brosura online my transylvania

liceu silvic, apoi am lucrat vreo 7 - 8 ani
funcționar. Lucrez ceramică continuu de
20 de ani. Am revenit la tradiție și, când
am reînceput, parcă știam totul.
De ce vi se părea o muncă grea?
Este o muncă foarte grea pentru
pregătirea lutului și o muncă foarte grea
pentru pregătirea vopselelor. Vopseaua
albă de pe obiecte se obține dintr-o rocă
foarte tare și muncești mult la ea, o pisezi
până ajunge ca făina, o împreuni cu apa și
apoi o macini, de două ori, într-o râșniță.
Așa se pregătesc toate vopselele, care-s
naturale.
Apoi, etapele în sine de lucru sunt
modelatul, care înseamnă să faci formă
de farfurie, castron, cană, vază etc., apoi
decoratul, care este elementul cel mai
important din ceramica noastră de Horezu.
De aceea am intrat în UNESCO, pentru că
avem un decor unic în lume și ustensilele
cu care decorăm, de asemenea, sunt
unice, cornul de vită, pana de gâscă și de
gaiță.
Decorul pe păianjen sau spirală este o
inspirație de moment, trebuie să ai o
imaginație foarte bogată.
Apoi avem coada de păun sau spicul
de grâu, vârtejul, hora și decorul
brâncovenesc. Se spune că încă de pe
timpul lui Constantin Brâncoveanu se
lucrează ceramica la noi pentru că a doua
pasiune a lui Brâncoveanu, după biserică,
a fost ceramica.
Apoi, bineînțeles, avem și niște simboluri
în decorul nostru. Simbolurile sunt niște
elemente atât de pe cer, cât și de pe
pământ, unde, ca simbol general, avem
cocoșul de Horezu. Apoi mai avem
simboluri precum Pomul Vieții, Peștele,
Șarpele, Soarele, Spirala Vieții.
După ce și acest decor intră în obiect,
urmează răzuitul obiectelor. În jur de
70 – 80% dintre obiectele noastre se agață
și pe pereți, deci le dăm gaură de agățare.
După care se pun la uscat, apoi merg la
prima ardere la cuptor, care durează între
8 - 10 ore, bagi lemne încontinuu, să ajungi
la aproximativ 90 de grade. A doua zi le
scoatem din cuptor, le dăm cu smaclu și le
ardem încă o dată, la fel. Așa se ajunge la
un obiect final.
Muncim cam o lună, o lună și jumătate, ca
să facem obiecte și să umplem cuptorul
cu 1000 de obiecte, mici și mari.
Ce mai reprezintă meșteșugul dvs.
pentru Horezu?
Eu fac multe ateliere și cu copiii, iar bucuria
pentru mine o reprezintă aplauzele lor.
Când fac cu fiecare copil câte un obiect,
uimirea lui, încântarea de ceea ce a realizat
cu mânuțele lui mă bucură foarte mult. Alt
moment foarte, foarte frumos al acestei
meserii este când scoatem obiectele din
cuptor și vedem frumusețea lor, ce a putut
să iasă din mâinile noastre.
Foarte trist e, pentru meșteșugurile
noastre, că statul român nu are nicio
strategie de continuitate și de protejare a
tradițiilor. De aceea, după părerea mea, la
nivel de țară, mai suntem în jur de 100 de
meșteri adevărați.
Iar noi, aici, în Horezu, suntem foarte
atacați de ceramica adusă din afară, de
ceramica din Bulgaria sau din Ungaria,
care se vinde în Horezu și omul înțelege
că este de aici. Și asta se întâmplă de vreo
15 ani de zile, a afectat tradiția noastră și,
din cauza asta, cu părere de rău, bănuim
că vom fi ultima generație de ceramiști.
Dvs. ați dat meșteșugul mai departe?
Nu, dar nu pentru că nu am cui să predau,
ci pentru că nu recomand. Pentru că este
o situație dezamăgitoare. Aici, în Horezu,
comerciantul s-a îmbogățit și autenticul
moare. De la o zi la alta, unui meșteșugar
îi este tot mai greu să trăiască din munca
lui, din meșteșugul lui.
57
Documentat în cadrul proiectului "Gusturi și meștesuguri - peisajul cultural din Oltenia și Muntenia", co-finanțat de AFCN.