Andrei-Plesu-Comedii-La-Portile-Orientului

de ani, gândiţi-vă la Biblioteca Congresului, la Smithsonian
Institute, la lista savanţilor şi a oamenilor de cultură americani
câştigători ai Premiului Nobel, la arhitectura americană, ba
chiar, să ne fie cu iertare, la closetele americane, respirabile în
ciuda „melting pot”-ului care le utilizează (ce folos că
dumneavoastră sunteţi mai omogeni etnic de vreme ce n-aţi
descoperit încă igiena publică?). Mai există şi filmul american,
şi proza americană, şi teatrul american (care a oferit unor
români ca Liviu Ciulei şi Andrei Şerban, sabotaţi în propria lor
ţară, o unică şansă de realizare). Avem, fireşte, şi noi, păcatele
noastre, imbecilii noştri (despre care compatriotul
dumneavoastră Andrei Pleşu a scris în Dilema); e adevărat că
n-avem un Voroneţ, dar, iată, venim să-1 admirăm şi credem că
l-am îngriji mai bine decât o faceţi dumneavoastră. La ce bun
să ne întâmpinaţi cu discursuri ţanţoşe despre nimicnicia
noastră? Suntem, e drept, o ţară tânără. Există comunităţi
africane mai vechi ca noi (poate chiar mai vechi decât
dumneavoastră...). Statele Unite nu au nici măcar vechimea
Turciei. Dar vă sfătuim să nu vă alegeţi modelele după simplul
criteriu al vechimii. Există şi vechimi sterile, obosite sau
desuete. Cât despre Coca-Cola şi McDonald's, nu vă obligă
nimeni să le preluaţi euforic, nu vi le-a impus nimeni cu
dinadinsul. N-aveţi decât să le abandonaţi şi să vă creaţi
propriile dumneavoastră embleme culinare. Nu America o să vă
împiedice.”
Cam aşa ar vorbi un Oroveanu american, sigur de prestigiul
şi de performanţele ţării sale. Şi nu văd cum i-ar putea
răspunde echivalentul său român, altfel decât prin cele câteva
lamentaţii uzate privind ghinionul nostru istoric, Ialta, Malta,
turcii, muscalii şi evreii.
În rest, observaţiile pe care mi le face academicianul
autohton sunt alăturea cu drumul. Dumnealui crede că m-a
deranjat taxa pentru fotografiere cerută la intrarea în cutare
26