impactul bio-psiho-socio-estetic al edentaţiei frontale - Gr.T. Popa

Pentru studiile clinice şi paraclinice a fost luat în studii loturi reprezentative de pacienţi ,
prezentaţi în asistenţa la solicitare cu vârste cuprinse între 5 si 19 ani, respectând exigenţele
metodologice impuse de perspectiva atingerii scopului şi obiectivelor generale şi specifice ale
cercetării. Au fost selectate cazurile cu edentaţie frontala investigate clinic şi paraclinic pentru a face
o evaluare corectă a statusului odonto-parodontal şi muco-osos , o cuantificare a complicaţiilor
locale, loco-regionale şi generale şi a calităţii terapiilor restaurative existente.
Pentru identificarea situaţiilor clinice particulare a copiilor si adolescentilor cu edentaţie
frontala s-au cuantificat criteriile prevalente ce conduc la alegerea soluţiei terapeutice de elecţie.
În vederea concretizării managementului terapeutic la pacienţii copii si adolescenti cu
edentaţie frontala s-a elaborat un ghid practic în vederea standardizării acestui algoritm în acord cu
varietatea de situaţii clinice existente.
Având la bază o metodă adecvată cunoaşterii proceselor ce se desfăşoară aleatoriu, teoria
probabilităţilor, statistica medicală reuşeşte să descifreze cu o eroare cunoscută şi acceptabilă –
corelaţia multiplă dintre fenomenele studiate şi factorii determinanţi, în vederea stabilirii
principalelor tendinţe ale acestora. În acest scop sunt utilizate programe dedicate pentru prelucrarea
statistică a datelor, rezultatele obţinute ducând la concluzii clare asupra fenomenelor studiate.
Metoda comparării aceluiaşi fenomen între diferite categorii de pacienţi (diferenţiaţi după
anumite criterii de exemplu: grupe de vârstă, diagnostic, factori de risc etc.) constituie un aspect
deosebit de important în cunoaşterea fenomenelor. Metoda constă în studiul corelativ al fenomenelor
cu factorii cunoscuţi sau presupuşi a fi cauza principală de risc în ivirea unor probleme medicale
studiate.
În studiu au fost utilizate o serie de metode matematice implementate în soft-ul utilizat pentru
prelucrarea datelor (Statistica), metode ce caracterizează valorile medii „normale” ale fenomenelor
studiate, sau dispersia şi eroarea medie faţă de aceste valori, metode de previziune (prognoză) etc.
Prin variantă sau variabilă se înţelege valoarea însuşirii concrete, cantitative, numerice, sau
calitative ale caracteristicilor de grupare. Cu ajutorul variantelor se poate evidenţia „variabilitatea”
caracteristicilor, posibilitatea de a se manifesta, ivi în cadrul unor limite prin mai multe valori, sau
însuşiri concrete. Fiecărui subiect „individ statistic” dintr-o colectivitate cercetată şi fiecărei
caracteristici de grupare îi corespunde o variantă de grupare, o anumită valoare, nivel de însuşire
calitativă.
Varianţa se poate exprima prin valori absolute, relative, fracţii sau însuşiri
Grupând datele în clase, se remarcă asimilarea tuturor valorilor unei clase la o valoare unică, aceea a
punctului median (în acest mod, se face reducerea la cazul unei variabile discontinue).
Efectivul unei valori (sau al unei clase) reprezintă frecvenţa sa absolută, adică numărul de apariţii ale
acestei valori (sau al acestei clase) în ansamblul distribuit.
Frecvenţa relativă se obţine raportând frecvenţa absolută la numărul de indivizi. Suma
frecvenţelor relative va fi egală cu 1, ceea ce reprezintă mulţimea, adică 100 procente, sau 100 cazuri
ale distribuţiei.
Frecvenţa cumulată este numărul de indivizi cumulaţi până la o anumită valoare a variabilei de
studiu; poate fi absolută şi relativă.
Plecând de la valoarea cea mai mică (prima din ordinea tabelului ) se adună succesiv frecvenţele
fiecărei valori (sau clase); prin urmare, pentru fiecare valoare se consideră nu numai frecvenţa sa
proprie, ci suma acestei frecvenţe cu a tuturor valorilor inferioare. În acest mod se obţine o distribuţie
de frecvenţe numite cumulate.
Cu ajutorul indicatorilor statistici se poate efectua analiza cantitativă care să permită evaluări şi
comparaţii din punct de vedere a localizării şi a împrăştierii datelor. Aceştia exprimă numeric pe
baza valorilor de studiu, fie localizarea, fie variaţia datelor.
8