Spiritele_in_dialog_cu_noi

diagnosticarea autismului. Însă în cazul Copiilor de Cristal ar fi vorba de un
diagnostic greşit, pentru că aceşti copii blochează doar temporar lumea
exterioară. În plus, spre deosebire de cei care suferă într-adevăr de autism,
Copiii de Cristal sunt deosebit de simitori, apropiai şi afectuoşi cu alte
persoane. (p.31)
Copiii de Cristal sunt sensibili emoional, dar au şi o deosebită
sensibilitate a simurilor. Pot fi copleşii de prea muli stimuli sau prea puternici.
Ei sunt sensibili:
- la zgomote prea puternice, ceartă, violenă;
- la aglomeraiile de oameni şi locurile pline de agitaie;
- la temperatura scăzută;
- la dezordinea din locuine;
- la ingredientele artificiale şi chimicale, înelegându-se însă bine cu
leacurile naturale;
- la energiile negative din jur, pe care le pot absorbi, manifestând apoi
acelaşi tip de emoii dăunătoare. (p.37)
Copiii de Cristal sunt influenai foarte puternic de energia colectivă a
planetei. Când mase de oameni trec prin stări de spaimă sau când se
pregăteşte un eveniment care va schimba lumea, copiii pot deveni deprimai
sau agitai. (p.34)
Copiii de Cristal au legături puternice cu energia Pământului, a naturii, a
Lunii şi a stelelor. (p.50)
Se prea poate să-i vezi pe micuii Copiii de Cristal stând cu privirea
pierdută în gol, capul îndreptat spre o direcie anume şi cu ochii urmărindu-i pe
îngeri. Deseori, aceste priviri concentrate sunt însoite de „conversaii” de
neîneles cu lumea nevăzută.
În decursul multor generaii au apărut copii cu capacităi paranormale. În
această nouă epocă a deschiderii spirituale, părinii îşi sprijină mai mult copiii
în capacităile lor paranormale. Generaiile precedente, speriate de tot ce era
paranormal, condamna oamenii care vedeau sau auzeau îngeri. (p.67) Este
perfect normal şi chiar sănătos pentru copii să aibă „prieteni nevăzui” – adică
fiine care sunt de obicei îngerii lor păzitori sau ghizi spirituali. (p.70)
COMENTARIU: Diverşi psihologi care studiază spiritualitatea nu
sunt de acord ca micuţilor să li se încurajeze manifestările mediumnice.
În principiu, acestea nu ar trebui nici încurajate, nici blocate forţat, până
când ego&ul se va fi structurat deja, spre începutul adolescenţei sau chiar
mai târziu. Depinde foarte mult de personalitatea fiecărui copil şi de cât
de bine informaţi sunt părinţii în legătură cu fenomenele paranormale şi
psihologia. În caz de manifestări aparente de boală (somn frecvent agitat,
comportament neobişnuit, boli fără diagnostic clar, frică fără motiv,
agresivitate atipică, hiperactivitate ieşită din comun, sentimentul de a fi
urmărit de fantome etc.), copilul trebuie dus la un psiholog sau psihiatru
care are şi cunoştinţe spirituale, pentru a putea diferenţia cât mai fin un
complex inconştient sau o tulburare psihică de o eventuală obsedare din
partea unui spirit inferior (tratabilă prin curăţare energetică şi alte
tehnici spirituale).
12 iunie 2012
Nina Petre, Răzvan Alexandru Petre – Spiritele în dialog cu noi Pag. 35