ISTORIE I UNIVERSALE

47
cere deci, inainte de toate o conceptie, prin care sa se realizeze
unitatea istoriei universale, asa cum in antichitate era
ideea monarhiei universale sau in timpurile mijlocii conceptia
crestna. a «cetatii divine»; ea urmeaza apoi sa dea suflet unui
sistem, unei sinteze.
Dar ce este sistemul si ce este sinteza? Principiile sau
normele dupa care se poate organiza un material ca sa ne dea
un ansamblu bine, adica logic incheeat, formeaza sistemul.
Iar sinteza si anume sinteza istorica, o cunoastem din orice
metodologie specials, dar aici este vorba nu de sintezele primare,
ci de insasi sinteza sintezelor de istorie generals. In recentul
sau studiu, Science et philosophic de l'histoire (1933),
Henri See consacra un capitol intreg preocuparilor de «specializare
si de sinteza in istorie» (p. 277-295), unde-ne da exemple,
de istorii generale sau sinteze erudite, dintre care unele
cu caracter mai_mult de monografii (de ex.: «Istoria claselor
rurale in Franta», opera sa; «Istoria Capitalismului modern»,
etc.) apoi sinteze ftiintifice, in conformitate cu conceptia lui
H. Beer, opuse sintezelor erudite, dar pe cari dansul le califica
mai curand drept sinteze «filosofice», ce due la filosofia
istoriei. Oricate forme insa ar lua sintezele ce se realizeaza
in istorie, spune See, este o datorie pentru istorie, ca si pentra
cel mai modest specialist chiar, de a se tine la curent cu ele
pentru a primi indicatiuni, data nu chiar directive, in cercetarile
sale.
Pe aceasta linie a libertatii de a construi sinteze au aparut,
in timpul din urma, istorii universale imbrAtisiind o seetiune
din timp, precum aunt de ex.: Histoir Generale du IV
s. a nos fours de Lavisse et Rimbaud, Weltgeschichte des Altertums
de K. J. Neumann, can erits mai curand numirea
de istorie ogeneralaD cleat de =universals. cum o concepe cel
din urma, imitand pe Ed. Mayer, care scrisese Istoria antichitatii
(5 vol. 1884-1902).
0 conceptie °push' acesteia din urma gasim la D. Schafer
in a sa Weltgeschichte der Neuzeit, 1919, care sustine ca pans
la sfarsitul Epului Mediu nu se poate vorbi propriu zis de
«istorie universala»; numai pentru Evul Modern s'ar putea
realiza asa ceva, pentruca numai dela 1500 incoace destinul
popoarelor s'a impletit laolalta. «Exista acum, zice el, ceeace