Nr. 32 - Pro Didactica

EX CATHEDRAproblemã, cît ºi modalitãþi de cãutare a soluþiilor”[22, p. 235];În cele ce urmeazã, vom utiliza sintagma stil rezolutiv (SR).În cheia abordãrii stilului ca proces ºi în bazasintetizãrii interpretãrilor din literatura de specialitate,vom defini SR drept:• caracteristicã structuralã a sferei afectiv-motivaþionalecare mãrturiseºte despre preferinþele unormoduri de comportare rezolutivã;• caracteristicã structuralã a sferei cognitive care relevãparticularitãþile ei de organizare a procesului rezolutiv;• caracteristicã instrumentalã a activitãþii rezolutive:manierã (modalitate, mod) individual-specificã deobþinere a soluþiei.Altfel spus, SR se constituie ºi în baza manifestãrii SCgîn condiþiile cînd cogniþia se produce într-un cadru rezolutiv.De aici deducem polaritatea ºi neutralitatea valoricã a SR:– nu se poate vorbi despre un SR bun sau rãu, adecvatsau neadecvat: fiecare stil poate conduce persoanala obþinerea soluþiei, diferitã fiind doar calea parcursã;– persoanele aflate la un pol sau altul al SR sîntprivilegiate în situaþiile în care calitãþile individualcognitivedeterminã o adaptare eficientã.Putem presupune cã gestionarea judicioasã acondiþiilor în care se desfãºoarã procesul rezolutivpoate valorifica optimal orice SR (oricît de ineficient arpãrea acesta) ºi genera un impact pozitiv asupraobþinerii performanþelor.Rezolvarea de probleme este o componentã aactivitãþii de învãþare ce necesitã eforturi numite în modobiºnuit gîndire ºi poate fi privitã ca un proces prin careregulile însuºite sînt combinate cu scopul gãsirii uneisoluþii. Rezolvarea de probleme nu înseamnã doarutilizarea regulilor asimilate anterior, dar ºi un proces cegenereazã o nouã învãþare, însuºirea unor idei noi caremultiplicã aplicabilitatea regulilor învãþate.Rezolvarea de probleme este consideratã una dintreactivitãþile fundamentale ale gîndirii, alãturi de conceptualizare,înþelegere, decizie ºi creaþie. În cadrul procesuluirezolutiv gîndirea este folositã cu dublu scop: pentru a-ldeclanºa, organiza, optimiza etc.; pentru a justifica saumotiva prin explicaþii ºi argumente acþiunile dejadesfãºurate. Prin urmare, rezolvarea de probleme se includeîn structura gîndirii ºi reprezintã un criteriu dedezvãluire a nivelului de compunere a acestui proces laindivid [13, p. 298].Cognitiviºtii considerã cã rezolvarea de problemeconstituie ,,un proces de prelucrare a informaþiilor”[13, p. 298], adicã nu se reduce doar la „a asocia unrãspuns la un stimul oarecare, dar presupune ºi elaborareaanumitor ipoteze, stabilirea strategiilor de cãutare ºielaborarea informaþiilor” [13, p. 314]. „Spre deosebire decelelalte componente ale sistemului cognitiv (procesareainformaþiei vizuale, atenþia, memoria etc.) care formeazãsisteme funcþionale specifice, susþinute adesea destructuri anatomo-fiziologice relativ individualizate,mecanismele rezolvãrii problemelor au un caracterglobalist, cuprinzînd toate celelalte sisteme, principalafinalitate a sistemului cognitiv fiind cea de a rezolvaprobleme” [13, p. 283].Conchidem cã SR se constituie ca o rezultantã afuncþionãrii interactive a SÎ, SG, SCg. Influenþa stiluriloreste reciprocã, fiecare tip constituind o condiþie saupremisã pentru alt tip.Semnificaþiile pedagogice ale stilurilor abordateconverg în ideea cã fiecare stil presupune strategii,proceduri, ipoteze de acþiune diferite. Prin urmare, oriceproces educativ trebuie sã creeze oportunitãþi de învãþareºi sã ofere elevului tipul de sprijin cel mai potrivit, înfuncþie de stilul propriu de gîndire ºi acþiune.REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Baban, A., Consiliere educaþionalã. Cluj, 2001.2. Cerghit, I., Curs de psihologie, Bucureºti, 1984.3. Cîrjan, F., Strategii euristice în didacticamatematicii, Piteºti, 1999.4. Cosmovici, A., Psihologie ºcolarã, Iaºi, 1999.5. Dicþionar de psihologie, Bucureºti, 1997.6. Druþã, M., Cunoaºterea elevului, Bucureºti, 2004.7. Iucu, R. B., Instruirea ºcolarã, Iaºi, 2001.8. Joiþa, E., Educaþie cognitivã. Iaºi, 2002.9. Kramar, M., Psihologia stilurilor de gîndire ºiacþiune umanã, Iaºi, 2002.10. Nicola, I., Tratat de pedagogie ºcolarã, E.D. P.,R.A., bucureºti, 1996.11. Turcu, F.; Turcu, A., Fundamente ale psihologieiºcolare, Bucureºti, 1999;12. Zlate, M., Psihologia la rãspîntia mileniilor,Editura Polirom, Iaºi, 2001.13. Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive,Editura Polirom, Iaºi, 1999.14. Eme, E., Psychologie differantielle, 2001.15. Psychologie differentielle / P-I., Breal, Paris, 1999.16. Sternberg, R., Wisdom and its relation tointelligence, and creativity, 1990.17. Woolfolk, A.E., Educational psychology thecomplexity of the clasroom, 1995.18. Êóëþòêèí, Þ., Ýâðèñòè÷åñêèå ìåòîäû âñòðóêòóðå ðåøåíèè, Ìîñêâà, 1970.19. Ìàòåëüñêèé, Í. Â., Îñíîâû äèäàêòèêèìàòåìàòèêè, Mèíñê, 1977.20. Âîïðîñû ïñèõîëîãèè, N 6,1997.21. Ñåíüêî, Þ.Â., Ôîðìèðîâàíèå íàó÷íîãî ñòèëÿìûøëåíèÿ ó÷àùèõñÿ, Ìîñêâà, 1986.22. Õîëîäíàÿ, Ì., Êîãíèòèâíûå ñòèëè î ïðèðîäåèíòåëëåêòóàëüíîãî óìà, ÏÅÐÑÝ, Ìîñêâà, 2002.Ludmila URSU,Tatiana RUSULEAC,Universitatea Pedagogicã de Stat “I. Creangã”22LOCUL ªI ROLUL NOÞIUNII STIL REZOLUTIV ÎN SISTEMUL ACCEPÞIUNILOR PSIHOPEDAGOGICE MODERNEASUPRA CATEGORIEI STIL