Propinatiu - POSTROMÂNISMUL

să iubească şi ei Neamul Românesc şi să-l lumineze, totodată recuperând secolele de
asuprire naţională, care ne-au împiedicat să fim orbitor asurzitor de latini:
http://tokeslaszlo.eu/ro/
Ce intelectual sau cărturar vrea să explice unui nechezol că exprimarea pe la
colţuri de cotitură a dezinteresului pentru Basarabia primejduieşte şi Ardealul, este
bine să-l înveţe mai întâi pe surogat ce e ăla patriotismul, pentru care concept site-uri
româneşti în postmodernismul miştocar n-avem, n-a permis caragialismul
caricaturizat reducţionist, exceptând unele extremist nefrecventabile, dar putem
progresa prin imitaţiune după unele din WO, cele mai apropiate geografic şi militar
fiind ungureşti sau panmoldoveneşti, cum ar fi, accesate azi 27 martie 2011:
http://prohungaria.ning.com/
http://kuruc.info/
http://www.patriotism.md/
http://moldovenii.md/
Dintre sute de postaci navigatori, mai nici un ul nu recunoaşte că a frecventat
astfel de site-uri instructive la patriotism, nesupuse vreunei dezbateri civice
megaintelectuale, intelectuale, diplomectuale sau microintelectuale la noi, să se adune
cele bune, iar cele rele să se spele, din care tratament de analiză-sinteză se poate
învăţa enorm, pentru a avea cum, din ce practica apoi, mai ales nechezolii aleşi, în
abjecţiile lor ascensionale, Luminarea Poporului, care era înainte Rezistenţa prin
Cultură în contra tâmpirii marxist-leniniste a Gloatei, Rezistenţă care nu trebuie
confundată cu Supravieţuirea prin Cultură a rafinamentului aristocratic.
Nimeni nu te pune pe gânduri şi cu mai mare atenţie la amănuntul semnificativ
decât cel care-ţi oferă în mod gratuit o critică demolatoare, cum ar fi că ce-ai scris tu
ca laş e un fâs între amici miştocari, şi că opera artistului care şi-a dat foc atunci la
Poiana Braşov, Liviu Cornel Babeş, aprinzând în 2 martie 1989 o torţă ce ne va
lumina poporul spre Revoluţia Română, aia, da, este cu adevărat nemuritoare.
De fapt şi la urma urmei, meritul aici al antrenorului cultural nu este, cum a
înţeles un nechezol grăbit, că l-a adulmecat şi l-a descoperit pentru a-l promova pe
Candidatul Nobel român cel mai bine plasat, tot aşa cum aulicul critic Maiorescu pe
Poetul Naţional, ci norocul că într-o criză mistică peak experience extatică la vârf, sub
stele sudice, ca la Perpignan, i s-a revelat tocmai lui, citind în zare, Direcţia Ultimă!
Iar a cunoaşte cea de pe urmă Direcţie fără GPS nu e puţină izbândă, căci aşa
cum demonstrau şi sofiştii sceptici cu săgeata lui Cupidone, când trăgea din toate
poziţiile, că ea nu va înnimeri nicecând balconul CC al lui Achile din motive
infinitezimale, e la fel de aproape imposibil de stabilizat Gândirea agonizândă pe chiar
Drumul Spiritual corect, cu un Neam Românesc pe cale de dispariţie, adică pe
ultimul drum ca fiinţă şi timp funerar în labirintul complexităţii postmoderne al
haosului catastrofelor fractale, când simţi pestilenţial pervaziv răsuflarea şi vuietul
inconturnabil al Marelui Cutremur Catastrofal promis.
Pe Google Earth, această Direcţie Ultimă ne e trasă cam pe la Basel, spre
Sonnnenheim pe Rhein în jos, mult după ce treci de cataracte, unde elveţienii şi-au
permis tunel de vreo 12 metri într-o stâncă pentru a nu sili a face curbe pista pentru
biciclişti.
Şi iată de ce!
Cronologic, Maiorescu ne-a zis să mergem umăr la umăr cu Germania, apoi a
venit Lovinescu, să ne sincronizăm cu Franţa! Aşa am procedat, pe bune, şi azi,
33