Spiritele_in_dialog_cu_noi

eronat diagnosticul de „halucinaţie sau psihoză” persoanelor din anumite
comunităţi religioase care spun că văd sau aud spirite ale persoanelor
moarte, fiindcă în cazul lor s&ar putea să nu fie o halucinaţie sau nebunie.
Itemul din DSM&IV este codificat V62.89: Problemă religioasă sau
spirituală.
NOTĂ: La itemul V62.89 sunt incluse următoarele probleme ale
pacienţilor, care trebuie abordate diferit faţă de maladiile psihice.
• probleme religioase (cauzate de: aderarea la un cult religios, schimbarea
religiei, intensificarea practicii religioase, pierderea credinţei ş.a.)
• probleme spirituale (cauzate de: experienţe în preajma morţii, experienţe
mistice neasimilate, trezirea intempestivă a energiei kundalini, crize de
iniţiere şamanică, deschideri telepatice necontrolate, retrăirea unor
episoade traumatice din vieţile anterioare, posedare de spirite, efecte
secundare ale unor tehnici meditative, despărţirea de un maestru spiritual
ş.a.)
• probleme religioase/spirituale complexe (existente în bolile grave sau cele
terminale)
• probleme religioase/spirituale suprapuse cu tulburări psihice (cum ar fi
cele produse de abuzuri de substanţe psihoactive, tulburări psihotice,
disociative sau obsesiv-compulsive)
Deşi Clasificarea Internaţională a Bolilor este cunoscută în toată
lumea medicală, în mod lamentabil, persoanele care spun că aud voci sau
văd spirite încă mai sunt etichetate drept psihotice şi le sunt prescrise
medicamente agresive pentru creier toată viaţa.
NOTĂ: Această eroare este cauzată, poate, şi de lipsa tratamentelor
energetice sau spirituale care sunt necesare în aceste cazuri, fiindcă în
manualele de psihologie sau medicină nu există conceptul de energie, cu
atât mai puţin cel de spirit! Se impune, prin urmare, o regândire a
paradigmei şi a programei de studiu în domeniul sănătăţii mintale.
În practica clinică a doctorului Sérgio Felipe de Oliveira, marea
majoritate a pacienţilor etichetaţi de alţi psihiatri drept „psihotici”
fiindcă aud voci (claraudiţie) sau văd spirite (clarvedere), sunt în realitate
mediumi, fără a conştientiza acest fapt până cum. Ei prezintă doar un
dezechilibru energetic specific mediumilor şi nicidecum o boală
psihiatrică. Mulţi dintre aceşti pacienţi s&ar putea vindeca dacă am avea o
medicină care să ia în consideraţie Fiinţa în integralitatea ei.
De aceea, posesiunea spirituală pe fondul unei mediumnităţi
neconştientizate, ca boală a sufletului, merită a fi studiată serios şi
profund de către lucrătorii din domeniul sănătăţii mintale, pentru a
putea ameliora calitatea vieţii bolnavilor.
Nina Petre, Răzvan Alexandru Petre – Spiritele în dialog cu noi Pag. 43