Propinatiu - POSTROMÂNISMUL

Care mit păgubos, ca la circul iluziilor, generează nu intelectuali, ci nechezoli!
Căci, din păcate, intelectualul intelectual nu are indecenţa de a-şi publica ce
încă scrie sau de a iniţializa, fără pauză de gândire, următoarea carte, aşa că în viaţa
publică Intelectualul e aproape tot atât de inexistent precât Cărturarul sau invizibilii
Microintelectuali, Pulimea mângâindu-se visătoare doar cu zgomotoşii nechezoli!
Şi astfel toate foloasele existenţei culturii la om zgomotoşii nechezoli şi le
trag, că ei nu de la Râm ci, ca tip uman, din lichelele intimidate cândva de Howl-ul
Liiceanului se trag.
Ci viaţa noastră publică de-aia e mai mult un concert de hiene şi maidanezi în
rut, cu grohăituri vesele de porci în siestă, ca-n Pisan Cantos-urile lui Ezra Pound,
fiindcă intelectualii devin retractili, megaintelectualii nu se chiorăsc mai jos de
rubricuţă la norod, cărturarii nu se bagă, iar microintelectualii n-au vizibilitate, aşa că
greul producţiei cotidiene de text şi hipertext îl duc nechezolii ca editorialişti şi,
moderatorii lor, postacii noştri, ca domni pământeni. Iar această situaţie, dacă ei vor
parcurge liste de cărţi şi se vor purifica în bazinul de spiritualitate, va dura şi în Epoca
Wash, câtă vreme ne bazăm capitalismul pe nechezoli şi chibiţii lor nu numai la
nivelul soteriologic spiritual suprem, al intelectualilor generalişti, ci tot cu
improvizaţii şi surogate lucrăm predominant şi unde e nevoie de afacerişti, guvernanţi,
ofiţeri, analişti, diplomaţi, ingineri, economişti, jurişti, veterinari, arpentori, hengheri
sau chirurgi.
Şi nu de azi, de ieri.
Istoriceşte, postromânismul este expresiunea cea mai joasă a calităţii
deplorabile a vieţii noastre spirituale de după 26 iunie 1940, dată la care a început
Hiatusul, bolşevizarea ireversibilă a Neamului Românesc, asuprire ştiinţifică
naţională, socială şi culturală care ne-a aruncat înapoi în premodernitate, aşa încât
minţile luminate trebuie iar să se preocupe de Luminarea Poporului, dar nu s-a ivit
încă din rândurile baronilor, corsarilor, mogulilor, shogunilor sau nababilor vreun nou
boier patriot boier ca Dinicu Golescu, să ceară guvernanţilor să aibă milă de populaţie
şi să investească în Infrastructura Intelectuală la toţi, nu doar în clientela tehnocrată.
În loc să li se facă ruşine de ei înşişi, că n-au reuşit în unionism, monarhism şi
anticomunism, din contra, multor intelectuali li se făcu, de pe la colţul de cotitură din
1997 încoace, silă de propriul popor, de viitoarea recuperare a trecutului său!
Această dialectică absurdă, a infezabilităţii, e o prioritate naţională să fie
examinată din toată materia, deci răsturnată fecund înapoi cu picioarele în sus!
O generaţiune puturoasă, cum ne-ar sudui din matricea sa ţeranul, care viteji
am ratat incalificabil tot ce se putea rata, îşi permite pentru ca să ia la mişto
generaţiunile eroice de-au întregit Ţara şi Neamul, sau temporal zis, râde ciob din
1997 de o oală spartă la 1940, două decenii de Epocă Mooye şi de risipă face
caterincă, în pustie după Hiatusul bolşevic, de două milenii de statornicie şi de
miracol pe meleag!
Am ajuns de râsul curcilor şi, păcat, de-al bibilicilor!
Adevăratu-i că e vorba numai de nechezolii de ambe speţe, dar ăştia au o
vitalitate comparabilă cu a carieriştilor activişti de odinioară, încep cu UTC-ul şi cu
50 de sutimi suplimentare la medie pentru activitate în UASCR sau voluntariat,
decisive la repartizări, slujesc orice Stăpân, toarnă sau ling aici şi acolo, inclusiv la
ambasade, pamfletează, sunt acelaşi tip uman de gestionar, manager sovietic, securist
sau ideolog, dispun de portavoce, au greutate precum pântecoasele cărturărese şi sunt
15