de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

ESEUDESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA SILVIUBRUCAN LA ANDREI CORNEAAceastă impresie de Lege a lustraţiei (sau proiectde lege) vine cu o întârziere care nu repară nimic, maimult agită vechi certuri între români. Între timp, foştiitorţionari (un material fulminant a apărut şi în revistaSINGUR, pe vremea când se tipărea pe hârtie, semnatde Fabian Anton) ori slugile sistemului – au murit. De laTimişoara lui 1989 au trecut peste 20 de ani (mai mulţidecât cei prognozaţi de bufniţa cotrocenistă a PRO-TVului,Silviu Brucan, Dumnezeu să-l ierte, că de odihnit –cine ştie…). Cui să cer, azi, cele 8 luni de mină subteran,executate la Motru, în 1989?Am fost un tânăr care voia libertate. Peste mine atrecut şi Piaţa Universităţii (Partidul „Mişcarea pentruRomânia” al lui Marian Munteanu) şi deziluzia numităC.D.R (Emil Constantinescu). Nădăjduind că va fi maibine, am ajuns la 44 de ani. Până acum vreo 5 ani amtot strigat în stânga şi-n dreapta, am făcut scandal, amîncercat să adun oameni excepţionali pentru a ne opuneminciunii generalizate; dar ultima mea detenţie (arestulde la Târgovişte şi Oradea) m-au potolit.Sunt prea bătrân şi prea şubred ca sănătate să potporni revoluţii într-o Românie în care orice mişcare destradă, orice efort de reconstrucţie a „societăţii civile” decare vorbeşte Liviu Antonesei sunt maculate în scurt timpde profitori şi lingăi pentru care obedienţa este egală cu„trăiesc mai bine ca alţii”.Am avut o treabă la Poliţie şiam trecut pe lângă o coadă, de laun ghişeu: de-acolo îşi iau şi acum,în 2012, remuneraţiile – „ciochiştii”,adică cei care dau cu ciocul, adică,în sens larg, informatorii. Dacăaceastă lege ar fi putut fi impusă în1989 – România era acum monarhieconstituţională. Noi, cei de atunci, nuam reuşit să ne apărăm interesele cumar fi trebuit; eram şi prea tineri, ce-idrept. Acum? Acum, îl aud pe unul dinmarii ucigaşi ai României, Ion Iliescu,vorbind despre această lege ca despreo „ruşine”, de parcă nici n-au existatPoezia şi guvernareaFiind invitat de catre domnul director Dragoş Neagude la Biblioteca judeteana Panait Istrate din Braila sămilansez volumul antologic de poezie Arşiţa din ploiapărut prin bunăvoinţa editurii TipoMoldova în colecţiaOpera Omnia la Festivalul de poezie dunăreanăde la Brăila, am aflat că în Muntenegru, majoritateaguvernanţilor este deţinută de poeţi.Mucalitul poet gălăţean Sterian Vicol nu s-a pututabţine să nu întrebe care e starea naţiunii din acestpunct de vedere: Poezia şi guvernarea. Nu mică ne-a fostsurpriza să auzim că guvernarea Republicii Muntenegreneeste visătoare ca o poezie iar poezia scrisă de guvernanţieste aproape inexistentă ca valoare, pentru că aşa esteşi guvernarea. Sunt îndemnat să spun: No coment!Dar nu pot. Fie şi pentru că am aflat că şi la ei UniuneaScriitorilor nu are o conducere efectivă, pentru că domnulPreşedinte este la guvern mai tot timpul, guvern care nuare alte mijloace economice la dispoziţie decât o fabrică,nişte munţi prăpăstioşi şi un râu cât un fluviu din care sepoate bea apă cu mâna, de curat ce este. Poeţii prezenţila festival venisera fără ştirea guvernului ţării a căreisuprafaţă este mai mare cam de două ori, cât suprafaţajudeţului Vrancea. Cu un turism unde ruşii au cumpăratpână şi casele unde locuiesc muntenegrenii – în special înzona de litoral – cu 70.000 euro mp., muntenegrenii parsă se fi obişnuit că pot trăi şi fără chinurile privatizărilormineriadele patronate de el, deparcă episodul „Târgu Mureş”nu e o „ruşine”; l-am puteaeticheta drept o „consecinţănefastă a exercitării exerciţiuluidemocratic” în care „sinergiile”dau năvală unele peste alteleîntr-o euforică şi beneficăbeatitudine socială.Guvernele de după 1989au reuşit să dezbine poporulromân; oricât am evita aceastănenorocită de socotealămatematică – rezultatul îl avemzilnic în faţa ochilor, indiferent căsuntem scriitori, patroni, editori,angajaţi pe la minusculelefabrici cât de cât active ori pe lafirmele de pază, poliţişti, agenţila finanţe şi garda financiară:Ştefan DoruDăncuşsuntem unul împotriva altuia, deşi în noi există ceva carene şopteşte să ne iubim aproapele.Lustraţia n-are nicio noimă astăzi. Mi s-ar fi potrivitpe la 21 de ani, când a fost împuşcat Ceauşescu. Văd înlegea asta halucinogenă un nou tertip al puterii politiceactuale, un public-ţintă (target) care să-şi piardă reperele,să rămână dezorientat şi să nu se dezmeticească decâtdupă ce ”aleşii” îşi vor reocupa fotoliile.Copiii mei m-au întrebat: ce este aceea Legealustraţiei, tată, că toată lumea vorbeşte de ea? Pentruaceastă întrebare fără precedent n-am avut răspuns: miarfi trebuit peste 20 de ani să le explic.P.S.: Acum am citit pe internet o ciudăţenie scrisăde Andrei Cornea. Andrei Cornea estedânsul – printr-o regretabilă extensiesemantică – o “eroare”. Dar, datorităpoziţiei pe care o are, nu este unafacultativă. Aşa că i-am parcurs uimittextul scris, cred, “la prima mână”,ca şi cum i-ar fi fost comandat decineva. Sinistru material, dacă negândim că miliţienii de care vorbeştene terminau cu bătaia la tălpi (cu“bulanele”). Sau poate plantau flori înPiaţa Universităţii (tot cu “bulanele”),ce ştim noi, ăia, “stupid peoplels”?balcanice, atâtavreme cât plapumarusească le dăposibilitatea să nucheltuiască maimult de 10 europe zi pentru hrananecesară, fără săfacă altceva decât săpăstreze mediul câtmai natural şi să lasecasa la dispoziţiaturistului rus câtevasăptămâni pe an. Gheorghe Andrei NeaguCât priveşteidentitatea culturală a muntenegrenilor, a fost suficientsă-i auzim că ,deşi nu au o limbă naţională, au dat Serbieitoţi scriitorii de valoare şi mai ales toţi sfinţii cuprinşi încalendarul pravoslavnic.Mândria poeţilor a fost atât de mare încâtvicepreşedintele Filialei Uniunii Scriitorilor din regiuneade sud-est a României, Nicolae Mărăşanu a întrebat: darprozatori nu aveţi? Ba da! a fost răspunsul poetesei LiubiţaRaichici in egala masura si translatoare. Dar au plecat laZagreb!. Este de la sine înţeles că toţi participanţii auînţeles gluma, dar n-au îndrăznit să adâncească dialogulpe probleme de orgoliu naţional muntenegrean. Ar fi fostprea mult pentru o ţărişoară care-şi are relieful avântatpână dincolo de nori, iar singura fabrică nu-i face încăprobleme de privatizare.8636 www.oglindaliterara.ro