de Al.Florin Ţene - Oglinda literara

EmilyWillsEmily Wills a scrisdouă colecţii depoezii, „Abatereamării” (2000)şi „Developândnegativul” (2008),ambele cărţipublicate de cătreRialto. A câştigatpremiul pentrupoezie Frogmore 2012, iar operelesale sunt publicate extensiv înreviste. Emily Wills trăieşte înGloucestershire unde lucrează camedic generalist.Tânăr dormind în trenLumina aruncată asupra somnuluitău odihnitoreste ameţitoare şi plină de reflexii,faţa ta adăpostită de vântfolosind drept pernă caracteru-idiafan pe geamuri murdareaşa că dormi pe acoperişuri albe defabrică, inspiri înrafinării, turnuri de răcire – expiriîn canale maro mănoase. Trepidezişi-ţi apleci capulprintre clădiri înalte şi beton,unde pereţi acoperiţi de grafitti cumesaje furioaseîţi pătează pentru un momentobrazul moaleşi sârma ghimpată înfloreşte caarborele fluturilor în părul tău.Visându-ţi propriile poveşti rămase–cum au ajuns să fie făcute terci subpista de aterizare –dormi între bagajele stocate şifragila imprejmuirea gratiilor: dormi în timp în ce vinecontrolorulcare acum ar trebui să te trezească,dar se opreşte,şi te lasă în continuare să dormi,în timp ce scanează cu ochiul minţiicopilul ghemuit pe care şi ea l-alăsat în urmă.EroziuneCând ajung în dreptul ultimei cotituridin drumceea ce văd este această casă,poteca şerpuitoarece se târăşte dinspre plajă, cemprejmuieşteun loc potrivitTRADUCERIîntre sforile noastre pentru rufe,recolta de napi suedezi a lui Jim,şi câmpul lui Curnow, plin cu violete,anemone, sol infertil.Ce văd acum este această potecă depe stâncă, marginile salecare-ţi spun „nu te uita în jos”,drumurile de ocolire abrupte,incercările de a crea garduri din fire,şi, între cătinele înclinate,privelişti de alunecări de nămol.Ce aud este consimţământul lent alcastelului de nisip,al zidurilor cu pietricele şi stâncă,năpădirea cerului asupra câmpului,şi plaja, cu pietre ca petalelece se dezrădăcinează la fiecare flux,în timp ce o cădere în golse apropie încet de uşa mea de laintrare înţepenită.Gaură în inimăEste felul în care rujul ei este oculoare puternică, rozaliu sau rozaprinscând afară este noiembrie. Estemarginea dreaptă şi neagrăa hainei sale, felul în care păşeşte.Este felul în care şi-a învăţat gura,dar nu şi ochii,să zâmbească, în timp ce este înaltă parte. Este acel poem pe carel-a scrisdespre foamete şi sărutări, cu doaro mică aluzie laSpecial Care. De aceea are serilelibere, acum,şi nu se uită niciodată în cărucioarelede copii. Este felul în care, dacălimbile ar putea să dea o formă,ea ar răspunde „zile bune şi rele”.De aceea lăsămverbele conjunctive folositeîmpăturite cu grijă afară,ocolind nerăsuflarea gri-albăstruiepe care ea nu o poartă în braţe.Te-ntreb cum este posibil să fiiartist dacă nici măcar nu-ţi placculorileaşa că îmi arăţi bucla râuluimişcarea pe care pensula ar face-onituită-n mână, pironită deîncheieturăprinsă-n balamale de compasulumăruluiiar centrul acestor curbe desenate-naerstrăpung undeva între coasteîn pragul inimiiaproape de os.PaulineKirkPauline Kirklocuieşte în York,şi este autoareaa trei romane:Waters of Time(Apele timpului),The Keepers(Gardienii) şi FoulPlay (Joc murdar),ultimul dintre elefiind scris subpseudonimul PJQuinn. Zece dintre colecţiile salede poezii au fost publicate, inclusivWalking to Snailbeach: Selected andNew Poems (Mergând spre plajamelcilor: Poezii noi şi alese) (edituraRedbeck). Poeziile, poveştile şiarticolele sale au fost publicate înmulte antologii. Este editoarea aFighting Cock Press.Dimineaţă de noiembriePe când roţile trenului nostru alunecăşi scărţaie,privim la copaci sculptaţi în gheaţă,şi la trestii ca pene îngheţate.Dincolo de căldura maşinilor şi acaselor,orizontul şi valea râului se contopescîntr-un tablou chinezesc de ceaţă şichiciură.Ceva devine altceva:acel mesteacăn o lumânare aprinsă,acest iaz un geam spart. Încetinim,şi lângă şină băltoacele secristalizeazăîn crăpături ca o pânză de păianjen.Cerul este ca o bunătate cu frişcă,pământul, un şerbet pal de limetă,iar eu – în drum spre înmormântareata –sunt la fel de lacomă ca un copil săsavurezdeliciile unei noi zile pe care tu le veipierde.Hrana de la patru dimineaţa(Waka – poem japonez)Dincolo de fereastrăCrengile de măr oftează, încadrândo lunăÎncercuită în gheaţă. ChiciuraAlbeşte un iaz, dar aici totulEste căldură, un cocon de pace.Aceste poeme sunt traduseîn cadrul ProiectuluiInternaţional Poetry PRO,coordonat de Lidia Vianu,Director al Masteratului pentruTraducerea Textului LiterarContemporan - UniversitateaBucureşti, http://mttlc.roTraduceri de FlorinaSămulescu8620 www.oglindaliterara.ro