.Ce văd acum este această potecă depe stâncă, marginile salecare-ţi spun „nu te uita în jos”,drumurile de ocolire abrupte,incercările de a crea garduri din fire,şi, între cătinele înclinate,privelişti de alunecări de nămol.Ce aud este consimţământul lent alcastelului de nisip,al zidurilor cu pietricele şi stâncă,năpădirea cerului asupra câmpului,şi plaja, cu pietre ca petalelece se dezrădăcinează la fiecare flux,în timp ce o cădere în golse apropie încet de uşa mea de laintrare înţepenită.Gaură în inimăEste felul în care rujul ei este oculoare puternică, rozaliu sau rozaprinscând afară este noiembrie. Estemarginea dreaptă şi neagrăa hainei sale, felul în care păşeşte.Este felul în care şi-a învăţat gura,dar nu şi ochii,să zâmbească, în timp ce este înaltă parte. Este acel poem pe carel-a scrisdespre foamete şi sărutări, cu doaro mică aluzie laSpecial Care. De aceea are serilelibere, acum,şi nu se uită niciodată în cărucioarelede copii. Este felul în care, dacălimbile ar putea să dea o formă,ea ar răspunde „zile bune şi rele”.De aceea lăsămverbele conjunctive folositeîmpăturite cu grijă afară,ocolind nerăsuflarea gri-albăstruiepe care ea nu o poartă în braţe.Te-ntreb cum este posibil să fiiartist dacă nici măcar nu-ţi placculorileaşa că îmi arăţi bucla râuluimişcarea pe care pensula ar face-onituită-n mână, pironită deîncheieturăprinsă-n balamale de compasulumăruluiiar centrul acestor curbe desenate-naerstrăpung undeva între coasteîn pragul inimiiaproape de os.PaulineKirkPauline Kirklocuieşte în York,şi este autoareaa trei romane:Waters of Time(Apele timpului),The Keepers(Gardienii) şi FoulPlay (Joc murdar),ultimul dintre elefiind scris subpseudonimul PJQuinn. Zece dintre colecţiile salede poezii au fost publicate, inclusivWalking to Snailbeach: Selected andNew Poems (Mergând spre plajamelcilor: Poezii noi şi alese) (edituraRedbeck). Poeziile, poveştile şiarticolele sale au fost publicate înmulte antologii. Este editoarea aFighting Cock Press.Dimineaţă de noiembriePe când roţile trenului nostru alunecăşi scărţaie,privim la copaci sculptaţi în gheaţă,şi la trestii ca pene îngheţate.Dincolo de căldura maşinilor şi acaselor,orizontul şi valea râului se contopescîntr-un tablou chinezesc de ceaţă şichiciură.Ceva devine altceva:acel mesteacăn o lumânare aprinsă,acest iaz un geam spart. Încetinim,şi lângă şină băltoacele secristalizeazăîn crăpături ca o pânză de păianjen.Cerul este ca o bunătate cu frişcă,pământul, un şerbet pal de limetă,iar eu – în drum spre înmormântareata –sunt la fel de lacomă ca un copil săsavurezdeliciile unei noi zile pe care tu le veipierde.Hrana de la patru dimineaţa(Waka – poem japonez)Dincolo de fereastrăCrengile de măr oftează, încadrândo lunăÎncercuită în gheaţă. ChiciuraAlbeşte un iaz, dar aici totulEste căldură, un cocon de pace.Aceste poeme sunt traduseîn cadrul ProiectuluiInternaţional Poetry PRO,coordonat de Lidia Vianu,Director al Masteratului pentruTraducerea Textului LiterarContemporan - UniversitateaBucureşti, http://mttlc.roTraduceri de FlorinaSămulescu8620 www.oglindaliterara.ro

Gheorghe Neagu – ARŞIŢA DIN PLOICRITICEConstantinGherghinoiuApărută la eduturaTipoMoldova, în condiţii graficede excepţie, în colecţia de bunăcalitate, Opera Omnia, iniţiată depoetul de idei generoase AurelŞtefanachi, antologia Arşiţa dinploi vine să ne dea o imagineaproape exactă a ceea ce esteGheorghe Andrei Neagu în poeziaromânească actuală.În primul rând două vorbedespre proiectul lui AurelŞtefanachi. Cred că poetul de laIaşi a avut în vedere, în momentulîn care a pornit proiectul respectivo strângere laolaltă a unor scriitoripoeţi dintr-o anumită zonă a ţării, cu scopul de a vorbiliteraturii române despre valori scriitoriceşti uitate şiabandonate într-o provincie care nu mai este demultlocul unde nu se întâmplă nimic.Cred, de asemenea, că ilustrarea activităţii literarea unei provincii de multe ori mai productive şi maisemnificative decât centrul literar, a statprintre obiectivele proiectului.Idei generoase, idei care vorbescdespre un alt mod de a privi raportul dintrecentru şi margine în ceea ce priveşteliteratura română actuală.Cartea lui Gheorghe Neagu începedeosebit de spectaculos: cu o formulă detitlu de tip oximoronic, menit să surprindă,dar şi să semnifice lucruri mai de adâncimedecât am fi dispuşi să acceptăm. Primultermen al oximoronului vorbeşte despre otemperatură înaltă, o vârstă a pârjolirii, aarderii interioare până la desfiinţarea euluipoetic.Celălat termen al relaţiei vorbeştedespre fertilitatea apei, despre posibilitateade a stinge setea şi pârjolul interior al poetului şi intituireaunei stări propice rodului bun.În ce priveşte conţinutul antologiei, pentru căbănuiesc, este vorba despre o antologie de autor,surprinde prezentarea poeziilor una după alta, fără aconsemna din ce volum sunt ele selectate. Dacă ar fiun volum conceput strict pentru a onora colecţia, amdescoperi mai multă omogenitate a conţinutului. Darîn cuprinsul cărţii găsim poezii de dragoste, meditaţiidespre unul sau altul dintre aspectele eului poetic,catrene inspirate de un eveniment sau poate numai deo trăire de moment a autorului, satire, visuri, închipuiripoetice. Toate aşezate în pagină pentru a contribui lascrierea unei autobiografii lirice de calitate.Grija poetului nostru pentru simboluri esteevidentă. Pornind de la titlul antologiei, Gheorghe Neagune prezintă poeme depre coacere, despre ploia văzutăca o hienă lichidă care să curăţe gunoaiele zilei şi alesufletului însetat de absolute (pagina 111): Apa a căzutînvinsă din zborul/ Către înalt. Plouă…/ Nicio secundănu mai poate/ Zbura către înălţimile cerului tău./ Iarploaia, ca o hienă lichidă/ Strânge sub mantia ei toate/Gunoaiele străzilor noastre obscure./ În pragul sufletelorlor, oamenii/ Îşi lasă porţile, uşile deschise,/ ca o invitaţiepentru măturătorul lichid/ Să le cureţe sudorile/ Cândtrudesc să nu facă păcate./ Şi atunci mă întreb:/ -De cenu laşi hiena lichidă/ Şi-n sufletul tău?Într-o asemenea poezie care se doreşte o explicaţiea rosturilor poetului şi a relaţiei lui cu ploaia şi cuarderea/ arşiţa, surprinde nu doar reprezentarea ploii cawww.oglindaliterara.roo hienă care înghite pe nemestecate lumea şi păcateleei, ci, mai ales, idea că ploaia are menirea de a spălaşi sudoare bietului om care trudeşte să nu facă păcate.Iar întrebarea adresată divinităţii în final schimbă radicalperspective poetică asupra ploii.În altă poezie care are acest titlu aflăm că ploaiaeste echivalentă cu înfiinţarea lumii, cu logosul originar(pagina 68): Ploaia-mi vopsise privirea/ Alşergîng cugleznele subţiri/ Pe trupul somnolent:/ Iar vântul violent/ O răsucea ca un nebun de toartă/ Şi-o împingea pepoartă…/ Din vise/ Plete-mi despleteam/ Şi bucurii dinape,/ Din zboruri ude,/ La geamul tău strângeam./Din câte păsări e făcută să zboare/ O ploaie de cuvintelucitoare?În acest moment ştim exact cum stăm. Ploaiade cuvinte lucitoare este zburătoarea de la streaşinasufletului nostru. Şi tot acolo îşi face ea cuib. Un cuib cao Ardere (pagina 171): M-am spovedit/ Te-ai spovedit/Ce aventură/ Şi cât de multe am aflat/ Înainte de a neiubi/ Ţi-am dăruit/ Aşteptându-ţi dorul/ Şi ne-am trezit/Cuprinşi de dorul/ Unui alt început/ Oare ce mai rămâne/După atâta ardere de tot?Găsim în cartea lui Gheorghe Neagudestule texte care îşi află cauza într-oîntâmplare sau într-un fapt de viaţă aparentbanal. Faptul de a face din asemenea faptepunct de plecare în poem constituie untalent major, prea puţin prezent în liricaromânească actuală.Gheorghe Neagu vede în Camera degardă (pagina 163) o Românie posibilă încare medicii sunt şi ei nişte bieţi oamenisupuşi aceloraşi legi ca şi pacienţii lor,aripa unei păsări este prevestirea unui altînceput (pag. 109), oul (104) este doarpromisiunea unui poem epocal pe cale dea deveni eu, şi tot aşa până când paginaeste invadată de două imagini plecatedincolo.Mama şi tata sunt pentru Gheorghe Neagu zeiitutelari ai spaţiului liric. Mama apare în poezia Scrisoarede dincolo (pag. 141): Mamă, dincolo de mormântul tău/Se ceartă două vrăbii.../ Mamă, dincoace de mormântultău/ Peste gardul ţintirimului/Şi-au atârnat femeile dinsat/ Nădragii bărbaţilor/ Să se usuce la soare./ Şi undemieste oare, mamă, soarele?, pentru ca peste câtevapagini lamentoul să capete un sunet mai pur, mai dedincolo, ca la pagina 209.În poezia Crucea ( pagina165) găsim aceste gânduriîn formă lirică pură: Dragă tată/ Nu mă mai aştepta laPorţile Raiului/ N-am ce să caut acolo/ Pentru că o bunăparte din mine/ n-am putut-o căra/ pentru că n-amavut bani pentru luntraşul/ care-şi mărise tariful/ dragătată/ niciodată nu ai crezut/ că pot avea toate ale mele/când voi ajunge lângă tine/ mai gol ca un prunc/ şi maisărac decât Iov/ dragă tată/ nu mă mai aştepta la PoartaIadului/ fie şi numai pentru că diavolii/ nu mai sunt nişteîngeri pierduţi/ şi nici pentru că între tine şi mine/ stămărturie doar o cruce/ şi aceea de lemn.Dincolo de simbolistica mărturisitoare a crucii seaflă realitatea care îl trage continuu de mînecă pe poetulnostru. Şi dacă singur ar spune că nu are legături cucatrenul de sorginte epigramistică sau mai adânc, veninddirect de la Omar Khayam, Gheorghe Neagu se ilustreazăfrumos în acest gen. Sigur, nu voi spune aici nimic desprecatrenele în care Nicky Apolzan este trimis la reciclare,totuşi nu mă pot împiedica să nu remarc sfichiul greu alunor versuri precum acestea: De când a lăsat paharul/Îi cam sare des muştarul/ Ce-i Virgil, Virgil răsare/ Laî8621

NOTESAPROAPE UNDERGROUNDMariana Vicky VârtosuVoi începe cu finalul lunii septembrie care,a fostde-a dreptul fabulos.Seară a poeziei, prin cei doilectori, Gheorghe Andrei Neagu şi Constanţa Cornilă, ambii poeţi au stârnit, prin textele lor, stări atâtde diverse.Dacă Gheorghe Andrei Neagu ne-a uimitprin tonalităţi şi temele alese, Constanţa Cornilă ne-asmuls din euforie şi, ne-a readus la starea meditativăpe care o topiseră versurile ascultate în prima partea serii. Cele nouăsprezece ,,poezele,,(aşa le-a numitautorul lor) au reuşit să smulgă exclamaţii amuzante.Aşadar, Beţie I şi Beţie II;Sloi, Salcie,Rugăciune,Întrebări, Vorbe, Îndoială, Răstignirea geniuluipustiu,Străinul, Noapte de miere, Strigoiul,Bulb,Explozii, Trenul, Neputinţă, Cămara, Altul,Lumea de dincolo au fost semnate de Gheorghe AndreiNeagu. Trecut bine de vârsta primei iubiri, GheorgheAndrei Neagu a citit poezii de mare sensibilitate.Dacăunora le-a scăpat un oftat nostalgic după vreo iubireneîmpărtăşită, altora le-au scăpat frânturi de cuvinte,mai mult sau mai puţin discrete, decente, ironice? Într-opauză de respiro, Elena Stroe-Otavă a ,,ştampilat,,genul poetic prin(cu) aceste cuvinte:,,poezia creeazăimagini în carusel.Unii au oftat la scena sărutului(chiars-a auzit oftatul),,;Ştefania Oproescu l-a asiguratpe autor că sânt poezii la acelaşi nivel cu acelea dinvolumul apărut…La auzul unor titluri, iată ce amreuşit să desluşes printre şuşoteli:Strigoi…(Doamne,ce sinistru!);Bulb…(sau ceapă de gladiolă?);Explozii…(nu-i de glumit cu dragostea-asta!);Cămara…(punemiubirea mai întâi la bay-marine şi-apoi în cămară?);înfine, poezia scriitorului Gheorghe Andrei Neagu afost aplaudată sincer pentru starea de bine generalăcreată. Constanţa Cornilă,următoarea înscrisă lalectură a citit următoarele poezii: Invers, În trupuride amurg,De iubire, Câte o cheie,Rugă.De notatpărerile Ştefaniei Oproescu şi cele ale Elenei Stroe-Otavă:Ştefania crede că poezia Constanţei Cornilă esteaproape fără cusur.Dacă vor fi eliminate câteva cuvintecare nu au încărcătură poetică(recomandă două scurtăride versuri) aceste poezii sânt fără cusur.Elena Otavă ede părere că poezia modernă practicată de ConstanţaCornilă permite şi acest lucru.Poezia mergând dupăgând.Poezia modernă nu trebuie să respecte ,,Patul luiProcust,,- a precizat Elena Stroe-Otavă.Proza lui Petrache Plopeanu cu un titlu ầ lamaniere...,,Cârciuma filosofică la Uţă - aşa cumne-a obişnuit, poetul ne-a captat întreaga atenţie, prindensitatea, profunzimea şi starea meditativă transimsede text.Ionel Mony Constantin a avut câteva obiecţii ceau ţinut de stilistică.În rest...Ştefania crede textul citibil,plăcut, amuzant.,,Să nu se bată moneda pe dialogulfilosofic ar putea deveni plictisitor,, - avertizeazăŞtefania Oproescu. Profesoara Virginia Bogdanatenţionează autorul asupra exprimării, iar GheorgheAndrei Neagu, tot ca de obicei, exigenţa neîngăduindu-isă fie blând or iertător.Necruţător,dur,Gheorghe Neagucere, Impune autorului perfecţiunea! (fie vorba întrenoi, are şi cui cere.Să dea, are de unde!!!).,,Eşti scriitoral mileniului III, tu construieşti ầ la Balzac,pe cine crezică mai interesează ?,,.Intenţionat am lăsat la finaltextul citit de Ionel Mony Constantin (textul mi-asugerat titlul comentariului.De ce?...hmmm!). Aproapeunderground. Textul (re)scris acum ceva vreme înurmă a surprins plăcut.Excluzând confuzia creată denenumirea personajelor principale(Petrache Plopeanuîl îndeamnă să-şi boteze personajele, e în beneficiulprozei), povestea prezentată de Mony Constantin a fostascultată cu mare atenţie.Bine scrisă, cursivă, cu temă,şi mai ales cu un dialog antrenant, povestea poateface parte din volumul promis, acela despre vremurilerevoluţionare!Titlul încadrează textul într-o ironie fărălogică, a precizat Ştefania Oproescu.Aşa o fi, dar, unde-Iprea multă logică, nu e cumva şi multă plictiseală? Unapeste alta, septembrie şi-a avut sărbătoriţii ei, pe care,Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu i-a cinstit încadru festiv:27 septembrie, dimineaţa devreme.BibliotecaJudeţeană Duiliu ZamfirescuOra zece. Deşi toamnă, dimineaţa e una de varăautentică.În holul Bibliotecii judeţene, forfotă.Scriitori,elevi, cititori.Managerul Bibliotecii, dra director TeodoraFântânaru împreună cu purtătorul de cuvânt, CristinaOlaru pregătesc mapele, pregătesc filmuleţul deprezentare.În acordurile Boleroului lui Ravel, TeodoraFântânaru deschide evenimentul.Sărbătoriţii, scriitoriiGheorghe Andrei Neagu, George Costin, graficianul şiromancierul Alexandru Cucereanu, criticul Mircea Dinutz,romancierul Virgil Lovin,memorialistul Vasile Buruiană.Pe rând sânt prezentaţi, omagiaţi prin reproducereaunor fragmente din cărţile lor.De momentul recitărilor,al reproducerii unor fragmente din cărţile autoriloraniversaţi s-au preocupat elevi ai Colegiului SpiruHaret, graţie inimoasei profesoare Livia Silvia Marcu.Tuturor sărbătoriţilor să le spunem un sincer LAMULŢI ANI ! cu promisiunea dăruirii unor momente maispeciale, cu alte prilejuri.Să mulţumim gazdelor noastre,exemplari organizatori, să mulţumim colegilor scriitoriprezenţi care şi-au exprimat gândurile şi sentimentelefaţă de cei aniversaţi....dar,27 septembrie se va încheia printr-un recitalpoetic, la Promenada Carrefour, graţie invitaţieilansată de dra Doris Iancu.Acolo, în figura uimită atrecătorilor-cumpărătări de bunuri materiale, cei câţivapoeţi invitaţi (Ştefania Oproescu, Gheorghe AndreiNeagu, Constanţa Cornilă, Petrache Plopeanu, MarinaRaluca Baciu, Gheorghe Sucoverschi) s-au străduitsă-şi facă auzită vocea, recitând din creaţiile proprii,chiar dacă darul lor spiritual s-a dizolvat în eter...Cele patruzeci de minute, timp în care microfonul afăcut ocolul mesei de la un recitator la altul am avutiluzia unei alte lumi : standul de carte expusă, unextraterestru supradimensionat părea ocrotit (parcă)de vocile poeţilor prin mesajul lor protector faţă de...Nepăsare. Trecătorii ?...parcă nici nu ne vedeau ! Ne-aauzit cineva ? Ne-a auzit...Vorbele divine s-au întorsde unde au venit... Poezia s-a întors la Tatăl ei... ,,O,oameni !/ Simt că-n voi/ Se va stârni un uragan străin./Va transforma şi ploaia în noroi./Şi va supune îngerii lachin/....,,- aceste versuri ale Constanţei Cornilă mi-auvenit în minte, încercând să nu văd, să n-aud Nepăsareadin jur.unul proza-i prea scurtă/ Iar la altu-ntre picioare/ Stă opoezie mută.Sunt versuri bune, coborând parcă direct din altmoldovean, mai de sus, Păstorel Teodoreanu. Personalcred că Gheorghe Neagu are o bună înzestrare pentrugen. Atât de bună, încât ar trebui să stăruie. Verva, ironia,vorba în doi peri, spiritul de observaţie îi dau dreptul laun loc mai bun între scriitorii de acaestă sorginte.Gheorghe Neagu dovedeşte în cartea sa – Arşiţa dinploi, o înzestrare lirică certă, o sensibilitate pe măsură,o cultură solidă care îi conferă un loc în poezia spaţiului.Sigur, ar fi nedrept să expediem cartea fără a scriecîteva cuvinte despre vocaţie profundă aa cestui autor:vocaţia culturală. Gheorghe Neagu este fondatorul unorpublicaţii de prestigiu: Jurnalul de Vrancea, Gazetavrânceană, Oglinda vrânceană, Oglinda Moldovei şifondatorul unei reviste literare căutate în ţară – Oglindaliterară, unde au publicat nume de referinţă ale literaturiidin spaţiul nostru şi din întreg spaţiul românesc. Dar nunumai.Vocaţia culturală a poetului Gheorghe Neagu oregăsim şi în alte instituţii fondate de acesta, din carevoi aminti doar Asociaţia Culturală Duiliu Zamfirescu.Fie şi numai pentru aceste merite, cititorul ar trebuisă se aplece cu atenţie asupra versurilor selectate deautor şi puse sub acest frumos titlu. Arşiţa din ploi.8622 www.oglindaliterara.ro

ESEUDEZVOLTAREA ARHITECTURIIÎN PERIOADA DE DOMNIE ABINECREDINCIOSULUI VOIEVODŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNTAbstract:Octavian CurpaşDupă o domnie de 47 de ani, 2 luni şi trei săptămâni,Ştefan cel Mare, cel mai eminent conducător al Moldoveise stinge din viaţă la data de 2 iulie 1504. Acesta, pelângă măreţele sale fapte războinice care au dus laconsolidarea statului pe care îl conducea, a încurajatdezvoltarea culturii, a artelor, a arhitecturii, devenindctitor a peste 44 de lăcaşuri de cult, fiind întrecut doar deNeagoe Basarab (46), după cum ne informează cronicarulGrigore Ureche. A mai construit cetăţi, fortificaţii deapărare, case domneşti şi a făcut importante donaţiiunor lăcaşe de cult din afara perimetrului naţional. Acontribuit la emanciparea condiţiilor de trai a supuşilorsăi, câştigând respectul şi iubirea acestora.PREFAŢĂProf. Dr. Artur SILVESTRI: „VIZIUNEA RĂZEŞEASCĂ”Întocmit în urmă cu câţiva ani, darsolid şi documentat, cu o staruinţă ce nuse mai practică decat rar astăzi la noi,unde „neştiinţa petulantă” de carte s-aimpus într-un chip absolut dezagreabil,studiul lui George Roca despre „arhitecturaştefaniană” izbeşte şi prin alte câtevaelemente ce trebuie evidenţiate ca să seînţeleagă mai bine deopotrivă sensul dar şiînsemnătatea lui ieşită din comun.Întâi de toate, acesta nu-i, paradoxal,opera unui „istoric” adică a unui „specialist”deşi atât Înfăţişarea, riguroasă, şiconcepţia inteligentă nu îl arată pe„amator” ci pe cărturar. Totuşi, atitudineasurprinde, căci autorul fiind poet, scriitor şijurnalist, părea a se fi dedicat acestui gende cercetare dintr-o obligaţie de moment şinu din năziunţa de a clarifica o temă destulde puţin frecventată în planul sintetic şiprin „vizionare de sus”, ceea ce însă se observă şi trebuiesalutat. Rezultă, deci, că oricine este iniţiat în materie şiexaminează totul cu înţelegere, renunţând la prejudecataminimalizatoare, constată adaosul de perspectivă şi,poate chiar, şi încheieri ce merită reţinute. Aceasta este,însă, prin sugestie indirecta, „imaginea ştiinţei oficiale”de astăzi, de la noi.Astăzi aşezată ca o dogmă ce nu se contestăeste „ideologia disuasiunii” şi „proiectul descurajării” şicei ce ocupă scena vieţii publice şi impun perspectiveobligatorii pentru uz didactic şi public sunt cei ce susţinîncheieri diametral opuse celor ce se întâlnesc aici.Pentru această „sectă revizionista”, Ştefan cel Mare arfi nu exponentul voievodului şi ilustrarea „împăratuluiocult” al Bizanţului perpetuu ci un personagiu de teatruistoric capricios în conduită, amoral şi afemeiat si, defapt, o legendă inventată de „românismul patologic”, cetrebuie combatută şi, până la urmă, eliminată.Tot ceea ce s-a adunat, în mai bine de un secol destudiu stăruitor şi de efort de a ne recupera memoriaşi documentele de identitate ce stateau ascunse orierau gata a se irosi, se împrăştie sub asediul „noii şcoli”organizate de câte un „savant” ce şi-a făcut studiile lacurtea unui rege african şi de un mic „papa ridicul” al antimiturilornaţionale despre care nu se poate discuta decâtatunci când va putea dovedi că „ştie carte”. Vremurilece par a repeta persecuţiile din vremea ImperiuluiRoman decadent reclamă „răspunsul eroic” şi un anumittip de „enciclopedism necesar” care împinge până şipe cel dedicat literaturii şi plăcerii „verbului visator” săînlocuiască, prin strădanie şi trudă dedicată, stricăciuneaşi confuzia.Acest studiu, ca şi altele, ce se sustrag „culturii deporunceală” de la noi, ilustrează în chip strălucit acest„răspuns de răzeş”. Însă de aici rezultă, deopotrivă, şi oaltă încheiere ce uimeşte încă şi mai mult şi chiar în gradînalt. Căci atitudinea aceasta răzeşească nu se întâlneştedecât rareori între aşa-zişii „intelectuali” din România şicând se întâlneşte nu aparţine intelectualului de vitrinăci cărturarului expus la „marginalizare”, excludere şidispreţ, în chip de „popă de ţară”, „profesoraş prăfuit”ori „personaj caduc”. Ea se află, însă, impunător deconstituită şi se răspândeşte între românii risipiti peaiurea, unde „identitatea”, „rădăcinile” şi „stramoşii”sunt însăşi substanţa vitală iar nu motiv de eseistică„subţire” şi defăimătoare cum practică vreun oarecarepost-păltinişan de la Bucureşti. Astfel încât dacă ne vomgândi că ne este de trebuinţă o „recucerire a adevăruluidespre noi”, pe aceasta o vom afla în cultura de marginide Românie şi în reminiscenţe de „Românie de odinioară”,astăzi dezlegate de statalitate, şi, întâi şi-ntâi, la „româniirisipiţi”. Acolo doar, sub apăsările de mediu ostil, apareideea că a pierde identitatea este totuna cu a se pierdetot ce este mai de preţ pe Pământ.Începe, deci, a se vedea că noi vom ajunge acolounde ar fi trebuit să fim demult prin sforţare colectivăde mulţimi împrăştiate, unde se vor putea găsi, prinîmpărtăşire de obiective, români de pretutindeni şideopotrivă din satul pierdut în munţi şi din oraşelegigantice de pe meridiane streine. Aceştia încep astăzia-şi aduce aminte că, spre a ne recâştiga dreptul la„diferenţă”, modelul şi totemul sunt cele mai importanteşi că, avându-le şi amintindu-le, vom ştide unde venim şi încotro ne ducem. Întreacestea, Ştefan cel Mare se întrevede a fichipul tutelar, Prinţul dimensiunii noastreenigmatice, Stăpânul statului vegetal. Urmalui este adâncită ca un tipar cu neputinţade a se şterge, umbra lui stăpâneşte, întulburatoare prezenţă tăcută, geografie şitimp. O poveste - care, poate, că nici nueste poveste, ci un miracol ce se rosteşteşoptit, că şi cum atunci s-ar fi arătatsemnul României ideale ce trăieşte în altădimensiune - ne spune că, acum o sutăşi mai bine de ani, la Griviţa şi la Rahova,în Războiul pentru independenţă, chipullui Ştefan cel Sfânt se profilase pe cer,ore în şir, arătând dorobanţilor „calea” şi„adevărul” ce renăştea. Aceasta ne rămâneşi nouă, astăzi, tulburătoarea „apariţie dinneguri”.ARGUMENTProf. Dr. Artur SILVESTRIBucureşti, martie 2006De când mă ştiu am fost interesat de domnitoriiromâni. De la Decebal la Mihai Întâiul! Aceştia reprezintăesenţa supuşilor lor, sunt cei care prin faptele de arme,de vitejie, intelect, diplomaţie, cultură, viziune artistică,au promovat ţara şi au aliniat-o altor naţii cu tradiţieistorică. Unul dintre cei mai de seamă, a fost Ştefan celMare, domn al românilor din Ţara Moldovenească întreanii 1457-1504. Acesta, pe lângă măreţele sale fapterăzboinice care au dus la consolidarea statului pe careîl conducea, a încurajat dezvoltarea culturii, a artelor, aarhitecturii, imbunătăţind condiţiile de trai a supuşilorsăi, câştigând respectul întregii lumi civilizate din aceeaepocă.Anul 2004, a fost anul când în România s-asărbătorit aniversarea a 500 de ani de la naştereamarelui domnitor. Departe de ţară, aflat la antipozi, lapeste 20.000 de kilometri de locurile unde se desfăşurauserbările, slujbele şi revocările dedicate marelui Ştefan,am simţit nevoia să fiu alături de cei de-acasă şi sa-miaduc aportul la cinstirea acestui erou naţional.(continuare în nr. viitor)8624 www.oglindaliterara.ro

Omagiu academicProfesorului George PopaTheodor StamateVă mulţumesc pentru invitaţia de a lua cuvântul!...Invitaţia pe care mi-aţi adresat-o mă onorează dar mă şiemoţionează în acelaşi timp… Trebuie să vă mărturisescfaptul că nu m-am pregătit pentru a lua cuvântul laacest eveniment deosebit prilejuit de lansarea cărţiilui Vasile Diacon, George Popa, homo universalis, şi casă fiu sincer trebuie să vă spun că initial, am refuzatchiar şi propunerea de a o face, tocmai pentru că mi separe prea mare pălăria pentru mine să vorbesc alăturide academicieni, de scriitori consacraţi, de oamenide cultură de nivelul celor aflaţi, acum, aici, în jurulprofesorului George Popa. Sigur, îmi asum aceastăintervenţie punând spontaneitatea şi sinceritateacuvintelor vis-á-vis de bucuria pe care o simt – cu toatecelulele mele – la acest festin dedicat maestrului meude la care am învăţat o mulţime de lucruri care mi-aufost de un real folos în devenirea mea profesională şi nunumai!... Ca fost student al Profesorului George Popa, laFacultatea de Medicină din Iasi, vreau să evoc aici cevacu totul special, despre care nici un antevorbitor nu avorbit: faptul că mintea Profesorului George Popa estede o organizare ştiinţifică extraordinară… Vă închipuiţică am audiat cursurile profesorului George Popa în 1978şi vreau să vă spun că şi astazi – graţie manierei saleîn care sublinia succint toate lucrurile importante – îmiamintesc multe dintre exprimările sale axiomatice… Daracest mod de exprimare – clar, scurt, concis şi uşorde memorat – ascundea o analiza profundă a textului,care cerea nu numai o organizare a minţii speiaficăoamenilor cu inteligenţa sclipitoare dar şi un timp dedicattranscrierii a aceluiaşi mesaj ştiinţific transmis în câtevapagini şi redus cu migală de profesorul George Popa, lacâteva cuvinte, asezate în formule specifice axiomelor…A propos de butada „mă scuzaţi că nu am avut timp săvă scriu mai puţin”!... Evident profesorul George Popagăsea timp pentru a găsi acele exprimări axiomatic fărăa modifica valoarea mesajului ştiinţific. Ele sunau camasa: „În toată patologia medicală, exista doar trei boli încare eozinofilia atinge o valoare de peste 3%: 1, 2, 3”!...dacă doriţi vi le pot spune şi acum…, dar nu vreau să văocup timpul pentru a vă demonstra talentul didactic alprofesorului de medicină internă George Popa !...Am avut bucuria şi revelaţia să citesc traducereadomniei sale a poetului-filosof şi matematician OmarKhayyam… Am fost încântat să aflu că maestrul meuîn ale medicinei, profesorul George Popa, avea harul şisensibilitatea de a fi tradus poemele lui Khayyam !...Apoi aveam să mă bucur de traducerile din RabindranathTagore, cu suavele sale cânturi şi apoi… de delicatelepoeme semnate de poetul George Popa, desfaşurateîntre metafizică, ezoteric şi realitate… Peste ani, într-ozi când mi s-a oferit ocazia să vorbesc despre tendinţadoctorilor de a patrunde tainele frumuseţii, ale artei, îngeneral, mi-am amintit de un catren din Omar Khayyam,pe care i l-am recitat chiar domnului profesor GeorgePopa, ca dovadă că am fost pătruns de frumuseţeatraducerii domniei sale!... Cred că-l mai ştiu şi acum :Să ai puţini prieteni, din tine nu ieşi,Căci prea des falsitatea, credinţa ne-o înfrânge,Când ţi se-întinde o mână, ‘nainte de a o strânge,Gândeşte-te că poate, te va lovi-ntr-o zi.Pentru mine, profesorul George Popa a fost unmodel, un exemplu pentru perioada studenţiei şi ocălăuză spirituală pentru ultimile doua decenii, în carediscuţiile directe au avut efectul încurajării dar şi aliluminării…Mi-am dorit să fac o specialitate cu totul deosebită,şi anume... chirurgie plastică, estetică şi reconstructivă.M-am întrebat cum oare poţi deveni creator de frumos,fără să înţelegi frumosul, fără să te pătrunzi de el?... Cumsă poţi deveni creator de frumos am învăţat de fapt... dela profesorul George Popa!... Am învăţat că trebuie să-www.oglindaliterara.roLAUDATIOţi educi simţurile astfel încât să poţi vedea dincolo derama tabloului... Treptat am început să văd mişcătoareleşolduri ale Giocondei şi am înţeles că dincolo de ramatabloului există restul trupului ascuns de Mona Lisa, pecare nu-l vezi decât dacă ai ochiul acela, al treilea... denisip împrăştiat în toată fiinţa !... şi dacă ajungi să simţicu acele celule receptoare pe care profesorul GeorgePopa le are indubitabil disipate în toată fiinţa... poţi săreverberezi pe aceeaşi lungime de undă şi să percepimesajul transmis prin studiile sale.Ce înseamnă Homo universalis? Înseamnă un omcare excelează în mai multe domenii dar şi în artă!...şi profesorul George Popa a excelat în domeniulmedicinei, dar şi în cel al literaturii şi filozofiei. Pentrumine, profesorul George Popa este de fapt...un mentor,un OM care m-a iniţiat nu doar în domeniul medicinei,dar şi în cel al cunoaşterii în filozofie, poezie şi artă, îngeneral... De aceea, pentru mine, profesorul GeorgePopa a constituit un exemplu privind posibilitatea de adeveni prin auto-educaţie şi relevarea propriilor talenteşi sensibilităţi un Homo universalis...Acum mă duce mintea la Vladimir Kouristyn, unuldintre elevii lui Rodin, care a sculptat o mână desfăcutăîn prehensiunea sferică, pe care o puteţi vedea –sau pe care aţi vazut-o, desigur, majoritatea dintredumneavoastra – la unicul muzeu al mâinii din Europa,care se găseşte la Lausanne, muzeu fondat tot de unmedic, de un chirurg plastician: Profesorul Claude Verdan,cel care a pus premizele unei noi specialitati: chirurgiamâinii! Ei bine, mâna lui Kouristyn m-a făcut să întelegcă există o prehensiune a fizicului percepută de mareamajoritate ... dar puţini văd că printre degetele aceleimâini, spiritul va scapa mereu pentru a intra în vâltoareauniversală..., aceea în care profesorul George Popa neinvită să trăim, în intenţia de a ne face să înţelegemce înseamnă spiritualitatea universală, acea entitate laexistenţa careia, noi inşine participăm cu toţii, conectaţiprin firul nevăzut al spiritului fiecaruia dintre noi... Astaam învăţat eu de la profesorul George Popa!... Şi ammai învăţat că strădania de a pătrunde filosofia politeicăindiană sau budhismul, devine inutilă dacă nu le coreleziîntre ele... Astfel profesorul George Popa, după ce elînsuşi s-a pătruns de tainele acestor filosofii făcându-măapoi, pe mine, cititorul scrierilor sale, să înteleg – cumtrebuie să privesc lucrurile.Mulţi confunda „mâinile în rugaciune”, pictate deAlbrecht Dürer, – ca pe o dovadă perenă a altruismuluietalat de nobleţea fiinţei umane într-o întâmplarepetrecută în Evul Mediu la Nürenberg – cu mâinilesculptate de Rodin!... Daca nu aş fi citit scrierileProfesorului George Popa nu aş fi înţeles că Rodin aimpreunat, într-o atingere echivalentă cu jurământul,mâna unei femei cu mana unui bărbat, pentru a formao bolta unică, aşezată între nadir şi zenit, spre a atingespiritualitatea universală, acolo unde iubirea face sădispară disputele ancestrale dintre sexe... Dar câte alteexemple nu v-aş putea da!...Cum să fi putut deveni eu însumi creator de frumosdacă nu aş fi citit scrierile lui Umberto Eco desprefrumuseţe? Fără profesorul George Popa, mintea mea nus-ar fi modelat după inţelepciunea butadei : „Ca să poţifi creeator de frumos, trebuie să ai ca sistem de referinţă- urâtul !...”.Iată de ce, ca fost student, omagiul pe care eu încercsă-l aduc prin săracele mele cuvinte de astăzi mi se pareprea modest şi neinsemnat vis-á-vis de dimensiunilecosmice a ceea ce a creat pentru mintea mea, pentruspiritul meu profesorul George Popa.Îmi pare rău că nu am pregătit un speech, darprefer să vorbesc liber, din suflet, ceea ce simt faţă deprofesorul George Popa, pentru că mi-a dăruit aceastaprismă prin care mă bucur să privesc astăzi lumea şicred că o mare parte din propriile mele reuşite, cu toatesatisfacţiile adiacente, ca şi majoritatea bucuriilor pecare le-am trăit spiritual în planul percepţiei arteleor caşi în cel al interpretării scrierilor filozofice, i le datorezşi i le închin azi, în semn de nemărginită apreciere şiprofundă onoare.Vă mulţumesc, Domnule Profesor George Popa,pentru tot ce mi-aţi dăruit !...8625

HUMORISTICAPOŞTALIONGheorghe Andrei NeaguAşa cum v-am obişnuit, îmi permit din când în când să vă ocuptimpul şi spaţiul cu răspunsuri ce cred că sunt necesare pentru trezireala realitate a truditorilor de pe ogorul cuvântului.Aşa se face că domnul Răzvan Ducan este în capul listei cu„Imnul foarte naţional al României”. Pentru că încă îl mai stimez peacest domn, îi atrag atenţia că versul de tipul „deşteaptă-te, scufiţă dinpădure/ şi lup, deşteaptă-te şi tu bunică/ în ţara asta vânătorul stă/ cupuşca-n mână, tremurând de frică”. Nu au loc în structura poematicăde calitate. Nu ştiu cât de foarte naţional este imnul României dar atuncicând autorul îşi permite „să glumeze” cu versuri de tipul „deşteaptăte,şi traficant de droguri, / şi de copii români să te deştepţi,” sau„deşteaptă-te organizare teroristă, că de rapoarte nu se ţine cont/…..deşteaptă-te, tu fluture pe lampă,/ şi şobolanule de prin canale,” şimulte alte asemenea enormităţi, încep să mă gândesc dacă nu cumvadomnul Răzvan Ducan a luat-o razna. Cum să spui tu „deşteaptă-te,şi bangladezule, că-i bine”?!!! Este adevărat că în textul dumnealui,românului i se cere „însomnolire” la mişto iar ţiganilor, kurzilor, evreilor,triburilor hutu şi tăietorului de frunze pentru câini li se cere în aceeaşitentă miştocărească să se deştepte în locul românilor. Curat murdarcoane Ducan! Iar atunci când nu ţi cont nici de punctuaţie, mă întrebdacă nu îndemnul „deşteaptă-te şi traficant de droguri”, nu a prinscumva viaţă. De ţi-ai permis să te adresezi cu un asemenea text sprepublicare.Dar să trecem şi la un alt poet îndrăgostit până la cancer în„Metastaza iubirii”, unde zice „ai fireşte ochi albaştri, gura dulce, părulîl ai, / şi un voal croit cu grijă de vreun maestru de strai/”. Don’Ghiţă,chiar ai crezut că aşa se face poezia? De fapt până şi pe dumneata teîncearcă îndoiala „nueşti spin, eşti floarerară, clipa viedintr-o poză/ poeziaşchiopătează şi –uneori se schimbă-nproză”. Domnulepoet nu şchiopăteazănumai poezia ci şiregulile gramaticale!Mai bine „pixul obositîn noadă …” din „Elegie de vară”, ţi l-ai înfige direct în rimă.Dar să trecem şi pe la domnul Ştefănescu Dumitru Cristian, careprin poeziile sale vrea să ne convingă că „frumosul mă mişcă şi sufletulîmi cântă/ dansează şi ritmul e-atât de frumos/ inima îmi bate, dorinţăm-avântă/ mă ridic în picioare, nu mai stau pe jos. M-ai doborât! Îmipermit să stau pe jos fiind de-a dreptul năucit, de ce oare spui şi înpoezia „Renunţare”, „un imortal, chiar astăzi a murit/ de bună voie,el a ales să plece…..” Habar n-am cum îi moare imortalul domnuluiŞtefănescu, dar nu cred că simpla înşiruire de cuvinte înseamnăpoezie.Şi o să închei în repriza aceasta cu doamna Maria Şerban Silivaş,care îl maculează pe Brâncuşi în poezia „Măiastra” aşa cum rar mi-afost dat să întâlnesc. Ia, ascultaţi, acilea: „a poposit în pluţile din vale/s-a pitulat în nucii din Hobiţa,/ l-a întâlnit pe Costăin în cale, / şi au plecatîn lume cu trăistuţa/”. Doamnă Silivaş, aveţi umor! Mi-l şi imaginez peBrâncuşi cu puţa goală în nuci ca să rimeze cu trăistuţa” Dar nu ştiucine-i Costăin! O fi acolo în cimitire cum ziceţi dumneavoastră, sau înfoşnetul din zăvoi? Vorba e că am aflat că pe maestrul îl doare zborul,când suie la ceruri ca să cânte pentru noi. În plus, după ce m-am dumiritcu rima la trăistuţa, nu înţeleg de ce în versul final, maestrul este aici,că mai marii lumii îi aduc cinstire, dar când suie sus la ceruri „ea cântăpentru noi” aduce în prim plan şi o schimbare de sex. Poate nu ştiţidumneavoastră, dar maestrul era tare şi la acest capitol.Mă opresc aici şi promit să revin pentru că asemenea gen depoezie se tot plimbă pe la poarta redacţiei noastre.Scrisoare către…Caragiale. De…Dan MihăescuDan MihăescuDan Mihăescu este un prieten de peste patru decenii. Trebuiesă mărturisesc că admiraţia mea pentru talentul său uriaş este dublatăfără rezerve de respectul meu pentru…omul Dan Mihăescu. A încercasă faci referire la schiţele, scenetele, scenariile, sau emisiunile salede televiziune va fi pentru…istorici. Un volum imens, de o calitateexcepţională, îl plasează în vîrful umorului românesc din a douajumătate a secolului XX şi începutul acestuia.Acum i-a scris o scrisoare lui…Nenea Iancu. Lectura scrisoriieste edificatoare şi o recomand cu toată căldura. Bravos, Musiu !Dragă nene Caragiale,Stimate nene Iancule, ambetat de tristeţe şi turmentat descumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că cemă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţacă satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cucele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere,bagabonţi etc. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentrucopii, scenarii de desene animate.Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să tecocoşez cu niscaiva exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la“Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, careţine acuma locul lui I.D.Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să viipe jos de la “Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.Heavy metal! Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-aiînchide la “Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.Suntem o ţară penală, meştere. De la prezidenţie la govern, toatemangafalele cu foncţii, sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi câtse fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte leplăteşte poporul acesta de coate goale, care nu mai visează casteleîn Spania.Visează căpşuni. S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorbamatale: “Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!” ZiceaNae Ipingescu:”Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară,unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă căel e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi totatâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei,aşi! Unde este Rică Venturiano cu “Angel radios”? E timpul cocotelor.Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor.Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor şi poşete cu preţ degarsoniere. Să vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubicoal meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă! Domnul Goe eticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. ConulLeonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă,Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri deseară, jupân Dumitrache zis “Titircă inimă rea” e primar şi milostiveştecu terenuri moca toate rubedeniile. Se face Capitală până la matale laPloieşti, numa’ borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalalefără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contramarilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi.Ghiţă Pristanda e finanţist acu’,din negoţul cu maşini furate, alte faptenecurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea seminunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni devalută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste. Prezidentul joacăromanes, la televizor, cu mondialii lui şi este ca o mamă pentru famelie,adecă frate, fete şi ministră favorită sau altele slabe la refuz, proaste,obraznice dar capabile. De orice ! S-au umplut astea de money, camine de credite şi nimănui nu au a da socoteală. Justiţia română erape când nu se vedea, azi o vedem şi nu e. Că te întrebi ca proastadin lemne, unde e miliţia să aresteze poliţia ? În ţară, băieţii deştepţi lamatrapazlâcuri, au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazelelor până la două mii paş’opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pecursul valutar, că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?…Altminteri e”criză teribilă,monşer”.Dacă ai cunoaşte Parlamentul deacum i-ai dedica”Năpasta”, promisiunilor guvernului, schiţa “1 aprilie”,Justiţiei “Lanţul Slăbiciunilor”, vieţii noastre politice, „D-ale carnavalului”,scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută”, iarviitorul nostru poate fi asemuit cu “O noapte furtunoasă”. Ăi mai mari dinfruntea bucatelor îi îndeamnă pe tineri, ca pe vremea lui Lenin: „Invăţaţi,învăţaţi, ca din ţară să plecaţi fiindcă acilea vă rataţi!” Fetele daulovitură, când prestează pe centură. Şi după, dacă au noroc, iau Irinei,îi aburesc, îi fac taţi, sunt mici, purii dar bogaţi. Egzistă nişte unii care ziccă suntem “Ţara lui Caragiale”. Ei, aşi! Moravurile de pe vremea mataleerau…parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea!Cică dă-i Doamne mintea românului de pe urmă şi pe urmăvotează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atuncicând ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate, câte nimic. Înfruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul,întrucât (tot matale ne-ai învăţat) că mitocanul se naşte jignit. Încolo,ne e frică că ne-am născut în România şi o să murim în Becalia sau înBăsecia Chiorului ! Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şimai rău! Bravos naţiune !8626 www.oglindaliterara.ro

POEZIIEugenia RadaIoniTAMIRELAALDEAOanaRaduMărturisiriLângă prezentÎnchipuirile devin puncteTopite-n trecutRuguri etalând frumuseţiÎn mohorâtele nopţiÎntr-o regească înlemnire.Lângă pânza luminiiSferele străbat în afarăForme cu nenumiri de cuvântMărturisiri de cometeVisCapetele nu se aseamănă cu pietreleSe transformă în albastru.Dimpotrivă capetele serii,În afară, determină îngheţulSă ucidă fluturii.Poate că de aceeaÎn loc de rămas bunCapetele ceruluiPun costelaţii.A fostÎn gura peşteriiLacrimile devinStalactite irizateDecupate din scuturări de stele.A fost un profitPrin care aducerile aminteSpun că ochiul timpuluiÎncă nu s-a stinsPuţinDoamne,Nu vroiai să fiiStrop de meteorPierdut în ochi de argint…Vrăjite undele zăpeziiPuneau câte un semnCa orice fior de pe potir de floareSă fie gând de lunăAtâta totFrunzele aveau degete,Pomii trupuri zvelteÎn care păsările îşi făceau cuibDimineţile spălau cu picături de rouăFaţa, mâinile morţilor,Până şi capetele munţilorCare albiseră de vremeLe căutam printre coamele pădurilor,În labirintul verde,În care orice visFăcea să înflorească stelele.Aşa cum s-a spusÎnnebuniţi descântau criniiPe seară,Miracole din întinsele singurătăţiLipseau scrisorile de foc,Gesturile prinse în pionezePe care vântulTremura marile cuvinte,Aşa cum făcea luminaÎmpletind funii de mărgăritar.DecădereVara-şi cheamă pruncii abătuţiinimile lor stau pe vârfuri să ajungă aerulcaldăia mici plâng de foamevinovaţii muşcă din trup cu nesaţiar noi ne-nghesuim degetele în buzunarşi ne jucăm cu minţi închisenu ne-angrenăm decât în jocuri murdareşi tragem de noi ca de cârpe în zorine zbatem în zoricu venele goale şi gâtu-i uscat de multecuvinteprea multe cuvinte fără astâmpărprea mulţi trecători căzuţi în derivăcu suflet uscatşi-i vezi cum se-adună la colţuri destradăcu minţile strânse de fricăte-ar prinde de gânduri şi-ar scoate dintinetot jarul şi milafiori te cuprind când vezi decădereadin nudul gărilor muteţi-e teamă să treci, să te-mpiedici de tineîn visne ţinem de mână cu vântul de toamnănu suntem mai buni nici într-o mie de anitu sari în neant să mă prinzi brusc înbraţeeu stau şi aştept ziua de ieri.ApăsareÎngălbenesc castanii, aeru-i greu de fumcerul a obositiar norii poartă doliupe la patru gara era plinăoamenii ce mă cunosc îşi pun gânduriledeoparteşi par că mi le spun doar mie atunci cândne-ntâlnimdacă-i privesc în ochiparc-aş trage cu privirea un fir de aţăşi şi-ar lăsa mintea să se versenu mă plâng că mă-ngrămădesc cu preamulte cuvintedar sunt momente când prefer să fiu cuminesă despic fiecare imagine şi să fiu părtaşfiecărui atomsunt zile când aş lua orice tren în sensulopusşi m-aş rupe de tot ce mă ţineaş urca pe cel mai înalt munte doar săstrig că mi-e bineşi te-ajungsunt zile când mor câte puţin în mineşi nu-s decât om.Verde crudtrup împărţit îndouă ventriculepartea stângăsăratăpartea dreaptăsperanţăla mijloc firul deargintîşi ţipă echilibrulmă oglindesc în viaţăca un copac în apăvârf putrezit în pământdin rădăcini îmi cresc în cer muguriRăspunsuri transcedentaleuniversul meu urlă la fiecare capătsfâşierea cărniiun ţipăt în cer uneşte muţeniaîn linie dreaptăun nimic golit de alt nimicsă fiu eu glasul aruncat rotundinimii tale?îţi simt pătrată rana din sufletprea mult negru în spaţiul albuluicu un sărut combin culorile în griuriînceputtimpul tresare în alt ritmintonează bulversat un staccatoparadisiacprăbuşindu-se uimit de atâtaîmplinireîn lacrimiaud cum stai lipit de tâmpla meaîţi simt sufletulrespiră din mine cuvintemă secătuieşti de ţipătumplându-mă de tinete-ai autoflagelat constantîn încercarea de a deveni rotundsuflet arzând carneaieri platitudinea dureriiazi rostogolire infinitătransfigurezi orele în secundeţinându-mă de mânătatuez cântece pe retina ceruluisânge pulsând de albglăsuieşte venaFereastră în cerpustiu adâncpe străzile din sufletul meudoar o frunză ruginieişi revarsă ultima suflareîn umerii pietrelorsoarelenu mai pictează albatroşiîn casa inimiipereţii însă au înnebunitaruncă spre iad căramizişi decupează cerulîntr-un tablou de luminăwww.oglindaliterara.ro8627

JURNALNebun de capBietul Lautreamont, cine l-a înțeles? Nici azi. Numă mângâie acest gând. Iubesc poezia dură, dar nuvulgară, nu-mi plac floricelele, deși majoritatea cititorilorle preferă. Nu sunt nici pentru filosofarea pe marginea luito be or not to be. Este o întrebare pe care nimeni nu opoate opri sau dezlega. Îmi place umorul, de un anumitgen, care apelează la scoarța cerebrală și nu la instincte.Mi-este milă de toți amărâții acestei lumi, bolnavi, săraci,handicapați, dar să mă ferească Domnul să-mi fie milăde mine însumi. Pot să mă sinucid. Oare Lautreamonteste iubit? Poezia lui este dură, dar nu este vulgară. Euîi dau o replică. El nu o aude. O navă de cristal pe-adâncinconștient, cuvântul meu sărut îți pare,mai e o șansă,poate ne-om salva, îți spun – doar un sărut. Cum poatefrumuseţea să sporească,când e perfectă? Iartă-miîntrebarea.Lumina cum pătrunde? O fereastră E tot ce-itrebuie: dar numai până seara.Apoi se face întuneric,vin strigoii,în febra nopţii frumuseţea nu se vede,înîntuneric mor şi laşii, mor eroii,numai poetul a rămas, elcrede că totul neschimbat rămâne,iar ceasul bate, bate,Doamne, câine. Am dat peste un câine de om, ceea ceeste cu totul altceva decât un câine. Omul mușcă, esteiresponsabil, pare turbat, ocupă o funcție, undeva laLondra, scrie pe un site imund, folosește corespondențapersonală a altora pentru a insulta pe cine vrea el, pare aaplica metode ghestapoviste, cum a aflat el de emailurilealtuia? A folosit banii, șantajul? Un ticălos, cu drag l-așduce după gratii. Nu are nimic uman în el, totul estecalculat, este un pragmactic respingător, o brută. Îlcheamă … Ce importanță are? Sunt destui ca el. Nicivârsta, nici boala, nici handicapul nu te urâțesc , așacum ți se întâmplă când urăști pe cineva. Mă feresc deacest sentiment. Și nici în moarte nu am fost despărțiți,o mână de țărână trecătoare, a scris un pierzător dinRitz, un specialist în cai și boli mai rare, un ciob rămâneciob pe veci, nebunii-s solidari, e bine, artistul valoreazădouăzeci de bani în fața burdihanelor prea pline. Omul nua mai citit o carte după „ Cei trei mușchetari”, din liceu.Cu un asemenea interlocutor mă scufund în obscurămizerie morală. Îmi amintesc de un coleg care a fostlovit, nu se știe de cine, în curtea școlii, cu o cărămidă.Capul său a crăpat ca o nucă. Toți spuneau că i s-aurevărsat creierii, dar l-am întâlnit după treizeci de ani,era bine sănătos. Era un tip de treabă. El nu poate fi rău,știe ce înseamnă a fi lovit. În București, în muklte locuri,scrie , „Atenție, cade tencuiala”, nimeni nu se ferește,toți au capete ca niște nuci.Uneori e bine să mori un pic, să nu mai exiști pentrualții. Să poți reînvia. Să nu-ți fie milă de tine, ci de cei caretrebuie să fie ajutați. Se spune că omul bun se înrudeștecu Dumnezeu. Ca să trăiești îți trebuie multă răbdare.Foarte multă. Viteza trecerii variază. Uneori timpul parea sta în loc. Apoi, brusc, intervine accidentul, MareleAccident. Cumplite sunt clipele când nu intervine nimic.Atunci ai nevoie de dragoste, atunci unii devin criminali.De ce nu suntem criminali? De rușine? De teamă? Dinobișnuință? Toate la un loc. Nu-mi vorbiți de iubireaabstractă de aproapele. Toți încălcăm Decalogul. Renunțla poezie? În noi este Raiul și Iadul, un leagăn ne ducezilnic dintr-o împărăție în alta, până când moartea neva despărți sufletul de trup. Orfeu, pe măsură ce eu măaprind, te scufunzi în tăcere, adânc, precum sunetul tristdinspre Pind, eu alerg și te caut, nu mai cânt. Poate-aivrea să-ți închin ode lungi, să rechem zeii antici, iubind,poate vrei să te-ascunzi, să te uit, poate a fost doarun joc, doar alint. Eu rămân, am să cânt mai sonor, caun cerb dominat de instinct, dar tăcerile tale mă dor șicuvintele tac și mă sting.* * *Un adevărat creator trebuie să fie și nebun. Cinevacare mă numește nebun mă scutește de orice reproș.Pe site-ul „Proletarii din Macondo”, un individ pe numeStancagri mă face în toate felurile. Culmea, este un pic8628 www.oglindaliterara.rode rudă. Singurul lui defecteste că , deși nu are minte,minte. Adică are douădefecte într-unul.Să-nmormântezi unrâu? În visele mele , mareacurge spre munte, iar tot ceeste nobil, dispare noaptea.Cuiele plâng. Pe umeri îmipun propria umbră. Îmiplace ” L”ange aux poupons”.Să dăm uitării iubirea șivom deveni cai, măgari,etc. În ce constă forța ceamare? În nebunie. Ați auzitde Kusniewicz? Rău, este Boris Marianun mare scriitor, adică amurit. Nu pot să mă dezlipesc de „Regele celor douăSicilii”. Bernadetta a fost concepută în împrejurări greude reținut… Avocatul, tatăl ei și-a îndeplinit datoria și apărăsit patul conjugal… Mama avea dureri de dinți dincauza curenților… Vă imaginați, dragi cititori. Dar „Lecțiade limbă moartă”, o capodoperă?Ce mi-ai lăsat, plecând? Așa întreabă poetul.Numai regii, răspunde Florin Mugur, el, prințul. Regelepalid al gurii sale. „ Toată noaptea mi-au lătrat câiniifrumoși de dorul tău”. Lasă hârtiile, spune consoarta,pieptănându-se. Acum se află amândoi, undeva peȘoseaua Giurgiului. De la cenușiu la albastru este undrum lung. Se poate muri pe drum. Auzi pisicile peacoperiș urlându-și dragostea? „ Pe prag de cârciuminoaptea doarme”, spune alt poet. Ghiciți-l. „Bătrân orașcu ulițe cotite”. Nu mai există. „ Orbul ochiului printrebare”. E ceva mai complicat. Cum se spune cuvântulorb? Doar așteptându-i pe barbari.„Groaza și fatalitateaau stăpânit în toate timpurile”, scris-a Poe. „Per inimasa încet s-a-nserat”. Un înger desfigurat e desenat pezid. O, seară a cuvintelor. Să ne ferim de fisuri, de lafisuri pornește catastrofa. Ce luminos ardea părul iubitei,seara, se minuna Celan. Viața însăși este o problemă. Nuadăuga și altele. Dar nu voi spune niciodată că viața eo glumă proastă.„ Însemnările unui nebun” de Lev Tolstoi suntmai interesante decât oricare jurnale. „Demonii” luiDostoievski sunt mai interesanți decât oricare alți diavoli.Există un „ Idiot” mai sfânt decât al aceluiași ?Rugina are gust de sânge, scapă din strânsoareaclipei. Plasa și-a bulbucat ochii. Jocul care șterge faptele.Avem multe griji – Paris, cumpărături, gripă, ușa de laintrare. Dar nu te bucuri de adierea vântului în vie, dezborul stârcului înalt, de felul cum ne fierbe-n sânge șivinul roș și vinul alb? Tu nu știi cum se mișcă laureații,cum străzile se termină-n câmpii, cum fluieră după femeisoldații, cum morții se ridică vii și vin la dans duhnind aveșnicie. Viața e-o problemă, ea ne scrie.Mai ușor ni se dezvăluie lucrurile, decât oamenii,Natura nu greșește. Când piere un om, ceva se tulbură.Când va-nceta amăgirea? Pământul e obosit de ploi,de secetă, de noi, doar soarele îl mai revigorează cu oglumă. Timpul a tacă la trecerea fiecărui deceniu. I-amsimțit tăișul la 20 de ani, la 30 , ș.a.m.d. Acum tăișuls-a tocit, nu mai simt decât răceala lamei. Prezentul maisurâde, îi răspund. Iubirile, năluci de foc și umbre se ducși le privesc picioarele trandafirii în tălpi, simt în spinarecum îmi suflă Îngerul Morții, nu-l iubesc, nici el pe mine,de ce nu mă mai lasă-n pace? Cum spune un copil – nuvreau.Prin geana dimineții, pătrunde o nouă zi, eu oprimesc, așa cum orice nouă dragoste nu poate fi respinsăpână la proba ei contrarie, ah, ura cea nedreaptă, oarbă,proastă.Dar Salvador Dali, ce nu era nici prost și nici nebun,dar se știa că este geniu? Un strigăt care încolțește debucurie? De durere? O lacrimă sferică, ea nu mai crește,cade în neant cu sunet de cristal, astfel poemul careintră Într-o cameră mortuară, defuncții îl citesc plictisiți,poemul iese la aer, îl calcă un tramvai, se ridică, sescutură, vine la ușa mea, îmi spune scurt – ”Acum, terog să mă scrii”.

DEZVĂLUIRIModelul iconografic al arcaşului de pe crucea depiatră de la RuthwellMihai DragneaS-au scris numeroase studii şi articoledespre crucea de piatră anglo-saxonă dela Ruthwell din Scoţia (secolul al VIII-lea),analizându-se minuţios fiecare detaliu înparte. Fie că a fost vorba despre o analiză efectuatădin perspectivă religioasă sau artistică, cercetătoriis-au străduit îndeajuns să ne ofere informaţii preţioasedespre celebrul monument paleocreştin. Despre acestmonument remarcabil se spune că ar conţine cel maivechi text literar anglo-saxon. Eruditul istoric al artelor,Nikolaus Pevsner considera că cele două cruci de piatrăde la Bewcastle (Anglia) şi Ruthwell reprezentau lavremea lor cele mai importante monumente creştine. Castil arhitectural, crucea de la Ruthwell se aseamănă cumai toate crucile irlandeze creştine de dimensiuni mari.Un studiu a fost publicat de profesorul F. Saxl în ”TheRuthwell Cross”,Journal of Warburgand CourtauldInstitutes, VI,1943 iar altul deprofesorul MeyerSchapiro în ”TheReligious Meaningof the RuthwellCross”, Art Buletin,XXVI, 1944. Ei şiaupublicat aproapesimultan lucrărilein primăvara anului1945, deşi datorităcomunicaţiilorModelul iconografic al arcaşului(Sf. Augustin) cauza războiului, ceiîngreunate dindoi autori abia aflauce făcea fiecare. În timp ce profesorul Saxl punea amprentape originea mediteraneană a simbolurilor iconograficeşi pe unele elemente stilistice ale reprezentărilor de pecruce şi de pe piedestal, profesorul Schapiro discuta pelarg însemnătatea religioasă a reliefurilor.În 1664, crucea de la Ruthwell a fost distrusă deprezbiterieni urmând a fi restaurată la 1818 de căreHenry Duncan şi mutată în 1887 în actuala sa locaţie,biserica Ruthwell. Un lucru extrem de important estefaptul că inscripţiile de pe cruce, gravate în piatră,sunt în două limbi şi au fost redactate în două tipuride scriere: latină şi runică (rune anglo-saxone). Acesteinscripţii conţin fragmente din cel mai vechi poem creştindini literatura anglo-saxona, Visul Sf. Cruci. Alăturide alte scrieri vechi, acest poem s-a păstrat în CarteaVercelli (secolul al X-lea). Pe cruce mai sunt gravate maimulte personaje şi scene biblice. Majoritatea subiectelorreprezentate pe cruce se aliniază cu ideea vieţii solitarea pustnicilor in deşertele egiptene sau siriene: tentareaDomnului şi adorarea Sa de către bestiile deşertului,Sf. Ioan Botezătorul, pustnicii Paul şi Anton, Sf. MariaMagdalena, care se crede că a fost retrasă, Fuga în Egipt– acestea sunt temele evidenţiate cu aluzie către viaţaîn deşert.Referinţele lui Saxl la Psalm se poate explica uşorprin faptul că Iisus este reprezentat în partea centrală acrucii, stând pe şarpe şi leu, care, de altfel, nu reprezintăbestia cucerită, ci animalele deşertului venerându-l peDumnezeu. Schapiro se referea la imaginea arcaşuluidoar într-o notă de subsol. El credea că arcaşul şipasărea nu aveau un „sens religios definit” şi explicăscena ca fiind „una din cele mai vechi exemple deimagistică seculară medievală la un punct terminal alunui monument religios”. Astfel el pare să se fi gânditla o scenă de vânătoare având mai mult sau mai puţinun caracter ornamental, deconectată de predominantatemă a vieţii din deşert care de altfel o găsise atât deputernic evidenţiată în încrustările de pe cruce.Atât Saxl cât şi Schapiro nu au putut găsi un modelbiblic cu ajutorul căruia să poată stabili o analogie întrescenele reprezentate pe cruce şi Vechiul Testament. ÎnGeneză 21:12-21 apare povestea despre tratamentuloferit de către Avraam sclavei sale Hagar şi afiului acestuia, Ismael. Sub cererea imperativăa Sarei (soţia lui Avraam), care îl văzusepe Ismael jucându-se cu fiul ei Isaac (dupăspusele legendei, Ismael a îndreptat în glumă arcul saucătre Isaac), Avraam a fost nevoit să-i alunge pe Hagarşi Ismael (fiul născut din Avraam şi Hagar) din casa sa,oferindu-le o bucată de pâine şi un ulcior cu apă. Hagara rătăcit în sălbăticia din Beer Şeva, în Negeb, undeapa s-a consumat repede. Astfel, a lăsat copilul sub unarbore şi s-a aşezat „mai departe, cam la o aruncăturăde săgeată”, pentru a nu vedea moartea copilului său.Dumnezeu a văzut clipele grele prin care trecea femeiaşi i-a deschis ochii pentru a-i arăta o fântână ce se afla înapropiere. Astfel ea a putut să umple ulciorul şi să îi deacopilului să bea. „Aşa Dumnezeu a fost alături de băiat; şia crescut şi a trăit în sălbăticie, devenind arcaş (moratusest in solitudine factusque est iuvenis sagittarius); şi atrăit în sălbăticia din Paran unde mama sa i-a găsit soţiedin ţara Egiptului.”Tradiţia rabinică spune că Ismael a devenitînvăţătorul şi maestrul arcaşilor şi în alte tradiţii se spunecă „ţintea doar după păsări”. O legendă spune că îngeriiprotestau împotriva arătării fântânii lui Hagar: „De cesă aibe Ismael apă cândurmaşii săi îi vor distrugepe Israeliţi prin însetare?”Ar fi dificul de spus dacăsăgetarea vulturuluiÎnălţării (dacă ar fi săacceptăm interpretarealui Saxl a păsării) artrebui considerată saunu importantă ostilităţiiIsameliţilor împotrivalui Israel şi împotrivapoporului lui Iisus. Nu artrebui să uităm că vulturular putea simboliza, pe bazaPsalmului 102:5 şi a cărţiiIsaia 40:31, comunitateaaleasă de Dumnezeu. Deasemenea, trebuie sărămână indecis dacă arcaşulde pe Crucea Ruthwellţintea la pasăre (după cumsugerează Schapiro) sauţinteşte în gol (comparabilcu arcaşii din Psaltirea de laUtrecht), sau nu ţinteşte lapasăre deloc.www.oglindaliterara.roCrucea de piatră de laRuthwellModelul iconografical arcaşului Ismael esteîntâlnit în arta insulară,mai exact în operele călugărului benedictin Augustin,cunoscut ulterior drept Sf. Augustin (secolul al VII-lea).Acolo, arcaşul îl reprezintă pe Ismael arătos cu aspectprinciar, ce îşi ţinteşte săgeata spre o pasăre aflată învârful unui copac stilizat în mod extravagant, destul demare să fie un vultur. Mama sa Hagar, stă în partea stângăa copacului, făcând un gest ce sugerează că doreşte săoprească arcaşul să tragă în pasăre, în timp ce o tânărăegipteancă, soţia lui Ismael, pare să îşi calmeze soacra.Acest model iconografic este reprezentat într-o într-ogravură a lui Rembrandt din secolul al XVII-lea. ErnstH. Kantorowicz consideră că arcaşul din gravurile CruciiRuthwell îl reprezintă pe Ismael in pustietate.Bibliografie• Kantorowicz Ernst H., „The Archer in the RuthwellCross” The Art Bulletin, XLII, 1, 1960.• Meyer Schapiro, „The Religious Meaning of theRuthwell Cross”, Art Buletin, XXVI, 1944.• Saxl Fritz, „The Ruthwell Cross”, Journal ofWarburg and Courtauld Institutes, VI, 1943.• The Vercelli Book, Ed. by George Phillip Krapp,Columbia University Press, New York, 1932.8629

AESOTERICAEORIGINILE FRANCMASONERIEIROMĀNE ÎNTREMIT ŞI FABULAŢIEDan Anghelescu(urmare din numărul anterior)Din păcate, presupunerea este ilară, deoarece la aceadată Italia era divizată în mai multe stătuleţe (regate, ducate,republici) independente, în care nu funcţiona niciunM.O., iar cel al Italiei se va constitui abia în anul 1862.Mă limitez doar la aceste câteva exemple din secolulal XVIII-lea (deşi mai sunt şi altele) pentru a subliniasuperficialitatea şi lipsa de profesionalism cu care au fostpromovate idei şi informaţii false, preluate ulterior în lucrărilemasonice ale altor amatori, precum „Ghidul masonicbibliografic” din anul 2002 sau chiar de către unii istoricireputaţi, aşa cum am văzut.II.ORIGINILE IMEMORIALE ALE F.M. ROMĀNEAcest mit este, de regulă, formulat astfel: „istoriaF.M. în spaţiul românesc se pierde în negura vremurilor”.(6-pag.3)Această sintagmă prăfuită a fost, de-a lungul anilor,produsul imaginaţiei unor diletanţi exaltaţi, pe care realitateaistorică nu-i satisfăcea. Nicio istorie serioasă a vreuneiFrancmasonerii nu utilizează acest clişeu compromis.Franţa, de exemplu, îşi înalţă impresionantele catedralegotice de la Chartres, Reims sau Amiens, începând cu aproximativanul 1135, când noi nici nu existam ca state constituite,şi cu toate acestea, istoria F.M. franceze începe, ca şia celorlalte ţări europene continentale, după anul 1717. Aplasa începuturile F. M. române într-un trecut nebulos esteo nefericită manifestare a „mitului anteriorităţii” luat înserios, care nu este un act patriotic cum şi-ar dori autorul,ci, mai degrabă, unul păgubos. Pentru că a ne atribui, înciuda evidenţei, merite inexistente nu face altceva decât săne expună unor zâmbete ironice, dacă nu chiar ridicolului.III. EXISTENŢA UNOR SIMBOLURI MASONICEPE EDIFICII MEDIEVALE ROMĀNEŞTIÎn recentul „eseu istoric” (6) deja pomenit, ni se prezintă,ca „date sigure”, următoarele informaţii: „Au fostîn ţările române constructori de biserici. Simbolulbreslei zidarilor – Echerul şi Compasul – devenit emblemăa F.M., poate fi regăsit, cu uşurinţă, şi pe uneleedificii (cetăţi, biserici) din Evul Mediu românesc.”(6-pag.3) După care urmează două exemple: capela catolicădin Rădăuţi şi Turnul Cetăţii din „Bistriţa Năsăudului”.În legătură cu existenţa Echerului şi a Compasului peunele edificii, dar, mai ales, în legătură cu simbolul masonical Compasului suprapus pe Echer, cred că sunt necesarecâteva clarificări. Reputata „Coil’s Encyclopedia” ne oferăinformaţii interesante şi inedite, din care citez:„Mulţi vor fi surprinşi să afle că prezenta formă aCompasului suprapus pe Echer...nu este foarte vecheşi că, de fapt, nu a fost niciodată adoptată oficial, cia ajuns să fie recunoscută, pur şi simplu,prin utilizareşi obişnuinţă...În cartele masonice de la începutulsecolului al XVIII-lea, fie Compasul, fie Echeruleste arătat unul fără celălalt, iar când sunt ambeleincluse, ele nu sunt niciodată alăturate sau suprapuse,până către 1750...Când simbolismul masonic s-aschimbat, astfel încât Echerul şi Compasul suprapuseau început să fie figurate în cartele sau în cărţilemasonice, mult după secolul al XVIII-lea, acestesimboluri erau reprezentate ca aşezate pe o cartedeschisă, ceea ce semnifică faptul că cele Trei MariLumini erau reprezentate ca o unitate. Acest fapt eracorect, dar, curând, Echerul şi Compasul fără Biblieau început să apară pe insigne, nasturi, medalioane,etc. Apoi, tipografii au confecţionat tipare, astfel căcele două figuri combinate apar în cărţi şi publicaţii.Aceasta era situaţia către mijlocul secolului al XIXlea.” (2-pag.631) Un caz edificator s-a înregistrat în 1873,când Oficiul de Patente al Statelor Unite a refuzat cerereaunui negustor de a i se acorda dreptul de folosire a acestuisimbol în scopuri comerciale, motivând că „acest obiect(device), atât de obişnuit purtat şi folosit de cătreMasoni, are o semnificaţie mistică bine stabilită, universalrecunoscută...” (2-pag.631)Să reţinem de aici că forma suprapusă a Compasuluipe Echer datează, ca simbol masonic, după aproximativanul 1850. În altă ordine de idei, D. Ligou ne oferă oaltă perspectivă a celor două obiecte. Citez: „Echerul şiCompasul serveau drept marcă, în 1520, tipografuluistrasburghez Jean Grininger, ceea ce pare să atestecă „Hütten” germane admiteau membri acceptaţi”(1-pag.7) Din păcate nu se precizează dacă cele douăobiecte erau suprapuse în forma cunoscută. Putem însă săpresupunem că, încă din secolul al XVI-lea, Steinmetzengermani foloseau cele două simboluri drept marcă a lucrărilorlor şi că această practică să fi fost însuşită şi de altecorporaţii sau confrerii de constructori din Europa. Este numaio presupunere, dar dacă aşa s-au petrecut lucrurile,faptul nu dovedeşte altceva decât că Echerul şi Compasulreprezentau doar o marcă operativă, fără vreo semnificaţieconexată F. M. speculative.Revenind la cele două exemple – capela catolică dinRădăuţi şi Turnul Cetăţii din Bistriţa – se pot face următoareleobservaţii:-simpla menţionare a celor două edificii nu estesuficientă. În susţinereaafirmaţiilor sale, autorul ar fi trebuit să prezinte reproducerilefotografice ale celor două unelte de pe ambele edificii,pentru ca oricine să le poată analiza şi trage concluziiîn deplină cunoştinţă de cauză.-oricum, existenţa acestor simboluri pe aceste vechiedificii atestă, poate, doarinfluenţa Steinmetzen germani şi nicidecum vreo formăincipientă de F. M. speculativă. Această concluzie estevalabilă pentru oricare alt edificiu anterior anului 1850, purtândînsemnele menţionate.IV. MITUL MASONULUI LUMINAT, CONSTANTINMAVROCORDATSorgintea acestui mit este de dată relativ recentă. N.Iorga nu-l cunoştea în 1928, pentru că nu-l aminteşte înlucrarea sa „Francmasoni şi conspiratori în Moldovasecolului al XVIII-lea”. Nici Horia Nestorescu-Bălceştinu-l pomeneşte în „Ordinul Masonic Român” din 1993.Abia în 1997, Dan Berindei dezgroapă un opuscul apărutîn 1930, „opera” unui oparecare Vasile Daşchevici, desprecare scrie: „V. Daşchevici a furnizat o serie de date privindînceputurile francmasoneriei în Moldova şi ţaraRomânească, dintre care numai unele pot fi reţinuteca reflectând o realitate istorică certă. Astfel, aserţiuneareferitoare la crearea primelor loji în Moldovase către un „italian” Carra – în 1734 la Galaţi şi în1735 la Iaşi – în timpul domnitorului fanariot Const.Mavrocordat, nu rezistă criticii istorice. Carra a apărutmult mai târziu în Moldova, la datele menţionatede Daşchevici el nici cel puţin nu era născut.”(10-pag.1-375)Şi cu toate că-i contestă lui Daşchevici credibilitateainformaţiilor din acea broşură, concluzia lui Dan Berindeieste stupefiantă: „Începuturile (F.M. române) par afi din timpul lui Const. Mavrocordat”. (10-pag.2-376)Argumentul invocat este la fel de stupefiant: „Daşchevicia folosit, neîndoielnic, pentru scrierea lucrării sale,izvoare francmasonice, încă existente la data întocmiriiei.” (10-pag.2-376)(continuare în nr. viitor)8630 www.oglindaliterara.ro

Ion Minulescu – SlatinaESEUPământul românesc a fostbinecuvântat la jumătatea sec. al-XIX-lea cu o mare personalitate, IonMinulescu. Poet, prozator, traducător,dramaturg şi gazetar, reprezentantimportant al Simbolismului românesc,el s-a născut la 6 ianuarie 1881 laBucureşti, strada Covaci nr.15 iar la11 aprilie 1944, în urma unui colapscardiac, încetează din viaţă la Bucureştişi este înmormântat la Cimitirul Bellu.„Ion Minulescu a fost unul dinpoeţii populari, în multe înţelesuri alecuvântului, din primele patru deceniiale veacului nostru; un trubadur care,evident, nu cutreiera drumurile maricu viela atârnată de gât, nu se opreaîn locuri de adunare a oamenilor şi princastele, ca înaintaşii lui din alte vremurişi alte ţări. În mişcarea de înnoirea poeziei româneşti, Ion Minulescua jucat un rol de frunte. A fost, maiîntâi, un poet urban, o specie destulde rară în ambianţa lui literară. Acântat peisajul oraşelor, cu străzile, cuclădirile şi vehiculele lor, cu furnicarullor omenesc, cu micile şi marile lortragedii. A fost un poet al mării. Înaintede Minulescu, marea a fost puţincîntată în poezia românească.Prin Minulescu s-a produsdepăşirea cadrului cam îngust, camprovincial al poeziei din vremealui. Poetul a fost stăpânit degustul exoticului, al civilizaţiei şi almodernului.” – Tudor Vianu.Din anii de şcoală, am adunato mulţime de informaţii cu ajutorulcărora am descoperit miezul oltean alui Tudor Arghezi sau Marin Sorescu.Absolventă a unui liceu care-i poartănumele, fără a accepta vreodatăîncadrarea sa ca „poet minor”, l-amsimţit mereu aproape, considerându-l„prieten de suflet” pe Ion Minulescu.În biografia sa am găsit răspunsurila mai multe întrebări şi astfel potspune, în gura mare, că poetul nus-a simţit nicăieri mai bine decât laSlatina: nici în Bucureştiul natal, nici laPiteşti, nici la Paris, departe de graiulromânesc. Dovadă în acest sens staucâteva cuvinte rostite chiar de fiica sa,Mioara: „E foarte greu să aleg printreamintiri câteva momente din viaţatatălui meu legate de Slatina. Amînchis ochii şi m-am văzut adolescentăcu el împreună coborând şoseaua gării,străbătând oraşul ca să ajungem jos,pe malul Oltului. La timpul acestorplimbări, îmi vorbea despre vacanţeleatât de dragi lui, petrecute la bunici.Cea mai mare bucurie era aceea de aveni la Slatina ca s-o îmbrăţişeze pemama Alexandrina şi să-şi regăseascănucul din vie şi amintirile copilăriei.” Toto declaraţie a Mioarei Minulescu aveasă-mi accentueze bănuirea că Slatina eoraşul descris în „Acuarelă” una dintrefrumoasele poezii ale lui Minulescu, cucare am făcut cunoştinţă pe băncileliceului: „În oraşu-n care plouă de trei oripe săptămână/ Un bătrân şi o bătrână/Două jucării stricate/ Merg ţinându-sede mână/ Şi-n oraşu-n care plouă detrei ori pe săptămână,/ De sub vechileumbrele, ce suspină/ Şi se-ndoaie,/Umede de-atâta ploaie,/ Orăşenii petrotuare/ Par păpuşi automate, datejos din galantare…” Se pare că poeziaa avut drept rădăcini perioada scurtăcând Minulescu a locuit în casa unorbătrâni simpatici şi de credinţă. Însă,incontestabil, Slatina este oraşul pecare-l evocă poetul în poezia “În oraşulcu 300 de biserici” şi tot în gara Slatineia compus această frumoasă poezie“Nevasta şefului de gară”.Nu trebuie uitate mărturiilenegru pe alb din romanul autobiografic“Corigent la limba română”, care auca destinaţii trimiterile clare şi directeFlorina Dinula Slatina: “S-a înnoptat… Pe şoseauafierbinte încă şi plină de praf, un grupde fete se întorc din oraş cântândOlteanca din Slatina. În urma lor, altgrup de femei bătrâne grăbesc sprecasă. Bărbaţii probabil au rămas lacârciuma din curtea gării.”Astăzi, numele lui îl poartă cumândrie în văzul tuturor, un colegiunaţional, o bibliotecă şi o librărie.Legătura Minulescu – Slatinaapare într-o critică de-a mareluimaestru literar, Tudor Arghezi: “N-aşputea să ascund că Ion Minulescu măanimă şi o simpatie regională. Poetulera oltean din Slatina…”.Ion Minulescu a fost cel mai mareromân din câţi au ţinut condeiul înmână, din Slatina. El nu a murit ci estemai viu ca niciodată, trăieşte şi azi cusufletul creaţiilor sale.Bibliografie:• „Romanţe pentru mai târziu”, deIon Minulescu - Biblioteca pentru Toţi• Petre Anghel, „Ion Minulescu’,100 cei mai mari scriitori români,Editura Lider, Bucureşti, 2003Grigore Alexandrescu – lirica poetică (1810-1885) *Eugenia PascuPoezia erotică a lui Grigore Alexandrescu a fost inspirată dedurerea renunţării, din melancolia neîmplinirii şi din conştiinţa tragicăa imposibilului şi are o tonalitate elegiacă.În „Meditaţie” icoana fericirii este chiar dragostea: „Astfel un visţi-arată o fiinţă iubită”. Obiectul pasiunii sale este femeia ideală, iubita.Iubirea transfigurează cadrul natural, fiinţa iubită împrăştieasupra ambianţei propria ei aură poetică: „Eliza e viaţa ce toateînsufleţeşte”.În poezii ca „Eliza”, „Aşteptarea” poetul cântă dragosteareciproc împărtăşită. El se gândeşte cu regret la anii când, cuprinsde tristeţe şi melancolie, viaţa i se părea o povară: „În lume vedeamchinuri, pe ceruri vedeam nori / Le privesc cu Eliza: totul îmi pare, /Cerul este cu stele, câmpiile cu flori”.Alteori, („Inima mea e tristă”) în stil de romanţă, poetul cântămelancolia, durerea despărţirii sau („Te mai văzui odată”) cu fineţepsihologică. Emoţia resimţită la vederea iubitei.În poemul „De ce suspin?” se exprimă o iubire neîmpărtăşită.În „Când dar o să guşti pacea”, poetul protestează împotriva uneiiubiri pătimaşe care a pus stăpânire pe el şi care-l face să uite depatrie, de omenire.Precum poetul Ovidiu, Grigore Alexandrescu îndeamnă femeilesă iubească, atunci când sunt tinere ca în:”Prieteşugul şi amorulEmiliei”: „Până n-ajunge timpul trece / Bucură-te de natură”.Florile au rolul de a reaminti iubitei de prezenţa iubitului: „Dacădin întâmplare /vei nimeri o floare, ce poartă un scump nume, ce-i zicnu-mă-uita / Atunci, atunci gândeşte / De mine că-ţi vorbeşte (Inimamea e tristă). Iubirea e comparată cu un trandafir ( De ce suspin).Noaptea este singurul moment al împlinirii sentimentului eroticcare se consumă nu în îmbrăţişări ci în aşteptare (Aşteptarea).În Reveria poetul amintindu-şi vremea împlinirii erotice se vedeplimbându-se cu iubita „în vesela vale”, „în liniştea nopţii” valea,verdeaţa sugerând puritate iar noaptea izolare, singurătate, acordullor oglindindu-se în natură.Fericirea este spulberată de moarte. Fericirea rămâneimposibilă, ea se refuză omului. (Fericirea).Format la şcoala marilor clasici francezi şi elini, influenţele suntfoarte vizibile în versurile din tinereţe pline de adjective şi epiteteornante: „frumoasa primăvară”, „zefirii uşori”, „amara mea viaţă” şicomparaţii nobile; „Nădejdea mea din lume de moarte se precurmă /Trecu ea precum trece un fulg uşor printre nori” (Miezul nopţii). Poetula avut un simţ al limbii extrem de dezvoltat, foloseşte alexandrinulromantic (versul de 12 silabe cu trei accente ritmice). Poezia sa indicăo orientare romantică şi o direcţie clasică.____________*Note:1. D. Păcurariu: Clasicism şi romantism; Studii de literatură românămodernă, I, Ed. Albatros, Bucureşti, 1973;2. M. Anghelescu: Introducere în opera lui G.Alexandrescu, Ed.Minerva, Bucureşti, 1073,3. H. Streinu: Versificaţia modernă, Buc., EPL 1966,www.oglindaliterara.ro8631

REPORTAJÎN DULCEA BUCOVINĂDE DINCOLO DE ŢARĂ*La Mahala (regiuneaCernăuţi) s-a dezvelit bustul uneieroine, victimă a stalinismuluisovietic: Aniţa Nandriş-Culda,autoarea cărţii „20 de ani înSiberia”.Prin intermediul Agenţieide ştiri „Euromedia Bucovina”din Cernăuţi, am primit o scurtăştire, semnată de NicolaeHauca, directorul Agenţiei, careconsemna un eveniment deosebitdin viaţa comunităţii româneştidin Bucovina de Nord: dezvelirea,Ioan Popescu în parcul central din comunaMahala, a bustului Aniţei Nandriş-Culda, o ţărancă din această localitate, cea care, înnoaptea de 12 spre 13 iunie 1941, a fost ridicată deKGB, împreună cu cei trei copii minori, separată desoţ şi deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar. Deabia ştiutoare de carte – avea doar trei clase primare– reîntoarsă acasă după 20 de ani de surghiun, Aniţaavea să scrie pe hârtie, în cuvinte simple, eforturile eide supravieţuire în tundra siberiană dinacea perioadă, amintiri din viaţă care audevenit mai târziu o carte, intitulată „20de ani în Siberia”, ajunsă deja la a treiaediţie. Cartea a fost lansată recent şi laPloieşti, în prezenţa preşedintelui Consiliuluijudeţean Prahova, Mircea Cosma, prilejpentru domnia sa de a anunţa că Societateacultural-istorică „Mihai Viteazul”, pe care oconduce, a realizat bustul cu nr.203, dedicatacestei ţărănci-eroine, bust care va fi dus laMahala, satul natal al Aniţei Nandriş-Culda,la dezvelirea căruia va participa şi sculptorulploieştean Constantin Ionescu, creatorulbustului din bronz.Evenimentul a avut loc în ultima zi dinseptembrie, în prezenţa unor personalităţiromâneşti şi din Cernăuţi: Tatiana Popa –consulul României la Cernăuţi, scriitorul acad.Vasile Tărâţeanu – preşedintele Fundaţiei debinefacere „Casa Limbii Române” Cernăuţi,Elena Nandriş – primarul com. Mahala, Gh.Nandriş –Sibiu şi Daniel Nandriş – Franţa (nepoţii Aniţei), preotulprotopop Vasile Covalciuc, precum şi un mare număr desăteni şi elevi. Deşi mi-am dorit foarte mult, nu am fostla această întâlnire de suflet cu fraţii români din Bucovinade Nord. Ştiu însă că prietenul meu Vasile Tărâţeanu areuşit, cu foarte mari eforturi, să înveşnicească memorianaţională a mai multor români din regiunea Cernăuţi,prin instalarea unor plăci memoriale pe diverse edificiidin Cernăuţi, satele Sinauţii de Jos şi Carapciu pe Siret,dedicate lui Eminescu, scriitorului Vasile Leviţchi, DumitruHrinciuc, prof. Vasile Tovarniţchi, Mihai Jar ş.a.Cartea „20 de ani în Siberia” – despre care secuvine să vorbim pe larg – este o revelaţie. PovestireaAniţei aduce o mărturie esenţială pentru reconstituireastatutului ţăranului bucovinean, o statură netaristocratică, devenind aproape o legendă. Iată doarun fragment din carte: „Îşi poate închipui orişicine căpăsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când seîntorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Câtsunt de bucuroase, dacă nu l-a fărâmat nime şi îl găsesc,îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este maiamărâtă o fiinţă omeniască, cum am fost noi, care neamîntors după 20 de ani de pribegie de prin meliaguriatât de pustii şi geroase şi când ai ajuns pe locurile undete-ai născut, unde ai muncit din tinereţe, în loc să-ţialini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi”(referire, probabil, la faptul că Bucovina sa era ruptă deŢară).Povestea Aniţei Nandriş-Cudla poate fi aşezatăprintre cele mai fantastice cărţi care s-au editat înRomânia. „ În faţa ei, multe cărţi, multe cărţi şi mulţi alţieroi literari pălesc. Această femeie avea un suflet cât oistorie naţională, de o autenticitate „stilistică” genială.Aniţa şi cartea ei sunt mărturisitoare ale sufletuluiromânesc” (Ştefan J.Fay).„După o asemenea carte, orice complexde inferioritate a noastră ca neam, ar trebuisă dispară. Povestirea Aniţei, care descrieunul dintre cele mai cumplite destine, se cerenu numai neapărat citită, dar şi aşezată prinbiblioteci, într-un raft al clasicilor”, spuneaMonica Lovinescu, la postul de radio „Europaliberă”, atunci când a prezentat cartea.Într-adevăr, Aniţa are un har alpovestirii. Ea s-a dovedit a fi o mamăextraordinară, care în surghiunul siberianşi-a ocrotit copiii cu preţul vieţii, dovedind oputere de sacrificiu şi o rezistenţă morală deexcepţie. A străbătut zeci de kilometri printundră în căutarea unor fructe cu care să-şisalveze copiii de scorbut. De la un eschimoş,a învăţat să conducă sania cu câini şi săfacă din părul lor îmbrăcăminte pentru copii.După aproape 20 de ani siberieni, departede dulcea Bucovină, această femeie a avutcurajul să-şi trimită copiii la Moscova, directla liderul sovietic Hruşciov, pentru a-şi dovedi nevinovăţiaşi a-şi recăpăta drepturile. După multe peripeţii, copiii– care moşteneau inteligenţa şi curajul mamei lor – aureuşit să obţină, după multe peripeţii prin tribunale,documentele de reabilitare, în care se menţiona că austat 20 de ani în Siberia „din greşală”, ei fiind „victimilestalinismului”. Astfel reabilitaţi, ei revin în Bucovina, însatul cu mormintele strămoşilor. Mama lor nu şi-a găsitînsă liniştea decât atunci când a depus mărturia scrisăasupra crimelor comunismului, în care şi-a povestitcalvarul, mărturie care, în anul 1982, a ajuns la Cernăuţi,cu rugămintea de a fi trecută peste graniţă în România.Înainte de a muri în patul din casa ei din Mahala, în 1984,cu simţul datoriei împlinită, vegheată de copiii ei, Aniţaa aflat că povestirea ei a ajuns în final la o editură dinBucureşti. În anul 1992, cartea avea să fie distinsă deAcademia Română cu Premiul „Lucian Blaga”.La manifestarea de dezvelire a bustului, MirceaCosma a repetat ceea ce spusese şi la lansarea cărţii dela Ploieşti: „ Acest eveniment face parte din ceea ce noinumim restituirea istoriei poporului român, o istorie pecare am învăţat-o greşit şi pe care acum încercăm s-orepunem la locul ei”.8632 www.oglindaliterara.ro

POEZIICOSMINPARGHIEFLORINAISACHEIonuTPetraruCuşcă de hulubi. Să fietrupul meu (cuşcă dehulubi)?la început a picurat încet(nu e semn bun – strigăo bătrânică rumpândcuvintele parcă dintr-unpoem de carton)Apoi din cerul bolnav aînceput să se scuturebolovaniîn răstâmpuride parcă cineva s-ar fi urcat în pomulDomnului şi ar fi scuturat mere de mai multeori. mere dulci şi aurite mere sfinte pentruguri pline cu viermipoate că cineva s-a urcat în cer şi l-a mâniatpe Dumnezeu(doar omul e vinovat doar omul e vinovatstrigă un ţânc cu ochi bătuţi de spaimă)şi Dumnezeu a luat toiagul şi l-a aplecatînspre noi(cu durere l-a aplecat, căci tot el ne născusecândva)şi din cerul bolnavatunciparcă s-a dezlănţuit potopul.Ştiia urmata urmat ca cerul să vomeze de durere focapoi o ploaie purtată pe-o pală de vânt nebunm-a izbit atunci direct în faţă ca un semn rău(de fapt poate că a fost o palmă aspră datăde El :pliosc ! peste feţe şi feţe din spatele unui chipla întâmplare)n-am ezitat mi-am făcut cruce pe fugăşi m-am adăpostit sub o poartă. m-am simţitatunci atât de golsub privirea Lui (eram neputincios măsimţeam ruşinat)şi deacolo de sub poartă priveam cum încetinfernul se naşteînecându-l pe Noe cu seminţia luidar eu ? cum rămâne cu mine ?o frânghie înflorităsufletul – o frânghie înflorităce se arcuieştepe un trunchi de lut –ştiicând am pipăit ultima oară frânghia înflorităce se arcuiape un trunchi de lutm-am înţepatde fapt n-am ştiut că sub fiecare boboc defloarese ascund ţepi. ţepi veninoşi (nimeni nu mi-aspus)şi m-am înţepat. vârful de spin s-a forţat să-migaureacă pieleadegetul până ce a dat de sânge şi a ajuns laos. atunci am urlat crudde parcă jumătăţi din mine s-au rupt şicelelalte jumătăţi conştiente de tragedieumblau bezmetice să se împerecheze. să seadune ca într-un snop de grâu.şi am urlat crud, căci m-a durutşi m-a durut că atunci când bunicul a ales sămoară.Pe urmă din deget a început să curgă sângemolcomşirag de mărgele. şi mărgelelepliosc. pliosc. plioscpeste trunchiul de lut peste frânghia înflorităpână ce toate s-au uscat sub ochii meiAtestareZiua, singurătatea seaccentuează.Străzile se rotesc înjurul pieţei.Deşi folosesc ambelesensuri de mers,oamenii nu ajungnicăieri.Furnicile ies din ziduri,ne privesc în ochi.Piatra de pe suflet atestă deşertificarea.TămăduireAproape toţi locuitorii oraşuluiîşi scriseseră numele pe zăpezi.Cerneala s-a topit şi s-a scurs în adâncuri,printre crăpăturile asfaltului.Rădăcinile copacilor străluceau ca oinimă lovită de dragoste.Femeile de noapte se adunaseră în jurulsfinţilor.Dimineaţa, resturile cinei erau împărţite lasăraci.SperanţăUn timp am fost despărţiţi.Nu ne-am vorbit,nu ne-am scris.Am rămas deoparte şi de alta a gropiişi întinderea aceasta este tot ce putea fimai frumosîntre noi...ca o trădare, ca un mormânt de lux încare vom rămâne cândva,într-o moarteşi moartea aceea nu ne va despărţi.Scrisoarea unui necunoscutÎn fiecare dimineaţă te văd, intrând înmormântul tău de zi. Te aşezi la geam şiaştepţi.Uneori îţi las trandafiri în uşă. Zâmbeşti.Zâmbetul e cer.Râzi, vorbeşti, te risipeşti. Oamenii rupdin cer şi eşti atât de vie şi tu nu ştii.Zici că ai doar o jumătate de inimă.Cealaltă jumătate a rămas la nimeni.Chiar şi aşa, eşti atât de vie.Iubeşti depărtările şi ploaia.De dimineaţă până seara, privirea seplimbă pe trupul tău. Recunosc fiecareconstelaţie, fiecare stea.Tu eşti cera…SălciilePe malul vadului fărăApăStau trei sălcii plictisiteCu părul peste ochiAtârnat aşa fără vreo noimăPeste câte un muşuroiSunt mai plictisitePe zi ce treceFără oglindă nu s-au machiatDe ceva timpŞi ridurile au început să se rupăCând vântul le trece prin pleteNebunieSe văd la faţă una pe altaSe sperie atunciSe apleacă mai mult peste canalDe nici nu mai ştii de undeLe cad lacrimileŞi pare că plouă mereuCând plâng.Eu mereu am visat să mor tânărSă fiu îngerSă curgă durere pe lângă sicriul meu şiSă o adun între aripiMă strângi între ură şi nepăsareMă doareÎn toate secundele din următorul minutO să stau închis şi o să plâng până lanebunieFără să ştii că o singură secundă poateSă ucidă un milion de stele şi o viaţăA mea sau a taDumnezeu nu ţine cont de numărulcoastelorCi de lungimea păcatuluiSunt prea singur în toamna asta şi încăO iarnă fără o singură gură de cer lângămineCare să-mi sufleIubire printre crăpăturile din lutul uscatNu mai suportPăduchii nici nu mi se mai agaţă de părLi-e fricăSă nu se infecteze cu obiceiul meu prostDe-a râde la umbrele de pe pereţiDin mineDintre podelele crăpate ce scuipăGândaci de bucătărie mari pe fiecarefoaieDin romanul meu.s-a gârbovit şi nenorocita de oglindăarată imagini ridate şi-ncercănateMă uit la ea şi o sfidezEşti mai urâtă ca mine când beau dinsperanţeDeşarteMă-ntind în faţa unei plăsmuiri cu unduiriDe Afrodită rătăcităÎn secolul trecut peste umbrele uneiAlte nopţiMai claustrate decât un „el” fără un „ea”.www.oglindaliterara.ro8633

LECTORO PRINŢESĂ ÎN REGATULPOEZIEI. DESCIFRAREAANOTIMPURILORMihai Batog-BujeniţăNu voi cădea în capcana afirmaţiei, devenită între timpclişeu lipsit de convergenţă cu realitatea, care postulează faptulcă, acum, nu se mai citeşte. Aş putea spune că se citeşte, chiarmai mult, însă cu totul altfel decât în urmă cu, hai, să spunem,douăzeci de ani. Pe atunci, noţiuni precum citit e-mail-uri,reviste, studii sau chiar cărţi pe internet, erau simple aberaţii,cât despre ziare, reviste sau publicaţii cu specific, să fim serioşi!Unele dintre acestea erau, în bună parte, de necitit pentruomul de bun simţ (a se vedea ziarele), iar celelalte aparţineaudomeniului, singurul atât de permisiv, al science-fiction-ului,pentru societatea acelor vremuri.Consider deci, că se citeşte, numai că, în aceste noicondiţionări, cartea editată pe hârtie a cam pierdut teren şicând spun asta mă refer în primul rând la proza de ficţiuneşi la poezie. Iar ce este mai rău, se adânceşte fenomenul deenclavizare a literaturii în graniţele arbitrare alegeografiei politice, din cauza, atât de nefericitfirească, a dificultăţilor de circulaţie a cărţilor.Prin urmare, ce se scrie la Cluj, de exemplu,nu se citeşte la Iaşi iar ce se scrie aici, nu seciteşte la Constanţa. Ca să nu mai vorbim deceea ce se scrie în afara graniţelor, scrieri pecare, de regulă, numai internauţii cu multăaplecare spre frumuseţile slovei bine alcătuitele citesc. În consecinţă, puţinii norocoşi caremai fac schimburi de cărţi, un fel de membriai unei societăţi oculte care-şi procură rafinatedelicii prin explorarea universurilor create decuvântul scris, se pot considera în acelaşi timpşi un fel de spărgători ai unei greve, care nu s-aprodus de fapt niciodată, în care însă prieteniileliterare au un rol primordial.Acesta este contextul în care cu câţiva aniîn urmă am „întâlnit-o” pe Georgeta Resteman”.Lucra pe atunci la o revistă europeană de mareprestigiu şi, recunosc, m-a fermecat pasiuneaşi dăruirea cu care făcea un lucru nu tocmaiuşor dar care aducea în faţa cititorilor revistei creaţii literarecare, altfel, ar fi avut şanse minime de a fi cunoscute. Şi, haisă fim sinceri, o creaţie literară, dacă nu este cunoscută, nuexistă!Apoi cu acea generozitate specifică poeţilor care-şirisipesc, din dragostea pentru frumos, cărţile aşa cu fac şicu propria lor fiinţă, mi-a trimis câteva din volumele ei depoezie. Ultimul dintre acestea „Rătăcite anotimpuri”, un volumal cărui cuprins cu multiple semnificaţii dezvoltă, folosindcu măiestrie arta poetică, nu numai tema fundamentalăiubirea sub nenumăratele ei forme de manifestare ci şi temeadiacente precum uitarea, înstrăinarea, natura sau dorul decasă, toate folosind meşteşugul simbolurilor care nu se lasădezvăluite la o primă lectură chiar dacă este atent făcută. Nicimarea înspumată ca metaforă a neliniştilor permanente, nicicerul, chiar dacă senin, ca necuprins al eu-lui profund şi niciun ţărm stâncos, un simbol al luptei în care oricât de puterniceşti, chiar dacă aparent câştigi, ceva tot vei pierde. Vorbinddespre anotimpuri rătăcite autoarea, ca orice poet autentic, seconfesează cititorului arătându-i acestuia precum legendarul firal Ariadnei o posibilă cale ce ar putea fi urmată printre vitregiileinerente ale vieţii, ale iubirii sau ale incertitudinilor rezultateca o constantă a interogaţiilor solilocviale. Nu este nici o trufieîn această atitudine, poeta ne propunea doar cunoaştereaunei experienţe de viaţă, restul urmând a-l decide, dacă vrea,cititorul.O spun din capul locului: nu sunt nici un consumatorpredilect de poezie şi, chiar dacă uneori mai intru cu timiditateîn domeniul creaţiei poetice, nu sunt în nici un fel mandatat,prin studii sau diplome, să mă exprim asupra creaţiei poeticeiar dacă o fac este numai în numele Măriei sale Cititorul, celfără de care orice carte devine inutilă.Aşadar, lectura poeziilor Georgetei Resteman m-acaptivat de la bun început, poate şi pentru faptul că citeampoezie în dulcele stil clasic având rimă şi ritm, prozodie,conţinut, sensibilitate şi multă trăire, sesizabil, autentică. În8634 www.oglindaliterara.rotimp, am citit mai puţin dar cu mult mai mare atenţie, pentrua intra mai bine în miezul fiecărei poezii, să încerc a-i devoalasensurile, subtilităţile şi poate chiar starea de spirit a autoareiîn momentul creaţiei. Era cumva un joc între noi doi, neştiutdecât de mine, dar cu atât mai incitant. Asta şi pentru faptulcă Georgeta Resteman este, firesc pentru o structură poeticănaturală, o fiinţă rezonantă spaţiului la care se raportează iarpoezia ei reflectă fidel relaţia între cele două universuri aflateîn contact direct şi intercondiţionalitate: universul interior şi celexterior. Ambele nemărginite!Poezia ei îşi schimbă „culoarea” nu numai dupăfrământările interioare ci şi în perfectă coordonare cu luminasoarelui sau, cine ştie, cu vreo vibraţie telurică pe care noi ceimai puţin sensibili nici nu o percepem. Una este poezia scrisăîn Săcuieul natal şi o cu totul alta, în esenţă dar fără afectareacalităţii, în Koln sau în Cipru. În mod sigur contează şi impactulspecific emoţional sau afectiv dar lucrul este benefic opereideoarece citim, aproape în fiecare ciclu de poezii, un aparentalt poet. Interesant, poate puţin cam greu de admis dar voiîncerca augmentarea printr-un exemplu: „E primăvară-nmuguri şi-n cuvânt/ Curg slove lin şi înfloresc pe ram/ Seveţâşnind din bulgări de pământ/Cu pumni de ghiocei aruncă-ngeam”. (E primăvară-n muguri şi-n cuvânt; Săcuieu). Apoiîntr-o poezie scrisă la Koln: „De Paşte-i gata totul, dar dorul oapasă/ Şi-aşterne lin privirea spre zări, căci ştie bine.../ Suntemdeparte, mamă, mereu gândim la tine/ Noi te purtăm în inimi,venim la anu’-acasă!”. (Ne-aşteaptă iarăşimama de Înviere-acasă) Se pare că nordul,mai întunecat, a impus drept compensaţienecesitatea invocării luminii ca sărbătoare,cu trăirile aferente celor despărţiţi de tristeţeamiilor de kilometri dar purtând aceleaşi speranţeîn suflet. Şi iată o strofă scrisă sub un soaregeneros un cer albastru şi probabil o perioadămarcată de speranţe: „Sărută marea-n danssălbatic ţărmul/ Cu spuma-i albă-n sidefiu deperle/ Iar falduri de albastru-şi sapă drumul/Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. ( Sărutămarea-n dans sălbatic ţărmul: Limasol)Efectul asupra cititorului este foarteinteresant creându-se iluzia unei participăridirecte la actul creaţiei poetice sub auspiciileinspiratoare pentru poetă. În orice context însăexistă o durere, chiar şi o revoltă împotrivaacelor evenimente care o fac să fie departe deţară, nu neapărat împotriva voinţei ei dar nici cubucurie. „Măicuţă dragă, chiar plecaţi în lume/Noi te purtăm în suflet cu mândrie/ În munţicerniţi sau mările cu spume/ Căci rupţi am fost de astă tristăglie”. (Mi-e dor…, Limasol).Dar dincolo de orice consideraţii de natură relaţionalăîntre operă şi autor, poezia Georgetei Resteman poate ficomparată cu o dantelă. Folosesc metafora fiind exact petărâmul acesteia. O dantelă din acelea din timpul când sufletul,mintea, ochiul şi mâna dantelăresei, făceau ca aceasta să arateca un val de aer solidificat cu străluciri de gheaţă şi o irealăfrumuseţe. Lucrul în sine părea neverosimil şi o senzaţie deoprire a respiraţiei era una cât se poate de firească. Apoi dupăce trecea surpriza primei impresii puteai să observi, dacă eraipregătit tu însuţi pentru aşa ceva, cum întregul miracol eracompus din mii de miracole minuscule, la rândul lor, la fel deincredibile precum întregul. Starea de uimire se transformaîntr-una de admiraţie şi, de ce să nu recunoaştem, şi una dedorinţă. Dorinţa de a avea şi tu măcar o câtime din aceastăcapodoperă. O luai, o puneai pe o haină şi din acel momenthaina, din banală devenea impunătoare.Desigur poezia dacă este să o iei cu tine pentru a deveni larândul tău mai impunător în ochii semenilor, nu o iei pe tine, ci întine. Abia acolo, în suflet, se produce acea alchimie secretă princare posesorul vremelnic al miracolului poetic se transformăşi, după mai multe exerciţii de acest gen, dobândeşte una dinmarile şi adevăratele bogăţii ale omului: înţelegerea. Sau, cineştie, pentru cei foarte perseverenţi, poate chiar înţelepciunea.Şi astfel putem spune că poezia Georgetei Resteman esteprecum bagheta vrăjită a zânei care a transformat-o pecenuşăreasă într-o prinţesă. Fiindcă numai o prinţesă a rostiriipoetice poate spune: „Steaua viselor din noi strălucind pe-uncolţ de cer/ Printre astre-şi trece clipa ascunzând un tainic dor/Nu se sperie de suliţi, de tristeţi înfipte-n ger/ Răsfirându-şi linlucirea peste-un nesfârşit izvor”. (Steaua viselor din noi)Prin urmare, luaţi dragi cititori, cu încredere, mâna carecu generozitate vă este întinsă prin această carte, faceţi paşiipe care vi-i inspiră Menuetul lui Bocherinni şi fiţi convinşi cămiracolul se va produce.

ESEUDESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA SILVIUBRUCAN LA ANDREI CORNEAAceastă impresie de Lege a lustraţiei (sau proiectde lege) vine cu o întârziere care nu repară nimic, maimult agită vechi certuri între români. Între timp, foştiitorţionari (un material fulminant a apărut şi în revistaSINGUR, pe vremea când se tipărea pe hârtie, semnatde Fabian Anton) ori slugile sistemului – au murit. De laTimişoara lui 1989 au trecut peste 20 de ani (mai mulţidecât cei prognozaţi de bufniţa cotrocenistă a PRO-TVului,Silviu Brucan, Dumnezeu să-l ierte, că de odihnit –cine ştie…). Cui să cer, azi, cele 8 luni de mină subteran,executate la Motru, în 1989?Am fost un tânăr care voia libertate. Peste mine atrecut şi Piaţa Universităţii (Partidul „Mişcarea pentruRomânia” al lui Marian Munteanu) şi deziluzia numităC.D.R (Emil Constantinescu). Nădăjduind că va fi maibine, am ajuns la 44 de ani. Până acum vreo 5 ani amtot strigat în stânga şi-n dreapta, am făcut scandal, amîncercat să adun oameni excepţionali pentru a ne opuneminciunii generalizate; dar ultima mea detenţie (arestulde la Târgovişte şi Oradea) m-au potolit.Sunt prea bătrân şi prea şubred ca sănătate să potporni revoluţii într-o Românie în care orice mişcare destradă, orice efort de reconstrucţie a „societăţii civile” decare vorbeşte Liviu Antonesei sunt maculate în scurt timpde profitori şi lingăi pentru care obedienţa este egală cu„trăiesc mai bine ca alţii”.Am avut o treabă la Poliţie şiam trecut pe lângă o coadă, de laun ghişeu: de-acolo îşi iau şi acum,în 2012, remuneraţiile – „ciochiştii”,adică cei care dau cu ciocul, adică,în sens larg, informatorii. Dacăaceastă lege ar fi putut fi impusă în1989 – România era acum monarhieconstituţională. Noi, cei de atunci, nuam reuşit să ne apărăm interesele cumar fi trebuit; eram şi prea tineri, ce-idrept. Acum? Acum, îl aud pe unul dinmarii ucigaşi ai României, Ion Iliescu,vorbind despre această lege ca despreo „ruşine”, de parcă nici n-au existatPoezia şi guvernareaFiind invitat de catre domnul director Dragoş Neagude la Biblioteca judeteana Panait Istrate din Braila sămilansez volumul antologic de poezie Arşiţa din ploiapărut prin bunăvoinţa editurii TipoMoldova în colecţiaOpera Omnia la Festivalul de poezie dunăreanăde la Brăila, am aflat că în Muntenegru, majoritateaguvernanţilor este deţinută de poeţi.Mucalitul poet gălăţean Sterian Vicol nu s-a pututabţine să nu întrebe care e starea naţiunii din acestpunct de vedere: Poezia şi guvernarea. Nu mică ne-a fostsurpriza să auzim că guvernarea Republicii Muntenegreneeste visătoare ca o poezie iar poezia scrisă de guvernanţieste aproape inexistentă ca valoare, pentru că aşa esteşi guvernarea. Sunt îndemnat să spun: No coment!Dar nu pot. Fie şi pentru că am aflat că şi la ei UniuneaScriitorilor nu are o conducere efectivă, pentru că domnulPreşedinte este la guvern mai tot timpul, guvern care nuare alte mijloace economice la dispoziţie decât o fabrică,nişte munţi prăpăstioşi şi un râu cât un fluviu din care sepoate bea apă cu mâna, de curat ce este. Poeţii prezenţila festival venisera fără ştirea guvernului ţării a căreisuprafaţă este mai mare cam de două ori, cât suprafaţajudeţului Vrancea. Cu un turism unde ruşii au cumpăratpână şi casele unde locuiesc muntenegrenii – în special înzona de litoral – cu 70.000 euro mp., muntenegrenii parsă se fi obişnuit că pot trăi şi fără chinurile privatizărilormineriadele patronate de el, deparcă episodul „Târgu Mureş”nu e o „ruşine”; l-am puteaeticheta drept o „consecinţănefastă a exercitării exerciţiuluidemocratic” în care „sinergiile”dau năvală unele peste alteleîntr-o euforică şi beneficăbeatitudine socială.Guvernele de după 1989au reuşit să dezbine poporulromân; oricât am evita aceastănenorocită de socotealămatematică – rezultatul îl avemzilnic în faţa ochilor, indiferent căsuntem scriitori, patroni, editori,angajaţi pe la minusculelefabrici cât de cât active ori pe lafirmele de pază, poliţişti, agenţila finanţe şi garda financiară:Ştefan DoruDăncuşsuntem unul împotriva altuia, deşi în noi există ceva carene şopteşte să ne iubim aproapele.Lustraţia n-are nicio noimă astăzi. Mi s-ar fi potrivitpe la 21 de ani, când a fost împuşcat Ceauşescu. Văd înlegea asta halucinogenă un nou tertip al puterii politiceactuale, un public-ţintă (target) care să-şi piardă reperele,să rămână dezorientat şi să nu se dezmeticească decâtdupă ce ”aleşii” îşi vor reocupa fotoliile.Copiii mei m-au întrebat: ce este aceea Legealustraţiei, tată, că toată lumea vorbeşte de ea? Pentruaceastă întrebare fără precedent n-am avut răspuns: miarfi trebuit peste 20 de ani să le explic.P.S.: Acum am citit pe internet o ciudăţenie scrisăde Andrei Cornea. Andrei Cornea estedânsul – printr-o regretabilă extensiesemantică – o “eroare”. Dar, datorităpoziţiei pe care o are, nu este unafacultativă. Aşa că i-am parcurs uimittextul scris, cred, “la prima mână”,ca şi cum i-ar fi fost comandat decineva. Sinistru material, dacă negândim că miliţienii de care vorbeştene terminau cu bătaia la tălpi (cu“bulanele”). Sau poate plantau flori înPiaţa Universităţii (tot cu “bulanele”),ce ştim noi, ăia, “stupid peoplels”?balcanice, atâtavreme cât plapumarusească le dăposibilitatea să nucheltuiască maimult de 10 europe zi pentru hrananecesară, fără săfacă altceva decât săpăstreze mediul câtmai natural şi să lasecasa la dispoziţiaturistului rus câtevasăptămâni pe an. Gheorghe Andrei NeaguCât priveşteidentitatea culturală a muntenegrenilor, a fost suficientsă-i auzim că ,deşi nu au o limbă naţională, au dat Serbieitoţi scriitorii de valoare şi mai ales toţi sfinţii cuprinşi încalendarul pravoslavnic.Mândria poeţilor a fost atât de mare încâtvicepreşedintele Filialei Uniunii Scriitorilor din regiuneade sud-est a României, Nicolae Mărăşanu a întrebat: darprozatori nu aveţi? Ba da! a fost răspunsul poetesei LiubiţaRaichici in egala masura si translatoare. Dar au plecat laZagreb!. Este de la sine înţeles că toţi participanţii auînţeles gluma, dar n-au îndrăznit să adâncească dialogulpe probleme de orgoliu naţional muntenegrean. Ar fi fostprea mult pentru o ţărişoară care-şi are relieful avântatpână dincolo de nori, iar singura fabrică nu-i face încăprobleme de privatizare.8636 www.oglindaliterara.ro

Zilele Colegiului NaţionalRoman VodăGheorghe Andrei NeaguDacă aş fi un cronicar sadea, aş începeaşa: în văleatul 1872 s-a dat uric sau ucaz deînfiinţare ş.a..m.d. Cu alte cuvinte, cu cinciani înainte de Războiul de Independenţă, înoraşul Roman lua fiinţă şcoala, care astăzi semândreşte cu titulatura de Colegiul NaţionalRoman Vodă. Nu este de mirare când aceastăşcoală de învăţătură superioară pentru băieţi, afost inspectată de Mihail Eminescu sau că a avutca director ilustrul Calistrat Hogaş.Mărturisesc că am intrat cu sfială pe uşape care odinioară intra doar corpul profesoral.Iar atunci când s-a nimerit să intru odată cu domnul primar Leoreanu careînsoţit de celebrul Culiţă Tărâţă, ajuns preşedinte al Consiliului JudeţeanNeamţ, emoţia a fost şi mai mare. Dar cu toată emoţia, am văzut expoziţiade pictură a doamnei Georgeta Stoian ce străjuia coridoarele, ce duceau spreamfiteatrul proaspăt renovat al acestui adevărat aşezământ de cultură. Spunasta pentru că după slujba oficiată de reprezentanţii Arhiepisopiei Romanuluişi Bacăului, înfiinţată încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare. au dat glas unuitedeum, a avut loc şi cuvântul de salut al oficialităţilor locale şi centrale.Nu mi-am permis să iau cuvântul, deşi amfitrionii m-au onorat cu un colţpersonal în Muzeul Hogaş, de care sunt foarte mândru şi obligat în egalămăsură.. Au ascultat în schimb cu mult interes cuvântul delicatului profesorGh. A.M. Ciobanu care a adus puţin din atmosfera anului când ne-a predatfilozofia.Ar fi multe de spus despre un aşezământ aflat de atâta vreme labaza culturii unei societăţi româneşti. M-am bucurat când am revăzut pedoamna Jora ducând pe mai departe numele celebrului compozitor, pedomnul profesor Ion Dobreanu, gata să mai departe valoarea limbii române,pe doamna profesoară Obreja care cu toate păcatele ei filo-ruse a rămasneschimbată. Iscusitul profesor Ovidiu Rusu care alături de soţia lui MamaEVENIMENTNati cum semnează dumneaei cărţilepentru copii ţin la înălţime valoareaculturală a cetăţii.Ne-am bucurat dimpreună cucelebri fraţi Dimitriu, de prestaţiaunui inedit cvartet de violoncele dela opera din Bucureşti şi câte şi maicâte alte întâmplări de aleasă ţinută.Un singur gând mai trist mi-atulburat evenimentul: acela căbătrâneţea îşi întipărise şi pe noiurmele trecerii timpului.Dar şi mai trist este că spredeosebire de zidurile colegiului, noinu putem intra în reparaţie capitală.FESTIVALUL NAŢIONAL DELITERATURĂ „MARIN PREDA”Corneliu VasileEdiţia a XIII-a se desfăşoară anul acesta laAlexandria şi la Siliştea-Gumeşti, la împlinirea a 90 de anide la naşterea marelui prozator, urmat azi de o pleiadăde talentaţi scriitori teleormăneni: Stan V. Cristea,Florea Burtan, Cornel Basarabescu, Liviu Nanu, LiviuComşia, Stelian Ceampuru, Nicoleta Milea, GheorgheStroe, Anghel Gâdea, Dumitru Vasile Delceanu, AnaDobre, Gabriel Argeşeanu, Gheorghe Filip, ConstantinT. Ciubotaru, Alexandru Cutieru, Florina Isache şi mulţialţii, autori cu cărţi căutate de cititori.În sala de festivităţi a prefecturii, prezidiul şi juriulformat din distinşi critici, redactori şi publicişti: AurelMaria Baros, Florentin Popescu, Stan V.Cristea, NicolaeOprea, Ştefan Mitroi, Mihai Stan, Gheorghe AndreiNeagu, Florea Burtan, Sorin Preda, Nicolae Iliescu,George Coandă etc., reprezentanţii consiliului judeţeanşi ai primăriei, prin consilierul cultural şi conducereaforurilor judeţene de cultură, prin Timotei Stuparu,au asigurat un înalt nivel intelectual şi s-au evidenţiatprintr-o perfectă organizare a simpozionului.Câştigătorii concursului de proză:• Locul III - Nicolae Cârstea, plus premiul revistei„Caligraf”• Locul II - Isabella Elena Drăghici, plus premiulrevistei „Bucureştiul literar şi artistic”• Locul I - Diana Bădică, plus premiul revistei„Argeş”Premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărulwww.oglindaliterara.rode dimineaţă”:• Raluca Gorcea(Ploieşti).La receptarea criticăa prozei lui Marin Preda:• Locul III - IulianaClima Caraghin, pluspremiul revistei „Oglindaliterar㔕 Locul II - SorinMarin, Lagăru Dina, pluspremiul revistei „ProSaeculum”• Locul I - Ioana Andreea Mircea, plus premiulrevistei„Litere”Diplomele şi premiile au fost înmânate de membriijuriului şi de redactorii-şefi ai revistelor.Premianţii şi invitaţii au mers apoi să viziteze satulSiliştea-Gumeşti, casa unde a trăit familia scriitorului,şcoala din localitate, făcând fotografii la bustul lui MarinPreda. Nepotul de soră al lui Marin Preda, fiul Ilincăi, penume Ştefan Baltac, primarul localităţii, directorul şcoliişi profesorul de limba şi literatura română i-au întâmpinatcu multă căldură, în spiritul tradiţionalei ospitalităţi alocalnicilor, şcolarii oferindu-le flori, iar ansamblul „LiviuVasilică” încântând auditoriul cu minunatele balade şialte cântece folclorice munteneşti.Cu toate că nu au putut participa câţiva alţi scriitoride primă importanţă, invitaţi, însă antrenaţi în altemanifestări literare, ediţia 2012 a fost o deplină reuşităşi a evidenţiat preţuirea de care se bucură aici mareleprozator, precum şi respectul faţă de cultura românească,largile posibilităţi de afirmare literară a contemporanilororiginari de pe aceste plaiuri, care au mai dat naţiuniişi lumii pe Zaharia Stancu, Miron Radu Paraschivescu,Gala Galaction, Constantin Noica, George Gană, AnghelDemetriescu, Mircea Scarlat etc.8637

RECUPERĂRIConfruntarea spirituală dintreWurmbrand si GafencuDin memoriile lui Ioan Ianolide(urmare din numărul anterior)ConvertireaPrin anul 1939 s-a imbolnavit de plamani si a fost eliberat din închisoare.A locuit o vreme în casa unei familii de protestanti din regiunea Brasovului.Sotia, si ea activista revolutionara, nu era cu el.De la acei tarani simpli a luat W. Scriptura si a citit-o. I se parea caintrase într-un univers bine cunoscut si familiar. Taranii nu au putut sa-idea prea multe îndrumari, dar a cunoscut un evreu care era pastor crestin.Acesta a început sa-i talmaceasca sensurile adanci ale Bibliei. Si era suficientun cuvant ca W. să înteleaga ideea în întregime, cu toate consecintele siimplicatiile ei. Era atras, uimit si convins. Deci a primit să fie botezat, darbotezul a fost luteran.Mai tarziu, când s-a întalnit cu sotia si si-au luat un apartament în oras,într-o noapte W. i-a marturisit ca s-a botezat. Ea a sarit ca arsa si a strigat:- Cum e cu putinta? Spune-mi ca n-ai facut tu blestematia asta!El însa i-a raspuns:- Am descoperit adevarul si L-am primit pe Hristos. Sunt crestin!- Daca ai facut asta, eu nu vreau să mai traiesc! a zis ea si a alergat lafereastra să se arunce.Cu greu a reusit să o prinda si să o calmeze. A urmat o perioada deinsuportabila tensiune, care însa a sfarsit prin botezarea ei.- Da, aici este rostul lui Israel. Hristosul a venit. Prin Biserica crestinase va mantui poporul evreu. Misiunea lui se va implini prin crestinism, erauconcluziile familiei convertite.Pastor luteran în BucurestiW. a învatat cu usurinta ebraica veche, care curgea de la sine. Vorbeade altfel 7-8 limbi straine. Cu temperamentul sau impetuos si cu inteligentasa stralucita, s-a facut repede cunoscut în cercurile crestine din Bucuresti.In 1940, când s-au instalat în Romania guvernarea nationalista si ocupatiamilitara germana, pastorul comunitatii evreiesti luterane organizatede Misiunea suedeza pentru încrestinarea evreilor din Romania a disparutmisterios si W. a ajuns pastor al acestei biserici. Predica plin de înflacarare.Veneau sa-l asculte si ortodocsi, si catolici, dar cu deosebire neoprotestanti.Evreii crestini erau atunci scutiti de orice suspiciune sau obligatie si isi desfasurauactivitatea în deplina libertate.W. ajunge să aiba relatii ministeriale si la cele mai înalte nivele bisericesti.Are un baiat si pe un altul, roman, il înfiaza, crescându-i impreuna. In1944, când au sosit trupele sovietice în Romania, W. impreuna cu ai lui le-auiesit înainte si au impartit ostasilor Biblii în limba rusa…MărturisireaIn 1946 a avut loc o conferinta a confesiunilor din Romania, convocatade Ana Pauker, evreica si conducatoare a comunistilor. Atunci a luat cuvantulrabinul-sef Safran, care a acuzat pe crestini ca-i prigonesc pe evrei si aamenintat cu razbunarea, cautând în acelasi timp să nege dumnezeirea luiHristos; ei, evreii, a spus Safran, sunt poporul ales!Crestinii prezenti acolo au înghetat de frica. Un mitropolit roman a vorbitca să nu taca si a spus de toate, dar nu a îndraznit sa-L apere pe Hristossi nici pe romani. Catolicii au fost demni, dar retinuti. Protestantii au fostconfuzi si oscilanti. In sala se gasea si W., impreuna cu sotia sa, care i-a zis:- Tu trebuie sa-i spui rabinului adevarul. Cere deci cuvantul!Cum si el era reprezentant al miscarii ecumenice, i s-a îngaduit să vorbeasca.A început prin a evoca originea sa iudaica, apoi a marturisit cuma ajuns crestin, în fine a trecut la atac impotriva lui Safran si a pacatelorsi necredintei poporului evreu, pe care le-a dezvaluit cum numai un evreupoate să o faca.- Voi sunteti vinovati! a strigat el. Pacatele voastre au urcat pana la cer.Voi urati, voi uneltiti, voi impilati, voi mintiti impotriva lui Hristos si a BisericiiSale. Ati pierdut dreptul de popor ales prin uciderea lui Hristos si nu varamane decat să va pocaiti si să va încrestinati! Căci Cel pe Care Il prigonitieste Cel vestit patriarhilor si prorocilor. In afara lui Hristos nu aveti mantuire!Rabinul facea spume, Ana Pauker a dat ordin să fie întrerupta radiodifuzareadiscursului. Sala aplauda frenetic. Adevarul iesise la lumina prin W..Când a terminat cuvantarea era sleit, o putere mare iesise din el. Au venit ailui si l-au scos pe o usa laturalnica, fiindca evreii il asteptau sa-l ucida.W. si-a continuat activitatea pastorala în cadrul Misiunii suedeze, daravea repetate neplaceri cu actele de huliganism ale evreilor, care adeseainvadau biserica provocând scandal. Mama si fratii sai au plecat în Palestina,comunicându-i să nu vina acolo, căci va fi distrus.8638 www.oglindaliterara.roArestareaIn 1948, într-o duminica, pecând se îndrepta spre biserica, a fostoprit pe strada si dus cu masina laSecuritate. Acolo il astepta colonelulDulgheru, evreu si el, care, învartindun pistol în mana, i-a zis batjocoritor:- Ai sosit la timp si la vremeapotrivita vei tine predica la biserica!A fost dus la subsolul 2 alSecuritatii. Acolo, izolat, cu aer rau,cu rezistenta slabita, s-a imbolnavit.Nu a fost înregistrat cu numelelui, căci se interesau de el ambasadelestraine, ci sub numele de VasileGeorgescu. Deci Securitatea raspundeainvariabil ca nu exista nici unarestat cu numele R.W.. Intre timpi-au întemnitat si sotia. I s-a organizatapoi un proces secret si a primitdouazeci de ani de munca silnica.Asa a ajuns în 1950 la Targu-Ocna.ChitibusuriDupa ce si-a mai revenit putindin starea jalnica în care fuseseadus, W. a fost mutat în camera 4,chiar în patul din fata lui Valeriu. Auurmat deci discutii îndelungate întrecei doi, în care inteligenta speculativasi impregnata de materialism apastorului era mladiata de gândirealucida, profunda dar smerita a luiValeriu.Zi de zi W. iscodea tot felul dechitibusuri, care erau de fapt izvoratedin framantarile sale interioare si defiecare data Valeriu punea ordine îngândirea evreului. Asa, de pilda, întrozi pastorul a întrebat:- Oare cine e mai mare, Hristossau Marx? E mai bine cum a spusIisus ori cum a spus Marx?Detinutii din camera, care se închinaului Hristos si respingeau categoricmarxismul, s-au simtit jigniti simulti au pus la îndoiala buna-credintaa evreului. Dar Valeriu a intervenitcu blândete:- Fratilor, acest om e chinuit depropriul sau trecut. Trebuie sa-l intelegemsi sa-i dam raspunsul care sa-ilamureasca problema. Marx cutremuraun secol. El aseaza lumea pefagasul materialismului ateu, carevede universul si omul ca un mecanism.Aplicarea principiilor lui în societateduce la robie, tiranie politicasi mutilarea spirituala a indivizilor.Iata ce este Marx pentru omenire.î

Noi suntem datori sa-i dam o replicacrestina, să aratam prin însasi viatanoastra ce înseamna Hristos si învataturaLui pentru lume.Despre antisemitismulcrestinIn alta zi, W. a spus dintr-odata:- Exista totusi antisemitismcrestin!Valeriu i-a raspuns:- Crestinii se gasesc pe pozitiede dragoste pentru evrei, dar nu sipentru faradelegile lor; acestea mergîn fata dreptei Judecati.- Dar s-au facut crime si abuzuri!- Din partea cui? Cine provoaca,oare: crestinii pe evrei ori evreii pecrestini?! Oare apartenenta la “semintiasfanta” absolva de raspundereorice evreu de orice fapte? Iata,reeducarea din Pitesti a fost condusade Ana Pauker, colonelul Zeller si altievrei. Va solidarizati toti cu astfel decrime? E vremea să renuntati la solidaritateaîn rau, bazata pe orgoliulrasial. Când va patrunde în sufleteleevreilor dragostea care-i anima pecrestini, atunci se va putea discutade la dragoste la dragoste si adevarulva iesi la iveala ca untdelemnuldeasupra apei. Evreii s-au încatusatsufleteste si mental în sangelepe care l-au varsat. Ei trebuie să sesmulga din duhul caruia singuri s-auînrobit. Atunci se va apropia ziua bucurieipentru noi si pentru voi.- Oare Dumnzeu poate iertapoporul evreu? Nu crezi ca sangeluiiudaic ii este refuzata mantuirea?- Cred ca pocainta evreilor esteo problema duhovniceasca si nurasiala.W. a ramas putin pe gânduri,apoi a spus:- Nu toti evreii sunt învederatianticrestini, nici învederati rasisti,sunt multi de buna credinta, multicapabili, cinstiti, dar ori sunt dezinformati,ori se lasa antrenati de ceilalti,ori sunt terorizati. Cunosc unrabin care s-a încrestinat de bunavoie,dar s-a întors la iudaism degroaza.Valeriu a conchis:- Ar trebui mai multa stradaniecrestina pentru întoarcerea evreilor!In aceeasi camera era si arhimandritulG., care-si traia ultimelezile de viata. El i-a spus lui Valeriu:- Admir rabdarea cu care-l tratatipe acest pastor. Poate este numaio risipa inutila de dragoste si inteligenta.Nu-mi inspira încredere acestom. Dar e bine ca faceti ce faceti.Intre timp, W. continua cu atitudinilelui oscilante. Odata, un detinutcaruia i s-a adresat cu “tu”, i-araspuns tot cu “tu”, fapt care l-a revoltatpe pastor, desi el fusese vinovat.Valeriu i-a spus:- Rugam pe domnul pastor săfoloseasca aceiasi termeni cu carei se vorbeste. Altfel risca să se isteconflicte si ele pot fi evitate cu putinasmerenie si buna-cuviinta.Altadata doi dintre bolnavii dincamera l-au rugat să înceteze putindiscutia, întrucat aveau nevoie deliniste, dar el nu s-a putut stapani sia continuat. Cei doi l-au acuzat dewww.oglindaliterara.roRECUPERĂRIlipsa de bun-simt, ipocrizie si provocare.- Asta e antisemitism! a ripostat el.- N-am fost si nu sunt antisemit, a raspuns un detinut mai glumet, dardaca toti evreii sunteti asa, încep sa-i înteleg pe antisemiti!Valeriu a încercat să linisteasca spiritele, dar n-a izbutit. Totusi, în ziuacând au simtit ca li s-a apropiat sfarsitul, cei care-l apostrofasera pe W. aumers si i-au cerut iertare, gest care l-a impresionat profund. Simtea duhulsincer al acelor oameni. Stanjenit, si-a cerut si el iertare si asa s-au despartitimpacati.Dupa asta W. a zis:- Aici am cunoscut cu adevarat pe Hristos, aici am întalnit pe adevaratiicrestini. Lenin cu înca trei-patru tovarasi au întocmit într-un parc din Elvetiaplanurile prin care au rasturnat jumatate din Europa. Eu, daca as avea o sutade oameni ca acestia de aici, as putea să schimb fata lumii!ÎnfruntareaIntr-una din zile a fost adus la sanatoriu un evreu talmudist cocosat,foarte grav bolnav. Când a intrat în contact cu atmosfera din camera 4, uralui impotriva crestinilor s-a dezlantuit violent:- Voi, crestinii, sunteti vinovati de pogromul impotriva evreilor. Ne vomrazbuna dupa legea noastra!I s-a raspuns:- Dimpotriva, crestinii sunt victimele directe sau indirecte ale evreilor.Evreii au ucis pe Hristos si-i prigonesc si-i ucid pe crestini ori de cate ori auocazia în istorie, ca să ajunga ei însisi stapanii lumii. Dar lumea moderna nupoate accepta guvernarea unui neam strain care se considera Israel.- Noi suntem Israelul prin alegerea divina!- Israelul este haric, si nu nascut dintr-o anume semintie.- Voi sunteti antisemiti si prin asta nesocotiti legamantul dat de Dumnzeupoporului evreu!- Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerutrastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii, ci evreii care lupta impotriva evidentei,căci ei stiu bine ca Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud si Cabalaau rastalmacit învatatura revelata a Vechiului Testament. Ei se închina fievitelului de aur impotriva Dumnezeului lui Moise, fie lui satana impotrivaadevarului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos, dar e incapabil sa-Lurmeze, căci el însusi se considera Hristos – iata culmea demonismului lacare a ajuns!- Crestinii au colaborat cu Hitler impotriva crestinilor! a strigattalmudistul.- Dar tot crestinii au fost marii martiri ai lagarelor naziste! De altfel,nazismul a fost un iudaism relativ.- Cum vine asta?- Evreii s-au declarat pe ei însisi drept fiinta sfanta, însusi Mesia, decirasismul lor este absolut. Hitler a declarat pe arieni drept rasa superioara,deci o formula relativa. Mai mult, nici nazismul nu a fost crestin, ci anticrestin.Hitler ii suspecta pe crestini de semitism.- Crestinii nu i-au aparat pe evrei impotriva nazismului!- Crestinii i-au aparat pe crestini si pe evrei în masura posibilitatiloristorice de atunci. Evreii ii acuza pe crestini ca i-au prigonit prin Hitler, darasta este o dubla ipocrizie: pe de o parte, ei stiu ca nu se putea face maimult atunci; pe de alta parte, vor să justifice uciderea crestinilor pe care ei osavarsesc prin comunism.- Dar evreii sunt victimele lui Stalin si ale comunismului!- Asta e o ipocrizie si un tupeu tipic iudaic. Se stie bine ca evreii aucreat materialismul istoric, au condus revolutia sovietica, au dezlantuit prigoanaimpotriva Bisericii crestine si a tuturor oamenilor care au refuzatcomunizarea.Aici W. a intervenit ferm în discutie:- Comunismul este instrumentul de iudaizare a lumii.- Pentru aceasta afirmatie vei plati scump! i-a strigat înfuriat evreultalmudist.W. însa a continuat netulburat:- In lupta dintre Stalin si Trotki a învins Stalin, care s-a folosit de evrei.El le-a refuzat puterea, dar nu si serviciile. Asa ca evreii au ales locul doiîn comunism si nu l-au parasit niciodata. Ei sunt calul troian al revolutieicomuniste.- Fiinta poporului evreu este sfanta si va pieri oricine se va atinge de ea.- Tocmai asta este greseala rabinica, a spus W., rasismul de tip divin,dominatia lumii de catre evrei. Obsesia puterii mondiale ii satanizeaza peiudei! Dar lumea a ajuns la o stare de constiinta care nu mai poate admiteimparatia universala a evreilor. Nici comunistii, nici capitalistii nu sunt dispusisă dea puterea în mana evreilor.- Poporul evreu isi dovedeste mesianismul prin influenta lui mondiala siprin crearea statului Israel, a replicat cocosatul.- Nu cu puterea lui Dumnezeu au facut ei aceste fapte, ci ca antihristice s-au închinat lui satana.- Meriti să fii ucis! a strigat turbat talmudistul.- Si mama si fratii mei mi-au spus la fel, a raspuns senin W.(continuare în nr. viitor)8639

ATITUDINIŞI IO AM FOST LAROŞIA MONTANĂ’’ Munţii noştri aur poartăNoi cerşim din poartă-n poartă’’(spusă cu durere de moţi, scrisă deOctavian Goga)În România , Salvaţi Roşia Montană sună prelungşi rugător din partea românilor cu minte bogată şisuflet ales, în timp ce preşedintele, guvernul şi alţi lefegiimărunţi fac strident reclamă de abundenţei pe care ova aduce compania canadiană, Gold Corporation, dacăguvernul roman va aproba deschiderea şi exploatareaaurului după proiectul şi condiţiile acestei companii. În final,după ani de exploatare intensivă, compania va punemâna pe tot aurul şi argintul de la Roşia Montană, dupăcare va pleca extrem de îmbogăţită lăsând în locul munteluide aur un munte otrăvitor de cianură. România vafi mult mai săracă iar moţii amăgiţi şi abătuţi vor spune:Munţii noştri numai cianură mai poartă…De data aceasta am fost mai atent la subiect, ampludezbătut şi mediatizat şi ceea ce mi-a atras atenţiaşi m-a revoltat a fost vizita şi mesajul preşedinteluiBăsescu la Roşia Montană. Nu insist, argumentele suntla îndemâna oricărui român lucid, Băsescu este o calamitatepentru România, este o adevărată cianură, ca sărămânem în subiect. Pentru mine, pentru foarte mulţi,Băsescu nu este mai mult decât un impostor ordinar, iarla Roşia Montană prin mesajul transmis, pur şi simplu afăcut reclamă şi propagandă în favoarea companiei străine,care în câţiva ani are să ia toate metalele preţioaseşi în schimb ne lăsa un dezastru ecologic de zeci de ani.Video-clipul, probabil după un reportaj pedelistic cosmetizat,începe cu primirea lui Băsescu, înconjurat de gardapersonală şi mass media, într-un cadru sinistru dincurtea unei mine închise, părăsite şi cu clădirile ruinate,fără geamuri şi uşi, cu tencuielile căzute şi acoperişurileduse, iar în fundal nişte vagonete ruginite şi bălării. Înacest cadru de ruina nepăsării, Băsescu s-a purtat indiferentşi relaxat, cu o mână în buzunar ca politicieniiamericani iar cu cealaltă despicând aerul, în sus şi-n jos,spunând banalităţi de piaţă. La vederea unui firicel deapă colorată ce se scurgea din mină părăsită a făcut remarcaseamănă cu coniacul ceea ce atestă cine este şice îl preocupă întâi de toate. Apoi şi-a adus aminte GoldCorporation, ce se ocupă de exploatarea aurului în ţărilecu economii ineficiente şi de mesajul pe care trebuiasă-l transmită: statul nostru, în actuala condiţia cu 4.2milioane de angajaţi şi 4.9 de pensionari, nu poate facefaţă cheltuielilor, investiţiilor în mari proiecte industriale.Trebuie să se împrumute de bani pentru pensionari !!Deci companiile străine, investitoare sunt bine venite.Clar.Se spune: Nu omorâţi mesagerul ! Adevărat, dar nuacceptaţi mesajul adus de Băsescu. Informaţi-vă temeinic,aflaţi clauzele contractuale, documentaţi-vă la faţalocului, comparaţi, judecaţi şi apoi hotărâţi. Eventual,întrebaţi mesagerul sub ce preşedinţi şi guverne au apărut,şi de ce, atâţia şi atâţia pensionari în România dupădecembrie 1989În 1945, România ieşea dintr-un război devastatorpentru ţară şi poporul ei, plus că rămânea ocupatăde ruşi, dar după aproape douăzeci de ani, Dej, într-oşedinţă de guvern, a scos un leu din buzunar şi a spusnici atâta datorie de război nu mai are statul român !!Să nu mai comentăm din nou, cu câtă datorie de războine-a încărcat aliatul frate de la Răsărit, şi a luat-o întreit,dar să ne întrebăm, pe bună dreptate, dacă atunci eramo altă ţară, un alt popor ?! Nu, tot noi eram dar nu eraatâta corupţie în conducere şi administraţi.Acum, Băsescu, în toate situaţiile critice, pune placacu cei 4.9 milioane de pensionari, pe care a repetat-oşi aici de două trei ori, papagaliceşte. Păi aşa preşedintejucător cum e nu are decât să adune toţii pensionariiRomâniei la un loc , ca într-un lagăr şi să aranjezecu Gold Corporation să le dea şi pensionarilor, fiecăruia,câte o lingură de cianură cum are să le dea şi moţilor.8640 www.oglindaliterara.roAdevărul este că lui Băsescunu-i mai pasă de moţi deacum înainte, nu mai trebuiesă le ceară încă un mandatde preşedinte, aşa că poatesă facă schimbul aurului pecianură cum doreşte companiastrăină la ordinele căruiase vede că este. Pe Băsescude asemenea nu-l intereseazădistrugerea frumosului mediudin Munţii Apuseni, nicică sunt ţări europene careau interzic folosirea cianurilorîn minerit. El rămâne orbla faptul că toate celelalte exploatăriaurifere pe care a pusmâna Gold Corporation, suntCorneliu Floreaîn alte ţări , nu în Canada,oare de ce , doar Canada aremai multe zăcăminte de aur decât România ?! Nu a realiyatnici amănuntul , semnificativ, că celelalte exploatăriaurifere pe care a pus mâna respectiva companie sunt fieîn deşerturi, fie în munţi sterpi, nepopulaţi, nu ca RoşiaMontană o arie bogată şi majestoasă cu floră carpaticăşi cu o populaţie densă, milenară în cincisprezece sate?!? Toţi oamenii liberi şi lucizi au văd şi compară, numaiel, cel mai josnic dintre vânzători de ţară, evită !! Înschimb, degajat şi popular cum îi place să se dea în faţacamerelor de luat vederi, ne dă de ştire că i s-a arătatlui o exploatare auriferă la suprafaţă (în clasica formăde pâlnie - NA) în mijlocul unei aşezări. Formidabil, cume pus să ne fraierească cu această reclamă a companiei,fără să ne spună cum se face exploatarea minereului şiunde-i procesarea cu cianură a minereului, nici faptul căacela aşezare e temporară, pe perioada exloatari minereului.Simple omisiuni de propagandist cu cianură.În altă ordine de idei, habar nu are că, la Baia Mareexistă un grup de cercetători romani, la ce-a mai rămasdin fostul Institut de Metale Neferoase, care au lucrărioriginale, avansate şi experimentate legate de extragereametalelor preţioase fără să folosească cianurişi sunt pe cale de-a finaliza un întreg proces tehnologicde extragere a metalelor preţioase fără rezidi atât detoxice, dăunătoare mediului. Însă se zbat cu lipsurile financiare,au nevoie de 100.000 de euro, pe care nu-i găsescîn toată România şi nici Vasile Frank Timiş sau GoldCorporation, foarte tare interesaţi de aurul românesc, nuîi investesc ! Vasile Frank Timiş la un Christmas Party laLondra, într-un cerc politic de vârf şi-a permis să facă odonaţie de 100.000 de dolari, iar Gold Corporation maibine aruncă sutele de mii de dolarii în propagandă ordinarădecât să sprijine cercetarea ştiinţifică româneascăbenefică mediului înconjurător. Banii lor, treaba lor,noi doar ne dăm seama de adevăratul lor profil moral.Grupul cercetătorilor de la Baia Mare îşi spun speranţaîn academicianul Ionel Haiduc , o somitate în chimie,care a condus echipa academică ce a stopat programulcompaniei Gold Corporation, ce ar fi o devastatoarebombă cu cianură deasupra Roşiei Montane şi a celorcincisprezece sate din împrejurimi.Pentru Băsescu toate astea nu au importanţă, el avenit la Roşia Montană să pună placa cu pensionarii şi sătransmită mesajul de undă verde pentru cianurizareaRoşiei Montane. A plecat stăpânit de culoarea apeice eşea din mină şi semăna cu coniacul. Mă mir că nus-a aplecat să ia o gură. Ce tristă marionetă cu suspendări,încă doi ani va fi jucător în sforile străinilor peurmă va fi azvârlită la coşul lor de gunoi, iar în istoriaromânilor va fi aşezat alături de vânzătorii acestei ţări.Pentru că nu a perceput acest popor de pe poziţia depreşedinte al ţării şi mult mai puţin a înţeles ce trebuia săfacă pentru această ţară. Niciodată nu s-a oprit să judecece au vrut să ne înveţe înaintaşii noştri lucizi şi iubitoride ţară, când ne-au îndemnat cu ’’Prin noi înşine’’ saucât adevăr este în: cu cât eşti mai dator cu atât ai maipuţină libertate, independenţă, demnitate ! Mi-e milă deel de-mi vine să-i dau un ban din pensia mea de şasesute şaptezeci de lei după şaptesprezece ani practicaţi camedic în România.(continuare în nr. viitor)

Despre menirea artistuluiîn lume – Elena Farago,un „apostol” al oamenilordeznădăjduiţiProf. Rădulescu Mihaela(urmare din numărul anterior)Poezia O ţărancă tânără îşi boceşte copilul mortilustrează drama unei tinere, care pierde singura eiavere, copilul. Momentul acesta tragic, trăit de ţărancăemoţionează orice cititor, căci viaţa cruntă e exprimatăîn cuvinte puternice, ce redau întocmai această durerede neînvins. Poezia e constituită sub forma unui bocet,ce aminteşte de creaţiile populare. Versurile relevăcredinţe şi datini proiectate pe fundalul unei realităţiexistente. Frustrările, remuşcările tinerei ţărănci de a fiavut un copil din flori, potenţează drama ei, o duc cătreun tragism infinit. Se consideră predestinată suferinţei şidurerii, zbuciumul ei sufletesc trecând graniţele acesteilumi, ajungând până la moarte: „Şi din chin ţi-ai slobozit/Trupuşorul izinit/ Şi de racile căznit/ Când pe ţoala dincopaie,/ Când pe aşternut de paie,/ Cât mai rar la pieptulmeu,/ Că mi te-am crescut din greu,/ De tăicuţii izgonită,/Şi de sat neomenită,/ Şi cu sufletul hai-hui,/ Ca un carfără de grui,/ Ca un câine al nimănui …// … Că mi-a puspe frunte pată/ Cel ce m-a-ndrăgit odată/ Dar n-a vrut/să-l ştii de tată …“.În această poezie sunt întrevăzute notele folclorice:atât concepţia de predestinare, cât şi expresiile specificevorbirii populare. Cuvintele alese cu grijă de poetă traducîn mod direct suferinţa profundă a tinerei ţărănci. Aceastădurere îi devorează sufletul, iar unicul sprijin, care dădeasens vieţii, a pierit. Dispariţia prematură a copilului oduce către disperare, căci suferinţa e sfâşietoare. Ultimeleversuri ale poeziei exprimă o stare sufletească dramatică,iar ţăranca nu mai vede nici o speranţă în viaţă: „Înmormânt, un pumn de oase,/ Şi în rai aripi frumoase,/Şi tot tu în amândoi …// … Că te-ai despărţit în doi/ Şii-ai luat pe amândoi, / Iar aici în jalea mea/ N-ai lăsat penimeni/ Decât neagră, lipsa ta …“.Poeziile cu temă socială ale Elenei Farago înfăţişeazăun univers zbuciumat, în care oamenii sunt nevoiţi săînfrunte greutăţi de nedescris, trăind sub povara dramaticăa nedreptăţilor sociale. Legătura poetei cu poporul a fostuna profundă, iar mişcările sociale au marcat-o pe poetă,care a luat parte la lupta contra nedreptăţilor, indirect,prin formula artei. Poezia sa socială e un mesaj adresatcelor asupriţi şi umili, iar arta devine o formă de salvarea sufletelor chinuite. Ovidiu Papadima afirmă cu privirela acest aspect: „Elena Farago va căuta glas poezieiînvinşilor acestei vieţi: O fecioară bătrână plânge, O nouăMagdalenă plânge; iluminaţilor ei: La poarta grădinii cugarduri de zid; celor obidiţi: Un apostol nebun cântă. Şiva aminti atât de discret, după tragicul an 1907, calvarulţăranilor: Patru cruci şi Florile dalbe …“ 5 .Poezia socială a Elenei Farago prezintă o anumităcircularitate tematică, deoarece nota populară a primelorpoezii cu implicaţii sociale, apare şi în ultimele creaţiiale acestui tip de poezie. Tema socială are reprezentărirealiste, căci poeta însăşi a trecut prin atâtea suferinţe şinedreptăţi de-a lungul vieţii sale. Poezia socială a EleneiFarago înfăţişează drama propriei vieţi şi oglindeşte trăirisufleteşti autentice. Poezia sa e înălţătoare, căci e născutădin realitatea înconjurătoare, iar reflecţiile poetice suntsincere, umane. Versurile cu temă socială nu sunt doarproiecţii artistice, ele sunt emanaţii ale vieţii, un puls viual unui suflet ce doreşte să se descătuşeze din lanţuriledurerii.Deşi în poezia Elenei Farago, iubirea constituie otemă centrală, nu putem să nu observăm preocupareapoetei pentru speculaţia filozofică, prin filtrul căreia suntdezbătute probleme majore ale vieţii. Chiar de la primeleîncercări poetice, nota filosofică e prezentă în creaţiilesale, oferind cititorilor un univers încărcat de înţelesuriwww.oglindaliterara.roESEUascunse. Existenţa constituie o problemă fundamentală,o temă asupra căreia se poate medita îndelung. Sensurilevieţii nu pot fi descoperite uşor, ele sunt tăinuite, întrebărilecomplicând viaţa fiinţei. Dorinţa de reflecţie îndeamnă lao cercetare atentă a vieţii, căci aceasta apare ca un drumnesfârşit, pe care omul e dator să-l parcurgă.În poezia Nu mai plânge, din volumul Versuri,credinţele, superstiţiile şi datinile îndeamnă omul lao profundă meditaţie asupra sensurilor vieţii. Temamorţii apare proiectată pe acest fundal al unor credinţestrăbune: „Nu mai plânge-n duioşia sufletului tău curat/De-ai putea să simţi o clipă/ ce-ntuneric întinat/ Ţineadesealoc de suflet şi de dorul ce te-omoară/ Azi pe tine,cum sortite-s mii de suflete să moară,/ Ne-ajungându-lniciodată, ci pricepe cât de mare/ Cât de-ntreg ţi-a fostnorocul în aevea ta visare …“. Deşi speculaţia filozofică efin exprimată, observăm că problema existenţei e redatăîntr-o viziune artistică interesantă. Poeta crede într-oaltă viaţă mai luminoasă, mai frumoasă, mai bună, undesufletul îşi va găsi alinarea. E o temă desprinsă din folclor,proiectată însă într-o formulă stilizată.Elena Farago foloseşte un întreg arsenal de procedeeartistice în scopul exprimării sentimentului că viaţa e unizvor de situaţii neprevăzute, unde dorul şi necunoscutulse întrepătrund. De pildă, în poezia Trecea un om, estevalorificată ideea atingerii unei lumi necunoscute, acălătoriei către drumuri necunoscute: „Aşa ne-o fi lafiecare,/ Că stăm în poartă, şi nu ştim/ Pe călător măcarde-l doare/ Ceva, - şi de ne pomenim/ Oftând, pesemnefiecare/ Ne-am fi simţind departe tare/ De-un drum pecare-am vrea să fim.“În poezia Durerii, din volumul Nu mi-am plecatgenunchii, întâlnim o filozofie a vieţii care îndeamnă lao depăşire a tuturor suferinţelor şi necazurilor printr-oatitudine curajoasă. Versurile ne vorbesc despre o durereputernică a unei vieţi chinuite, însă încrederea în noi înşinenu trebuie să ne părăsească niciodată. În primele strofe,viaţa cu toate necazurile ei e exprimată prin mijloaceartistice cu încărcătură simbolică: „Nu m-am speriat,Durere,/ Nici ghiarele/ nici dinţii/ cu care-atâtea fiare/ce tu le-ai asmuţit/ Mi-au sfâşiat iar carnea/ în junghiulde cuţit …// Nu m-au speriat, Durere,/ Nici ghiarele-ţi,/nici dinţii,/ Căci îţi ştiam şi câinii/ şi tigrii suferinţei,/ Şi-ţicunoşteam şi corbul/ Ce poartă-n ghiare-un ram,-“.Elena Farago a fost întotdeauna aproape de oameni,de popor, iar în versurile sale găsim o rază de speranţăîntr-o viaţă mai bună. În general, creaţiile Elenei Faragopoartă amprenta unei viziuni optimiste asupra vieţii şilumii. Poeziile sociale cu implicaţii filozofice ne vorbescdespre o perspectivă a împăcării fiinţei cu destinul. Înaccepţiunea poetei, numai în acest mod putem să trăimo viaţă paşnică. Imaginile evocate în aceste creaţii suntcele ale unui suflet aflat permanent în căutarea unei oazede fericire sau de linişte. Important de menţionat e faptulcă e vorba despre sufletul colectiv al poporului român,veşnic aflat sub chinul nedreptăţilor sociale şi dornic delibertate şi adevăr. Poeziile sociale sunt izvorâte dintr-oconştiinţă artistică dornică de a uşura viaţa oamenilor prinintermediul creaţiei poetice.Poeziile Elenei Farago poartă amprenta unei viziuniluminoase asupra vieţii şi lumii. Tema definitorie a poeziilorsale, iubirea, deschide porţile unei existenţe presărate culinişte şi bunătate. În formula poetică prescrisă de versurilesale, suferinţa şi durerea pot fi depăşite prin dragoste.Mesajul poeziilor sale e educativ, căci ne învaţă să trecemprin viaţă, luptând, sperând şi visând. Concepţia artistică,stilul expresiv, atitudinea poetică fac din opera EleneiFarago, o preţioasă creaţie artistică, peste care timpul nuse poate aşterne.______________1 F. Aderca, Mărturia unei generaţii, Bucureşti,Editura Naţională, 1929, p. 95.2 N. Iorga, O luptă literară, vol.II, ediţie deValeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu, studiu introductiv şicomentariide Valeriu Râpeanu, Bucureşti, Editura Minerva,1979, pp. 337-338.3 Cf. C. D. Papastate, Elena Farago (monografie),Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975, p. 105.4 Liviu Călin, Portrete şi opinii literare, Bucureşti,Editura Albatros, 1972, pp. 119 - 120.5 Ovidiu Papadima, Scriitorii şi înţelesurile vieţii,Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 63.8641

CONFESIUNIOdiseea plăcilormemoriale(urmare din numărul anterior)1 iulie 07, duminică. În metrou văd un om care citeadintr-o cărţulie gen liliput, o ţinea în mod ciudat chiar subbărbie şi se uita pe text cu ochelarii, în primul moment amcrezut că are o gravă problemă cu vederea, apoi am văzutcă ţinea cartea cu un fel de gheruţă, iar când dădea paginase ajuta de bărbie-limbă. De fapt era un infirm la modulmonstruos, cu lipsa completă a braţului drept. O traistă îiatârna până în poală, iar mâna stângă i se reducea la unsingur segment lung de o palmă, terminat printr-o gheruţăcu două degete ca nişte unghii lungi şi curbate, de urs. Cuacea gheruţă ţinea cărţulia sub bărbie. Şi foarte des seîntrerupea, prindea cartea între buze şi cu mare evlavieîşi făcea semnul crucii catolice – asta de 4-5 ori la fiecarepagină. Alături, o femeie în straie de călugăriţă. Asta mi-aamintit că în copilărie am văzut la bâlci o femeie care nuavea mâini şi făcea totul cu picioarele. Iar al doilea infirmde acest gen este cel văzut în trenul spre Moldoviţa, prin1996 şi descris de mine în Veneticii. Şi mă conving o datăîn plus: in extremis, credinţa este o soluţie de urmat. Săfii în asemenea hal mutilat din naştere, deci prin voinţaDomnului, să nu ai nici un deget ca lumea, să întorcipaginile cu limba şi, totuşi, să citeşti textele sfinte, să teînchini cu fervoare, asta te pătrunde. Te impresioneazăpână la lacrimi...Discuţie emoţionantă cu Murgeanu, care îmi spunecă am o nuanţă din părintele Sofian, care a îmbătrânitfrumos şi avea ceva de sfânt. Mă gândesc o dată în plus căbunătatea e o forţă. Şi că poate Murgeanu nu realizeazăun fapt simplu: că anume felul lui de a fi, orgolios, ţepos,demn, modest, în spatele talentului şi a devoţiunii pentruliteratură, mă face să mă port cu el exemplar.3 iulie 07. Celor ce au scris şi au mizat o viaţăîntreagă pe litera tipărită, li se cuvine cu precădere literascrisă. Scrisul pe o placă de marmoră. Prin ce altcevasă le consacri numele decât inscripţionându-l pe o placămemorială? Consacrarea unui actor este să-şi legenumele de un personaj, arhitectul a hotărât singur săşipună o tăbliţă pe imobilul edificat de el. A mediculuieste mulţumita şi recunoaşterea cetăţeanului, pentrusănătatea şi continuitatea vieţii. A virtuozului este veşniciasunetului, consacrarea scriitorului este cartea – şi acea filăde piatră marmoreană pe tâmpla casei în care a trudit,neştiut, nesperând nimic de la nimeni. Pare părtinire,privilegiere, dar este un fel de a face dreptate, de a punelucrurile în adevăraţii lor termeni: scriitorul s-a ocupat cucele ale permanenţei, ale duratei.8 iulie 07. Lidia mă ajută, termină ea de rebătutultima parte a Rămăşagului. Ieri am pregătit discuţia cuDoina Jela. L-am prevenit pe H. Gârbea despre dezvelireaplăcii memoriale a lui Horia Gane, din 11.07, orele 11:00.Norocul meu, dacă totuşi este vorba de aşa ceva: călucrurile bune din viaţa mea s-au legat între ele, de la ombun la om bun, iar cele rele au rămas izolate...Ce a fost ieri, miercuri?12 iulie, miercuri. Ieri mă prezint la 10.30 la staţiade metrou Griviţa; la intrarea blocului lui Horia Gane,nimeni. Unii care descară marfă dintr-o dubiţă. Mergmai încolo, biserica Sf. Gheorghe-Griviţa, tocmai a sosito maşină mortuară, iese preotul şi o întâmpină. Revin,acum pe trotuar activează nişte inşi de la salubritate, lespun să facă lună, că dezvelim o placă memorială. Vineteleviziunea? Da. Placa e învelită într-o pânză albă, cumse cuvine. Apare un domn bărbos-înspicat, întreabă descara A, deci pornim împreună şi îmi dau seama că neammai văzut. Sunăm la 45 dar nu răspunde nimeni.Moment de confuzie. Apoi chiar coboară dna Gane, DoinaGhiţescu şi alte doamne. Apare dinspre metrou dl RaduCârneci cu soţia Emmi, le ies în întâmpinare, vorbim, leexplic amploarea acţiunii. Se bucură, mă felicită. Pe GBnu –l-am găsit acasă, Adi Cusin are telefonul schimbat,idem Grişa Gherghei. Spune că GB se ţine distant, de lao vreme nu i-a mai dat niciun telefon. Alcătuieşte o mareediţie de sonete, are deja 300de autori, detaliază lista. Multămuncă, le-a neglijat pe-ale lui.Vrea să cedeze cărţi. Îi sugerezo donaţie la bibl. Jud. Rm.Sărat. Ne adunasem un grupnu neapărat mare, decent.Câteva doamne în vârstă, darşi câteva tinere. Eu, cu carteade debut la lui Gane în buzunar.O arăt unei tinere. Răsfoieştecartea din colecţia Luceafărul,jinduită pe-atunci de noi toţişi se miră, vede că am cititpoemele cu creionul în mână,făcând mereu însemnări.Preoţii încep slujba subIon Lazuplaca memorială. Apare şiteleviziunea. Spun câteva fraze în faţa camerei de luatvederi. Reporter tânărul Andrei Dinu. Mi se aduce unbăţ mai lunguţ, cu care dau jos pânza albă de pe placapostată destul de sus, greu de abordat. Ţin un scurt spiciîn faţa celor adunaţi în cerc, apoi Radu Cârneci, iar DoinaGhiţescu citeşte două poezii de Horia Gane, DoamnaElena ne mulţumeşte. Scena de pe trotuarul din faţauriaşului bloc este filamtă cu 2-3 camere – un tânăr tipsportiv, chelos; apare şi Pan Izverna şi criticul de artăFilipovici, dar şi redactorul Nicolae Buiciuc, ştiut de minede pe vremea debutului. Urcăm cu liftul, acolo apuc sămai vorbesc cu R.C. Ţine un spici Filipovici şi vorbeşte maidens Pan Izverna: acest poet a dus tot timpul cu sine unroman, cel al vieţii sale, marcată de lagărul de concentraredin Transnistria...Coborâm, în faţa intrării blocului o găsesc din noupe soţia poetului, care ne mai mulţumeşte o dată. Măgândeam: În fine, o primă dezvelire, un bun început.Familiile de care depinde în totalitate acest aspect artrebui să se implice. Să cheme lume, să dea importanţăevenimentului. În fond nu e ca la înmormântare, cândeşti excedat de obligaţii, ca să nu mai vorbim de durereapentru cel dispărut, de zdrobirea trupească-sufletească,de cheltuieli...Ar fi un mod de a-l readuce în lumeavalorilor pe scriitorul dus...De acolo încerc să iau un troleibuz spre Chibrit, nuvine, cobor la metrou, merg o staţie şi apoi cu autobuzul300 până în Piaţa Filantropiei, de unde cotesc spreCurtea Veche. Predau manuscrisul Himerei la secretariat,promiţând că voi trimite prin mail textul paginii 2 şicoperta IV.Pe drum primesc telefon pe mobil de la Romsilva,mi-au ieşit cele 20 milioane pentru Întâmplări din pădure,pot să le ridic mâine.Citesc text C. Stere. Înainte de Primul război,lumea politică românească era sfâşiată între antantiştişi centralişti, după cum fiecare politician dorea să aducăla România vreo provincie din est sau din vest, dintrecele rămase la străini. Cei ce doreau alipirea Basarabieinu puteau spera decât de la Puterile centrale. Învers încazul Ardealului. Toţi înţelegeau că nu le vom putea obţinesimultan, pe amândouă. C. Stere, mare patriot basarabean.Poporanismul. Partidul Naţional ţărănesc. Mereu în conflictcu marii lideri. Iorga şi Cuza, doi antisemitişti.14 iulie 07, sâmbătă. Termin C. Stere, impresionatde anvergura acestei personalităţi de doctrinar şirevoluţionar, în contrast cu sforarii iezuiţi de tip IuliuManiu, mereu dat de-o parte pentru bunul motiv cănu negocia idei şi nu era manevrabil. A întors cursulAdunării din Basarabia 27 martie 1918 de la Chişinăuşi a determinat Unirea cu ţara. Primul Preşedinte alSfatului Ţării şi până în 1930 reprezentantul necontestatal electoratului din Basarabia. Ideal naţional, democraţie,parlamentarism. 6 ani de Siberia, împreună cu Lenin şiPilsudski – viitorul Mareşal al Poloniei. Trece în România,după ce în Basarabia înfiinţase primul ziar în limbaromână. La noi, înfiinţează Viaţa românească. Iniţiatorul şidoctrinarul Poporanismului. Primul preşedinte al PartiduluiŢărănesc din Basarabia. Rector al Universităţii din Iaşi,intră în conflict cu A.C. Cuza şi cu antisemiţii de tip Iorga.Romanul fluviu autobiografic În preajma revoluţiei – dinpăcate nu l-am citit, apreciat la superlativ de Pan Izverna.(continuare în nr. viitor)8642 www.oglindaliterara.ro

Poemele Deltei. Rodionde Valentin TalpalaruDumitru AnghelRECENZIEVolumul de versuri „Poemele Deltei. Rodion”,Editura Opera Magna, Iaşi, 2012, 88 de pagini, semnatde scriitorul Valentin Talpalaru, descrie digresiv, ca odeturnare imagistică, un univers liric dintr-un orizontlacustru al unei lumi idilice prin spectacolul naturiisălbatice, umbrit doar de cenuşiul şi precaritatea uneiexistenţe umane de margine, uitată de Dumnezeu,dar blagoslovită de o dumnezeire a frumosului în starepură, nealterată. O carte cu o structură editorială uşoratipică, pe o partitură insolită, de dezordine studiată, cupedanteria unei gale de modă, sezonul deprimăvară-vară, poetic, artistic, pentru călipsesc cu desăvârşire minime şi necesaredetalii bibliografice şi nici măcar obligatoriulCuprins, care să trimită spre un poem saualtul, cu doar o fotografie pe coperta IV apoetului Valentin Talpalaru, care parcă nearîndemna, cu o privire blândă şi un surâsabia schiţat, să ne bucurăm de o vacanţălirică în Deltă de la îngemănarea Dunăriicu Marea cea mare. Până la urmă, poatetocmai acest detaliu tipografic şi l-au propuseditorii ieşeni, deoarece autorul le-a oferitspre publicare un poem uriaş numerotat,nominalizat matematic, rigid şi riguros, de la1 la 25, cu cifre arabe, dar pe o dodecafonicălinie melodică a Simfoniei Deltei, subbagheta autoritară a unui dirijor-poet,hotărât să impresioneze şi prin anvergura şioriginalitatea construcţiei lirice, poetice.Un poem uriaş, cum spuneam,asemănător, oarecum, cu volumul de versuri bilingv,româno-albanez, „Vina – Faji”, al poetului ConstantinGherghinoiu, uriaş şi acesta, format din 63 de poemecapitol,un poem de lung-metraj, cu un singur titlu, „Vinade a nu fi Dumnezeu”.Aşadar, ca să revin la poetul Valentin Talpalaru,o poezie ca un ostrov, ca un plaur născut din stuful şidin oasele peştilor şi ale păsărilor Deltei, în acorduri decazacioc şi de mazurcă, din muzica divină a lui FredéricChopin; un vers cu o onomastică inconfundabilă de ruşipravoslavnici ajunşi la gurile Dunării, care-şi păstreazăobiceiurile, religia de rit vechi, limba, vestimentaţia şitoată originalitatea etnică, ce decurge din toate acestea:„Rodion cel mare a privit peste drum: / Efim duceaplasele, Matriona / aprindea candela” (Poemul 8, pag.25-26); sau „Moş Prohor a murit cu gura deschisă / şiduhnea a votcă proastă, parcă era / un lin aruncat pemal. / Afanasi a murit de tânăr, de la el / nu ai ce afla– nici viu nu era cine ştie ce, / poate Ahei cel care seţinea cu Pipina...” (Poemul 12, pag. 39); ca şi alte numeproprii din acelaşi calendar: Matriona, Uliana, Palaşa.Specifică şi cu o biologie, care să nu lase niciun dubiuasupra geografiei poetice a poetului Valentin Talpalaru -Dunărea, fluviul-simbol, şi Delta mirifică, unde: „Lişiţeleşi cormoranii scobeau în albastru...” (Poemul 2, pag. 9);unde „Rodion cel mare l-a luat de mână pe / Rodion celmic / şi l-a arătat apelor, păsărilor, lotcii” (Poemul 4,pag. 14); sau „Rodion a aflat că la cer poţi urca o singurădată / fără prostovol şi momeală - cel mult / cu sufletulîn palme, ca o nălucă” (Poemul 5, pag. 17), o sensibilă şinăucitoare senzaţie de poezie mare şi autentică, pe careo transcriu: „...cu sufletul în palme, ca o nălucă”.Dar şi o toponimie, ca-ntr-un atlas geografic:„Rodion păşea cu băgare de seamă / Prin cătunele înformă de inimă: Periprava / Mahmudia, Maliuc, Gorgova,Sarichioi, Sfiştovca, Jurilovca / Luând de ici o babuşcă,de colea un somotei” (Poemul 6, pag. 21); sau „...laGorgova / la Maliuc, la Crişan, la Sulina / au ieşit peştiimari din apă” (Poemul 8, pag. 25).Nu lipsesc nici elementele de lingvistică, limbarusă arhaică a lipovenilor-pescari din Deltă, din Tulceaşi din cartierul Pisc al Brăilei, surghiuniţii din marea şipravoslavnica Rusie, pe care nici ţarul reformator şiintransigent nu i-a putut ţine pe loc: „...muzica aceeacurgând pe sub ape / de unde se-abate peste oamenişi peşti, / dangătul clopotului şi vocile de pescari: /«Gospodi pomiloi, Gospodi pomiloi!» / Dunărea făceasemnul crucii / cu cele trei braţe: «În numele Chiliei / alSulinei şi al Sfântului Gheorghe, / amin»” (Poemul 11,pag. 38).Poetul Valentin Talpalaru nu putea rata mitologiatradiţională din sanctuarul eternităţii slave, cu rusalceledintr-o altă ritualică, dar foarte aproape de ielele dinpitorescul şi fascinantul folclor românesc,însă pe lirismul romantic al versurilor luiPuşkin şi pe acordurile grave şi clasice alemuzicii din opera „Rusalca” de AlecsandrSergheevici Dargomâjski; ori pe tonalitateaimpetuoasă a „Dansurilor polovţiene” din„Cneazul Igor” de Borodin: „Nimeni nuîntreabă de nimeni; / Peste ochiul stins înape, / Nicăieri şi pretutindeni / Vin rusalce săse adape” (Poemul 15, pag. 51).Descrierile, peisajul Deltei şi tot acelmiraj de geografie miraculoasă sunt... pictateîn cuvinte cu sugestii cromatice de Breugelcel Bătrân: „Iarna, Delta e o cruce de gheaţă,/ aerul e iscălit cu fuga pelicanilor / iar cerulîşi ascunde absenţa în / dangăt de clopot”(Poemul 16, pag. 53), ca o remarcabilătransfigurare lirică, un vers superb, divin şiinspirat, cu fragede viziuni hibernale feerice,luminoase...Iar Poemul 17, pag. 56-58, pe trei filede carte, are valenţe de „ars poetica”, pe un canonbiblic: „Rodion priveşte spre locul unde au fost / malurile,/ spre locul unde casa i-a fost înghiţită / de un pelican /barca sa este ca arca lui Noe / plină de gânduri şi / oasede peşte” (Op. cit., pag. 56-57); cu schisme şi gânduripăcătoase de erezii laice: „Doamne, raiul era pe pământşi râul acela / fără niciun peşte, / nici păsări nu erau / cefel de rai era acela?” (Op. cit., pag. 56).Şi, toată această poezie a Deltei, semnată de poetulieşean Valentin Talpalaru, ca o „psaltire în versuri”, a unuiDosoftei modern, este susţinută de o grafică discretă, defundal estompat, ca un pas-partu delimitant, pe zborulplanat şi maiestuos al pescăruşilor, pelicanilor, gâştelorsălbatice ori cel al lişiţelor, într-o zoologie aviară întuşe abia conturate dar cu impact şi mai evident prinpseudodiscreţia de prim contact. O poezie a Deltei,paradisul vegetal şi biologic dintre ape, „desenată” înmetru modern de către poetul Valentin Talpalaru, născutîn inima Moldovei, la Târgu-Frumos, stabilit în... frumosultârg al Ieşilor, întregeşte palmaresul artistic al unui scriitorcu un curriculum vitae cultural convingător şi cu o cartede vizită editorială argument; de la debutul cu plachetade versuri „Întoarcerea menestrelului”, în 1979, editatăde Centrul de Creaţie Botoşani, şi continuată cu volumele„Ghemuit într-un sâmbure”, versuri, Editura „Junimea”,Iaşi, 1998; „Nopţi cu chirie”, versuri, Editura „Cronica”,2004; „Liniştea vânatului”, Editura „Junimea”, Iaşi, 2005;„Acorduri de semne”, versuri, Editura „Junimea, Iaşi,2006; „Strada Măicuţa”, roman, Editura Tipo-Moldova,Iaşi, 2008, sau „Ultimul vorbitor de umbră”, versuri,Editura Opera Magna”, Iaşi, 2009.Şi, pentru că am făcut o paralelă între poetul ValentinTalpalaru şi poetul brăilean Constantin Gherghinoiu, cuprivire la structura editorială a cărţilor: „Poemele Deltei.Rodion” şi „Vina – Faji”, mai încerc şi o altă paralelăliterară între poeţii Valentin Talpalaru şi cartea sa,„Poemele Deltei. Rodion” şi Nicolae Grigore-Mărăşanu şivolumele sale de versuri, care i-au consolidat universulpoetic, miraculos, particular şi în exclusivitate al mirajuluiDunării şi al Deltei, de la debutul editorial cu volumul„Insula”, în 1973; „Corabia de fosfor”, în 1976; „Umbrafluviului”, în 1979;, „Enişala”, în 1980; şi chiar „Îngeri şibanjouri”, în 1998.www.oglindaliterara.ro8643

LECTORARTA ROMÂNEASCĂArta românească a fost direct influenţată de-alungul timpului de evoluţia destinului istoric care, prinaşezarea celor trei provincii româneşti – Transilvania,Moldova şi Ţara Românească, între graniţele a trei mariimperii: Imperiul turcesc, Imperiul ţarist şi Austro-Ungar, a trebuit să supravieţuiască şi să depăşeascăvicisitudinile vremurilor.Apărută la sfârşitul secolului al XIV-lea, artacultă românească s-a manifestat ca o continuatoare aartei tradiţionale bizantine, cu deosebire prin picturamonumentală religioasă, pictura religioasă de şevalet,în tempera (icoane), sculptură decorativă şi ceramicădecorativă. Sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutulsecolului al XVIII-lea a marcat apariţia primului stil deartă cultă românească, stilul cantacuzin-brâncovenesc,care s-a manifestat cu deosebire în domeniul arhitecturii,picturii monumentale religioase şi în domeniul artelordecorative (metal, ţesături, lemn). Condiţiile impuse deImperiul turcesc celor trei provincii româneşti au făcutca abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutulsecolului al XIX-lea să apară în România pictura şi graficalaică de şevalet, această perioadă fiind cunoscută şi subdenumirea de perioada artiştilor primitivi, adică aceiartişti cu studii de specialitate făcute în străinătate, înspecial la Academiile de Artă de la Viena şi Roma.Iată de ce putem vorbi cu adevărat de arta plasticăcultă românească abia începând cu perioada modernă,adică din deceniul al VI-lea al secolului al XIX-lea, dupădeschiderea cursurilor primelor Academii de Artă de laBucureşti şi Iaşi şi constituirea primelor mari pinacoteciale statului în cele două oraşe amintite mai devreme.Aşadar, până la perioada contemporană – dacăconsiderăm acest moment după cel de-al doilea războimondial –, arta românească a trebuit să recupereze întregparcursul istoric european numai într-o sută de ani: de laclasicism, romantism, preimpresionism, impresionism şipostimpresionism, până la simbolism şi constructivism,cubismul şi expresionismul de la începutul secolului alXX-lea. Mulţi dintre pictorii, sculptorii şi graficienii românidin perioada interbelică au fost iniţiatorii sau au făcutparte din mişcările avangardiste europene în domeniulliteraturii şi artelor plastice şi am aminti aici numaicâţiva dintre aceştia: Tristan Tzara, Mattis Teutsch,Corneliu Mihăilescu, CeciliaCuţescu Storck, Victor Brauner,M. H. Maxy sau Samuel Mutzner.Ei au creat astfel premiseleapariţiei artei contemporaneromâneşti, o artă cu o dinamicăevolutivă extrem de accentuată,dar şi cu specificităţi legate dearta tradiţională populară, deredescoperire şi reinterpretareaunor semne şi simboluri ale arteiarhaice româneşti.FlorinRogneanuModernismulşipostmodernismul de la sfârşitul secolului al XX-lea şiînceputul secolului al XXI-lea, mişcări artistice fără ocoerenţă aparte, ele fiind rezultatul accentuării unuimesaj artistic unic, specific fiecărui creator în parte.De aici necesitatea promovării fiecărui demers artisticindividual ca o entitate aproape unică ce trebuie cunoscutăşi analizată prin idealul propriu fiecărui artist. Modulextrem de divers şi dinamic prin care se face legăturaastăzi între demersul artistic individual şi marele public,impune găsirea unor formule asociative de prezentare şipromovare a artei contemporane româneşti atât în ţarăcât şi în străinătate.Dincolo de expoziţiile organizate în spaţii muzeale,galerii de artă particulare, promovarea prin intermediulinternetului care are însă un mare dezavantaj înlăturândcontactul direct cu opera originală al receptorului, ş.a., există şi alte formule diverse de promovare a arteicontemporane româneşti pe plan european. Una dintreacestea ar fi aceea de prezentare a artiştilor în propriulspaţiu de creaţie, atelierul în care se petrec marile şiinteresantele experimente artistice, interviurile cu artiştiidespre idealurile propriului demers creator. Aceastaar fi una dintre modalităţile unui contact direct operăartist,document peste timp şi o bază de cercetareviitoare asupra evoluţiei artei româneşti contemporane.Ea poate să conducă direct la nişte relaţii interumane şiartistice la nivel european şi să pregătească publicul dinalte ţări pentru o mai bună receptare a mesajului arteicontemporane româneşti.Fişele lui Băsescu despre Literatura Română pînă la 1941Cineva a scris Luceafarul . . . . Altcineva a scrisLucea Farul . . . . .Traian Băsescu este un om care-şi citeşte imediatadversarii. Deşi nu pare, preşedintele a mai citit şialtceva. Erau însă alte vre muri, cînd numărul elevilorcare luau Bacalaureatul era mai mare decît numărulreformelor Învăţămîntului.Iată mai jos ce a înţeles preşedintele Traian Băsescudin Literatura Română!Cronicari: Unii dintre ei buni, lăudau faptele devitejie ale lui Vodă. Dar, la scara istoriei, nici unul nu seva ridica la înălţimea unor Culcer, Pora sau Sabina Fati.Cantemir: A întreţinut relaţii suspect de amicalecu ruşii în loc să meargă pe mîna Statelor Unite. Şi-apierdut timpul descriind Moldova, în loc s-o modernizeze.Ion Budai-Deleanu: Ţiganiada. Împuţită lectură.Alecu Russo: Cică a făcut Cîntarea României...Ciudat, eu ştiam că a făcut-o tovarăşul Nicolae Ceauşescu,cînd am participat şi noi la faza judeţeană cu ansamblulde muzicuţe de pe vapor.Paşoptiştii: Nu-i ştiu, dom’le, eu m-am născut în‘51.Alecsandri: I-a scris scrisori lui Ion Ghica, de caren-am auzit în viaţa mea.Ion Ghica: I-a răspuns la scrisori lui AlecsandriMaiorescu: Îl felicit pentru eseul său Beţia decuvinte. Pe asta n-am încercat-o.Eminescu: Subţirel cu Luceafărul. Eu am scris,8644 www.oglindaliterara.roîntr-o noapte pe punte, Lucea farul, mai scurtă şi mai laobiect: „Am fost odată-n Costineşti / Mai rău ca niciodată/ M-am încurcat cu nişte peşti / Şi am făcut-o la tă”. Pela mijloc nu mai ştiu cum era, că mi s-a rupt filmul, darse sfîrşea cam aşa:„Trăind în birtul vostru strîmt / Cu bere veţi petrece/ Ci eu la Cotroceni consum / Doar whisky mult şi rece”.Creangă: Capră cu trei iezi. Cam pervers!Caragiale: Mare actor! Păcat că a murit lacutremurul din ‘77.Barbu Ştefănescu Delavrancea: Un pesedist.Daca nu era pila lui Marian Oprişan de la Vrancea, nuintra el in Istoria LiteraturiiSlavici: Unul dintre autorii mei preferaţi. I-am cititde mai multe ori titlul Moara cu hai noroc! Poate îmi factimp să citesc şi cartea.George Coşbuc: Ca o părere personală: Iarna peuliţă nu-i ca vara.Topîrceanu: Minor... Balada unui greier mic. Dacătot n-ai un licurici, măcar iei un greier mai mare.Octavian Goga: Îi place lu’ fii-mea, de nevastă-sa.Are toate albumele cu Lady Goga, pe care o aşteptăm înconcert la Bucureşti.Mateiu Caragiale: Săracu’... A rămas orfan dupăcutremurul din ‘77.Camil Petrescu: Ăsta-i o cîrpă de om. Cu Patul.Cu Noaptea. Un bărbat adevărat se culcă dimineaţa pepodea. Sau pe preş la intrare, dacă nenorocita iar nu-ideschide............................................

AETERNUL CARAGIALEEPIGRAME DE ION LUCA CARAGIALEScriitor clasic român (1852-1912), dramaturg, prozator şipublicist, descendent dintr-o familiede actori,Ion Luca Caragiale şi-afăcut debutul la revista umoristică„Ghimpele’’ în 1873, la 21 de ani. Ascos apoi el însuşi revista ,,Claponul’’în 1877 şi „Calendarul Claponului’’în acelaşi an, importante pentruformarea talentului său de scriitorsatiric. În 1901 a editat revista desatiră socială „Moftul Român’’. Estecel mai de seamă autor de comedii demoravuri şi de caracter din literaturaromână. Creaţia lui se distinge princaracterul ei popular, prin fineţea,precizia şi profunzimea observaţieişi analizei psihologice. Foloseştebogate resurse ale comicului desituaţie şi de limbaj, provocând înmod firesc râsul irezistibil. Caragialea ridicat comedia şi schiţa umoristicăromânească la valoarea mariloropere satirice ae literaturii mondiale.Scrie şi epigrame în care satirizeazăvicii ale contemporanilor. Astfel sunturmătoarele:UNUI SENATORCănit? Şi crezi că ăsta-i chipulSă-ntinereşti în adevăr?Ca Venerii să-i fii discipulMai va ceva pe lângă păr!UNUI CLUBMANLa cărţi, cu-un as eşti asasin„Cu spada-n luptă, spadasin;’’Dar fără spadă, fără as,Tu singur spune: ce-ai rămas?(Moftul Român, 24 iunie 1901)Pentru ca mai apoi, în„Convorbiri critice” din 15 decembrie1908 să publice alte două catrenesatirice:Doamna cu evantaiPe canapeaua elegantăSe-ntinde doamna nonşalantăŞi cu-n papyrus se evantăDe atmosfera ambiantă.FĂT FRUMOS CU MOŢ ÎN FRUNTEZi că-i dragoste şi pace!Te-a vrăjit Atât ţi-a fost:Din pocit, frumos îţi face,Şi deştept din ăl mai prost.Cu acelaşi talent compune epigramecare au şi astăzi efect atât princomicul situaţiei, cât mai ales prinmesajul mereu actual:UN POET LIRICMă-ntrebaşi ieri:- Genul liricPe ce poţi să-l recunoşti?Între tine şi-ntre dânsulSunt mai mult de zece poşti!UNUI POETASTRU--Tânărul X..., are darulDe-a scrie-n poezie.--Dar carte ceva ştie?--A-nvăţat abecedarul!Sărăcia intelectuală a unora carese cred inteligenţi, superior dotaţiintelectual, fără să o dovedească princeea ce realizează de fapt, e reliefatăîn epigrama:UNUI FILOSOF PLEŞUVMăiastră-i natura! În veci nugreşeşte,Ci toate le pune la loc potrivit:Deasupra o lună, sub care domneşteO noapte adâncă şi fără sfârşit.Satirele scrise cu răutate de vreunscriitor al vremii îi inspiră următoareaepigramă:UNUI SATIRIC VIOLENTAi dreptate, lumea estePutredă până la oase.D-aia cruntele-ţi satireSunt aşa de viermănoase.Pentru ca unuia care „uită’’ să-şiplătească datoria să-i dedice uncatren antologic:UNUI DATORNICPentru-o datorie vecheEşti fudul de o ureche;Pentru-o datorie nouăEşti fudul de amândouă.Cu un săltăreţ joc de cuvinte,creionează cu talent o „,istoricăpereche’’ cum o defineşte autorul:DOI ACADEMICIENIAşa prieteni zic şi eu!Ce legătură veche!Ureche jură-ntr-un Hăsdeu,Hăsdeu într-o Ureche.Un delicat madrigal îl arată pe marelescriitor plin de afectivitate:UNEI COPILECând erai micuţă-n şcoalăMi-era drag să fiu şcolar;Azi, când tobă sunt de carte,Azi, m-aş prinde toboşar!***POLEMICA ÎNEPIGRAMEÎn revistasatirică ,,MoftulRomân’’ din 8aprilie 1902, GabrielaI. L. Caragialepublică un Genţianapamflet în careîl ridiculizează Grozape A. C. Cuza,profesor de economie politică laUniversitatea din Iaşi, politician şiministru în guvernul Goga. Autorulporneşte de la o epigramă compusăde Dimitrie Teleor poreclit întreprieteni Teleor Ţaţa „pentru limba luiprea înţepătoare’’, lângă care apare oaltă epigramă compusă de „DomnulCuza’:TELEOR ŢAŢA: „E lucru natural,/Iubitul meu amic,/ Cu cât te-nalţimai sus/ Cu-atât te văz mai mic.CARAGIALE: DOMNUL CUZATe-ai înălţat atât de sus,Iubitul meu amic,Încât să nu te miri de-mi pariDe jos, atât de mic.Cele două epigrame foarteasemănătoare, îi permit scriitoruluiun pretext pentru satiră. Urmeazăversuri mai mult sau mai puţinrăutăcioase la adresa Ţaţei, subforma unei imaginare corespondenţecu cititorii revistei: „Precum scânteialicăreşte/ De zgândăreşti o leacăspuza/ Oricine -ar zgândări găseşte/Sub Teleor pe A. C. Cuza.’’ sau:„Teleor, dragă Ţăţică,/ Te prinsei,mânca-ţi-ai muza,/ Şi nu cu ocauamică,/ Ci cu ocaua lui Cuza.’’„Cititorii noştri, spune autorul,ştiu ce nenorocire literară s-aîntâmplat din cauza ignoranţei meleîn materie de istorie literară. Amprimit de bună credinţă de la amiculmeu Teleor, ca a dumisale proprie,originală şi inedită o epigramă, pecare D-l Cuza o publicase demult şicare se găseşte în toate antologiiledidactice. Dar asta n-a fost destul;căci iată tot amicul meu Teleor s-asupărat de asta. În două numereconsecutive ale ,,Secolului XX’’ seleagă de mine:LUI I. L .CARAGIALEŞi după ce pe la RegieFuseşi atâta timp mai mare,Este păcat să-ţi zică lumea,Că n-ai şi tu niţică sare.P-cest „Moft Român’’ ce-odatăî8646 www.oglindaliterara.ro