Nr. 32 - Pro Didactica

DICÞIONARdenumire genericã exprimatã ºi astãzi prin formule carepar uºor nefireºti: “ºcoalã pentru copii mici”, “ºcoalãprimarã”, “ºcoalã secundarã”, “ºcoalã medie”, „ºcoalãsuperioarã”. În termenii limbajului de specialitate, susþinestructura de bazã a sistemului dezvoltatã pe trei niveluriale învãþãmîntului: primar – secundar (gimnazial; liceal,profesional, tehnic etc.) – superior (universitar ºipostuniversitar). Structura de relaþie a sistemului deînvãþãmînt exprimã gradul de deschidere al ºcolii spresocietate, spre comunitate, valorificatã în termeni departeneriat prin diferite raporturi instituþionalizate de tipcontractual sau/ºi consensual.Relaþia ºcoalã – comunitate este dezvoltatã îndiferite planuri. Douã dintre acestea sînt predominante:a) relaþia ºcoalã – familie; b) relaþia ºcoalã –comunitate localã.Relaþia ºcoalã – familie evolueazã pe fondul unuiobiectiv comun: formarea-dezvoltarea permanentã apersonalitãþii elevului în medii pedagogice diferite careintervin succesiv, dar ºi simultan, pentru realizareafuncþiilor principale ale educaþiei (integrare, socializare,profesionalizare; umanizare). Asigurarea raporturilor decomplementaritate optimã între cele douã mediipedagogice implicã valorificarea urmãtoarelor principiimetodologice (vezi Gaston Mialaret, Pédagogiegénérale, PUF, Paris,1991, p.359-363):1. principiul coerenþei celor douã tipuri de acþiuniºi influenþe pedagogice realizate de ºcoalã ºi defamilie;2. principiul unitãþii exigenþelor pedagogice faþãde educator ºi educat în mediul ºcolii ºi alfamiliei;3. principiul similitudinii punctelor de vederepedagogice asumate în legãturã cu perfecþionareapermanentã a educaþiei în ºcoalã ºi familie;4. principiul deschiderii educaþiei, realizatã înºcoalã ºi familie, spre societate;5. principiul orientãrii sarcinilor pedagogicespecifice ºcolii ºi familiei în funcþie de vîrstaelevilor ºi de toate conþinuturile ºi formelegenerale ale educaþiei (morale – intelectuale –tehnologice – estetice – psihofizice; formale –nonformale – informale).Acþiunile educaþionale sînt realizate prin rolurileasumate de pãrinþi ºi profesori, perfecþionate în familieºi ºcoalã, în special în cadrul relaþiei ºcoalã – familie.Rolurile parentale vizeazã creºterea, învãþarea ºimodelarea. În interiorul structurii extinse familie-ºcoalã,aceste roluri sînt orientate special spre stimulareaînvãþãrii ºi optimizarea deciziilor pedagogice necesareîn contexte tot mai variate ºi diversificate. Rolurileprofesorului vizeazã implicarea familiei în activitãþileºcolii ºi ale clasei, orientarea acesteia în termeni desusþinere ºi ghidare a deciziilor (vezi managementulºcolii ºi al clasei).Rolurile construite în cadrul structurii extinse (vezistructura de relaþie a sistemului de învãþãmînt) sprijinãparteneriatul la nivelul unor acþiuni pedagogice decomunicare, planificare, organizare, coordonare,colaborare, evaluare formativã.Un model de proiect de parteneriat, coordonat deUniversitatea Illinois (SUA), are ca obiective de bazã: 1)intercomunicarea ºcoalã – familie; 2) implicareapedagogicã a familiei în învãþarea acasã; 3) comunicareaproactivã, persistentã, personalizatã; 4) adoptareaatitudinii pozitive faþã de elev în orice context sau situaþie;5) evaluarea sistematicã a rezultatelor (vezi Adina Bãran-Pescaru, Parteneriat în educaþie. Familie, ºcoalã,comunitate, Editura Aramis, Bucureºti, 2004, p. 45-47).Relaþia ºcoalã – comunitate localã este orientatãspecial în direcþia îndeplinirii unor obiective specificelegate de: a) prevenirea ºi combaterea eºecului ºi aabandonului ºcolar; b) îmbunãtãþirea bazei didacticomateriale;c) perfecþionarea structurii de relaþie asistemului în plan teritorial; d) asigurarea unor oferte deeducaþie/instruire formalã ºi nonformalã suplimentaresau alternative; e) valorificarea influenþelor pozitiveoferite de mediul social de referinþã (în plan economic,cultural, politic, demografic, religios etc.).ªcoalã ca instituþie specializatã în proiectarea ºirealizarea instruirii are o evoluþie socialã semnificativã încontextul extinderii ºi intensificãrii relaþiilor sale cucomunitatea educativã localã. Dobîndeºte deschidereanecesarã pentru analiza educaþiei din perspectivãmacrosociologicã, la nivelul raporturilor dintre sistemulsocial – sistemul de învãþãmînt – procesul de învãþãmînt.Comunitatea educativã localã concentreazãacþiunile ºi influenþele pedagogice realizate de diferiþiagenþi sociali implicaþi tot mai mult ca autori sociali caresprijinã activitãþile de instruire organizate formal ºinonformal în contextul procesului de învãþãmînt. Avemîn vedere acþiunile ºi influenþele exercitate dereprezentanþii puterii de stat, mass-mediei, instituþiilorculturale, unitãþilor economice, bisericii, armatei etc. Încadrul comunitãþii educative locale acþiunile ºiinfluenþele acestora devin complementare cu celespecifice ºcolii ºi familiei (vezi Sorin Cristea; CornelConstantinescu, Sociologia educaþiei, EdituraHardiscom, Piteºti, 1998, pag.168-173).Intervenþia ºcolii ºi a comunitãþii educative localeimplicã raporturi de reciprocitate asumate pedagogic ºisocial. Comunitatea localã sprijinã infrastructura ºcolii,procesul de restructurare a curriculumului (în raport decerinþe socio-economice dinamice), mecanismele deinteriorizare a valorilor ºi normelor sociale (reflectate lanivelul organizaþiilor politice, culturale, economice,religioase etc. locale). Pe de altã parte, ºcoala exercitã opresiune (pozitivã sau negativã) asupra comunitãþii localeîn calitate de instituþie specializatã în instruire, înînvãþare socialã sistematicã.Didactica Pro..., Nr.4(32) anul 2005ªCOALA ªI COMUNITATEA61