de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

NOTESVerva umorului: Păun CondruţCunoscut ca o figurăpitorească a mediilor literarebrăilene, prin prestaţia lui deepigramist inspirat, scriitorul PăunCondruţ oferă cititorilor o nouăcarte (În semn de protest, EdituraProilavia, Brăila 2012), după cea debutat literar cu un volum deepigrame (Rânduri ce te pun pegânduri, Editura Centrului 2002),în care s-a dovedit un strălucitorreprezentant al genului şi dupăce şi-a ilustrat cu har talentulde povestitor într-un volum dememorii intitulat Şapte ani pe mare(Editura Zeit, Brăila 2008), avândun subtitlu semnificativ, pe copertainterioară de la p. 3: „memorialmarin condimentat cu sare, piperşi busuioc”.Prezentul volum include povestiri cu miză satirică,Valentin Popaoarecum în prelungirea disponibilităţilor sale ironice dovediteîn epigramele publicate sau în cele pe care le elaborează peloc şi le citeşte publicului cu prilejul diverselor evenimenteliterare.Unele povestiri sunt scrise înaintea publicării volumuluide memorii, (cele mai vechi datând din 2005), cele mai noisunt scrise după acel volum (ultimele - din 2011). Douădintre povestiri vizează metehne sociale şi caracterologicedin perioada comunistă (Am fost şi agitator comunist şiO şedinţă din timpurile trecute), celelalte sereferă la situaţii tragi-comice din zilele noastre,pedalând îndeosebi pe drama unui personajpensionar, în care îl identificăm pe autorul însuşi,în luptă cu singurătatea, văduv fiind, dar şi cusărăcia, veniturile obţinute din pensie fiind maimult decât insuficiente.Ca tehnici de obţinere a efectului umoristic,autorul utilizează intens ironia, autoironia, joculde cuvinte, comparaţia năstruşnică, satira,parodia, băşcălia, onomastica bizară, falsaerudiţie etc. Ca exemplu de ironie cu tentăpolitică, oferim: „Înainte de marea schismădin ’89 dintre comunişti şi neocomunişti”(Răzbunarea porcilor, p. 143) sau: „Sunt convinscă, atâta timp cât nu încalcă legile, românilor lesunt permise toate libertăţile. Una dintre ele esteaceea că ei pot merge la orice oră din zi sau noapte, cusacul, pentru a scotoci prin containere.” (O zi memorabilă,p. 112).Iată şi un exemplu de autoironie: Deoarece satul deorigine al scriitorului, Budişteanu, a dispărut în urma uneiinundaţii prin anii şaptezeci, se pune foarte serios problema:unde i se va ridica acestui autor casă memorială? (Am fostşi agitator comunist, p. 42).Jocul de cuvinte, construit mai ales pe glisajul semantic,este la el acasă în mai toate schiţele. Iată câteva exemple:„Răutatea este prezentă la orice pas, indiferent că mergemîn pas alergător sau în pas de defilare.” (Spovedanie, p.73); Doamna Nina, pensionară de boală, de când o ştiu „areboală... pe toate tinerele de la scara noastră” (Spovedanie,p. 74); „Mă învârt puţin prin curte ca un leu când suferă... onouă depreciere în raport cu euro şi cu dolarul”; „Unii susţincă nu există cultură mare şi cultură mică, însă aceastădiferenţiere poate fi percepută peste tot în lume şi cu atâtmai mult pe teritoriul României. Una este cultura mare aporumbului şi alta este cultura pătrunjelului.” (Am văzut şi,în final, închidem ochii, p. 67). „Din pricina pensiei prea micinici nu mă fură somnul, dar sunt bucuros. Un hoţ mai puţinîn jurul meu” (O zi memorabilă, p. 112)Comparaţia năstruşnică: „Sămânţa răutăţii estelipită de om ca dobânzile de împrumuturile din bancă,”(Spovedanie, p. 73)Satira este utilizată în schiţe precum: Cum am devenitpe jumătate misogin, în care autorul satirizează moravurileşi năravurile unor femei singure, Am fost şi agitatorcomunist, în care băşcălia atinge mecanismele propagandeicomuniste din perioada colectivizării, Teroristul, în care sublupa satirei ni se aduce un fost informator al securităţii care,8594 www.oglindaliterara.roîmpins de nevoi, îşi caută clienţi pentru servicii similare, înplin regim democratic, Aventuri în Bucureşti, în care veninulcriticii se îndreaptă spre mai marii zilei din Bucureşti, pelângă care autorul se străduieşte, fără nici un rezultat,să obţină sponsorizare pentru acoperirea cheltuielilor deeditare a unui nou volum etc.Parodia este prezentă în trei schiţe care valorificăsugestii din poveştile lui Ion Creangă: Fata babei şi fatamoşului, Punguţa cu doi bai şi mulţi dolari şi Harap Alb. Întoate aceste schiţe, umorul derivă din actualizările la carerecurge. Iată un exemplu: Bătrâna la care slujeşte fatamoşului este vrăjitoarea Bermuda, care pentru serviciile deîngrijire cerute fetei, îi promite acesteia: „când mă întorc,mă ocup de tine. Îţi fac dezlegare să te măriţi, că ai cununiilelegate, îţi fac de dragoste, să te iubească duşmanii şi toţipatronii pe o rază de o sută de kilometri, îţi descânt desănătate şi îţi dau numerele câştigătoare la tragerile Loto”(Fata babei şi fata moşului, p. 78)Onomastica bizară se ilustrează prin nume depersonaje precum: Licăporcul, Florică Picpic, NicuşorIubăreţul (Răzbunarea porcilor, p. 143), Cezărel, Dârvală(Un test util, p.151), Gogoloi, Potcoavă Pirandelu (O şedinţădin timpurile trecute, p. 156), Niţă Fripturel (idem, p. 159).O altă tehnică generatoare de haz este şi imitareaerudiţiei (erudiţia falsă): „Mor de ciudă când ştiu căAristotel afirma despre om că este un animal raţional şinici în ruptul capului nu pot fi de acord cu unul dintre foştiipreşedinţi ai ţării noastre, care se adresa unor români cuexpresia Măi animalule!” (Am văzut şi, în final, închidemochii, p. 66).Păun Condruţ este un scriitor de o marespontaneitate, cu un talent nativ evident,deşi necultivat suficient, cu un ochi foarte finîn observarea vieţii sociale în care găseştesubiecte literare, pentru genul de proză pe careîl practică, din care alcătuieşte povestiri plinede umor, aproape fără să prelucreze materialulfaptic. Imaginaţia nu este utilizată ca mijloc deconstrucţie literară, părând a fi adeptul dictonuluiviaţa bate literatura, motiv pentru care în prozalui întâlnim persoane reale, cu nume real, autorulnefiind deloc preocupat de „acoperirea” modelelorde personaje măcar prin nume modificate. Chiarşi în povestirea Nelu şi Neluţa, unde recunoaştemlesne în personajul Nelu pe însuşi autorulsexagenar (văduv) în căutarea unei jumătăţi pemăsură, numele poate fi extras din diminutivulPăunelu. Dar sunt povestiri în care numele lui este citatîn clar şi de asemenea numele diverselor personaje cuacoperire perfectă în lumea Brăilei contemporane.Îndelungul său exerciţiu în domeniul epigrameis-a bazat pe... şi i-a dezvoltat un incontestabil simţ alrimei, pe care îl foloseşte şi în unele din prozele sale carecuzită pentru întreţinerea atmosferei de divertisment şineserozitate, chiar în situaţii mai degrabă dramatice decâtcomice. În schiţa Numai cu un strop de har... am făcutun salt mortar (iată un alt joc de cuvinte, construit aici cuajutorul poronimelor), autorul povesteşte cum, împins denevoi, acceptă să îndeplinească sarcini de salahor, la negru,într-o echipă de meseriaşi angajaţi să renoveze locuinţaunui poet şi afacerist local, prieten de-al autorului. Iată cumrelatează, în versuri, debutul acestei aventuri: „Astfel, de-adoua zi încep să-mi înnegresc pensia. Muncesc la negru,fără contract de muncă, să câştig un ban de parizer saucâteva felii de şuncă. Nu sunt singurul din România carese luptă în acest mod cu sărăcia. Casa prietenului meueste foarte mare. El fiind băiat şcolit, cu două firme solideaducătoare de profit, poet vestit în lumea literară, publicatîn multe reviste din ţară, mă primeşte la muncă cu braţeledeschise, ca în cele mai frumoase vise.” (p. 132).Aceeaşi tehnică este aplicată şi în povestirea În semnde protest, care dă şi titlul volumului: Iată începutul: „Operioadă de cinci ani, trăiţi cu chiu cu vai, nu mi-a lipsitdin buzunar abonamentul de tramvai. Având pensia subplafonul traiului indecent, fără să fiu isteţ, am beneficiat deabonament la jumătate de preţ. Însă au venit alegerile din2004, iar eu am primit o lovitură de... teatru: noul primar,privind lucrurile de sus, a desfiinţat abonamentele cu preţredus” etc. (p. 161).î