brosura online my transylvania

Titel, care stă aici, peste drum de mine, e
făcută de mâna lui tata până la acoperiș.
Cât durează să faceți un acoperiș din
șițe?
Mie mi-a luat și două luni de zile. Depinde
cât e de muncă. Uneori și fac șițele pentru
acoperiș, alteori doar le montez.
La cât vă treziți dimineața?
La 5:30. De multe ori, la 6:00, sunt deja
plecat cu treabă. Nu am timp să stau!
Trăiți aici de-o viață. Nu v-ați plictisit?
Nu! Trăiesc aici cu natura, cu animalele, cu
gospodăria, cu familia. Alt loc nu cunosc.
Și tata e la fel. Spune că, atunci când era
mai tânăr, era prieten cu cerbii, că veneau
din pădure, până aici, la noi, aproape de
casă. Și eu sunt prieten cu dihăniile. Omul
de la munte are un fel al său de-a fi, de-a
cunoaște mersul naturii. Am fost și-n orașe
mari, dar nu-i de mine, e agitație acolo…
Sunteți fericit cu viața pe care o aveți?
Da, super fericit (zâmbește).
Ce înseamnă fericirea pentru dvs.?
Munca de zi cu zi, copilul, femeia mea,
gospodăria. Ce să fie mai important de atât?
Cine e harnic, are tot ce îi trebuie. Orice om
cu curte, dacă are niște găini, o grădină în
care își pune una, alta și poate ceva animale,
are totul, nu are cum să moară de foame.
Doar cine nu muncește, n-are.
Ați fost vreodată trist?
Când a murit maică-mea, am plâns,
am jelit-o, atât. În rest, nu. De ce să fiu
trist? Muncesc, am femeie, am copil,
mă simt împlinit.
Credeți în Dumnezeu?
Da! Dumnezeu e peste tot.
Cum îl simțiți pe Dumnezeu?
Ca pe mine și ca pe tine. Dumnezeu e
în noi. Nu este special Dumnezeul meu.
Îl simt și mai aproape când mai lucrez
la vreo biserică. La un moment dat am
lucrat la biserica din curtea spitalului de
psihiatrie din Poiana Mare, un loc mai
delicat, înțelegi? Mi s-a părut special că
pot să pun umărul la treabă într-un loc
în care oamenii au nevoie de ajutor, de
înțelegere, de liniște.
21
Documentat în cadrul proiectului "Gusturi și meștesuguri - peisajul cultural din Oltenia și Muntenia", co-finanțat de AFCN.