REPORTAJÎN DULCEA BUCOVINĂDE DINCOLO DE ŢARĂ*La Mahala (regiuneaCernăuţi) s-a <strong>de</strong>zvelit bustul uneieroine, victimă a stalinismuluisovietic: Aniţa Nandriş-Culda,autoarea cărţii „20 <strong>de</strong> ani înSiberia”.Prin intermediul Agenţiei<strong>de</strong> ştiri „Euromedia Bucovina”din Cernăuţi, am primit o scurtăştire, semnată <strong>de</strong> NicolaeHauca, directorul Agenţiei, careconsemna un eveniment <strong>de</strong>osebitdin viaţa comunităţii româneştidin Bucovina <strong>de</strong> Nord: <strong>de</strong>zvelirea,Ioan Popescu în parcul central din comunaMahala, a bustului Aniţei Nandriş-Culda, o ţărancă din această localitate, cea care, înnoaptea <strong>de</strong> 12 spre 13 iunie 1941, a fost ridicată <strong>de</strong>KGB, împreună cu cei trei copii minori, separată <strong>de</strong>soţ şi <strong>de</strong>portată în Siberia, dincolo <strong>de</strong> Cercul Polar. Deabia ştiutoare <strong>de</strong> carte – avea doar trei clase primare– reîntoarsă acasă după 20 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> surghiun, Aniţaavea să scrie pe hârtie, în cuvinte simple, eforturile ei<strong>de</strong> supravieţuire în tundra siberiană dinacea perioadă, amintiri din viaţă care au<strong>de</strong>venit mai târziu o carte, intitulată „20<strong>de</strong> ani în Siberia”, ajunsă <strong>de</strong>ja la a treiaediţie. Cartea a fost lansată recent şi laPloieşti, în prezenţa preşedintelui Consiliuluiju<strong>de</strong>ţean Prahova, Mircea Cosma, prilejpentru domnia sa <strong>de</strong> a anunţa că Societateacultural-istorică „Mihai Viteazul”, pe care oconduce, a realizat bustul cu nr.203, <strong>de</strong>dicatacestei ţărănci-eroine, bust care va fi dus laMahala, satul natal al Aniţei Nandriş-Culda,la <strong>de</strong>zvelirea căruia va participa şi sculptorulploieştean Constantin Ionescu, creatorulbustului din bronz.Evenimentul a avut loc în ultima zi dinseptembrie, în prezenţa unor personalităţiromâneşti şi din Cernăuţi: Tatiana Popa –consulul României la Cernăuţi, scriitorul acad.Vasile Tărâţeanu – preşedintele Fundaţiei <strong>de</strong>binefacere „Casa Limbii Române” Cernăuţi,Elena Nandriş – primarul com. Mahala, Gh.Nandriş –Sibiu şi Daniel Nandriş – Franţa (nepoţii Aniţei), preotulprotopop Vasile Covalciuc, precum şi un mare număr <strong>de</strong>săteni şi elevi. Deşi mi-am dorit foarte mult, nu am fostla această întâlnire <strong>de</strong> suflet cu fraţii români din Bucovina<strong>de</strong> Nord. Ştiu însă că prietenul meu Vasile Tărâţeanu areuşit, cu foarte mari eforturi, să înveşnicească memorianaţională a mai multor români din regiunea Cernăuţi,prin instalarea unor plăci memoriale pe diverse edificiidin Cernăuţi, satele Sinauţii <strong>de</strong> Jos şi Carapciu pe Siret,<strong>de</strong>dicate lui Eminescu, scriitorului Vasile Leviţchi, DumitruHrinciuc, prof. Vasile Tovarniţchi, Mihai Jar ş.a.Cartea „20 <strong>de</strong> ani în Siberia” – <strong>de</strong>spre care secuvine să vorbim pe larg – este o revelaţie. PovestireaAniţei aduce o mărturie esenţială pentru reconstituireastatutului ţăranului bucovinean, o statură netaristocratică, <strong>de</strong>venind aproape o legendă. Iată doarun fragment din carte: „Îşi poate închipui orişicine căpăsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când seîntorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Câtsunt <strong>de</strong> bucuroase, dacă nu l-a fărâmat nime şi îl găsesc,îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este maiamărâtă o fiinţă omeniască, cum am fost noi, care neamîntors după 20 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> pribegie <strong>de</strong> prin meliaguriatât <strong>de</strong> pustii şi geroase şi când ai ajuns pe locurile un<strong>de</strong>te-ai născut, un<strong>de</strong> ai muncit din tinereţe, în loc să-ţialini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi”(referire, probabil, la faptul că Bucovina sa era ruptă <strong>de</strong>Ţară).Povestea Aniţei Nandriş-Cudla poate fi aşezatăprintre cele mai fantastice cărţi care s-au editat înRomânia. „ În faţa ei, multe cărţi, multe cărţi şi mulţi alţieroi literari pălesc. Această femeie avea un suflet cât oistorie naţională, <strong>de</strong> o autenticitate „stilistică” genială.Aniţa şi cartea ei sunt mărturisitoare ale sufletuluiromânesc” (Ştefan J.Fay).„După o asemenea carte, orice complex<strong>de</strong> inferioritate a noastră ca neam, ar trebuisă dispară. Povestirea Aniţei, care <strong>de</strong>scrieunul dintre cele mai cumplite <strong>de</strong>stine, se cerenu numai neapărat citită, dar şi aşezată prinbiblioteci, într-un raft al clasicilor”, spuneaMonica Lovinescu, la postul <strong>de</strong> radio „Europaliberă”, atunci când a prezentat cartea.Într-a<strong>de</strong>văr, Aniţa are un har alpovestirii. Ea s-a dovedit a fi o mamăextraordinară, care în surghiunul siberianşi-a ocrotit copiii cu preţul vieţii, dovedind oputere <strong>de</strong> sacrificiu şi o rezistenţă morală <strong>de</strong>excepţie. A străbătut zeci <strong>de</strong> kilometri printundră în căutarea unor fructe cu care să-şisalveze copiii <strong>de</strong> scorbut. De la un eschimoş,a învăţat să conducă sania cu câini şi săfacă din părul lor îmbrăcăminte pentru copii.După aproape 20 <strong>de</strong> ani siberieni, <strong>de</strong>parte<strong>de</strong> dulcea Bucovină, această femeie a avutcurajul să-şi trimită copiii la Moscova, directla li<strong>de</strong>rul sovietic Hruşciov, pentru a-şi dovedi nevinovăţiaşi a-şi recăpăta drepturile. După multe peripeţii, copiii– care moşteneau inteligenţa şi curajul mamei lor – aureuşit să obţină, după multe peripeţii prin tribunale,documentele <strong>de</strong> reabilitare, în care se menţiona că austat 20 <strong>de</strong> ani în Siberia „din greşală”, ei fiind „victimilestalinismului”. Astfel reabilitaţi, ei revin în Bucovina, însatul cu mormintele strămoşilor. Mama lor nu şi-a găsitînsă liniştea <strong>de</strong>cât atunci când a <strong>de</strong>pus mărturia scrisăasupra crimelor comunismului, în care şi-a povestitcalvarul, mărturie care, în anul 1982, a ajuns la Cernăuţi,cu rugămintea <strong>de</strong> a fi trecută peste graniţă în România.Înainte <strong>de</strong> a muri în patul din casa ei din Mahala, în 1984,cu simţul datoriei împlinită, vegheată <strong>de</strong> copiii ei, Aniţaa aflat că povestirea ei a ajuns în final la o editură dinBucureşti. În anul 1992, cartea avea să fie distinsă <strong>de</strong>Aca<strong>de</strong>mia Română cu Premiul „Lucian Blaga”.La manifestarea <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvelire a bustului, MirceaCosma a repetat ceea ce spusese şi la lansarea cărţii <strong>de</strong>la Ploieşti: „ Acest eveniment face parte din ceea ce noinumim restituirea istoriei poporului român, o istorie pecare am învăţat-o greşit şi pe care acum încercăm s-orepunem la locul ei”.8632 www.oglinda<strong>literara</strong>.ro
POEZIICOSMINPARGHIEFLORINAISACHEIonuTPetraruCuşcă <strong>de</strong> hulubi. Să fietrupul meu (cuşcă <strong>de</strong>hulubi)?la început a picurat încet(nu e semn bun – strigăo bătrânică rumpândcuvintele parcă dintr-unpoem <strong>de</strong> carton)Apoi din cerul bolnav aînceput să se scuturebolovaniîn răstâmpuri<strong>de</strong> parcă cineva s-ar fi urcat în pomulDomnului şi ar fi scuturat mere <strong>de</strong> mai multeori. mere dulci şi aurite mere sfinte pentruguri pline cu viermipoate că cineva s-a urcat în cer şi l-a mâniatpe Dumnezeu(doar omul e vinovat doar omul e vinovatstrigă un ţânc cu ochi bătuţi <strong>de</strong> spaimă)şi Dumnezeu a luat toiagul şi l-a aplecatînspre noi(cu durere l-a aplecat, căci tot el ne născusecândva)şi din cerul bolnavatunciparcă s-a <strong>de</strong>zlănţuit potopul.Ştiia urmata urmat ca cerul să vomeze <strong>de</strong> durere focapoi o ploaie purtată pe-o pală <strong>de</strong> vânt nebunm-a izbit atunci direct în faţă ca un semn rău(<strong>de</strong> fapt poate că a fost o palmă aspră dată<strong>de</strong> El :pliosc ! peste feţe şi feţe din spatele unui chipla întâmplare)n-am ezitat mi-am făcut cruce pe fugăşi m-am adăpostit sub o poartă. m-am simţitatunci atât <strong>de</strong> golsub privirea Lui (eram neputincios măsimţeam ruşinat)şi <strong>de</strong>acolo <strong>de</strong> sub poartă priveam cum încetinfernul se naşteînecându-l pe Noe cu seminţia luidar eu ? cum rămâne cu mine ?o frânghie înflorităsufletul – o frânghie înflorităce se arcuieştepe un trunchi <strong>de</strong> lut –ştiicând am pipăit ultima oară frânghia înflorităce se arcuiape un trunchi <strong>de</strong> lutm-am înţepat<strong>de</strong> fapt n-am ştiut că sub fiecare boboc <strong>de</strong>floarese ascund ţepi. ţepi veninoşi (nimeni nu mi-aspus)şi m-am înţepat. vârful <strong>de</strong> spin s-a forţat să-migaureacă pielea<strong>de</strong>getul până ce a dat <strong>de</strong> sânge şi a ajuns laos. atunci am urlat crud<strong>de</strong> parcă jumătăţi din mine s-au rupt şicelelalte jumătăţi conştiente <strong>de</strong> tragedieumblau bezmetice să se împerecheze. să seadune ca într-un snop <strong>de</strong> grâu.şi am urlat crud, căci m-a durutşi m-a durut că atunci când bunicul a ales sămoară.Pe urmă din <strong>de</strong>get a început să curgă sângemolcomşirag <strong>de</strong> mărgele. şi mărgelelepliosc. pliosc. plioscpeste trunchiul <strong>de</strong> lut peste frânghia înflorităpână ce toate s-au uscat sub ochii meiAtestareZiua, singurătatea seaccentuează.Străzile se rotesc înjurul pieţei.Deşi folosesc ambelesensuri <strong>de</strong> mers,oamenii nu ajungnicăieri.Furnicile ies din ziduri,ne privesc în ochi.Piatra <strong>de</strong> pe suflet atestă <strong>de</strong>şertificarea.TămăduireAproape toţi locuitorii oraşuluiîşi scriseseră numele pe zăpezi.Cerneala s-a topit şi s-a scurs în adâncuri,printre crăpăturile asfaltului.Rădăcinile copacilor străluceau ca oinimă lovită <strong>de</strong> dragoste.Femeile <strong>de</strong> noapte se adunaseră în jurulsfinţilor.Dimineaţa, resturile cinei erau împărţite lasăraci.SperanţăUn timp am fost <strong>de</strong>spărţiţi.Nu ne-am vorbit,nu ne-am scris.Am rămas <strong>de</strong>oparte şi <strong>de</strong> alta a gropiişi întin<strong>de</strong>rea aceasta este tot ce putea fimai frumosîntre noi...ca o trădare, ca un mormânt <strong>de</strong> lux încare vom rămâne cândva,într-o moarteşi moartea aceea nu ne va <strong>de</strong>spărţi.Scrisoarea unui necunoscutÎn fiecare dimineaţă te văd, intrând înmormântul tău <strong>de</strong> zi. Te aşezi la geam şiaştepţi.Uneori îţi las trandafiri în uşă. Zâmbeşti.Zâmbetul e cer.Râzi, vorbeşti, te risipeşti. Oamenii rupdin cer şi eşti atât <strong>de</strong> vie şi tu nu ştii.Zici că ai doar o jumătate <strong>de</strong> inimă.Cealaltă jumătate a rămas la nimeni.Chiar şi aşa, eşti atât <strong>de</strong> vie.Iubeşti <strong>de</strong>părtările şi ploaia.De dimineaţă până seara, privirea seplimbă pe trupul tău. Recunosc fiecareconstelaţie, fiecare stea.Tu eşti cera…SălciilePe malul vadului fărăApăStau trei sălcii plictisiteCu părul peste ochiAtârnat aşa fără vreo noimăPeste câte un muşuroiSunt mai plictisitePe zi ce treceFără oglindă nu s-au machiatDe ceva timpŞi ridurile au început să se rupăCând vântul le trece prin pleteNebunieSe văd la faţă una pe altaSe sperie atunciSe apleacă mai mult peste canalDe nici nu mai ştii <strong>de</strong> un<strong>de</strong>Le cad lacrimileŞi pare că plouă mereuCând plâng.Eu mereu am visat să mor tânărSă fiu îngerSă curgă durere pe lângă sicriul meu şiSă o adun între aripiMă strângi între ură şi nepăsareMă doareÎn toate secun<strong>de</strong>le din următorul minutO să stau închis şi o să plâng până lanebunieFără să ştii că o singură secundă poateSă ucidă un milion <strong>de</strong> stele şi o viaţăA mea sau a taDumnezeu nu ţine cont <strong>de</strong> numărulcoastelorCi <strong>de</strong> lungimea păcatuluiSunt prea singur în toamna asta şi încăO iarnă fără o singură gură <strong>de</strong> cer lângămineCare să-mi sufleIubire printre crăpăturile din lutul uscatNu mai suportPăduchii nici nu mi se mai agaţă <strong>de</strong> părLi-e fricăSă nu se infecteze cu obiceiul meu prostDe-a râ<strong>de</strong> la umbrele <strong>de</strong> pe pereţiDin mineDintre po<strong>de</strong>lele crăpate ce scuipăGândaci <strong>de</strong> bucătărie mari pe fiecarefoaieDin romanul meu.s-a gârbovit şi nenorocita <strong>de</strong> oglindăarată imagini ridate şi-ncercănateMă uit la ea şi o sfi<strong>de</strong>zEşti mai urâtă ca mine când beau dinsperanţeDeşarteMă-ntind în faţa unei plăsmuiri cu unduiriDe Afrodită rătăcităÎn secolul trecut peste umbrele unei<strong>Al</strong>te nopţiMai claustrate <strong>de</strong>cât un „el” fără un „ea”.www.oglinda<strong>literara</strong>.ro8633
- Page 4:
PSEUDOJURNALEUGEN IONESCU - PATRU D
- Page 8:
RESTITUTIOEXCLUDEREA LUI FREUD DIN
- Page 13 and 14:
ASPECTE URMUZIENE ÎN PROZALUI ROMU
- Page 16 and 17:
EVENIMENTDESPRE ARDEREApărut în c
- Page 20 and 21:
AMINTIRIel urgent, era la secţie,
- Page 26:
EVENIMENT„Dor de Bucovina” de C
- Page 29 and 30:
GeorgePetrovaiFantasticul, magicul
- Page 31 and 32:
VISURILE ŞI AMINTIRILELUI DUMITRU
- Page 33 and 34: www.oglindaliterara.roNOTESCAVALERU
- Page 35 and 36: De ce critică?OPINIIÎn ultima vre
- Page 39 and 40: GABRIELDRAGNEAPOEZIEGHEORGHEANDREI
- Page 43 and 44: În exclusivitate, pentru „Oglind
- Page 46 and 47: NOTESVerva umorului: Păun Condruţ
- Page 48: ESEUPanait Istrati - Între datorie
- Page 51 and 52: Ali Podrimja(Gjakova, 1942-Paris, 2
- Page 54 and 55: AESOTERICAEContradicţii,paradoxuri
- Page 57 and 58: DESPRE FRĂŢIA LUMINII ŞIEVANGHEL
- Page 59 and 60: MISTRAL ŞIALECSANDRI, DOIPRIETENI
- Page 61 and 62: Florina Ilis, Cinci nori coloraţi
- Page 63 and 64: memorie…”).Păşesc în teritor
- Page 65: Oraşul-tatăCa o mamă nepregătit
- Page 70 and 71: EVOCĂRIISLAMUL ŞI CREŞTINISMULNU
- Page 72 and 73: EmilyWillsEmily Wills a scrisdouă
- Page 74: NOTESAPROAPE UNDERGROUNDMariana Vic
- Page 77 and 78: Omagiu academicProfesorului George
- Page 79 and 80: POEZIIEugenia RadaIoniTAMIRELAALDEA
- Page 81 and 82: DEZVĂLUIRIModelul iconografic al a
- Page 83: Ion Minulescu - SlatinaESEUPământ
- Page 88 and 89: ESEUDESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA
- Page 90 and 91: RECUPERĂRIConfruntarea spirituală
- Page 92 and 93: ATITUDINIŞI IO AM FOST LAROŞIA MO
- Page 94 and 95: CONFESIUNIOdiseea plăcilormemorial
- Page 96: LECTORARTA ROMÂNEASCĂArta române