Spiritele_in_dialog_cu_noi

- Reacia mea împotriva Spiritismului este fundamentată, fiindcă
Spiritismul depreciază mediumnitatea, carisma, graia, darul, lăsând acest
privilegiu să fie dus în ridicol de vulgul incapabil să le îneleagă.
Am replicat cam timid:
- Frate, dumneata constitui cea mai importantă probă de legitimitate şi
justee a fenomenului spiritist, fiindcă dumneata eşti încorporat într-un
medium, conversând cu mine.
- Acest manechin de care mă folosesc – răspunse prompt – e un
instrument docil, el are sarcina să fie vehiculul Spiritelor. Totuşi, Spiritismul
murdăreşte darul mediumnităii. Ce ai fi zis dacă eu, un preot al religiei celei
mai respectabile, aş fi apărut ca un dresor de circ care dăruie sfânta
împărtăşanie printre clovni, animale şi poporul venit la distracie? Euharistia,
pentru noi, este momentul culminant de unire cu Dumnezeu. Cum îndrăznii
voi, spiritiştii, să prezentai această euharistie în circul mizeriilor umane?
Bineîneles că era un sofism (raionament vicios), dar aparent bine plasat.
Însă noi nu degradăm mediumnitatea, noi nu o vulgarizăm, doar îl copiem pe
Isus. Prezentăm fenomenul mediumnic sau, mai bine zis, îl explicăm, cu
scopul de a ajuta oamenii să îl găsească în ei înşişi. În acelaşi timp, este
proba evidentă privind nemurirea sufletului, preconizată de toate religiile.
Atunci El folosi alt argument:
- Pe când apărea Spiritismul, Biserica Catolică se putea compara cu un
far care proiecta o imensă lumină pe cer, iar acesta era doar un bă de chibrit
aprins în bezna nopii, incapabil să concureze cu puterea şi opulena Bisericii.
Ce vedem acum? Vedem că Spiritismul se transformă într-o constelaie de
stele care iluminează cerurile, iar Biserica îşi stinge lumina.
- Dar, frate, vina nu este a Spiritismului, scuză-mă că-i spun!
- Totuşi, tu eşti unul dintre cei responsabili, fiindcă te plimbi cu tora
credinei de colo-colo, căutând să iluminezi conştiinele şi incendiind totul în
calea ta. Îi dau o rezolvare: întoarce-te în Salvador, caută-l pe preotul cutare
(al cărui nume nu-l voi meniona, pentru că încă este în viaă), la biserica
cutare, cu care eu mă aflu în contact direct şi prezintă-te la el, confesează-te,
căieşte-te, îmbracă rasa preoească şi serveşte cauza Adevărului!
- Nu pot, mi-am luat obligaia în faa lui Isus. Eu sunt un simplu angajat în
serviciul unei Noi Ere. Nu îneleg de ce te întorci contra mea, frate! Ar trebui să
te întorci împotriva Aceluia care mă conduce, fiindcă, dacă te vei întoarce
contra Lui, El mă va elibera. Eu sunt sclav, eliberează-mă de El şi voi ajunge
pe mâna ta, cu multă plăcere, dacă asta trebuie să se întâmple. Dar dacă nu
mă eliberezi de El, nu pot, nu am cum să scap de prezena lui Isus.
- Nu, contra Lui nu pot – replică –, dar contra ta pot. Voi face totul ca să
te conving. Voi fi bun cu tine, te voi ispiti cu bani şi mijloace materiale, pentru
ca tu să triumfi în lume. Dar dacă te încăpăânezi, ascultă bine (şi utiliză alt
sofism): Păstorul îşi mână oile, una din ele se rătăceşte; el o strigă şi se
întoarce după ea. Dacă nu o prinde, foloseşte bastonul, iar ea revine în turmă
sau moare. Dar el nu o părăseşte, ca să nu o piardă definitiv. Asta o să fac eu
cu tine. Ori te întorci în mijlocul nostru, ori îi vom trage bastoane, eu şi colegii
mei, încât oriunde vei merge te va aştepta umilirea, lipsa de respect şi
suferina.
Şi mi-a dat un prognostic sumbru, care s-a şi concretizat, cel puin în
mare parte:
Nina Petre, Răzvan Alexandru Petre – Spiritele în dialog cu noi Pag. 39