Andrei-Plesu-Comedii-La-Portile-Orientului

meteorologic să se piardă printre accesorii. La sfârşitul
emisiunii, „beneficiarul” era perplex. Nu ştia dacă va ploua sau
nu, dacă va fi cald sau frig, dacă e iarnă sau vară. De fapt, nu
ştia despre ce a fost vorba, nu ştia care au fost intenţiile
ascunse ale domnişoarei Corondan. În această variantă,
rubrica meteo avea aspectul unei diversiuni. Un hibrid
suprarealism - postmodern venea, ţopăind, asupra modestei
tale inteligenţe şi asupra trivialei tale nevoi de a afla cum va fi
cerul a doua zi. Trebuia să cauţi în altă parte, pe alt canal. De
cele mai multe ori fără noroc, căci televiziunile autohtone roiesc
de oameni simpatici, gata să experimenteze. Aşa a venit pe
lume celălalt model meteo: modelul Oreste. Oreste nu e genul
„artist”, e genul „intelectual”. Vrei să ştii vremea de mâine?
Aşteaptă! Vei afla mai întâi ce părere are prezentatorul despre
ultimele evenimente politice, vei savura delicateţurile sale
satirice, ocheadele lui didactice, ascuţimea inteligenţei sale. Nu
se face, mă-nţelegi, să ceri date despre ploi şi vânturi, înainte
de a consuma câteva idei. Precondiţia unei bune prestaţii
meteo este calitatea de analist politic. Iar cine nu gustă
divagaţia e burghez. Platitudini despre climă poate să spună
oricine; n-au decât să se ocupe de asta Hurezeanu, C. T.
Popescu, Stelian Tănase. Noi, noi, Oreste, avem alte preocupări.
Noi venim seară de seară dinaintea naţiunii pentru a o ţine
deşteaptă, pentru a o îmbogăţi spiritual. Meschinele
consideraţiuni despre starea vremii se livrează expeditiv, la
urmă, în regim de corvoadă.
Variantele mai puţin pretenţioase ale programului meteo
nu acceptă, nici ele, simplitatea comunicării directe. O
sumedenie de băieţi afabili şi fete dulci ţin, pe fundalul unei
hărţi care ar fi, în fond, suficientă, mici monologuri „drăguţe”,
de natură să ne informeze asupra vremii fără să ne
traumatizeze prea tare. Telespectatorul e socotit, în mod tacit,
arierat şi hipersensibil. E luat cu binişorul, i se vorbeşte de
44