Propinatiu - POSTROMÂNISMUL

1.2. Nechezolii de ambe speţe şi postacul intelectual public
Un asemenea cerc vicios e că ieşind noi românii din bolşevism cu o
intelectualitate şubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuţit deja, râvnit
însă de atâţia pescuitori în Ţara lu’ Peşte, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleşit,
nu cărturarii sfioşi cari din bun-simţ ecologic nu compilează cărţi noi, nici măcar
diplomectualii de carton cu instinct conservator de să nu se afişeze, ci mai energici,
mai răi, mai demagogi, mai zgomotoşi şi decât cărturăresele, tocmai nechezolii!
Or, Nechezolii nu trebuie confundaţi cu intelectualii al căror surogat sunt, nici
cu diplomectualii de carton subţire sau cu invizibilii microintelectuali, nici cu sfioşii
cărturari care doar citesc (şi, dacă scriu, o fac sub semnul voios al diletantismului
asumat), nici cu idealul lor arivist de popularitate, cu megaintelectualul, al cărui
prestigiu momentan e aşa de sus încât, mediatizându-şi vreunul vreo indignare, câte
un băgător de seamă se poate întâmpla să raporteze de ea Stăpânului său baron local,
corsar mobil, shogun, mikado, nabab străin sau mogul agatârş şi atunci să erupă
heirupist ceva pe plan decizional, mediatizabil până la Bruxelles sau Strasbourg, cum
că s-au luat măsuri de natură a rezolva operativ neregulile semnalate.
Iar consecinţa poate fi ghinionul firii contemplative de a ajunge cineva,
cândva, Megaintelectualul nefiind un om, o persoană care merge la privată, ci o
structură, o formă cu fonduri structurale variabile, o înfiripare ca a cristalelor lichide,
o entitate dintre făpturile neantului, în pielea căreia azi poţi intra, să fii tu
megaintelectual peste toţi, iar mâine poţi să ieşi, azi te curtează atâţia, iar mâine sau
decedat nu te va mai băga nimeni în seamă, nici măcar ca să te înjure din nou de
morţii familiei.
De aici se înfiripă o structură relativ mititică, dar nu insignifiant, faţă de
Autoelită, se poate lesne observa, o echipă de unsprezece megaintelectuali fiind mai
mult decât suficienţi pentru a face istorie, adică Epocă, sau pentru a da greutate
maximă capului unei jalbe online deşchise.
De aceea, intelectualii zişi publici, analizaţi ca nişte cutii negre cu zurgălăi
asupra efectului strigării cu aspiratorul în pustiu, nu ne mirăm dacă, şi în cazul în care
şi-ar folosi întreaga activitate civică pentru autopublicitate, ei numai uneori
dobândesc, şi numai vremelnic, statutul de megaintelectual. Deziluzionând însă, prin
zădărnicia ieremiadelor, precum gazetarii ceia de hârtie autorizaţi fiziognomonic să
manipuleze şi la tv, care pot în plus măcar mări astfel virulenţa atacurilor la vreun
vipoi în scop de şantaj, deci în funcţie de Stăpân.
Căci, indubitabil, nu poate fi respectat sau temut ca intelectual decât un om cu
putere, instituţională sau financiară, reală sau presupusă.
Dar uitându-ne mai cu atenţie la televizor, la sportul rege, care ne reaminteşte
că am fi putut promova RO în familia selectă a ţărilor monarhice din UE şi că l-am
ţinut pe tuşă pe Majestatea Sa Regele Mihai, plângându-ne totodată constituţional că
trebuie mereu suspendat preşedintele shogun ca să funcţioneze Puterea mogulilor de
dreapta sau a baronilor şi corsarilor de stânga, constatăm că nu ne putem concentra
filajul televizual pe toţi cei 11 jucători ai noştri de pe teren, ci pe cel mult 7, anume
cei care fac efectiv faza de atac sau de apărare, în jocul nostru leneş, curmeziş şi
incalificabil.
Întocmai la fel, motanus mutantus, câmpul conştiinţei gloatei, care se
plictiseşte repede fără noutăţi de consum, abia dacă rabdă să-şi distribuie atenţia pe 7
megaintelectuali simultani într-o anumită contemporaneitate. Deci nu e nevoie nici
măcar de 11-12 remarcaţi din totalul Autoelitei, care ea s-a stabilizat firesc la vreo 52-
53, din constrângeri tehnice noematice, aşa cerând anual rotirea cadrelor în acţiuni
9