de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

DEZVĂLUIRIModelul iconografic al arcaşului de pe crucea depiatră de la RuthwellMihai DragneaS-au scris numeroase studii şi articoledespre crucea de piatră anglo-saxonă dela Ruthwell din Scoţia (secolul al VIII-lea),analizându-se minuţios fiecare detaliu înparte. Fie că a fost vorba despre o analiză efectuatădin perspectivă religioasă sau artistică, cercetătoriis-au străduit îndeajuns să ne ofere informaţii preţioasedespre celebrul monument paleocreştin. Despre acestmonument remarcabil se spune că ar conţine cel maivechi text literar anglo-saxon. Eruditul istoric al artelor,Nikolaus Pevsner considera că cele două cruci de piatrăde la Bewcastle (Anglia) şi Ruthwell reprezentau lavremea lor cele mai importante monumente creştine. Castil arhitectural, crucea de la Ruthwell se aseamănă cumai toate crucile irlandeze creştine de dimensiuni mari.Un studiu a fost publicat de profesorul F. Saxl în ”TheRuthwell Cross”,Journal of Warburgand CourtauldInstitutes, VI,1943 iar altul deprofesorul MeyerSchapiro în ”TheReligious Meaningof the RuthwellCross”, Art Buletin,XXVI, 1944. Ei şiaupublicat aproapesimultan lucrărilein primăvara anului1945, deşi datorităcomunicaţiilorModelul iconografic al arcaşului(Sf. Augustin) cauza războiului, ceiîngreunate dindoi autori abia aflauce făcea fiecare. În timp ce profesorul Saxl punea amprentape originea mediteraneană a simbolurilor iconograficeşi pe unele elemente stilistice ale reprezentărilor de pecruce şi de pe piedestal, profesorul Schapiro discuta pelarg însemnătatea religioasă a reliefurilor.În 1664, crucea de la Ruthwell a fost distrusă deprezbiterieni urmând a fi restaurată la 1818 de căreHenry Duncan şi mutată în 1887 în actuala sa locaţie,biserica Ruthwell. Un lucru extrem de important estefaptul că inscripţiile de pe cruce, gravate în piatră,sunt în două limbi şi au fost redactate în două tipuride scriere: latină şi runică (rune anglo-saxone). Acesteinscripţii conţin fragmente din cel mai vechi poem creştindini literatura anglo-saxona, Visul Sf. Cruci. Alăturide alte scrieri vechi, acest poem s-a păstrat în CarteaVercelli (secolul al X-lea). Pe cruce mai sunt gravate maimulte personaje şi scene biblice. Majoritatea subiectelorreprezentate pe cruce se aliniază cu ideea vieţii solitarea pustnicilor in deşertele egiptene sau siriene: tentareaDomnului şi adorarea Sa de către bestiile deşertului,Sf. Ioan Botezătorul, pustnicii Paul şi Anton, Sf. MariaMagdalena, care se crede că a fost retrasă, Fuga în Egipt– acestea sunt temele evidenţiate cu aluzie către viaţaîn deşert.Referinţele lui Saxl la Psalm se poate explica uşorprin faptul că Iisus este reprezentat în partea centrală acrucii, stând pe şarpe şi leu, care, de altfel, nu reprezintăbestia cucerită, ci animalele deşertului venerându-l peDumnezeu. Schapiro se referea la imaginea arcaşuluidoar într-o notă de subsol. El credea că arcaşul şipasărea nu aveau un „sens religios definit” şi explicăscena ca fiind „una din cele mai vechi exemple deimagistică seculară medievală la un punct terminal alunui monument religios”. Astfel el pare să se fi gânditla o scenă de vânătoare având mai mult sau mai puţinun caracter ornamental, deconectată de predominantatemă a vieţii din deşert care de altfel o găsise atât deputernic evidenţiată în încrustările de pe cruce.Atât Saxl cât şi Schapiro nu au putut găsi un modelbiblic cu ajutorul căruia să poată stabili o analogie întrescenele reprezentate pe cruce şi Vechiul Testament. ÎnGeneză 21:12-21 apare povestea despre tratamentuloferit de către Avraam sclavei sale Hagar şi afiului acestuia, Ismael. Sub cererea imperativăa Sarei (soţia lui Avraam), care îl văzusepe Ismael jucându-se cu fiul ei Isaac (dupăspusele legendei, Ismael a îndreptat în glumă arcul saucătre Isaac), Avraam a fost nevoit să-i alunge pe Hagarşi Ismael (fiul născut din Avraam şi Hagar) din casa sa,oferindu-le o bucată de pâine şi un ulcior cu apă. Hagara rătăcit în sălbăticia din Beer Şeva, în Negeb, undeapa s-a consumat repede. Astfel, a lăsat copilul sub unarbore şi s-a aşezat „mai departe, cam la o aruncăturăde săgeată”, pentru a nu vedea moartea copilului său.Dumnezeu a văzut clipele grele prin care trecea femeiaşi i-a deschis ochii pentru a-i arăta o fântână ce se afla înapropiere. Astfel ea a putut să umple ulciorul şi să îi deacopilului să bea. „Aşa Dumnezeu a fost alături de băiat; şia crescut şi a trăit în sălbăticie, devenind arcaş (moratusest in solitudine factusque est iuvenis sagittarius); şi atrăit în sălbăticia din Paran unde mama sa i-a găsit soţiedin ţara Egiptului.”Tradiţia rabinică spune că Ismael a devenitînvăţătorul şi maestrul arcaşilor şi în alte tradiţii se spunecă „ţintea doar după păsări”. O legendă spune că îngeriiprotestau împotriva arătării fântânii lui Hagar: „De cesă aibe Ismael apă cândurmaşii săi îi vor distrugepe Israeliţi prin însetare?”Ar fi dificul de spus dacăsăgetarea vulturuluiÎnălţării (dacă ar fi săacceptăm interpretarealui Saxl a păsării) artrebui considerată saunu importantă ostilităţiiIsameliţilor împotrivalui Israel şi împotrivapoporului lui Iisus. Nu artrebui să uităm că vulturular putea simboliza, pe bazaPsalmului 102:5 şi a cărţiiIsaia 40:31, comunitateaaleasă de Dumnezeu. Deasemenea, trebuie sărămână indecis dacă arcaşulde pe Crucea Ruthwellţintea la pasăre (după cumsugerează Schapiro) sauţinteşte în gol (comparabilcu arcaşii din Psaltirea de laUtrecht), sau nu ţinteşte lapasăre deloc.www.oglindaliterara.roCrucea de piatră de laRuthwellModelul iconografical arcaşului Ismael esteîntâlnit în arta insulară,mai exact în operele călugărului benedictin Augustin,cunoscut ulterior drept Sf. Augustin (secolul al VII-lea).Acolo, arcaşul îl reprezintă pe Ismael arătos cu aspectprinciar, ce îşi ţinteşte săgeata spre o pasăre aflată învârful unui copac stilizat în mod extravagant, destul demare să fie un vultur. Mama sa Hagar, stă în partea stângăa copacului, făcând un gest ce sugerează că doreşte săoprească arcaşul să tragă în pasăre, în timp ce o tânărăegipteancă, soţia lui Ismael, pare să îşi calmeze soacra.Acest model iconografic este reprezentat într-o într-ogravură a lui Rembrandt din secolul al XVII-lea. ErnstH. Kantorowicz consideră că arcaşul din gravurile CruciiRuthwell îl reprezintă pe Ismael in pustietate.Bibliografie• Kantorowicz Ernst H., „The Archer in the RuthwellCross” The Art Bulletin, XLII, 1, 1960.• Meyer Schapiro, „The Religious Meaning of theRuthwell Cross”, Art Buletin, XXVI, 1944.• Saxl Fritz, „The Ruthwell Cross”, Journal ofWarburg and Courtauld Institutes, VI, 1943.• The Vercelli Book, Ed. by George Phillip Krapp,Columbia University Press, New York, 1932.8629