ESEUDEZVOLTAREA ARHITECTURIIÎN PERIOADA DE DOMNIE ABINECREDINCIOSULUI VOIEVODŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNTAbstract:Octavian CurpaşDupă o domnie <strong>de</strong> 47 <strong>de</strong> ani, 2 luni şi trei săptămâni,Ştefan cel Mare, cel mai eminent conducător al Moldoveise stinge din viaţă la data <strong>de</strong> 2 iulie 1504. Acesta, pelângă măreţele sale fapte războinice care au dus laconsolidarea statului pe care îl conducea, a încurajat<strong>de</strong>zvoltarea culturii, a artelor, a arhitecturii, <strong>de</strong>venindctitor a peste 44 <strong>de</strong> lăcaşuri <strong>de</strong> cult, fiind întrecut doar <strong>de</strong>Neagoe Basarab (46), după cum ne informează cronicarulGrigore Ureche. A mai construit cetăţi, fortificaţii <strong>de</strong>apărare, case domneşti şi a făcut importante donaţiiunor lăcaşe <strong>de</strong> cult din afara perimetrului naţional. Acontribuit la emanciparea condiţiilor <strong>de</strong> trai a supuşilorsăi, câştigând respectul şi iubirea acestora.PREFAŢĂProf. Dr. Artur SILVESTRI: „VIZIUNEA RĂZEŞEASCĂ”Întocmit în urmă cu câţiva ani, darsolid şi documentat, cu o staruinţă ce nuse mai practică <strong>de</strong>cat rar astăzi la noi,un<strong>de</strong> „neştiinţa petulantă” <strong>de</strong> carte s-aimpus într-un chip absolut <strong>de</strong>zagreabil,studiul lui George Roca <strong>de</strong>spre „arhitecturaştefaniană” izbeşte şi prin alte câtevaelemente ce trebuie evi<strong>de</strong>nţiate ca să seînţeleagă mai bine <strong>de</strong>opotrivă sensul dar şiînsemnătatea lui ieşită din comun.Întâi <strong>de</strong> toate, acesta nu-i, paradoxal,opera unui „istoric” adică a unui „specialist”<strong>de</strong>şi atât Înfăţişarea, riguroasă, şiconcepţia inteligentă nu îl arată pe„amator” ci pe cărturar. Totuşi, atitudineasurprin<strong>de</strong>, căci autorul fiind poet, scriitor şijurnalist, părea a se fi <strong>de</strong>dicat acestui gen<strong>de</strong> cercetare dintr-o obligaţie <strong>de</strong> moment şinu din năziunţa <strong>de</strong> a clarifica o temă <strong>de</strong>stul<strong>de</strong> puţin frecventată în planul sintetic şiprin „vizionare <strong>de</strong> sus”, ceea ce însă se observă şi trebuiesalutat. Rezultă, <strong>de</strong>ci, că oricine este iniţiat în materie şiexaminează totul cu înţelegere, renunţând la preju<strong>de</strong>cataminimalizatoare, constată adaosul <strong>de</strong> perspectivă şi,poate chiar, şi încheieri ce merită reţinute. Aceasta este,însă, prin sugestie indirecta, „imaginea ştiinţei oficiale”<strong>de</strong> astăzi, <strong>de</strong> la noi.Astăzi aşezată ca o dogmă ce nu se contestăeste „i<strong>de</strong>ologia disuasiunii” şi „proiectul <strong>de</strong>scurajării” şicei ce ocupă scena vieţii publice şi impun perspectiveobligatorii pentru uz didactic şi public sunt cei ce susţinîncheieri diametral opuse celor ce se întâlnesc aici.Pentru această „sectă revizionista”, Ştefan cel Mare arfi nu exponentul voievodului şi ilustrarea „împăratuluiocult” al Bizanţului perpetuu ci un personagiu <strong>de</strong> teatruistoric capricios în conduită, amoral şi afemeiat si, <strong>de</strong>fapt, o legendă inventată <strong>de</strong> „românismul patologic”, cetrebuie combatută şi, până la urmă, eliminată.Tot ceea ce s-a adunat, în mai bine <strong>de</strong> un secol <strong>de</strong>studiu stăruitor şi <strong>de</strong> efort <strong>de</strong> a ne recupera memoriaşi documentele <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate ce stateau ascunse orierau gata a se irosi, se împrăştie sub asediul „noii şcoli”organizate <strong>de</strong> câte un „savant” ce şi-a făcut studiile lacurtea unui rege african şi <strong>de</strong> un mic „papa ridicul” al antimiturilornaţionale <strong>de</strong>spre care nu se poate discuta <strong>de</strong>câtatunci când va putea dovedi că „ştie carte”. Vremurilece par a repeta persecuţiile din vremea ImperiuluiRoman <strong>de</strong>ca<strong>de</strong>nt reclamă „răspunsul eroic” şi un anumittip <strong>de</strong> „enciclopedism necesar” care împinge până şipe cel <strong>de</strong>dicat literaturii şi plăcerii „verbului visator” săînlocuiască, prin strădanie şi trudă <strong>de</strong>dicată, stricăciuneaşi confuzia.Acest studiu, ca şi altele, ce se sustrag „culturii <strong>de</strong>porunceală” <strong>de</strong> la noi, ilustrează în chip strălucit acest„răspuns <strong>de</strong> răzeş”. Însă <strong>de</strong> aici rezultă, <strong>de</strong>opotrivă, şi oaltă încheiere ce uimeşte încă şi mai mult şi chiar în gradînalt. Căci atitudinea aceasta răzeşească nu se întâlneşte<strong>de</strong>cât rareori între aşa-zişii „intelectuali” din România şicând se întâlneşte nu aparţine intelectualului <strong>de</strong> vitrinăci cărturarului expus la „marginalizare”, exclu<strong>de</strong>re şidispreţ, în chip <strong>de</strong> „popă <strong>de</strong> ţară”, „profesoraş prăfuit”ori „personaj caduc”. Ea se află, însă, impunător <strong>de</strong>constituită şi se răspân<strong>de</strong>şte între românii risipiti peaiurea, un<strong>de</strong> „i<strong>de</strong>ntitatea”, „rădăcinile” şi „stramoşii”sunt însăşi substanţa vitală iar nu motiv <strong>de</strong> eseistică„subţire” şi <strong>de</strong>făimătoare cum practică vreun oarecarepost-păltinişan <strong>de</strong> la Bucureşti. Astfel încât dacă ne vomgândi că ne este <strong>de</strong> trebuinţă o „recucerire a a<strong>de</strong>vărului<strong>de</strong>spre noi”, pe aceasta o vom afla în cultura <strong>de</strong> margini<strong>de</strong> Românie şi în reminiscenţe <strong>de</strong> „Românie <strong>de</strong> odinioară”,astăzi <strong>de</strong>zlegate <strong>de</strong> statalitate, şi, întâi şi-ntâi, la „româniirisipiţi”. Acolo doar, sub apăsările <strong>de</strong> mediu ostil, aparei<strong>de</strong>ea că a pier<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitatea este totuna cu a se pier<strong>de</strong>tot ce este mai <strong>de</strong> preţ pe Pământ.Începe, <strong>de</strong>ci, a se ve<strong>de</strong>a că noi vom ajunge acoloun<strong>de</strong> ar fi trebuit să fim <strong>de</strong>mult prin sforţare colectivă<strong>de</strong> mulţimi împrăştiate, un<strong>de</strong> se vor putea găsi, prinîmpărtăşire <strong>de</strong> obiective, români <strong>de</strong> pretutin<strong>de</strong>ni şi<strong>de</strong>opotrivă din satul pierdut în munţi şi din oraşelegigantice <strong>de</strong> pe meridiane streine. Aceştia încep astăzia-şi aduce aminte că, spre a ne recâştiga dreptul la„diferenţă”, mo<strong>de</strong>lul şi totemul sunt cele mai importanteşi că, avându-le şi amintindu-le, vom şti<strong>de</strong> un<strong>de</strong> venim şi încotro ne ducem. Întreacestea, Ştefan cel Mare se întreve<strong>de</strong> a fichipul tutelar, Prinţul dimensiunii noastreenigmatice, Stăpânul statului vegetal. Urmalui este adâncită ca un tipar cu neputinţa<strong>de</strong> a se şterge, umbra lui stăpâneşte, întulburatoare prezenţă tăcută, geografie şitimp. O poveste - care, poate, că nici nueste poveste, ci un miracol ce se rosteşteşoptit, că şi cum atunci s-ar fi arătatsemnul României i<strong>de</strong>ale ce trăieşte în altădimensiune - ne spune că, acum o sutăşi mai bine <strong>de</strong> ani, la Griviţa şi la Rahova,în Războiul pentru in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă, chipullui Ştefan cel Sfânt se profilase pe cer,ore în şir, arătând dorobanţilor „calea” şi„a<strong>de</strong>vărul” ce renăştea. Aceasta ne rămâneşi nouă, astăzi, tulburătoarea „apariţie dinneguri”.ARGUMENTProf. Dr. Artur SILVESTRIBucureşti, martie 2006De când mă ştiu am fost interesat <strong>de</strong> domnitoriiromâni. De la Decebal la Mihai Întâiul! Aceştia reprezintăesenţa supuşilor lor, sunt cei care prin faptele <strong>de</strong> arme,<strong>de</strong> vitejie, intelect, diplomaţie, cultură, viziune artistică,au promovat ţara şi au aliniat-o altor naţii cu tradiţieistorică. Unul dintre cei mai <strong>de</strong> seamă, a fost Ştefan celMare, domn al românilor din Ţara Moldovenească întreanii 1457-1504. Acesta, pe lângă măreţele sale fapterăzboinice care au dus la consolidarea statului pe careîl conducea, a încurajat <strong>de</strong>zvoltarea culturii, a artelor, aarhitecturii, imbunătăţind condiţiile <strong>de</strong> trai a supuşilorsăi, câştigând respectul întregii lumi civilizate din aceeaepocă.Anul 2004, a fost anul când în România s-asărbătorit aniversarea a 500 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> la naştereamarelui domnitor. Departe <strong>de</strong> ţară, aflat la antipozi, lapeste 20.000 <strong>de</strong> kilometri <strong>de</strong> locurile un<strong>de</strong> se <strong>de</strong>sfăşurauserbările, slujbele şi revocările <strong>de</strong>dicate marelui Ştefan,am simţit nevoia să fiu alături <strong>de</strong> cei <strong>de</strong>-acasă şi sa-miaduc aportul la cinstirea acestui erou naţional.(continuare în nr. viitor)8624 www.oglinda<strong>literara</strong>.ro
Omagiu aca<strong>de</strong>micProfesorului George PopaTheodor StamateVă mulţumesc pentru invitaţia <strong>de</strong> a lua cuvântul!...Invitaţia pe care mi-aţi adresat-o mă onorează dar mă şiemoţionează în acelaşi timp… Trebuie să vă mărturisescfaptul că nu m-am pregătit pentru a lua cuvântul laacest eveniment <strong>de</strong>osebit prilejuit <strong>de</strong> lansarea cărţiilui Vasile Diacon, George Popa, homo universalis, şi casă fiu sincer trebuie să vă spun că initial, am refuzatchiar şi propunerea <strong>de</strong> a o face, tocmai pentru că mi separe prea mare pălăria pentru mine să vorbesc alături<strong>de</strong> aca<strong>de</strong>micieni, <strong>de</strong> scriitori consacraţi, <strong>de</strong> oameni<strong>de</strong> cultură <strong>de</strong> nivelul celor aflaţi, acum, aici, în jurulprofesorului George Popa. Sigur, îmi asum aceastăintervenţie punând spontaneitatea şi sinceritateacuvintelor vis-á-vis <strong>de</strong> bucuria pe care o simt – cu toatecelulele mele – la acest festin <strong>de</strong>dicat maestrului meu<strong>de</strong> la care am învăţat o mulţime <strong>de</strong> lucruri care mi-aufost <strong>de</strong> un real folos în <strong>de</strong>venirea mea profesională şi nunumai!... Ca fost stu<strong>de</strong>nt al Profesorului George Popa, laFacultatea <strong>de</strong> Medicină din Iasi, vreau să evoc aici cevacu totul special, <strong>de</strong>spre care nici un antevorbitor nu avorbit: faptul că mintea Profesorului George Popa este<strong>de</strong> o organizare ştiinţifică extraordinară… Vă închipuiţică am audiat cursurile profesorului George Popa în 1978şi vreau să vă spun că şi astazi – graţie manierei saleîn care sublinia succint toate lucrurile importante – îmiamintesc multe dintre exprimările sale axiomatice… Daracest mod <strong>de</strong> exprimare – clar, scurt, concis şi uşor<strong>de</strong> memorat – ascun<strong>de</strong>a o analiza profundă a textului,care cerea nu numai o organizare a minţii speiaficăoamenilor cu inteligenţa sclipitoare dar şi un timp <strong>de</strong>dicattranscrierii a aceluiaşi mesaj ştiinţific transmis în câtevapagini şi redus cu migală <strong>de</strong> profesorul George Popa, lacâteva cuvinte, asezate în formule specifice axiomelor…A propos <strong>de</strong> butada „mă scuzaţi că nu am avut timp săvă scriu mai puţin”!... Evi<strong>de</strong>nt profesorul George Popagăsea timp pentru a găsi acele exprimări axiomatic fărăa modifica valoarea mesajului ştiinţific. Ele sunau camasa: „În toată patologia medicală, exista doar trei boli încare eozinofilia atinge o valoare <strong>de</strong> peste 3%: 1, 2, 3”!...dacă doriţi vi le pot spune şi acum…, dar nu vreau să văocup timpul pentru a vă <strong>de</strong>monstra talentul didactic alprofesorului <strong>de</strong> medicină internă George Popa !...Am avut bucuria şi revelaţia să citesc traducereadomniei sale a poetului-filosof şi matematician OmarKhayyam… Am fost încântat să aflu că maestrul meuîn ale medicinei, profesorul George Popa, avea harul şisensibilitatea <strong>de</strong> a fi tradus poemele lui Khayyam !...Apoi aveam să mă bucur <strong>de</strong> traducerile din RabindranathTagore, cu suavele sale cânturi şi apoi… <strong>de</strong> <strong>de</strong>licatelepoeme semnate <strong>de</strong> poetul George Popa, <strong>de</strong>sfaşurateîntre metafizică, ezoteric şi realitate… Peste ani, într-ozi când mi s-a oferit ocazia să vorbesc <strong>de</strong>spre tendinţadoctorilor <strong>de</strong> a patrun<strong>de</strong> tainele frumuseţii, ale artei, îngeneral, mi-am amintit <strong>de</strong> un catren din Omar Khayyam,pe care i l-am recitat chiar domnului profesor GeorgePopa, ca dovadă că am fost pătruns <strong>de</strong> frumuseţeatraducerii domniei sale!... Cred că-l mai ştiu şi acum :Să ai puţini prieteni, din tine nu ieşi,Căci prea <strong>de</strong>s falsitatea, credinţa ne-o înfrânge,Când ţi se-întin<strong>de</strong> o mână, ‘nainte <strong>de</strong> a o strânge,Gân<strong>de</strong>şte-te că poate, te va lovi-ntr-o zi.Pentru mine, profesorul George Popa a fost unmo<strong>de</strong>l, un exemplu pentru perioada stu<strong>de</strong>nţiei şi ocălăuză spirituală pentru ultimile doua <strong>de</strong>cenii, în carediscuţiile directe au avut efectul încurajării dar şi aliluminării…Mi-am dorit să fac o specialitate cu totul <strong>de</strong>osebită,şi anume... chirurgie plastică, estetică şi reconstructivă.M-am întrebat cum oare poţi <strong>de</strong>veni creator <strong>de</strong> frumos,fără să înţelegi frumosul, fără să te pătrunzi <strong>de</strong> el?... Cumsă poţi <strong>de</strong>veni creator <strong>de</strong> frumos am învăţat <strong>de</strong> fapt... <strong>de</strong>la profesorul George Popa!... Am învăţat că trebuie să-www.oglinda<strong>literara</strong>.roLAUDATIOţi educi simţurile astfel încât să poţi ve<strong>de</strong>a dincolo <strong>de</strong>rama tabloului... Treptat am început să văd mişcătoareleşolduri ale Giocon<strong>de</strong>i şi am înţeles că dincolo <strong>de</strong> ramatabloului există restul trupului ascuns <strong>de</strong> Mona Lisa, pecare nu-l vezi <strong>de</strong>cât dacă ai ochiul acela, al treilea... <strong>de</strong>nisip împrăştiat în toată fiinţa !... şi dacă ajungi să simţicu acele celule receptoare pe care profesorul GeorgePopa le are indubitabil disipate în toată fiinţa... poţi săreverberezi pe aceeaşi lungime <strong>de</strong> undă şi să percepimesajul transmis prin studiile sale.Ce înseamnă Homo universalis? Înseamnă un omcare excelează în mai multe domenii dar şi în artă!...şi profesorul George Popa a excelat în domeniulmedicinei, dar şi în cel al literaturii şi filozofiei. Pentrumine, profesorul George Popa este <strong>de</strong> fapt...un mentor,un OM care m-a iniţiat nu doar în domeniul medicinei,dar şi în cel al cunoaşterii în filozofie, poezie şi artă, îngeneral... De aceea, pentru mine, profesorul GeorgePopa a constituit un exemplu privind posibilitatea <strong>de</strong> a<strong>de</strong>veni prin auto-educaţie şi relevarea propriilor talenteşi sensibilităţi un Homo universalis...Acum mă duce mintea la Vladimir Kouristyn, unuldintre elevii lui Rodin, care a sculptat o mână <strong>de</strong>sfăcutăîn prehensiunea sferică, pe care o puteţi ve<strong>de</strong>a –sau pe care aţi vazut-o, <strong>de</strong>sigur, majoritatea dintredumneavoastra – la unicul muzeu al mâinii din Europa,care se găseşte la Lausanne, muzeu fondat tot <strong>de</strong> unmedic, <strong>de</strong> un chirurg plastician: Profesorul Clau<strong>de</strong> Verdan,cel care a pus premizele unei noi specialitati: chirurgiamâinii! Ei bine, mâna lui Kouristyn m-a făcut să întelegcă există o prehensiune a fizicului percepută <strong>de</strong> mareamajoritate ... dar puţini văd că printre <strong>de</strong>getele aceleimâini, spiritul va scapa mereu pentru a intra în vâltoareauniversală..., aceea în care profesorul George Popa neinvită să trăim, în intenţia <strong>de</strong> a ne face să înţelegemce înseamnă spiritualitatea universală, acea entitate laexistenţa careia, noi inşine participăm cu toţii, conectaţiprin firul nevăzut al spiritului fiecaruia dintre noi... Astaam învăţat eu <strong>de</strong> la profesorul George Popa!... Şi ammai învăţat că strădania <strong>de</strong> a pătrun<strong>de</strong> filosofia politeicăindiană sau budhismul, <strong>de</strong>vine inutilă dacă nu le coreleziîntre ele... Astfel profesorul George Popa, după ce elînsuşi s-a pătruns <strong>de</strong> tainele acestor filosofii făcându-măapoi, pe mine, cititorul scrierilor sale, să înteleg – cumtrebuie să privesc lucrurile.Mulţi confunda „mâinile în rugaciune”, pictate <strong>de</strong><strong>Al</strong>brecht Dürer, – ca pe o dovadă perenă a altruismuluietalat <strong>de</strong> nobleţea fiinţei umane într-o întâmplarepetrecută în Evul Mediu la Nürenberg – cu mâinilesculptate <strong>de</strong> Rodin!... Daca nu aş fi citit scrierileProfesorului George Popa nu aş fi înţeles că Rodin aimpreunat, într-o atingere echivalentă cu jurământul,mâna unei femei cu mana unui bărbat, pentru a formao bolta unică, aşezată între nadir şi zenit, spre a atingespiritualitatea universală, acolo un<strong>de</strong> iubirea face sădispară disputele ancestrale dintre sexe... Dar câte alteexemple nu v-aş putea da!...Cum să fi putut <strong>de</strong>veni eu însumi creator <strong>de</strong> frumosdacă nu aş fi citit scrierile lui Umberto Eco <strong>de</strong>sprefrumuseţe? Fără profesorul George Popa, mintea mea nus-ar fi mo<strong>de</strong>lat după inţelepciunea buta<strong>de</strong>i : „Ca să poţifi creeator <strong>de</strong> frumos, trebuie să ai ca sistem <strong>de</strong> referinţă- urâtul !...”.Iată <strong>de</strong> ce, ca fost stu<strong>de</strong>nt, omagiul pe care eu încercsă-l aduc prin săracele mele cuvinte <strong>de</strong> astăzi mi se pareprea mo<strong>de</strong>st şi neinsemnat vis-á-vis <strong>de</strong> dimensiunilecosmice a ceea ce a creat pentru mintea mea, pentruspiritul meu profesorul George Popa.Îmi pare rău că nu am pregătit un speech, darprefer să vorbesc liber, din suflet, ceea ce simt faţă <strong>de</strong>profesorul George Popa, pentru că mi-a dăruit aceastaprismă prin care mă bucur să privesc astăzi lumea şicred că o mare parte din propriile mele reuşite, cu toatesatisfacţiile adiacente, ca şi majoritatea bucuriilor pecare le-am trăit spiritual în planul percepţiei arteleor caşi în cel al interpretării scrierilor filozofice, i le datorezşi i le închin azi, în semn <strong>de</strong> nemărginită apreciere şiprofundă onoare.Vă mulţumesc, Domnule Profesor George Popa,pentru tot ce mi-aţi dăruit !...8625
- Page 4:
PSEUDOJURNALEUGEN IONESCU - PATRU D
- Page 8:
RESTITUTIOEXCLUDEREA LUI FREUD DIN
- Page 13 and 14:
ASPECTE URMUZIENE ÎN PROZALUI ROMU
- Page 16 and 17:
EVENIMENTDESPRE ARDEREApărut în c
- Page 20 and 21:
AMINTIRIel urgent, era la secţie,
- Page 26: EVENIMENT„Dor de Bucovina” de C
- Page 29 and 30: GeorgePetrovaiFantasticul, magicul
- Page 31 and 32: VISURILE ŞI AMINTIRILELUI DUMITRU
- Page 33 and 34: www.oglindaliterara.roNOTESCAVALERU
- Page 35 and 36: De ce critică?OPINIIÎn ultima vre
- Page 39 and 40: GABRIELDRAGNEAPOEZIEGHEORGHEANDREI
- Page 43 and 44: În exclusivitate, pentru „Oglind
- Page 46 and 47: NOTESVerva umorului: Păun Condruţ
- Page 48: ESEUPanait Istrati - Între datorie
- Page 51 and 52: Ali Podrimja(Gjakova, 1942-Paris, 2
- Page 54 and 55: AESOTERICAEContradicţii,paradoxuri
- Page 57 and 58: DESPRE FRĂŢIA LUMINII ŞIEVANGHEL
- Page 59 and 60: MISTRAL ŞIALECSANDRI, DOIPRIETENI
- Page 61 and 62: Florina Ilis, Cinci nori coloraţi
- Page 63 and 64: memorie…”).Păşesc în teritor
- Page 65: Oraşul-tatăCa o mamă nepregătit
- Page 70 and 71: EVOCĂRIISLAMUL ŞI CREŞTINISMULNU
- Page 72 and 73: EmilyWillsEmily Wills a scrisdouă
- Page 74: NOTESAPROAPE UNDERGROUNDMariana Vic
- Page 79 and 80: POEZIIEugenia RadaIoniTAMIRELAALDEA
- Page 81 and 82: DEZVĂLUIRIModelul iconografic al a
- Page 83 and 84: Ion Minulescu - SlatinaESEUPământ
- Page 85 and 86: POEZIICOSMINPARGHIEFLORINAISACHEIon
- Page 88 and 89: ESEUDESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA
- Page 90 and 91: RECUPERĂRIConfruntarea spirituală
- Page 92 and 93: ATITUDINIŞI IO AM FOST LAROŞIA MO
- Page 94 and 95: CONFESIUNIOdiseea plăcilormemorial
- Page 96: LECTORARTA ROMÂNEASCĂArta române