Spiritele_in_dialog_cu_noi

„1 Spiritul este o fiinţă pură, ştie totul direct de la Tatăl şi de la
Îngeri, ştie că este o parte din Dumnezeu. Apoi spiritul este descris ca
imperfect, în evoluţie, sau că preia bagajul sufletului şi uită că este o
parte din Dumnezeu, confundându se cu sufletul.”
Niciun spirit nu este perfect de la început! Perfecţiunea înseamnă
atât puritate energetică maximă, cât şi experienţă acumulată prin
reîncarnări.
Preluarea bagajului sufletului de către spirit este realizată la moartea
omului şi este o stare tranzitorie. Spiritele înalte îşi amintesc (retrăiesc)
mult mai repede decât cele imature că sunt nişte scântei divine, ultimele
trăind în autoiluzionare şi neputinţă.
Este posibil ca un articol să se limiteze la a promova spiritualitatea
în general, vorbind doar despre aspectele sublime ale sale. Pe această
linie, Upanişadele descriu Sinele ca Atman, adică o fiinţă ideală şi
perfectă, identică cu Brahman&Dumnezeu (ceea ce nu este aşa, realist
vorbind). Articolele mele sunt scrise în momente diferite şi sub inspiraţii
diferite (vezi data publicării). Este imposibil ca, într&un simplu eseu, să
acoperi toate faţetele spiritualităţii! Important este ca articolul cu pricina
să aibă coerenţă internă şi să transmită un anumit mesaj clar.
„2 După ce perispiritul va atinge perfecţiunea divină, spiritul va
renunţa la conştiinţa limitată. Dacă e limitată, cum se face că ştie totul
direct de la Dumnezeu? Conştiinţa spiritului fiind situată în perispirit,
imediat lângă nucleul divin, nu ar trebui să fie deja la capacitatea
maximă pentru o conştiinţă individuală?”
Dumnezeu&Tatăl nu stă să&l dădăcească pe fiecare în parte. El a dat
nişte legi simple şi clare, care guvernează universul. Ajutorul vine în
primul rând de la spiritele superioare, fraţi şi surori cu spiritul în curs de
evoluţie. Nimeni nu ştie totul, decât Dumnezeu!
Faptul că Conştiinţa se găseşte „lângă” Nucleul divin nu înseamnă că
ştie deja totul. Este vorba de o potenţialitate infinită de a cunoaşte, dar
nu de cunoaşterea infinită. Nucleul divin poate fi înţeles mai degrabă ca
fiind o poartă către Absolut. Trebuie deschisă şi păşit prin ea…
Totuşi, să nu uităm că acesta e un model extrem de simplificat, o
simplă schiţă destinată unificării mai multor teorii diferite!
„3 Spiritul nu va muri, ci va fi absorbit, la fel cum sufletul este
absorbit de spirit. Cum se face că prin absorbţie, când perispiritul este
abandonat şi nucleul divin nu mai este înconjurat de acesta, se mai
păstrează individualitatea? Conştiinţa spiritului fiind în perispirit, cine
mai păstrează individualitatea spiritului. Absorbţia nu conduce la
dispariţia spiritului ca entitate?”
Aici te referi la ultima stare a spiritului, resorbţia în Dumnezeire.
Pentru a înţelege fenomenele ce se petrec atunci, ar trebui ca, în
prealabil, să înţelegem multe alte fenomene spirituale, pe care încă nici
Nina Petre, Răzvan Alexandru Petre – Spiritele în dialog cu noi Pag. 62