CIM-O Clasificarea Internaþionalã a Maladiilor pentru Oncologie

Grupurile de lucru au mai recomandat pentru viitor ºi crearea unei adaptãri speciale a CIM, sub forma
Clasificãrii Internaþionale a Maladiilor pentru Oncologie (1), ca successor al clasificãrii MOTNAC; clasificarea
urma sã fie pentru folositã de specialiºtii oncologi ce au nevoie de o clasificare histologicã mai
detaliatã. Aceastã recomandare a fost aprobatã de Grupul de Lucru pentru Clasificarea Maladiilor, grup
reunit de OMS în anul 1971.
Una dintre opþiunile examinate a fost ediþia de success a MOTNAC din 1968. În 1976, OMS a publicat prima
ediþie a Clasificãrii Internaþionale a Bolilor pentru Oncologie, a cãrei secþiune pentru topografie se baza
pe rubricile privind neoplasmele maligne din CIM-9 ºi a cãrei secþiune pentru morfologie era o expansiune
cu un caracter a morfologiei MOTNAC. CAP a adoptat morfologia CIM-O în ediþia revizuitã a SNOP sub
numele de Nomenclatura Sistematizatã pentru Medicinã (SNOMED) (2). Topografia din SNOMED era
iarãºi complet diferitã faþã de cea din CIM-O. Unii din termenii morfologici din SNOMED folosiþi pentru
leziunile de tip tumor-like ne-neoplazice ºi condiþiile premaligne, erau listate în CIM-O pentru a putea face
diferenþa dintre aceºti termeni ºi neoplasmele adevãrate. Codurile SNOMED nu se mai atribuie din cauza
schimbãrilor continue a codurilor, acestea fiind acum publicate ºi pe Internet. Un utilizator CIM-O trebuie
sã ºtie doar cã un termen la care se face referinþã în SNOMED nu constituie un neoplasm.
A doua ediþie a Clasificãrii Internaþionale a Maladiilor pentru Oncologie (4) a fost dezvoltatã de un grup de
lucru al IARC/OMS ºi editatã de Constance Percy, Valerie Van Holten ºi Calum Muir. A fost publicatã de
OMS în 1990 pentru a fi utilizatã în registrele de cancer, precum ºi în departamentele de anatomopatologie
sau alte departamente specializate în cancer. Aceasta constituie un sistem de clasificare ºi codificare dual,
acoperind atât topografia cât ºi morfologia. Codul topografic utilizeazã aceleaºi categorii formate din trei
sau patru caractere, similare celor corespunzãtoare neoplasmelor maligne (C00-C80) incluse în CIM-10,
permiþând însã o mai mare specificitate în stabilirea situsului neoplasmelor nemaligne comparativ cu ceea
ce este posibil prin CIM-10. A doua ediþie a CIM-O a fost utilizatã pe scarã largã în toatã lumea ºi a fost
tradusã în mai multe limbi, inclusiv în chinezã, cehã, francezã, germanã, greacã, italianã, japonezã, portughezã,
rusã, slovacã ºi spaniolã.
Aceastã a treia ediþie a CIM-O a fost dezvoltatã de un grup de lucru reunit de IARC/OMS. Au fost revizuite
codurile morfologice pentru neoplasme, în special codurile pentru limfoame ºi leucemii. Codurile
încorporeazã clasificarea OMS (21, 22), care provin din clasificarea REAL (Revised European-American-
Lymphoma) pentru limfoame (6) ºi clasificarea FAB (French-American-British) pentru leucemii (7). A
treia ediþie oferã recunoºtere clasificãrii leucemiilor mieloide a OMS, care include anumite combinaþii între
morfologie ºi anomaliile citogenetice, spre exemplu M-9863/3, leucemia mieloidã cronicã, cromozomul
Philadelphia (Ph1) pozitiv, care este menþionatã ºi ca leucemie mielogenã cronicã, t(9, 22)(q34;q11) sau
ca leucemie mielogenã cronicã, BCR/ABL.
Conversiuni
Vor deveni disponibili algoritmi de conversie (coduri de comparabilitate) între CIM-O, Ediþia a treia ºi alte
sisteme de codificare. Conversia primarã ºi initialã, cãtre CIM-10, va fi disponibilã pe media electronicã,
precum ºi în versiuni editate. Aºa cum s-a menþionat anterior, nu existã nici o schimbare între ediþiile a
doua ºi a treia a CIM-O în privinþa topografiei, iar schimbãrile majore apãrute în secþiunea privind morfologia
se întâlnesc doar pentru limfoame ºi leucemii.
4