de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

Karma şi Dharmaîn literaturauniversalăInvarianţii din literatura universalăPropun o serie de articole care să vină în sprijinulelevilor mei şi al altor tineri din România. Finalitatea acestorarticole este de a-i apleca pe adolescenţii de azi spre lecturacărţilor din întreaga lume. Predând literatură universală, amobservat că mulţi liceeni preferă să aleagă calea cea uşoară:a viziona ecranizările cărţilor din bibliografia prevăzută deprograma şcolară. De asemenea, pentru generaţia „iphoneşi tabletă PC”, nu mai reprezintă atracţia supremă lecturaTristelor lui Ovidiu, a Epopeii lui Ghilgameş, a tragediilor luiEuripide. Strategia este aceea de a-i intriga pe adolescenţisă pornească de la lectura cărţilor contemporane, care nu auecranizare. Ghidul de lectură, evidenţiind rolul palimpsestuluişi al relaţiilor de intertextualitate, îi va direcţiona apoi sprecărţile antice, clasice, spre capodopere. Îi va determinasă găsească plăcerea cititului, pornind în aventura lecturiiîn mod liber, dispărând ideea de obligativitate (operele nusunt în bibliografia obligatorie pentru disciplina literaturăuniversală). Tema centrală fiind „fiinţa umană întrepredestinare şi liber arbitru”, tinerii vor găsi la personajeleliterare aceleaşi probleme existenţiale care îi frământă şipe ei înşişi. Cărţile îi vor ajuta să-şi răspundă la întrebărileinerente ale adolescenţei şi-i vor face să găsească în paginilelor valori perene ale umanităţii.În concepţia lui Adrian Marino (comparatist şi teoreticianliterar român), literatura este expresia unei calităţi poeticeuniversale a spiritului uman, calitate operantă în toate scrierileşi literaturile, indiferent de situarea geografică şi temporală.Patrimoniu comun al tuturor popoarelor, literatura universalăeste constituită din ansamblul literaturilor naţionale, dintoate literaturile vii sau moarte, din care s-au păstrat urmescrise sau orale, fără nicio discriminare lingvistică, politicăsau religioasă. În viziunea comparatistului clujean, literaturauniversală este reprezentată astfel de totalitatea operelorliterare, dintotdeauna şi din întreaga lume, având aceleaşistructuri, morfologii, fenomenologii, tipologii reperabile laorice nivel de analiză şi generalitate. Ştiind că literaritateaoperei derivă din literaritatea limbajului şi din încărcătura desemnificaţii şi valori, literatura semnifică astfel dimensiuneaspaţială şi temporală a literarităţii.Pentru Adrian Marino, teoria universală a literaturiitrebuie să depăşească tradiţiile culturale europene şi săia în consideraţie paradigme şi valori teoretice aparţinândtuturor literaturilor şi culturilor. În conturarea teoriei sale,Marino pornea de la tradiţia literaturii comparate, bazatepe existenţa influenţelor, simultaneităţilor, ce reveleazăfaptele comune mai multor literaturi şi formele succesive alegândirii şi artei. Operele literare prezintă paralelisme, factoricomuni, similarităţi, analogii, pe care analiza comparatistăle studiază şi le pune în lumină. Invariantul (elementulcheie al comparatismului) exprimă esenţa unui gen, aunei specii literare, clarifică realitatea elementelor comunedintr-un grup de fenomene literare. Invariantul este unelement universal al literaturii, un factor de permanenţă, destabilitate, o constantă temporală şi geografic universală. Pelângă variabilele care-i conferă individualitate, orice operăliterară are invarianţi care explică analogiile, coincidenţele,convergenţele, sincronismele ce vizează universalitatealiteraturii.Marino a realizat tipologia invarianţilor: antropologici,teoretico-ideologici, teoretico-literari şi literari. Invarianţiiantropologici recuperează şi articulează datele primordiale,persistente, primitive din straturile ancestrale ale întregiiomeniri, lumea prototipurilor şi a arhetipurilor, miturilor,simbolurilor, legendelor şi a topoilor sacri. Invarianţiiteoretico-ideologici pornesc de la „ideile-forţă”, formulelesau schemele comune marilor viziuni ale lumii şi ale vieţii.Ei cuprind experienţele umane fundamentale (viaţa, iubirea,moartea), „spiritul vremii”, universul ideologic specificfiecărei epoci, adevărurile de ordin spiritual, locurile comuneale gândirii („nimic nou sub soare”, „totul curge”), conceptelefundamentale şi relaţiile duale dintre ele (materie / spirit,bine / rău, obiect / subiect). Invarianţii teoretico-literariwww.oglindaliterara.roilustrează reflecţia teoreticăasupra literaturii: idei, teorii,principii literare, formule ce auun caracter circular, stabil şi revinîn literaturi chiar îndepărtate întreele. Invarianţii literari reprezintăansamblul elementelor ce ajutăla descrierea structurală a opereiliterare, la precizareea niveluriloranalizei literare (teme, motive,tipuri, procedee literare).Karma şi dharma în romanulShalimar clovnul, de SalmanRushdieEVOCĂRIElena MândrilăSalman Rushdie s-a născutîn 1947, când India (ţara sa de origine) şi Pakistanul audevenit independente faţă de Anglia. Perioada postcolonială,în care ambele ţări nu au reuşit să rezolve conflictul dintrehinduşi şi musulmani, s-a reflectat în opera autorului: „Copiiidin miez de noapte”, „Harun şi Marea de poveşti”, „Patriiimaginare”, „Orient, Occident”, „Ultimul suspin al maurului”,„Pământul de sub tălpile ei”. Părăsind India pentru a studiala King’s College (Cambridge), după absolvire s-a mutatdin Anglia în Pakistan. Apariţia romanului său „Versetelesatanice“ a provocat isterie în lumea arabă şi prin „fatwa“sunt condamnaţi la moarte pentru blasfemie toţi cei implicaţiîn publicarea volumului, punându-se recompensă pe capulscriitorului de milioane de dolari. Cartea e considerată oinsultă la adresa musulmanilor, pentru că Salman Rushdiea inclus în ea versete ce recomandă toleranţa faţă de zeiipreislamici.Romanul Shalimar clovnul este structurat în cincicapitole şi hermeneutica textului îl obligă pe cititor la opermanentă oscilare între posibilităţile de interpretaredatorate reconsiderării spaţialităţii, temporalităţii şiîntrepătrunderii planurilor. Elemente de realism magicse îmbină armonios în acest roman cu trăsături specificepost-colonialismului, Salman Rushdie reuşind să conturezeo unitate a contrariilor: viaţă şi moarte, trecut precolonialşi prezent postindustrial. Modalităţi literare specificerealismului magic (tratarea irealului ca real, încorporareade elemente fantastice, mitologice, de simboluri, conturareapersonajelor şi a acţiunilor pe fundalul satului indian caprototip al unei comunităţi dominate de superstiţii, deritualuri, de magic) sunt ilustrate, prin acţiune şi personaje,alături de concepte ale literaturii postcoloniale (ambivalenţă,rezistenţă anti-metropolitană, centru / periferie, geografieculturală, transfer cultural, alteritate, pluralismul modelelorculturale, diaspora, diferenţă / universalitate, diversitate,minoritate, multiculturalism, rasism, identitate naţională,occidentalizare).În trama narativă, în ciuda mixturii elementelormenţionate, cititorul regăseşte diverşi invarianţi. În anul încare India şi-a dobândit independenţa, în grădina Shalimara marilor moguli din regiunea Caşmir, se năşteau în aceeaşinoapte hindusa Bhoomi Kaul şi musulmanul Noman SherNoman. Deoarece fata s-a născut prematur, se părea cănaşterea simultană le-a fost predestinată. Mai târziu, Bhoomi(pământ) şi-a ales numele Boonyi (platanul ceresc dinmijlocul grădinii Raiului), iar el – Shalimar (lăcaşul bucuriei).Ajunşi la adolescenţă, cei doi s-au îndrăgostit şi, după primalor noapte de iubire, Shalimar clovnul i-a declarat fetei, caîntr-un fel de prevestire: „să nu mă părăseşti cumva saun-am să ţi-o iert niciodată şi am să mă răzbun, am să teomor! Iar dacă o să ai copii cu vreun alt bărbat, o să-i omor şipe copii!” Înainte de nuntă, Boonyi avu o stare claustrofobă,o premoniţie, o teamă nejustificată, voind să plece departede Shalimar, în ciuda căsătoriei lor, văzută ca un simbol altoleranţei între diferenţele culturale şi religioase. Despărţirealor, odată cu intensificarea conflictelor indo-musulmanedin timpul războiului indo-pakistanez, a fost cauzată deun bărbat străin. Autorul descrie atrocităţile acestui războiinteretnic, printre care descoperim invariantul „violul”.Pentru că era prietena lui Boonyi, hindusa Zoon Misri a fostviolată de trei bărbaţi (fraţii Gegroo). Aceştia, ca să scapede furia tatălui ei, s-au ascuns într-o moschee, iar tatăl feteii-a încuiat înăuntru, i-a abandonat acolo şi toţi din sat aucrezut că au murit. Pentru că fusese abandonată, moscheea(simbol al musulmanilor) a fost invadată de vegetaţie ca şicum natura ar fi încercat să anihileze nelegiuirea umană.(continuare în nr. viitor)8617