Andrei-Plesu-Comedii-La-Portile-Orientului

Invazia derizoriului
Ultimul miting din Piaţa Victoriei a oferit trecătorilor câteva
picante scene de gen. Aşa, de pildă, la un moment dat, pe o
pajişte lăturalnică, grupuri pestriţe de demonstranţi
fraternizau cu reprezentanţi ai forţelor de ordine în jurul unor
sticle cu virtuţi euforizante. Convivii intonau viguros „C-aşa
beu oamenii buni!”, lăsând la o parte, pentru un timp,
strigăturile revendicative şi sudălmile antiguvernamentale. Era
cald şi era consens. În asemenea momente, mitingul căpăta
ceva de serbare populară: semăna cu defilările de 1 Mai din
anii '60, când manifestanţii răscumpărau plictiseala unui marş
prin căldură oferindu-şi o haltă finală cu bere, crenvurşti şi
Eugenia. Iată, mi-am spus, am mai inventat ceva: protestul
cordial, mitingul de omenie, nemulţumirea cu faţă umană. În
definitiv, faptul că lucrurile se desfăşurau astfel nu putea decât
să mă bucure: a trecut vremea când demonstranţii se
comportau ameninţător, necontrolat, brutal; ne-am civilizat,
am intrat, cât de cât, în Europa. Şi totuşi, dincolo de beneficiul
civilizaţiei, stilistica noului tip de miting aducea o notă în plus,
specifică şi oarecum dezamăgitoare: banalizarea, alunecarea
imperceptibilă spre derizoriu. Civilizarea nu se făcea – cum ar fi
fost cazul - în sensul unui spor de sobrietate. Ceea ce se
obţinea era mai curând o toropeală pitorească, o bună
dispoziţie de iarmaroc.
Alt caz: o emisiune televizată despre Securitate,
informatori, dosare secrete etc. Cineva aduce vorba despre
scandalul Berevoieşti. Urmează un interviu cu Petre Mihai
Băcanu, care declară, cu zâmbetul lui şugubăţ, că s-a dat prea
multă importanţă scandalului cu pricina: în fond, documentele
dezgropate la Berevoieşti nu conţineau nimic semnificativ.
50