Andrei-Plesu-Comedii-La-Portile-Orientului

ravagii. I se opune, ici-colo, câte un franc-tireur utopic, de
genul lui Iosif Sava. În rest, microbul e ubicuu şi intratabil.
(b) şi (c) Au apărut în emisiunea domnului Arachelian,
coroborate. Nu e clar de ce motivaţiile doctrinare ale disidenţei
româneşti, atâta câtă a fost, erau legate, după opinia unuia
dintre vorbitori, de tema Imperiului Habsburgic. Aci intrăm în
abisal şi inanalizabil. Mircea Dinescu şi Franz Joseph, Paul
Goma şi Maria Theresia. Aprige, misterioase asociaţii!
(d) Editura Humanitas nu se ocupă de valorile româneşti. E
o pepinieră de venetici, de uzurpatori (valoroşi, unii, nimic de
zis), de agenţi ai Europei Libere (adică liberale, adaugă sibilinic
M. U.), adică antiro-mâneşti. Noica, Cioran, Eliade, Nae
Ionescu publicaţi în extenso? Argetoianu, Gafencu, Sănătescu,
Armând Călinescu? Eugen Ionescu? Elisabeta Rizea? Monica
Lovinescu şi Virgil Ierunca? Toţi lifte? Toţi vânzători de ţară?
Aşa s-ar părea. Aşa zicea, în orice caz, tenorul al cărui nume
îmi scapă. (Tot el ne oferea o rapidă bibliografie „de elită”
internaţională: Keyserling – despre care credea că a scris o
„Psihanaliză a Europei” – Spengler şi Hannah Arendt. Ce
juxtapuneri fine, ce farmec hermeneutic!)
2. Televiziunea naţională e în pericol. Vin „televiziunile
comerciale”. Toate cântecele pier. Ni se ia Gabi Luncă şi ni se
oferă jazz. Suntem smulşi de la Alexandru Mironov şi livraţi
mişeleşte lui Spielberg. În loc să ne îmbogăţim cunoştinţele la
emisiunile lui Radu George Serafim, ne uităm ca mitocanii la
filme poliţiste. Farmecul explicit al câte unui nud ne face
insensibili la farmecul imperceptibil al lui Cătălin Ţârlea. Am
putea să ne uităm la actualităţile„ postului naţional, cu holde,
furnale, rămâneri în urmă şi festivităţi, şi ne lăsăm seduşi de
ştirile de la televiziunile „comerciale”, care încep să miroasă
îngrijorător a Occident.
3. În vreme ce Ministerul Culturii din România, pierzând
frâiele centralizării, nu mai controlează difuzarea cărţilor bune,
48