de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

CRONICARUn supravieţuitor:Radu CosaşuDespre un om căruia îi e datsă parcurgă o viaţă îndelungată,străbătând etape, ideologii, modede toate felurile, pliindu-se înfuncţie de unele sau detaşându-sede altele, asumându-şi-le sau (re)negându-le etc., se poate spune căeste un supravieţuitor – fericit saunu, numai el poate spune sau şti –, dar, fără îndoială, e un norocos,măcar pentru posibilitatea de aaduna în suflet, în memorie arhiveincomensurabile de amintiri şifireşti comori de trăiri. Când omulMioara Bahnae, în plus, jurnalist şi scriitor,parcă racordarea la viaţă e şi maiputernică, iar rezultatele aplecării asupra existenţeisunt, cu siguranţă, benefice pentru mult mai mulţi, dinmoment ce un asemenea ins poate să iasă din sine şi sădăruiască semenilor din ce a acumulat, în forme pe careceilalţi adesea nici nu le bănuiesc.Jungla unui bloc de gheaţă, propusă deRadu Cosaşu, în subtitlul cărţii sale –Supravieţuirile 6, Editura Polirom, Iaşi,2007 – ca spaţiu al rezistenţei împotrivatimpului, este o dovadă a celor afirmatemai sus, fiindcă volumul acesta, cuprinzândîn paginile lui fragmente de „organe” sauporţiuni întregi din ceea ce constituieorganismul unei lumi (anii 1968-1969),departe de a fi desuet şi, în consecinţă,anost, cum pot fi, de obicei, catalogateasemenea scrieri, prin avalanşa deevenimente de tot soiul adunate, adnotatesau lăsate, pur şi simplu, cititorului săaleagă şi să înţeleagă sensul lor, are oincredibilă prospeţime, o savoare şi oextraordinară forţă de a-l captiva pe lectorprin acuitatea cu care selectează din noianevenimente ale unei epoci, din care secompune portretul ei. Atuuri ale cărţii sunt, totodată,abordarea de multe ori eseistică a faptelor, indiferent deînsemnătatea lor la scara istoriei sau a planetei, ironia,umorul etc.În această carte-jurnal, conotaţiile blocului degheaţă, imagine-clişeu pentru epoca în care a fostgenerată, sunt cât se poate de transparente aluzii,atât la sordidele locuinţe impuse de regim, în vedereaomogenizării societăţii sub toate aspectele, dar care,paradoxal, ofereau o perspectivă mult mai largălocuitorilor lor, cât şi, la scară mare, la ceea ce sechema lagărul comunist, cu tot ce presupunea acestaşi, în primul rând, cu legile şi regulile lui necruţătoareşi, mai ales, nemiloase, ca ale junglei.Redactate într-o perioadă bine cunoscută, în careforţa discreţionară a cenzurii comuniste putea să deasau să taie dreptul la viaţă al oricărui cuvânt spus şi,cu deosebire, scris şi, prin reverberaţie, al oricăruicuvântător din spaţiul peste care „domnea”, paginilecărţii lui Radu Cosaşu dezvăluie, indirect, grija autorului,pe de o parte, de a scoate la iveală aspecte incriminantepentru regimul politic şi, pe de altă parte, de a păstramăsura, aşa încât… fluieratul în biserică să nu-i fie derău augur. De aceea, majoritatea afirmaţiilor făcutesunt ambigue, putând da impresia concomitent, depildă, că se referă la artă, la ştiinţă etc., dar şi la situaţiaconcretă, non-ficţională a României şi a românilor, într-ovreme deloc favorabilă vieţuirii normale. Spre exemplu,referindu-se, după ce făcuse câteva consideraţii privindraportul dintre scriitor şi personaj, la această ţarăaflată dincolo de negura blocului meu de gheaţă,unde cărţile sunt oameni, unde bibliotecile suntaltceva decât cimitire de gând şi faptă, autorul îi8580 www.oglindaliterara.rooferă cititorului posibilitatea să decodeze înţelesurileconform priceperii, cunoştinţelor sale, rezervându-şi,totuşi, o marjă de siguranţă, o zonă în care dezabuzareatrăită de un popor deturnat de la firesc sau – cine maiştie! – trăindu-şi destinul aşa cum i-a fost trasat, în cazde pericol, să poată fi citită şi în conformitate cu aşanumitelecomandamente ale timpului şi ale locului.Din alt unghi însă, căutătorul nu de comori, ci de„păcate” ale celor ce scriau trebuia să poată primi (sausă simuleze dacă era de bună credinţă), de exemplu,datele, faptele, imaginile ca alegorie, cu tot arsenalulei artistic de avantaje şi dezavantaje. Faptul divers, înspecial din alte ţări, cu deosebire din ţările capitalisteale vremii, constituie punctul de plecare al tuturorconsideraţiilor pe care le formulează jurnalistul-scriitor,preocupat evident să extragă generalul din particular,ajungând, în consecinţă, de multe ori, să se exprimeaforistic: Tot omul se dezvoltă, pâinea – ca şi munca– educă. Mai neplăcut e să-ţi schimbi caracteruldupă felul pâinii…De asemenea, faptul divers, crucial sau banal,devenit ştire de presă, conţine totdeauna trimiterisubtile la realitatea spaţiului românesc, uneori învăluiteîn elemente artistice, menite să estompeze sau, măcar,să permită nuanţarea eventualelor „lecturi”, spre a nupericlita grav situaţia autorului temerar. Translatândînsă, uneori, „întâmplări” din lumea necuvântătoarelorîn cea a oamenilor, Radu Cosaşu creează prilej demeditaţie cititorului (vezi elefanţii înghesuiţi într-unspaţiu prea mic, al unei rezervaţii africane,în cazul cărora sporeşte alarmant incidenţanumărului celor care fac infarct miocardicsau al omizilor care invadează căileferate dintr-o gara japoneză, împinse despiritul de turma etc.), neabdicând de laînvăţătura lăsată cu limbă de moarte, aunui maestru al său: Dă atenţie fiecăruiiepure, niciodată nu vei şti de unde vasări!Aşadar, congresul oamenilor cuchelie, ocuparea unei insuliţe pustii dinMarea Nordului de către o familie britanicăal cărei cap a fost maior şi declarareaacesteia drept stat cu steag si monedăproprii, căsătoria lui Jacqueline Kennedycu Aristotel Onassis, condamnarea lamoarte şi executarea unor rebeli prinţări din America Latină, căutarea înfrigurată de cătreintelectualii români a unor exemplare din presa străină,experienţe pe cobai, operaţii pe câini, moartea ultimeirude a lui Dostoievski, ultimele clipe din viaţa lui Labiş,accidente casnice, accidente de circulaţie, naufragii,dispariţia unor evadaţi dintr-o închisoare mexicană,împreună cu directorul acesteia, răspândirea uneicantităţi mari de parfum de violete peste o fermăbritanică de porci, spre a dispărea mirosul specificşi revolta locuitorilor din zonă împotriva deturnăriifirescului etc., etc. sunt evenimente care demonstreazădensitatea, diversitatea, complexitatea realităţii, princare se reliefează curajul, laşitatea, megalomania,oportunismul, cinismul, brutalitatea, indiferenţa,impostura, diplomaţia, naivitatea, prostia, ura, iubirea,şansa sau ghinionul, nebunia, imaginaţia, civilizaţia,primitivismul, maladii de tot felul, diagnosticate, dar,mai ales, încă neştiute ş. a. m. d., însă autorul readuceîn discuţie în felul acesta faptul că nimic din ce eomenesc nu a scăpat geniului unor creatori de artă:Faulkner nu era un extravagant spunând că, dacăShakespeare, Balzac şi Homer ar fi trăit o miesau două mii de ani, editorii n-ar fi avut nevoiesă publice pe nimeni altcineva. Şi, ca un omagiuacestor supraoameni, în decembrie ’68, Radu Cosaşunota: Cu Cervantes, Tolstoi şi Dostoievski, eu ziccă putem ajunge la liniştea moralistului din urmăcu 300 de ani, care-şi începea „Caracterele” sale,şi el, cu vorba aceea grea: „tout est dit”. Nelinişteamea în această direcţie ar începe din clipa când aşdescoperi că în paginile ziarelor lumii se petreclucruri care nu sunt în Shakespeare.