Andrei-Plesu-Comedii-La-Portile-Orientului

Dreptul (meu) la replică (descriptio moldaviae 2)
În Curierul naţional din 27 iulie, un membru corespondent
al Academiei Române (prof. dr. doc. Şt. Teodor Oroveanu)
comentează articolul „Descripţio Moldaviae” publicat de
subsemnatul în nr. 181 al Dilema şi conchide că programul
meu – şi al întregii gazete – e calomnierea poporului român.
Argumentaţia domnului academician e, în felul ei, inocentă.
Ea cultivĂ, fără reticenţă, sofismele celei mai plate gazetării de
partid (comunist) din anii '50, cu mici (şi nesemnificative)
reajustări de limbaj. Schema polemică e simplă: om avea noi
defecte şi greutăţi, dar nici alţii nu sunt mai breji. Cerşetori şi
copii ai străzii la Bucureşti? Dar negrii fără casă de la Atlanta?
Dar cerşetorii care dorm sub cerul liber la Washington?
„Mizerie exista peste tot”. Lumea, în viziunea patriotică a
domnului Oroveanu, e un amestec nediferenţiat de plusuri şi
minusuri, repartizate democratic de la Tecuci la New York, de
la Stockholm la Lusaka. Pământul e rotund. Americanii ne cred
la capătul lumii? Ba dumnealor sunt la capătul lumii! Noi
suntem înapoiaţi? Om fi! Dar nici dumnealor, cu hamburgerii
şi sectele dumnealor, nu au dreptul să ne ia de sus. Şomaj la
noi? Şomaj şi la ei! Corupţie la noi? Ditamai corupţia şi la ei!
Nu sunt deloc „neprihăniţi” „şi uneori nu este rău să le-o
amintim”. S-ar zice că pentru domnul academician turistul
american ideal ar fi acela care ar umbla prin România în extaz,
s-ar converti la mititei, ar evoca tenebros racilele capitalismului
de peste ocean şi şi-ar cere mereu scuze pentru Yalta. La
limită, s-ar călugări la vreun schit şi ar implora în genunchi să
i se amintească, zi de zi, cât e de netrebnic. Domnul
academician va trebui, totuşi, să se resemneze. Un astfel de
turist nu există şi nu poate exista. Trăim într-o lume
24