de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

MISTRAL ŞIALECSANDRI, DOIPRIETENI CARE NU S-AUÎNTALNIT NICIODATĂProf.dr. Constantin DobrescuProf. Carmen BăjenaruFrederic Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, laMaillane, în Provenţa, fiind descendentul uneia din celemai vechi familii din provincie. Copilăria şi-a petrecut-oin casa parintească, într-o zonă mirifică, care şi-a pusamprenta asupra evoluţiei sale poetice. În cele ce urmează,încercăm să creionăm nu numai rolul lui Mistralîn istoria Provenţei şi societăţii felibrigiului, dar mai aleslegăturile sale cu poetul Vasile Alecsandri. Interesant efaptul că aceştia doi nu s-au întâlnit niciodată, deşi comiteleBasile Alecsandri, cum se recomandă în saloanelepariziene, cunoscuse Provenţa, mai alesNâmes, Toulouse şi Marsilia cu ocazia voiajuluidin 1853 la Gibraltar.Din corespondenţa lor reiese preocupareafaţă de viitorul Europei şi loculţărilor lor în construcţia post Versailleză,concepţiile lor politice, ostilitatea lor faţăde tendinţele acaparatoare ale GermanieiWilhelmiene şi Rusiei ţariste.În acest context Alecsandri se hotărăştesă-şi scrie amintirile, să-şi aşternepe hârtie „suvenirurile” din misiunilediplomatice care i-au fost încredinţate şimai ales să le publice, deoarece observasecă politica guvernului de atunci, întendinţa ei „de a se bismarkui”, se dovedeanerecunoscătoare faţă de Franţa.„Pentru a combate, dar, acest început deingratitudine, sunt silit a publica suvenirurilemele din 1859, unde voi împrospăta,pre cât se poate, detaiurile şi rezultatelemisiunilor mele politice în Franţa,Englitera şi Italia. Scrierea însă nu va fiexclusiv politică.”Nouă, românilor, ni se dezvăluie, înpersoana lui Alecsandri, nu numai cinevacare respira poezia prin toţi porii, ci şi unom politic, profund dominat de dragosteasa faţă de România, aflată în mijloculunor imperii agresive şi hrăpăreţe. Era orelaţie epistolară, de prietenie între doipoeţi, cu concepţii politice diferite. Unulera separatist, dorind o Provenţă independentă,iar altul era un adept înfocatal unităţii naţionale. Pe cei doiînsă îi unea pasiunea pentru poezie.Mistral îşi trăieşte copilăria într-unmediu patriarhal, unde servitorii staula masă cu stăpânii, iar capul familiei stabilea sarcinilecasnice pentru ziua următoare, după care se citeştedin Biblie, în dialect provensal sau Don Quihote. Copilula crescut cu legendele provensale despre Albigenzi,cântecele trubadurilor, care încă din 1323 fondaseră laToulouse celebrele „Jocuri Florale” pentru a se premiacele mai bune poezii. Frecventează şcoala din satul natal,după care urmează cursurile Institutului Millet, dinAvignon, unde va avea ca pedagog pe Ramuanille, cunoscutpoet provensal, autorul lui „Il Margarideto”, careîi va povesti în dialectul matern viaţa lui Petrarca, istoriapapilor din Avignon şi trecutul glorios al Provenţei.În 1847, îşi va trece Bacalaureatul la Nâmres, dupăcare se înscrie la Universitatea din Aix en Provence, pecare o absolvă în 1851. Reîntors la umbra măslinilor, înmijlocul holdelor de grâu auriu din Maillane, Mistral îşiwww.oglindaliterara.roIPOTEZEperfecţionează cunoştinţele de greacă şi latină, în vedereadicţionarului provensal francez, pe care avea să-lscrie, despre care Marius André spunea: „Dacă n-ar fiscris nicio pagină de poezie, ar fi fost de ajuns să-i asigurenemurirea”. Preocuparea lui majoră era însă „Mireille”,poemul pe care începea să-l scrie în dialectul provensalşi care îi va asigura nemurirea. Aceasta va fi opera sacea mai cunoscută,fermecător poem epic, creştin mistic,poemul Provenţei, ceea ce-l face pe Alecsandri să afirmedespre aceasta următoarele: „Ca să traduci „Mireille” îţitrebuie o pană de aur”. Nu e lipsit de interes să arătămcă Mistral considera dialectul provensal drept „ primalimbă literară din Europa civilizată”, iar el se considera unumil ucenic al lui Homer. Mistral a dedicat poemul său luiLamartine, iar compozitorul Charles Gounod va compunein 1863 o operă muzicală cu acest subiect.Cel care va face cunoscut poemul lui Mistral în 1856e poetul parizian de origine provensală Adolphe Dumas,care vine în Provenţa să culeagă din însărcinarea factorilorde cultură poezii populare în dialect provensal.Dumas va prezenta poemul „Mireille” prietenilor săi,Victor Hugo şi Lamartine. În „Gazette de France”,Dumas scria:” A fost adeseori cerută din frumoasa noastrăţară de la sud, de două ori romană, romană latină şiromană catolică, poema limbii sale eterne, a credinţelorsfinte şi moravurilor curate. O am în inimă, scrisă în12 cânturi, semnată Frederic Mistral din satul Maillane şio contrasemnează cuvântul meu de onoare, pe care nul-am angajat în nici un fals şi cu responsabilitatea mea,care are ambiţia numai de a fi dreaptă”.Rândurile fiind privite cu scepticism,Dumas îl prezintă lui Lamartine, care-iacordă înaltul său sprijin. După un anla 1859 apare Mirella. Pentru Lamartine,poetul provensal Mistral era „un adevăratpoet homeric al vremurilor noastre”.În Spania se conspira pentrudetronarea Reginei Isabela. Catalanii doreaufederalismul, ca şi Mistral pentruProvenţa. La 20 ianuarie 1867 împreunăcu poetul şi omul politic de mai târziu alSpaniei, catalanul Victor Balagner, părăseşteAvignonul, îndreptându-se cătreParis; Mistral ca să conspire împotriva luiNapoleon al III-lea în care vedea întrupareasistemului centralist,iar Balagnerca să se întâlnească cu alţi conspiratorispanioli. Se reîntoarce însă curând laMaillane, căci în curentul democratic vedealichidarea vechilor tradiţii. Credemcă este cazul să amintim aici că şi româniiau un personaj implicat într-un complotîmpotriva lui Napoleon Al III-lea. Estevorba de Ion Brătianu, care a fost amestecatîn conspiraţia lui Felice Orisini, din14 ianuarie 1858, fapt pentru care a fostîncarcerat, din 15 iunie la secret, urmândsă fie judecat în decembrie 1859.Profitând de amnistia acordată,Balagner se întoarce în Spania; iar Mistralprimeşte la Avignon cupa poeţilor catalani,ca omagiu pentru găzduirea acestuia.În 1868 Balagner este ales preşedintele„Jocurilor Florale”. Poeţii provenţaliînapoiază vizita catalanilor. Fără concursuloficialităţei din ambele ţări, serbărilesunt un triumf. Acum se emite ideeaunei apropieri din ce în ce mai strânseîntre popoarele latine.Evenimentele din 1870, comuna şi restaurareaRepublicii, nu aduc federalismul dorit de Mistral. Regimulnumeşte federalismul intolerat şi vorbă goală, căci „faptelemari în lume s-au făcut prin credinţă şi autoritate”;iar poetului spaniol Quintana îi scrie: „probabil că spectacolullamentabilelor noastre sfâşieri şi ridiculelor schimbăridin 1793, vor deschide ochii revoluţionarilor din ţaravoastră şi-i vor ţine legaţi de sănătoasa şi vechea calecreştină”.Pentru Mistral şi amicii lui, pericolul german era ocertitudine. Un provensal, Baronul de Tourtoulon, reprezentantulde mai târziu al Franţei în Spania, scrie luiQuintana: „mă tem că răsboiul care s-a sfârşit , să nufie numai primul act al unei drame înspăimântătoare”…î8607