semestrială 2(3) 2010 - Universitatea de Stat „Alecu Russo”

materială au fost avantajaţi de faptul că studiau şi operau cu materia inertă acârei proprietăţi sunt mai constante şi mai evidente modificându-se şi variindmult mai lent ceea ce permite ca la limită să le considerăm invariabile.Observarea, studierea şi măsurarea lumii materiale este mai facilă, mai evidentăşi în condiţii de reproductibilitate care simplifică mult cercetarea, evaluarea.Mai mult, domeniile vieţii materiale pot fi analizate şi singular, evitându-seeventualele interferenţe şi dificultăţi de separare a domeniilor. Ca urmare ştiinţaexactă a făcut paşi mai importanţi în domeniile mişcarea corpurilor, energiadonoră, termică, lumina, electricitatea şi magnetismului care prin cunoaşterealor şi a aplicaţiilor posibile au pregătit şi au dezvoltat epoca maşinismului.Pe scurt, mai mute maşini, mai multe invenţii, creşterea spectaculoasă aproducţiei şi productivităţii şi implicit a câştigurilor urmată de o mai mareacumulare de bogăţii, dezvoltarea oraşelor industriale cu orice preţ fără să seţină seama de condiţiile necesare omului exploatat au generat o prosperitateaparentă şi au conturat simţământul că în mijlocul secolului 19 este cevaprofund nedrept – societatea industrială.Ca atare, artiştii, scriitorii, poeţii s-au simţit impulsionaţi să protestezeîmpotriva aspectelor îngrozitoare ale vieţii din oraşele industriale, împotrivadegradării universale a frumosului, împotriva etalării vulgare şi abstinente abogăţiei, respingând industrializarea. Ca urmare mişcarea literară şi artisticărespingea într-o largă măsură ştiinţa care o provocase identificând-o cuproducţia mecanizată şi cu tot ce contribuise la aceasta. Astfel în mijloculsecolului 19 apare ruptura, schisma dintre umanişti şi oamenii de ştiinţepragmatice industriale având ca efect imediat întreruperea colaborăriiconsultării şi comunicării între cele două mari categorii de intelectuali careau început să se desconsidere reciproc. Dar desconsiderându-se oamenii ausfârşit prin a desconsidera şi domeniile pentru care au resimţit imediat orepulsie de nestăpânit care a blocat colaborarea şi într-ajutorarea dezvoltăriicunoaşterii la modul general.Astfel a apărut ceea ce autorii consideră a fi marea schismă intelectuală acărei efecte negative se simt şi astăzi din ce în ce mai puternic. Astfelintelectualii de natură umanistă au renunţat să priceapă legile fundamentale alenaturii care guvernează în toate domeniile fie a naturii fizice fie a naturiipsihice. Cităm printre acestea câteva: legea atracţiei universale, legeaconservării materiei şi energiei, principiul acţiunii şi reacţiunii şi altele.Îndepărtându-i pe intelectualii umanişti de cunoaşterea legilorfundamentale ale naturii, le-a creat dificultăţi în a putea să îşi explice în modştiinţific o serie de fenomene specifice. Ca atare în foarte multe din ştiinţeleumaniste se operează cu criterii care sunt de natură subiectivă cu puncte devedere şi mai puţin sau chiar deloc cu sisteme de unităţi şi unităţi de măsură.Dintre toate metodele utilizate metoda care are cele mai multe criterii ştiinţificeeste metoda statisticii care ne permite nişte evaluări posibile. Din punct de11