de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

Despre menirea artistuluiîn lume – Elena Farago,un „apostol” al oamenilordeznădăjduiţiProf. Rădulescu Mihaela(urmare din numărul anterior)Poezia O ţărancă tânără îşi boceşte copilul mortilustrează drama unei tinere, care pierde singura eiavere, copilul. Momentul acesta tragic, trăit de ţărancăemoţionează orice cititor, căci viaţa cruntă e exprimatăîn cuvinte puternice, ce redau întocmai această durerede neînvins. Poezia e constituită sub forma unui bocet,ce aminteşte de creaţiile populare. Versurile relevăcredinţe şi datini proiectate pe fundalul unei realităţiexistente. Frustrările, remuşcările tinerei ţărănci de a fiavut un copil din flori, potenţează drama ei, o duc cătreun tragism infinit. Se consideră predestinată suferinţei şidurerii, zbuciumul ei sufletesc trecând graniţele acesteilumi, ajungând până la moarte: „Şi din chin ţi-ai slobozit/Trupuşorul izinit/ Şi de racile căznit/ Când pe ţoala dincopaie,/ Când pe aşternut de paie,/ Cât mai rar la pieptulmeu,/ Că mi te-am crescut din greu,/ De tăicuţii izgonită,/Şi de sat neomenită,/ Şi cu sufletul hai-hui,/ Ca un carfără de grui,/ Ca un câine al nimănui …// … Că mi-a puspe frunte pată/ Cel ce m-a-ndrăgit odată/ Dar n-a vrut/să-l ştii de tată …“.În această poezie sunt întrevăzute notele folclorice:atât concepţia de predestinare, cât şi expresiile specificevorbirii populare. Cuvintele alese cu grijă de poetă traducîn mod direct suferinţa profundă a tinerei ţărănci. Aceastădurere îi devorează sufletul, iar unicul sprijin, care dădeasens vieţii, a pierit. Dispariţia prematură a copilului oduce către disperare, căci suferinţa e sfâşietoare. Ultimeleversuri ale poeziei exprimă o stare sufletească dramatică,iar ţăranca nu mai vede nici o speranţă în viaţă: „Înmormânt, un pumn de oase,/ Şi în rai aripi frumoase,/Şi tot tu în amândoi …// … Că te-ai despărţit în doi/ Şii-ai luat pe amândoi, / Iar aici în jalea mea/ N-ai lăsat penimeni/ Decât neagră, lipsa ta …“.Poeziile cu temă socială ale Elenei Farago înfăţişeazăun univers zbuciumat, în care oamenii sunt nevoiţi săînfrunte greutăţi de nedescris, trăind sub povara dramaticăa nedreptăţilor sociale. Legătura poetei cu poporul a fostuna profundă, iar mişcările sociale au marcat-o pe poetă,care a luat parte la lupta contra nedreptăţilor, indirect,prin formula artei. Poezia sa socială e un mesaj adresatcelor asupriţi şi umili, iar arta devine o formă de salvarea sufletelor chinuite. Ovidiu Papadima afirmă cu privirela acest aspect: „Elena Farago va căuta glas poezieiînvinşilor acestei vieţi: O fecioară bătrână plânge, O nouăMagdalenă plânge; iluminaţilor ei: La poarta grădinii cugarduri de zid; celor obidiţi: Un apostol nebun cântă. Şiva aminti atât de discret, după tragicul an 1907, calvarulţăranilor: Patru cruci şi Florile dalbe …“ 5 .Poezia socială a Elenei Farago prezintă o anumităcircularitate tematică, deoarece nota populară a primelorpoezii cu implicaţii sociale, apare şi în ultimele creaţiiale acestui tip de poezie. Tema socială are reprezentărirealiste, căci poeta însăşi a trecut prin atâtea suferinţe şinedreptăţi de-a lungul vieţii sale. Poezia socială a EleneiFarago înfăţişează drama propriei vieţi şi oglindeşte trăirisufleteşti autentice. Poezia sa e înălţătoare, căci e născutădin realitatea înconjurătoare, iar reflecţiile poetice suntsincere, umane. Versurile cu temă socială nu sunt doarproiecţii artistice, ele sunt emanaţii ale vieţii, un puls viual unui suflet ce doreşte să se descătuşeze din lanţuriledurerii.Deşi în poezia Elenei Farago, iubirea constituie otemă centrală, nu putem să nu observăm preocupareapoetei pentru speculaţia filozofică, prin filtrul căreia suntdezbătute probleme majore ale vieţii. Chiar de la primeleîncercări poetice, nota filosofică e prezentă în creaţiilesale, oferind cititorilor un univers încărcat de înţelesuriwww.oglindaliterara.roESEUascunse. Existenţa constituie o problemă fundamentală,o temă asupra căreia se poate medita îndelung. Sensurilevieţii nu pot fi descoperite uşor, ele sunt tăinuite, întrebărilecomplicând viaţa fiinţei. Dorinţa de reflecţie îndeamnă lao cercetare atentă a vieţii, căci aceasta apare ca un drumnesfârşit, pe care omul e dator să-l parcurgă.În poezia Nu mai plânge, din volumul Versuri,credinţele, superstiţiile şi datinile îndeamnă omul lao profundă meditaţie asupra sensurilor vieţii. Temamorţii apare proiectată pe acest fundal al unor credinţestrăbune: „Nu mai plânge-n duioşia sufletului tău curat/De-ai putea să simţi o clipă/ ce-ntuneric întinat/ Ţineadesealoc de suflet şi de dorul ce te-omoară/ Azi pe tine,cum sortite-s mii de suflete să moară,/ Ne-ajungându-lniciodată, ci pricepe cât de mare/ Cât de-ntreg ţi-a fostnorocul în aevea ta visare …“. Deşi speculaţia filozofică efin exprimată, observăm că problema existenţei e redatăîntr-o viziune artistică interesantă. Poeta crede într-oaltă viaţă mai luminoasă, mai frumoasă, mai bună, undesufletul îşi va găsi alinarea. E o temă desprinsă din folclor,proiectată însă într-o formulă stilizată.Elena Farago foloseşte un întreg arsenal de procedeeartistice în scopul exprimării sentimentului că viaţa e unizvor de situaţii neprevăzute, unde dorul şi necunoscutulse întrepătrund. De pildă, în poezia Trecea un om, estevalorificată ideea atingerii unei lumi necunoscute, acălătoriei către drumuri necunoscute: „Aşa ne-o fi lafiecare,/ Că stăm în poartă, şi nu ştim/ Pe călător măcarde-l doare/ Ceva, - şi de ne pomenim/ Oftând, pesemnefiecare/ Ne-am fi simţind departe tare/ De-un drum pecare-am vrea să fim.“În poezia Durerii, din volumul Nu mi-am plecatgenunchii, întâlnim o filozofie a vieţii care îndeamnă lao depăşire a tuturor suferinţelor şi necazurilor printr-oatitudine curajoasă. Versurile ne vorbesc despre o durereputernică a unei vieţi chinuite, însă încrederea în noi înşinenu trebuie să ne părăsească niciodată. În primele strofe,viaţa cu toate necazurile ei e exprimată prin mijloaceartistice cu încărcătură simbolică: „Nu m-am speriat,Durere,/ Nici ghiarele/ nici dinţii/ cu care-atâtea fiare/ce tu le-ai asmuţit/ Mi-au sfâşiat iar carnea/ în junghiulde cuţit …// Nu m-au speriat, Durere,/ Nici ghiarele-ţi,/nici dinţii,/ Căci îţi ştiam şi câinii/ şi tigrii suferinţei,/ Şi-ţicunoşteam şi corbul/ Ce poartă-n ghiare-un ram,-“.Elena Farago a fost întotdeauna aproape de oameni,de popor, iar în versurile sale găsim o rază de speranţăîntr-o viaţă mai bună. În general, creaţiile Elenei Faragopoartă amprenta unei viziuni optimiste asupra vieţii şilumii. Poeziile sociale cu implicaţii filozofice ne vorbescdespre o perspectivă a împăcării fiinţei cu destinul. Înaccepţiunea poetei, numai în acest mod putem să trăimo viaţă paşnică. Imaginile evocate în aceste creaţii suntcele ale unui suflet aflat permanent în căutarea unei oazede fericire sau de linişte. Important de menţionat e faptulcă e vorba despre sufletul colectiv al poporului român,veşnic aflat sub chinul nedreptăţilor sociale şi dornic delibertate şi adevăr. Poeziile sociale sunt izvorâte dintr-oconştiinţă artistică dornică de a uşura viaţa oamenilor prinintermediul creaţiei poetice.Poeziile Elenei Farago poartă amprenta unei viziuniluminoase asupra vieţii şi lumii. Tema definitorie a poeziilorsale, iubirea, deschide porţile unei existenţe presărate culinişte şi bunătate. În formula poetică prescrisă de versurilesale, suferinţa şi durerea pot fi depăşite prin dragoste.Mesajul poeziilor sale e educativ, căci ne învaţă să trecemprin viaţă, luptând, sperând şi visând. Concepţia artistică,stilul expresiv, atitudinea poetică fac din opera EleneiFarago, o preţioasă creaţie artistică, peste care timpul nuse poate aşterne.______________1 F. Aderca, Mărturia unei generaţii, Bucureşti,Editura Naţională, 1929, p. 95.2 N. Iorga, O luptă literară, vol.II, ediţie deValeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu, studiu introductiv şicomentariide Valeriu Râpeanu, Bucureşti, Editura Minerva,1979, pp. 337-338.3 Cf. C. D. Papastate, Elena Farago (monografie),Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975, p. 105.4 Liviu Călin, Portrete şi opinii literare, Bucureşti,Editura Albatros, 1972, pp. 119 - 120.5 Ovidiu Papadima, Scriitorii şi înţelesurile vieţii,Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 63.8641