Propinatiu - POSTROMÂNISMUL

A ne arăta colţii, cum ne consilia şi Regina Maria.
Aceasta este şi esenţa de mister tremurător a globalizării. Tricolorul înclinat ca
Rugăciunea lui Brâncuşi ni-l pot răpi, dar maidanezul care stă de strajă sub el, nu!
S-ar putea, şi aici inima ni se bate, ca noi românii să rezistăm şi Epocii Wash,
până-n postmondenitate! Spre marele necaz al Duşmaniei şi al desantaţilor ei!
Sterilitatea Sincronismului Dacă-ai-la-ce şi a Experimentalismul de avangardă
Moarte clasicilor! sunt adevărate capcane spirituale, atractive Black Holes ale Epocii
Wash, menite să ne spele nouă sconcşii, cocalarii, desantaţii, samsarii şi nechezolii
nababului din Duşmania petele mai dificile de identitate dupe crierii de român, cu
detergenţii experimentaţi cândva cu deosebit succes pe mankurţi. Aşa că să zidim pe
teren propriu tot ce au neglijat alţii! Avem, iacă dar, un front de lucru imens şi pe plan
politic, s-a configurat profetic un ideal, deţinem un viitor: întâi Emanciparea Cadrelor
Didactice, apoi Luminarea Poporului, de unde vor veni presiuni pentru investiţii în
Infrastructura Intelectuală şi în sculăria academică, iar roadele se vor vedea în acea
Mare Recuperare ca pavăză ce va face insolubilă pentru Duşmania provocarea privind
dizolvarea noastră în vidanja globalizării pe parcursul Epocii Wash.
1.5. Luminarea Poporului
Orice scriitor, fie el şi filolog român, ceea ce rasial ai un avantagiu latin, dar ca
Infrastructură Intelectuală eşti un defavorizat, e de a sa datorie sacră, întrucât face
observaţie nuvelistică sau lirică asupra vieţii cosmice, sociale şi politice dintr-un vast
Quartier Latin, să se deştepte, să se bage, să se implice, să nu stea pasiv ci să-şi aducă
aportul la Luminarea Poporului privind o Nouă Revoluţie, evident una tânără,
tehnocrată şi paşnică, de la care atârnă în RO şi DRO chiar Marea Recuperare, adică
chezăşia Mântuirii noastre subsidiare ca Neam euroatlantic în WO până la 2222, la
moartea Limbii Române, chiar dacă încă de pe la 2112 Ţara nu va mai fi decât o
nălucă teritorială focusată pe conurbaţia Giurgiu-Russe, cam cum îţi vedeai după
colectivizarea dejist-sovietică a agriculturii pământul strămoşilor tranşat şi arat la
superkolhoz cu tractor pe şenile tanchiste.
Şi să nu mai vorbim că nu degeaba ni se cere să avem milă de minorităţi,
fiindcă până atunci, cum arată trendurile demografice, se prea poate ca Neamul nost’
cel Românesc să nu mai fie pe meleag minoritatea majoritară!
E însă de extrapolat profetic că postacul delfin cu mentalităţi postromâniste se
va adapta ca peştele-n borş la dispariţia ţării lu’ Peşte şi a limbii noastre, căutându-şi
de la începutul carierei un nou Stăpân rechin sau caracatiţă cu viitor ochlocrat
sustenabil, nu o populaţie de limacşi problematici, pe când postacul idealismului
prepostromânist va da din cap a jale, legănat ca de o barcarolă, după ce mişcat citit-a
pe net că W. Hoffman (v. Beschreibung der Erde, nach ihrer natürlichen
Beschaffenheit, ihren Erzeugnissen, Bewohnern u. deren Wirkungen u. Verhältnissen,
wie sie jetzt sind. Beschreibung der Erde, Vol. 2, part. 4, p. 03074) i-ar fi mărturisit în
1842 unui cetitor virtual, poate părintelui motanului Murr, că altă limbă armonioasă
ca limba română nu se există şi că ea s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pământ,
de-asta şi născându-se românismul nostru direct ca pan-ILUMINISM, arzând prin
Luminarea intensivă a Poporului etapele parturiţiei strămoşeşti, ca la toate rasele de
Stăpâni.
Ontologic, să nu ezităm însă a admite că e din păcate adevărat că filozofii, ca
Autoelită, au pierdut conducerea cetăţilor balcanice încă din vremea lui Socrate, care
35