de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

GABRIELDRAGNEAPOEZIEGHEORGHEANDREI NEAGUCONSTANTACORNILAacelaşi praf,aceeaşi rugină...La căsuţa poştalăacelaşi praf, aceeaşirugină...După ani în care nuexistampentru nimeni, iarnumele nuavea ecou pe nicioaleepărăsită de gânduri,am aflat dintr-o broşură îndesatăpe fugă, galbenăşi tocită de lacrimi:“timpul s-a rănitpierzându-şi aripile”.Să plâng, să râd,Să îmi vând visele, să le sigilezÎn plicuri fără destinaţie?Să uit că nu va mai fi mâineiar Azi îmi va cânta pe umerinemurirea, pe acorduride liră mută ?Mâine va fi un azi perpetuucu o rutină tot mai graţioasăpe ceasul deja cuprins debucuria primită în plic.Deja simt secundele gemând,tremurânde, în aşteptareaminutului ce nu se mai naşte.Fluturii încep să îşi uite zborul.Cui să arate dansul culorilorÎntr-o lume care nu mai cunoaştegraba, fuga pasuluispre ziua incertă?Mâine va fi un azi permanentfără lacrimi în numeleacelui cunoscut “prea târziu”.Se va rescrie istoriaexerciţiilor de respiraţie......acelaşi praf, aceeaşi rugină,aceeaşi căsuţă poştalăuitată de expeditori.Secundele trec...a fost doar un vis.două necunoscuteam tresărit când ţi-amvăzut noul geamantan.de mult visai noi destinaţiiîn gândurile celuilalt.câte trenuri ai pierdut?refuzai să trezeşti dimineaţavisând începuturi înnoi ecuaţii.unu plus unu mai fac Noisau celălalt a gustat dinmiezul problemei?POEZIICazuti in iarbaOchii mei isi cautairisiiPierduti din cauzageruluiRespiratiei taleNu mai am nici unrostAsteptand ca iarbaSa incolteasca iarLa tampla iubirii melePierduteSi-atunciCand inghetul mi-a strans trupulIn placa de gheatade deasupra mormantului meuNu mi-a mai ramas dacatAsteptarea primaveriiCa iarba sa-mi dea viata iarIn jurul cruciiNumelui meu ramasFara epitafulIubirii taleCazuti in iarbaOchii mei isi cauta irisiiPierduti din cauza geruluiRespiratiei taleNu mai am nici un rostAsteptand ca iarbaSa incolteasca iarLa tampla iubirii melePierduteSi-atunciCand inghetul mi-a strans trupulIn placa de gheatade deasupra mormantului meuNu mi-a mai ramas dacatAsteptarea primaveriiCa iarba sa-mi dea viata iarIn jurul cruciiNumelui meu ramasFara epitafulIubirii taleLaşitateCineva sună la uşa vieţii meleDe teamă să nu fac panicăÎnchid gura şi deschid ochiiPrin geamul îmbâcsit de secundeSoarele-mi prelinge luminaPână la candela fumegândăRâuri de munte uscate, purtate de vântSe-ndreaptă spre uşa deschisăTrupuri chitinoase cuprinseDe spaima unei soneriiDe undeva, de niciundeUn ciocănit sacadat de testerÎmi răstigneşte timpul pe cruceLumina se duce, se duceÎntre o mână şi altaZbor de chitină-nvolburată de vântSe aşterne veşmânt.Dacă am să deschid guraVoi speria lumina cimitirelor tăcuteŞi voi aprinde cu ochii crucilePrăbuşite-n verdele aşteptăriiDar nu. Mai bine deschid uşaSoneria va taceŞi somnul din creierÎşi va reintra în drepturi.www.oglindaliterara.roÎn trupuri deamurgPână în sufletulclipei adormitetârziuAjunse plecareagândului tău de lamine,Vârtejuri deschisespre lacrima seriipustiiValsau parcă-n trupuri de-amurg pecoline.Spărturile valului scos din adâncuriPurtau amintiri transformate-n stihiiÎntr-o zarvă de inimi vise recineîmpliniteSe-ntrebau la răscruce dacă zorii suntvii.Încărcat de povara statuilor triste dinparc,Un amurg era-n greva foamei demult,Oricâte flori dăruite sub ochii săineclintiţiTot n-aveau siguranţa iubirii sculptateîn lut.Tremurul trist respira în certitudine zăriPeste nori încărcaţi de invective adusede ploi,Călcând jurământul de urmele nostrerostit,În tăcerea luminii ucise atunci între noi.Cum de au ars toate mâinile pline decurcubeeÎn focul de patimi încinse de iarbadureriiÎntre arborii vii, plantaţi de-amândoiPe-o cărare din muntele neted al verii.Până-n sufletul clipei adormite târziuAjunge plecarea gândului tău de lamineVârtejuri deschise spre lacrima seriipustiiÎn genunchi intonam uraganul dureriistrăine.InversAcest zarM-a cunoscutLa sărbătoarea trupurilorCe alergau să prindăSufletele neprihănite,L-am rugatSă mă aruncePe una din feţele saleCâştigătoare.8587