de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

LECTORÎN… ARIPA MEMORIEIScriitoarea Andrếe Christensen a semnatun nou titlu:Memoria aripii care a văzut luminatiparului(în româneşte, graţie traducătoarei VirginiaBogdan) care, la rândul său a încredinţat traducereaEditurii Edidgraph,Buzău/2012. Din raţiuni determinateşi antagonice aş îndrăzni, voi argumenta impresiileproduse de lectură asupra mea, în calitate de cititor (unstrop) mai avizat. O lectură senzorială, aşa cum memoriamea a fost atinsă de aripa percepţiei. Prin citire, amfost supus(eu,cititorul)unui tir de trăiri intense,profundeşi (auto-)schismice.M-am întrebat dacă părerea meaar mai fi demnă de notat, după prezentarea făcută deprof.Virginia Bogdan, traducătoarea în limba română acărţii,aşa cum am precizat mai sus.Dar, las deoparteprezentarea profesionistă a traducătoarei şi, voi relataexact impresia(fierbinte) produsă imediat după lectură:dela primul până la ultimul cuvânt cartea mi-a produs fiori.Nu de teamă, chiar dacă paginile mi-au purtat gândulla o altă carte, cea a lui Maggie Stiefvater Fior( carte degen, care totuşi nu prezintă vampirii decât într-o luminăincredibil de umană, ca şi cartea de faţă).Memoria aripiimi-a produs fiori de curiozitate, de neastâmpăr, o stareemoţională permanentă. Naraţiunea este frisonantă, deimplicaţie, de simţire a stărilor descrise, de feelingulmeritoriu şi de necontestat declanşat de forţa de redarea autoarei, de reuşita transpunerii în cuvinte (în mesaj) asimţirii personajelor, făcând acţiunea palpabilă, credibilă.Citind, mă consideram oaspete al unui banchet spiritualsofisticat şi, nu reuşeam decât să mă bucur de trăiri fărăsă localizez sursele, toate, ce-mi transmiteau senzaţiaunei transfigurări interioare, făcându-mă să-mi închipuică port întâia rochie de mireasă a spiritualităţii.AndrếeChristensen este o scriitoare dragă sufletului meu prinalte cărţi ale sale, precum:Mereu în ascultarea mării,Isis şi Osiris, Cele şapte văluri etc. Cărţi ce oferălecturi muzicale, tainice, dezvăluind subconştientuluilumi, tărâmuri, vise luxuriante, exotice,adevărate bucuriispirituale.În cartea pe care o prezint, autoarea face osinteză a temei încă din primele pagini.Printre descrieri,haute culture le-aş numi, unde fiecare cuvânt este obijuterie, fiecare cuvânt are viaţă proprie înlănţuindulepe următoarele, ca într-un şirag de perle, naratoareastrecurând subtil, oarecum previzibil, povestea deiubire, încredibila poveste de basm dintre Melusine şiBeltran. Atmosferă de basmcu tenebrele şi capcaneleaferente! Poate, şi vreaaceastă minuţioasă alcătuirede poveste fantastică sădecodifice simbolul mitological femeii-vampir, al zâneiMelusine şi a lui Beltran,hybrideur de roses şi pianistpentru cititorul de rând?Aş zice, nu prea!Existenţaaripilor pe trupul Melusineipoate fi interpretată în multemoduri:libertate! Libertateacreaţiei, a exprimării, ar fiuna dintre ele. Expunereaacţiunii, modul în care estenăscută Melusine, descriereanaşterii ei,vremea în care eadevine mamă, transfigurărileMariana VickyVârtosuproduse de creşterea aripilor, forţa de a-şi înzestrapersonajul cu puteri magice, glisarea de la real în ireal,valsul timpului, pasiunea cuvântului, incertitudineatoate acestea creează o anume tensiune, determinândcititorul la reflecţie, supunându-l plăcerii( şi efortului)decodificării mesajului artistic; toate aceste tactici,tehnici de exprimare estetică nu fac decât să acutizezepercepţia, transmiterea încărcăturii spirituale a scriitoareicătre cititor.Lectura este copleşitoare, o avalanşădramatică din calea căreia nu ai cum, nu ai timp sămai fugi chiar dacă ai vrea. Autoarea nu lasă impresiachatartică a eliberării prin scris.În schimb , cititorul faceun exerciţiu chatartic prin lectură.Iată beneficiul, darulscriitoarei către cititor.Şi, iată cum defineşte Virginia Bogdan stareacreată de lectură:,,Mărturisesc, iniţial am vrut să renunţ la lecturacărţii. Din cauza dramatismului pe care l-am simţit şi asentimentelor pe care le-am resimţit, acut. O realitategreu de greu de ignorat,de uitat, de iertat.De neînţeles,înţelesul textului a venit mai târziu, cu fiecare cuvântşlefuit, cu fiecare frază culeasă.,,Un motiv în plus să vă îndemn să citiţicartea,Memoria aripii, semnată Andrếe Christensen.Vă asigur, la final îmi veţi mulţumi, aşa cum fac şi eu:*Acest semnal este un mod de gratitudine faţăde gestul profesoarei Virgina Bogdan care mi-a dăruitcartea, bucurie, prin lectura ei, Memoria aripii semnatăAndree Christensen!este plină de miracole. Nu daţi voie nici unei umbrede proastă dispoziţie să vă cuprindă. Totul trebuietransformat într-o puritate fară pată, lumină spirituală,conştiinţă, multumire, fericire şi, cel mai important, îniubire.Fraţia Luminii este alături de noi!Fraţia Luminii îşi asumă responsabilitatea pentrudezvoltarea umanitaţii, deşi sarcina de a menţine acestădezvoltare nu implică neapărat încarnare fizică.Fraţia Luminii este structurată în acord cu o ierarhiecare corespunde cu gradul de perfecţionare iniţiaticăa membrilor săi. Superiorul lor este aşa numitul PrimIniţiator şi are un rang egal cu Mahatma, trimisul OrdinuluiDivin şi Păstrătorul tuturor tainelor. In Ierarhie el estenumit Urgaya, Inţeleptul din Munte sau Bătrânul Maestru.El a fost Primul Iniţiator de la începuturile lumii, dar semanifesta foarte rar in trup. De obicei ia o forma doarpentru foarte scurte perioade, atunci când el alege săasiste şi să dea sfaturi unui membru al Frăţiei cu privirela misiunea sa.In Ierarhie, Bătrânul Maestru are 12 adeptisubordonaţi care au atins cea mai înaltă perfecţiunespirituală. Aceştia îşi asumă cele mai grele misiuni, darfoarte rar se încarnează. Unii dintre ei se încarnează doaro dată la 100 sau 1000 de ani! Urgaya şi cei 12 adepti dinConsilul Bătrânilor au întâlniri speciale pentru a lua deciziiprivind soarta umanitaţii de pe Terra. Cei 12 Adepti au72 de Intelepţi sau Oameni Iluminaţi, în subordinea lor,care au la rândul lor 360 de Maeştri. Cei 72 de Intelepţişi cei 360 de Maeştri sunt de asemenea subordonati uneiadunări generale. In cazul unor întâlniri speciale, Urgayatrimite după Iniţiaţi particulari. Adunarea generală seîntâlneşte întotdeauna într-o cameră magică, creatăspecial în zona înconjuratoare a Pamântului. Urgayaîntodeauna crează acestă cameră el însuşi, protejand-oşi făcând-o vizibilă doar Fraţiei Luminii. De aceea ea nupoate fi văzută de nici o altă entitate încarnată sau nu.Sălaşul Fraţiei Luminii nu poate fi văzut de ochii omeneşti.El se afla intr-un plan subtil, invizibil nouă”.Putem pune întrebarea:- De unde s-au inspirat oamenii pentru a realizaaceastă Frăţie sau mai bine zis, de a continua şi practicaînvăţăturile ei? Cât ar trebui să dureze ucenicia? Cumar trebui să arătăm? Cum trebuie să gândim nevăzutul?Cum să recunoaştem miraculosul? Cu cine oare ne maiînfrăţim pe planeta Pământ? Cine veghează? Prin Cineexistă toate acestea?Răspunsul îl aflăm simplu, din Evanghelia Esenianăa Păcii: „Şi a fost să fie că Isus a adunat pe Fiii Luminiipe malul râului, ca să le reveleze ceea ce a fost ascuns;căci au trecut şapte ani, şi fiecare a fost roditor pentruadevăr, aşa cum floarea se deschide din boboc cândîngerii soarelui şi al apei îl aduc la vremea înfloririi.Şi toţi erau diferiţi unul de altul, unii erau mai învârstă, şi alţii aveau încă roua tinereţii pe obrajii lor, şicâţiva au fost înălţaţi conform cu tradiţiile taţilor lor, şialţii nu ştiau cine fuseseră tatăl şi mama lor. Dar toţiîmpărtăşeau limpezimea ochilor şi supleţea trupului,căci acestea erau semne că de şapte ani ei umblaserăîmpreună cu îngerii Mamei Pământeşti şi îi ascultaserălegile.8606 www.oglindaliterara.ro