de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

Gheorghe Neagu – ARŞIŢA DIN PLOICRITICEConstantinGherghinoiuApărută la eduturaTipoMoldova, în condiţii graficede excepţie, în colecţia de bunăcalitate, Opera Omnia, iniţiată depoetul de idei generoase AurelŞtefanachi, antologia Arşiţa dinploi vine să ne dea o imagineaproape exactă a ceea ce esteGheorghe Andrei Neagu în poeziaromânească actuală.În primul rând două vorbedespre proiectul lui AurelŞtefanachi. Cred că poetul de laIaşi a avut în vedere, în momentulîn care a pornit proiectul respectivo strângere laolaltă a unor scriitoripoeţi dintr-o anumită zonă a ţării, cu scopul de a vorbiliteraturii române despre valori scriitoriceşti uitate şiabandonate într-o provincie care nu mai este demultlocul unde nu se întâmplă nimic.Cred, de asemenea, că ilustrarea activităţii literarea unei provincii de multe ori mai productive şi maisemnificative decât centrul literar, a statprintre obiectivele proiectului.Idei generoase, idei care vorbescdespre un alt mod de a privi raportul dintrecentru şi margine în ceea ce priveşteliteratura română actuală.Cartea lui Gheorghe Neagu începedeosebit de spectaculos: cu o formulă detitlu de tip oximoronic, menit să surprindă,dar şi să semnifice lucruri mai de adâncimedecât am fi dispuşi să acceptăm. Primultermen al oximoronului vorbeşte despre otemperatură înaltă, o vârstă a pârjolirii, aarderii interioare până la desfiinţarea euluipoetic.Celălat termen al relaţiei vorbeştedespre fertilitatea apei, despre posibilitateade a stinge setea şi pârjolul interior al poetului şi intituireaunei stări propice rodului bun.În ce priveşte conţinutul antologiei, pentru căbănuiesc, este vorba despre o antologie de autor,surprinde prezentarea poeziilor una după alta, fără aconsemna din ce volum sunt ele selectate. Dacă ar fiun volum conceput strict pentru a onora colecţia, amdescoperi mai multă omogenitate a conţinutului. Darîn cuprinsul cărţii găsim poezii de dragoste, meditaţiidespre unul sau altul dintre aspectele eului poetic,catrene inspirate de un eveniment sau poate numai deo trăire de moment a autorului, satire, visuri, închipuiripoetice. Toate aşezate în pagină pentru a contribui lascrierea unei autobiografii lirice de calitate.Grija poetului nostru pentru simboluri esteevidentă. Pornind de la titlul antologiei, Gheorghe Neagune prezintă poeme depre coacere, despre ploia văzutăca o hienă lichidă care să curăţe gunoaiele zilei şi alesufletului însetat de absolute (pagina 111): Apa a căzutînvinsă din zborul/ Către înalt. Plouă…/ Nicio secundănu mai poate/ Zbura către înălţimile cerului tău./ Iarploaia, ca o hienă lichidă/ Strânge sub mantia ei toate/Gunoaiele străzilor noastre obscure./ În pragul sufletelorlor, oamenii/ Îşi lasă porţile, uşile deschise,/ ca o invitaţiepentru măturătorul lichid/ Să le cureţe sudorile/ Cândtrudesc să nu facă păcate./ Şi atunci mă întreb:/ -De cenu laşi hiena lichidă/ Şi-n sufletul tău?Într-o asemenea poezie care se doreşte o explicaţiea rosturilor poetului şi a relaţiei lui cu ploaia şi cuarderea/ arşiţa, surprinde nu doar reprezentarea ploii cawww.oglindaliterara.roo hienă care înghite pe nemestecate lumea şi păcateleei, ci, mai ales, idea că ploaia are menirea de a spălaşi sudoare bietului om care trudeşte să nu facă păcate.Iar întrebarea adresată divinităţii în final schimbă radicalperspective poetică asupra ploii.În altă poezie care are acest titlu aflăm că ploaiaeste echivalentă cu înfiinţarea lumii, cu logosul originar(pagina 68): Ploaia-mi vopsise privirea/ Alşergîng cugleznele subţiri/ Pe trupul somnolent:/ Iar vântul violent/ O răsucea ca un nebun de toartă/ Şi-o împingea pepoartă…/ Din vise/ Plete-mi despleteam/ Şi bucurii dinape,/ Din zboruri ude,/ La geamul tău strângeam./Din câte păsări e făcută să zboare/ O ploaie de cuvintelucitoare?În acest moment ştim exact cum stăm. Ploaiade cuvinte lucitoare este zburătoarea de la streaşinasufletului nostru. Şi tot acolo îşi face ea cuib. Un cuib cao Ardere (pagina 171): M-am spovedit/ Te-ai spovedit/Ce aventură/ Şi cât de multe am aflat/ Înainte de a neiubi/ Ţi-am dăruit/ Aşteptându-ţi dorul/ Şi ne-am trezit/Cuprinşi de dorul/ Unui alt început/ Oare ce mai rămâne/După atâta ardere de tot?Găsim în cartea lui Gheorghe Neagudestule texte care îşi află cauza într-oîntâmplare sau într-un fapt de viaţă aparentbanal. Faptul de a face din asemenea faptepunct de plecare în poem constituie untalent major, prea puţin prezent în liricaromânească actuală.Gheorghe Neagu vede în Camera degardă (pagina 163) o Românie posibilă încare medicii sunt şi ei nişte bieţi oamenisupuşi aceloraşi legi ca şi pacienţii lor,aripa unei păsări este prevestirea unui altînceput (pag. 109), oul (104) este doarpromisiunea unui poem epocal pe cale dea deveni eu, şi tot aşa până când paginaeste invadată de două imagini plecatedincolo.Mama şi tata sunt pentru Gheorghe Neagu zeiitutelari ai spaţiului liric. Mama apare în poezia Scrisoarede dincolo (pag. 141): Mamă, dincolo de mormântul tău/Se ceartă două vrăbii.../ Mamă, dincoace de mormântultău/ Peste gardul ţintirimului/Şi-au atârnat femeile dinsat/ Nădragii bărbaţilor/ Să se usuce la soare./ Şi undemieste oare, mamă, soarele?, pentru ca peste câtevapagini lamentoul să capete un sunet mai pur, mai dedincolo, ca la pagina 209.În poezia Crucea ( pagina165) găsim aceste gânduriîn formă lirică pură: Dragă tată/ Nu mă mai aştepta laPorţile Raiului/ N-am ce să caut acolo/ Pentru că o bunăparte din mine/ n-am putut-o căra/ pentru că n-amavut bani pentru luntraşul/ care-şi mărise tariful/ dragătată/ niciodată nu ai crezut/ că pot avea toate ale mele/când voi ajunge lângă tine/ mai gol ca un prunc/ şi maisărac decât Iov/ dragă tată/ nu mă mai aştepta la PoartaIadului/ fie şi numai pentru că diavolii/ nu mai sunt nişteîngeri pierduţi/ şi nici pentru că între tine şi mine/ stămărturie doar o cruce/ şi aceea de lemn.Dincolo de simbolistica mărturisitoare a crucii seaflă realitatea care îl trage continuu de mînecă pe poetulnostru. Şi dacă singur ar spune că nu are legături cucatrenul de sorginte epigramistică sau mai adânc, veninddirect de la Omar Khayam, Gheorghe Neagu se ilustreazăfrumos în acest gen. Sigur, nu voi spune aici nimic desprecatrenele în care Nicky Apolzan este trimis la reciclare,totuşi nu mă pot împiedica să nu remarc sfichiul greu alunor versuri precum acestea: De când a lăsat paharul/Îi cam sare des muştarul/ Ce-i Virgil, Virgil răsare/ Laî8621