Spiritele_in_dialog_cu_noi

4 & Conştiinţa umană poate să&l cunoască pe Creator doar prin
intermediul Sinelui (spiritului). Dacă sinele este imperfect, în evoluţie,
cum poate el mijloci o astfel de cunoaştere? Ce şansă mai are un om al
cărui Sine nu este Dumnezeul din el, ci doar o altă fiinţă în evoluţie? Se
înţelege că spiritul trebuie să&l cunoască mai întâi el pe Dumnezeu?
5 & Fără aportul spiritului interior, omul nu va fi interesat de
chestiunile spirituale, pentru că nici spiritul nu le prea înţelege. Cum aşa?
Sinele este prezentat peste tot ca poarta către dumnezeire, iar aici apare
ca neştiutor. Ce fel de prezenţă permanent conştientă a lui Dumnezeu în
om este asta?
6 & Există spirite malefice, care nu sunt interesate ca omul să
evolueze, ba chiar pot să&i provoace moartea dacă acesta nu acţionează
conform dorinţelor lor. Cum e posibil ca aceste spirite, descrise ca fiinţe
pure şi perfecte, să aleagă altceva decât respectarea legilor divine şi să fie
lăsate să se încarneze în oameni, atâta timp cât Dumnezeu veghează prin
nucleul divin asupra întregii creaţii? Omul nu are nici o şansă la
spiritualitate cu un spirit malefic. Cum se mai justifică în acest caz
îndemnul cunoaşte&te pe tine însuţi? Ce să mai cunoşti, un spirit malefic
ce te poate ucide? Ce fel de evoluţie permanentă este asta? Nu ar trebui
să vorbim şi despre o involuţie posibilă, un regres al spiritelor până la
distrugerea lor, tocmai din cauza alegerilor pe care le fac?
7 & Câte ocazii i se acordă spiritului să se încarneze în om, iar dacă
există un număr limitat, ce se întâmplă cu spiritele care reuşesc să atingă
perfecţiunea, comparativ cu cele care nu reuşesc?
8 & În concluzie, cred că liberul arbitru se justifică în cazul omului,
care nu este o fiinţă perfectă, dar contrazice ideea de perfecţiune a
Sinelui, descris în scrierile spirituale ca Dumnezeu în om. Dacă sinele are
liber arbitru, înseamnă că nu este perfect şi nu poate să fie calea spre
Dumnezeu.
RĂZVAN:
Să revedem comentariile tale…
„În câteva articole ale dumneavoastră apar afirmaţii aparent
contradictorii despre spirit...”
Problematica spirituală nefiind una uşoară (fiind greu de obiectivat),
poate fi abordată din aproape în aproape, pe etape şi în formule diferite.
Ai putea găsi unele contradicţii aparente în scrierile spirituale de
pretutindeni, deoarece cuvintele sunt uneori nepotrivite sau înşelătoare
în tratarea acestui subiect, care depăşeşte logica umană simplistă.
Fiecare trebuie să treacă prin filtrul raţiunii şi prin intuiţia personală
ceea ce citeşte sau aude. Uneori vorbele sunt doar pretexte pentru
înţelegerea printre rânduri. În lumea în care trăim, cunoştinţele
spirituale sunt încă în curs de coagulare, de la „filosofie” către o „ştiinţă”
riguroasă.
Nina Petre, Răzvan Alexandru Petre – Spiritele în dialog cu noi Pag. 61