impactul bio-psiho-socio-estetic al edentaţiei frontale - Gr.T. Popa

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
“Implicatiile bio-psiho-socio-estetice
ale edentatiei frontale la copil si adolescent”
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,
PROF. UNIV. DR. ADAM MAXIM
IAŞI 2011
DOCTORAND,
DR. STEFANIA CRISTINA REDIU

CUPRINS:
STUDIUL ACTUAL AL CUNOASTERII
Capitolul 1. Elemente de patologie orala la copil si adolescent
1.1 Etiologia edentatiei partiale la copil si adolescent
1.2 Tabloul clinic particular al edentatiei frontale la copil si adolescent
1.3 Evolutia si complicatiile edentatiei frontale.
Capitolul 2. Dezvoltarea psiho-mentala –factor decisiv in raspunsul biologic si
social la edentatia frontala
Capitolul 3.Evaluarea paraclinica a edentatului frontal copil si adolescent
2.1 Examene paraclinice generale
2.2 Examene paraclinice locale si loco-regionale
Capitolul 4. Evolutia si structurarea personalitatii la copil si adolescent
CONTRIBUTII PERSONALE
Capitolul 5. Metodologia cercetarii
Capitolul 6. Studiul tendintelor epidemiologice actuale ele edentatiei frontale la
copil si adolescent si al perceptiei starii de edentatie la nivel zonal in judetele Iasi si
Bacau
Capitolul 7. Studiul evaluarii nivelului cognitiv al parintilor in domeniul edentatiei
frontale la copil si adolescent
Capitolul 8. Implicatii psiho-somatice si psiho-socio-estetice ale edentatiei forntale
pe termen scurt, mediu si lung
Capitolul 9. Particularitati de abordare in managementul stomatologic al copilului si
adolescentului edentat frontal
Capitolul 10. Concluzii finale
Anexe
Bibliografie
2

INTRODUCERE. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI
Frecvenţa din ce în ce mai mare a edentaţiilor parţiale la tineri, în special datorita cariei
dentare şi complicaţiilor ei dar şi a altor afecţiuni , impune o analiză mai atentă şi o reconsiderare a
atitudinii terapeutice care se cere minuţios adaptată şi nuanţată. Întregim astfel, lanţul
stomatologiei grupelor de vărstă care incepe prin stomatologia infantilă, continuă cu
juventostomatologia, stomatologia adultului propriu zis şi contnuă cu gerontostomatologia.
Abordarea mai atentă a adolescentilor cu afecţiuni stomatologice a dus la concluzia că
această patologie se deosebeşte uneori de entităţile descrise la adult sau la copil. Această grupă de
vârstă este cea mai dinamică, cea mai capabilă, dar şi cea mai supusă schimbarilor şi tensiunilor.
Edentatia frontala la copil are un impact profund asupra dezvoltarii ulterioare morfofunctionale
a sistemului stomatognat, cauzele esentiale ale aparitiei edentatiei in acest interval de
timp fiind asociate cauzelor traumatice sau aparente.
Perioada de varsta consacrata adolescentei se caracterizează printr-o intensificare a
mecanismelor etiopatogenice de îmbolnăvire prin carie şi boală parodontală iar din punct de
vedere gnatologic prin reactii psiho-fiziologice urmate de bruxism, disfuncţii ocluzo-articulare şi
dezechilibre neuromusculare.
Copiii si adolescentii prezinta deseori dificultăţi importante legate de sănătatea oro-dentară.
Acestea sunt datorate unui cumul de factori: abilitate uneori limitată de efectuare a periajului,
amânarea controlului stomatologic de pacient şi sau aparţinătorii acestuia până în momentul
apariţiei unei simptomatologii zgomotoase, unele particularităţi de îmbolnăvire caracteristice bolii
generale sau induse de tratamentul acesteia şi nu în ultimul rând, reticenţa practicianului referitor la
abordarea clinică a acestei categorii de pacienţi, motivată de regulă de dificultăţile de colaborare.
Patologia edentatiei frontale a copilului si adolescentului constituie o complexa problematica ,
cu profund impact asupra armoniei dento-somato-faciale, suscitand interesul clinicianului pentru
o abordare terapeutica optima.
Impactul emotional asupra copilului este deosebit , deseori el devine introvertit, uita sa
zambeasca, integrandu-se dificil in viata cotidiana.
Perceptia raportata normelor de atitudine referitoare la patologia edentatiei a copilului si
adolescentului comporta diferente exprimate atat in pozitia principalilor apartinatori, cat si a
factorului medical.
Ultimii ani au inregistrat o crestere considerabila a numarului edentatiilor frontale pe intreg
mapamontul, elementele de variabilitate fiind determinate de o multitudine de factori.
Identificarea factorilor favorizanti , in deplin accord cu particularitatile anatomice ale dintilor
temporari, aspect coroborat cu incidenta edentatiei frontale, constituie o conditie sine-qua- non
pentru o terapie specifica.
3

Prognosticul evolutiv al edentatiei frontale la copil si adolescent este mult mai grav
comparativ cu adultul, deoarece apar sechelele la nive biologic, social si psihologic, cu
repercusiuni grave , de lunga durata.
Subestimata pana in ultimii ani, printr-o pondere apreciata ca modesta, edentatia in zona
frontal la copil si adolescent , preocupa in prezent nu doar pedodontul, chirurgul sau proteticianul ,
ci si alti specialisti: ortodontul, gnatologul, psiho-sociologul, logopedul.
Considerind conservatorismul unei abordari exploratorii clasice, chiar complexe, studii
recente releva intervale de timp nejustificat de mari de la instalarea edentatiei pana la prezentarea
pacientului intr-un serviciu medical de specialitate si rezolvarea lui din punct de vedere al
integritatii morfo-functionale si estetice.
Metodele de diagnostic si de tratament modern, ne permit sa fim optimisti in rezolvarea cu
success a consecintelor severe ale diverselor forme de edentatie.
Etapa de varsta in care intervine problema stomatologica este esntiala in ceea ce priveste
dezvoltarea psiho-motorie a copilului si tipul de personalitate al acestuiua, traiectorii imuabile, cu
profund impact asupra perceptiei si evolutiei sanogene ulterioare.
Copilaria si adolescenta nu prezintă omogenitate, de aceea putem spune că perioada cuprinsă
între 5 şi 19 de ani se individualizează net de restul grupelor necesitând astfel o reconsiderare a
atitudinilor terapeutice.
Grupa de vârstă 5 si 19 ani cuprinde indivizi care nu au ajuns la stadiul de maturitate biopsiho-socială.
Sub aspect biologic organismul uman este abia in curs de maturizare, starea de
sănătate este vulnerabila, iar capacitatea de apărare şi adaptare sunt la un nivel indoielnic.
Problematica complexă generată de prezenţa edentaţiei frontale la pacienţii cu vârste
cuprinse între 5 şi 19 ani suscită interesul practicienilor şi al cercetătorilor pentru a contura un
management specific terapeutic acestor pacienţi, grefat pe particularităţile morfo-funcţionale ale
etapei de vârstă.
Necesitatea ierarhizării soluţiilor terapeutice la pacientul foarte tânăr se impune ca urmare a
eşecurilor pe care le poate genera orice soluţie terapeutică prevalent ancorată în teritoriul protezării
mobile recomandată pacientului adult.
Exigenţele ce guvernează terapia edentaţiei frontale la adolescent si pacientul tânăr sunt
ancorate atât în sfera esteticii, cerinţă primordială la această etapă de vârstă, uneori depăşind
dorinţa de funcţionalitate, deşi această cerinţă ocupă în egală măsură un loc deosebit de important.
În scopul materializării valenţelor estetice, este necesară o selecţie atentă a soluţiei terapeutice ce
reuneşte atât biomaterialele actuale, cât şi tehnicile minim invazive de preparare şi de conservare a
structurilor câmpului protetic, un loc central ocupând terapia implanto-protetică.
CAP. V. METODOLOGIA CERCETĂRII
V. 1. Introducere
In practica stomatologica la copii, o problema deosebita o ridica colaborarea dintre acestia si
medical stomatolog. Trebuie sa tinem seama, ca in tratamentul copiilor apar o serie de aspect
determinate atat de dezvoltarea morfo-functionala a lor, cat si de starea psihologica specifica
varstelor, aspect deosebite de cele ale adultilor.
Apropierea de pacient este o problema, un adevarat test de virtuozitate.
Pacientii se comporta difetit fata de interventia iminenta. Oricum, probleme, ca obsesie exista
pentru copii.
4

Mare parte dintre copii intrati in cabinet sunt cooperanti, permitand medicului sa lucreze efectiv
si efficient; putini sunt copii cu un comportament negative.
De cele mai multe ori, se instaleaza o buna colaborare medic-copil, care face ca tratamentul
stomatologic al copiilor sa se efectueze in conditii mai bune decat a adultilor. Copilul intelege
situatia daca i se explica.
Stabilirea colaborarii medic-copli este unul din principalele obiective in tratamentul copiilor si
presupune nu doar o tehnica aplicabila pentru cateva minute la inceputul fiecarui tratament, ci, o
relatie cu mult mai complexa si profunda.
Complexitatea terapeutică a abordării copilului si adolescentului cu edentatie frontala rezidă
într-un cumul factorial plurivalent şi individualizarea etiopatogenică a fiecărei laturi, coroborată cu
particularitatea fiecărui caz clinic, se constituie într-o abordare terapeutică ţintită. Corelarea
examenului clinic cu evaluările paraclinice, ancorate preponderent în sfera non-invazivă si minim
invazivă decelează cauzele declanşatoare ale întregului areal patogenic al edentaţiei parţiale,
prevalenţa afectărilor de acest tip se constituie într-o realitate clinică frecvent întâlnită în activitatea
practică. Impactul edentaţiei parţiale asupra armoniei sistemului stomatognat la pacientul tânar este o
pledoarie elocventă pentru realizarea unor metode profilactice bine conduse, cu eliminarea factorilor
etiopatogenici corelaţi cu iatrogenia, tipul de biomaterial utilizat, abordarea tehnologică, fără a eluda
arhietipurile caracterizate de specificul binomului stare generală-patologie orală. Alegerea soluţiei
terapeutice de elecţie la categoria de pacienţi abordată corelată cu managementul terapeutic
constituie două idei centrale ce guvernează studiile derulate.
V. 2. Motivaţia alegerii temei
Activitatea practică din teritoriul medicinii dentare oferă o imagine clară a frecvenţei crescute a
terapiei edentaţiei parţiale la pacientul tânar, interval de vârstă ce reuneşte cazurile clinice ale
copilului si adolescentului , ce pendulează între refacerea anatomică de fidelitate şi diversele grade
de abdicare de la aceasta, situaţie ce atrage manifestări la nivelul suportului dento-parodontal şi
muco-osos, cu ecou asupra dishomeostaziei sistemului stomatognat.
Paleta largă a soluţiilor terapeutice abordate în protetica dentară capătă valenţe individualizate la
pacienţii tineri edentaţi, soluţia terapeutică finală fiind rezultatul corelării evaluării stării generale şi a
patologiei orale, cu detaliile câmpului protetic, un rol esenţial revenind variantelor terapeutice
dependente de biomaterialele utilizate şi linia tehnologică utilizată, toate aceste aspecte fiind sub
semnul specificităţii anatomo-funcţionale la lotul de pacienţi analizat.
Medicul stomatolog trebuie sa puna un accent deosebit pe factorii emotionali ai pacientului. El
trebuie sa “citeasca” pe fata copilului si sa descifreze, din atitudinea sa , diagnosticul “apropierii”, sa
stabileasca relatia care urmeaza in actul pe care il intreprinde.
Daca medical, pe langa competent profesionala va fi inarmat si cu suficiente cunostinte psihosomatice,
va sti cum sa vina in intampinarea anxietatii si emotiilor pacientului; ele ii vor reda
siguranta si sprijinul ,in scopul depasirii acestora, fiind astfel create conditiile unui tratament
stomatogogic eficient.
Medicul stomatolog este din ce in ce mai confruntat cu problemele psihologice, psiho-somatice si
psiho-sociale.
Instruirea si pregatirea medicului stomatolog trebuie sa tina cont de aspectul intelegerii
personalitatii si psihicului pacientului, asigurand, astfel conditii optime pentru practicarea unor acte
terapeutice de calitate.
5

Obiectivarea aspectelor practice în cadrul unui lot de pacienţi, stabilirea corelaţiilor între
entitatea clinică şi factorul cauzal, însoţite de exemplificări elocvente, evidenţiază posibilităţile
practice, ancorate în teritoriul medicinii dentare actuale de a soluţiona situaţiile clinice întâlnite.
Pacientul tânăr prezintă unele particularităţi în abordare şi un prognostic favorabil tratamentului
stomatologic, tocmai prin reactivitatea compensatorie a organismului consecutive modificărilor
morfo-funcţionale de la nivelul sistemului stomatognat.
Deşi mecanismele compensatorii şi de adaptabilitate ce intervin în menţinerea homeostaziei
sistemului stomatognat sunt mai marcante la tineri, tulburările funcţionale masticatorii, fizionomice,
de deglutiţie şi fonetice sunt şi ele regăsite printre acuzele pacientului. La această categorie de vârstă
primează tulburările fizionomice şi fonetice (regăsite în edentaţiile frontale, prin afectarea pronunţiei
fonemelor dentale şi sibilante), care cer urgentarea restabilirii lor, reîntregind astfel semnificaţia
estetică şi socială de care tinerii sunt preocupaţi în mod special.
Studiile efectuate au urmarit derularea unor cercetari complexe, cu profund caracter
epidemiologic, stabilind cu precizie prevalenta si incidenta principalelor entitati ale patologiei
edentatiei frontale.
V. 3. Scopul şi obiectivele cercetării
Având în vedere complexitatea şi varietatea patologiei edentaţiei parţiale întâlnite la
pacienţii tineri, studiul a avut ca scop evaluarea implicării stării generale, a statului odontoparodontal
şi muco-osos al pacientului tânăr , a complicaţiilor instalate şi a tratamentelor restaurative
prezente în declanşarea arealului de semne şi simptome a acestei entităţi clinice cu profunde
implicaţii asupra echilibrului oral.
Cercetarea a urmărit materializarea practică a următoarelor obiective:
1. Stabilirea corelaţiilor existente la lotul de pacienţi analizaţi între starea generală şi
patologia locală, prin intermediul metodelor non-invazive de evaluare paraclinică, dublată de
evaluările clasice.
2. Stabilirea rolului evaluărilor paraclinice non-invazive asupra individualizării planului
terapeutic, cu identificarea precoce a afectărilor sistemului stomatognat şi a implicaţiilor stării
generale în particularizarea algoritmului terapeutic.
3. Identificarea arhietipului de situaţii clinice particulare la copil si adolescent , precum si
complicaţiile locale, loco-regionale, percepţia exigenţelor estetice şi criteriile socio-economice.
4. Elaborarea unui ghid practic al managementului terapeutic la pacienţii tineri cu edentaţie
frontala.
V. 4. Direcţiile de cercetare
1. Studii etiopatogenice pe un lot reprezentativ de pacienti cu edentatie frontala, urmarindu-se
prevalenta si incidenta fiecarei entitati clinice in contextul coroborativ al unui areal de factori ce
influenteaza rezultatele finale, conturand cu multa acuratete imaginea reala a patologiei edentatiei pe
raza judetelor Iasi si Bacau, aspect cu profund impact in abordarea terapeutica la segmental de varsta
studiat.
2. Evaluarea gradului de cunoastere al parintilor in ceea ce priveste edentatia frontala la copil si
adolescent prin metoda chestionarului, prelucrerea statistica si cuantificarea datelor, avand un
caracter pertinent cu influente decisive asupra aspectelor interceptive ale patologiei edentatiei.
3. Evaluarea gradului de cunoastere al cadrelor didactice din gradinite, clasele primare si licee, a
caror pregatire complexa are rol in a detecta patologia edntatiilor, a o preveni si a interveni prompt in
momentul producerii acesteia se materializeaza in deziderate esentiale, a caror finalizare practica
6

constituie o conditie sine-qua-non de dezvoltare armonioasa a sistemului stomatognat al viitorului
adult.
4. Aspecte clinice ale edentatiei frontale si modalitati practice de rezolvare , principiul de baza
ce guverneaza aceasta terapie fiind cel de reducere a complicatiilor, ce pot influenta negativ aspectele
psihologice si emotionale in viitorul copilului.
Cercetarea a urmarit materializarea practica a urmatoarelor obiective:
1. Strategii de promovare a sanatatii orale, prin derularea studiilor etipatogenice pe un lot
reprezentativ de pacienti cu edentatie frontala, urmarindu-se prevalenta si incidenta fiecarei entitati
clinice in contextul coroborativ al unui areal de factori ce influenteaza rezultatele finale.
2. Augmentarea gradului de cunoastere a parintilor in ceea ce priveste patologia edentatiei frontale
prin elaborarea de pliante , evaluarea notiunilor in teritoriu edentatiei realizandu-se prin metoda
chestionarului, prelucrarea statistica si cunatificarea datelor avand un character pertinent cu influente
dicisive asupra aspectelor imperceptive ale patologiei pacientului edentate.
3. Promovarea notiunilor de preventive si interceptie a patologiei edentatiei prin metode de electie
la cadrele didactice, evaluarea gradului de cunoastere al cadrelor didactice din gradinite si clasele
primare prin metoda chestionarului, constituind un punct de plecare essential in colaborarea cu
Departamentul de Stomatologie Pediatrica.
4. Identificarea si monitorizarea influentelor edentatiei frontale asupra dezvoltarii sistemului
stomatognat, aspect ce se reflecta la nivelul unor cazuri clinice reprezentative.
5. Evaluarea clinică şi paraclinică a unui lot de pacienţi cu vârste cuprinse între 5 si 18 ani,
metodele de evaluare paraclinică sunt ancorate în registrul non-invaziv şi minim invaziv .
6. Identificarea situaţiilor clinice particulare ale edentaţiei la pacienţii tineri, ce necesită protezări
specifice din sfera clasică şi modernă a proteticii dentare.
7. Particularităţi de abordare în managementul copilului si adolescentului.
V. 5. Material şi metodă
Loturile incluse în studiu sunt variabile ca număr de cazuri, în funcţie de studiul realizat.
Criteriile de includere în lot:
au fost incluşi pacienţi care au semnat şi datat formularul de consimţământ informat;
pacienţi9cu vârste cuprinse între 5 si 19 ani cu edentaţie frontala
pacienţi ce pot să participe la studiu pe perioadele determinate.
Criterii de excludere:
cei ce nu pot să participe la studiu pe întreaga perioadă;
pacienţi necooperanţi.
Loturile studiate sunt reprezentative statistic.
Tipuri de studii utilizate:
studiul clinic şi paraclinic utilizind metode non-invazive şi minim invazive;
examene paraclinice: termografie, radiografie digitală, diagnodent, examene clasice
(ortopantomografie, tomografie);
cuantificarea aspectelor corelative stare generală-patologie orală, rezultate în urma
interpretării termogramelor;
metode statistice.
7

Pentru studiile clinice şi paraclinice a fost luat în studii loturi reprezentative de pacienţi ,
prezentaţi în asistenţa la solicitare cu vârste cuprinse între 5 si 19 ani, respectând exigenţele
metodologice impuse de perspectiva atingerii scopului şi obiectivelor generale şi specifice ale
cercetării. Au fost selectate cazurile cu edentaţie frontala investigate clinic şi paraclinic pentru a face
o evaluare corectă a statusului odonto-parodontal şi muco-osos , o cuantificare a complicaţiilor
locale, loco-regionale şi generale şi a calităţii terapiilor restaurative existente.
Pentru identificarea situaţiilor clinice particulare a copiilor si adolescentilor cu edentaţie
frontala s-au cuantificat criteriile prevalente ce conduc la alegerea soluţiei terapeutice de elecţie.
În vederea concretizării managementului terapeutic la pacienţii copii si adolescenti cu
edentaţie frontala s-a elaborat un ghid practic în vederea standardizării acestui algoritm în acord cu
varietatea de situaţii clinice existente.
Având la bază o metodă adecvată cunoaşterii proceselor ce se desfăşoară aleatoriu, teoria
probabilităţilor, statistica medicală reuşeşte să descifreze cu o eroare cunoscută şi acceptabilă –
corelaţia multiplă dintre fenomenele studiate şi factorii determinanţi, în vederea stabilirii
principalelor tendinţe ale acestora. În acest scop sunt utilizate programe dedicate pentru prelucrarea
statistică a datelor, rezultatele obţinute ducând la concluzii clare asupra fenomenelor studiate.
Metoda comparării aceluiaşi fenomen între diferite categorii de pacienţi (diferenţiaţi după
anumite criterii de exemplu: grupe de vârstă, diagnostic, factori de risc etc.) constituie un aspect
deosebit de important în cunoaşterea fenomenelor. Metoda constă în studiul corelativ al fenomenelor
cu factorii cunoscuţi sau presupuşi a fi cauza principală de risc în ivirea unor probleme medicale
studiate.
În studiu au fost utilizate o serie de metode matematice implementate în soft-ul utilizat pentru
prelucrarea datelor (Statistica), metode ce caracterizează valorile medii „normale” ale fenomenelor
studiate, sau dispersia şi eroarea medie faţă de aceste valori, metode de previziune (prognoză) etc.
Prin variantă sau variabilă se înţelege valoarea însuşirii concrete, cantitative, numerice, sau
calitative ale caracteristicilor de grupare. Cu ajutorul variantelor se poate evidenţia „variabilitatea”
caracteristicilor, posibilitatea de a se manifesta, ivi în cadrul unor limite prin mai multe valori, sau
însuşiri concrete. Fiecărui subiect „individ statistic” dintr-o colectivitate cercetată şi fiecărei
caracteristici de grupare îi corespunde o variantă de grupare, o anumită valoare, nivel de însuşire
calitativă.
Varianţa se poate exprima prin valori absolute, relative, fracţii sau însuşiri
Grupând datele în clase, se remarcă asimilarea tuturor valorilor unei clase la o valoare unică, aceea a
punctului median (în acest mod, se face reducerea la cazul unei variabile discontinue).
Efectivul unei valori (sau al unei clase) reprezintă frecvenţa sa absolută, adică numărul de apariţii ale
acestei valori (sau al acestei clase) în ansamblul distribuit.
Frecvenţa relativă se obţine raportând frecvenţa absolută la numărul de indivizi. Suma
frecvenţelor relative va fi egală cu 1, ceea ce reprezintă mulţimea, adică 100 procente, sau 100 cazuri
ale distribuţiei.
Frecvenţa cumulată este numărul de indivizi cumulaţi până la o anumită valoare a variabilei de
studiu; poate fi absolută şi relativă.
Plecând de la valoarea cea mai mică (prima din ordinea tabelului ) se adună succesiv frecvenţele
fiecărei valori (sau clase); prin urmare, pentru fiecare valoare se consideră nu numai frecvenţa sa
proprie, ci suma acestei frecvenţe cu a tuturor valorilor inferioare. În acest mod se obţine o distribuţie
de frecvenţe numite cumulate.
Cu ajutorul indicatorilor statistici se poate efectua analiza cantitativă care să permită evaluări şi
comparaţii din punct de vedere a localizării şi a împrăştierii datelor. Aceştia exprimă numeric pe
baza valorilor de studiu, fie localizarea, fie variaţia datelor.
8

Indicatorii de corelaţie şi regresie servesc la exprimarea legăturilor funcţionale, cauzale între două
sau mai multe caracteristici ale unui fenomen sau colectivităţi.
În cadrul acestei cercetări s-a folosit pentru prelucrarea statistică a datelor programul
STATISTICA, dedicat cercetării medicale. În cadrul studiului s-au aplicat teste specifice diverselor
tipuri de date analizate dintre care putem aminti teste de compararea valorilor medii a unui parametru
corespunzător mai multor loturi de date dintre care testul ANOVA, Scheffé, Spjotvol/Stoline, teste
specifice de corelaţie pentru variabile cantitative cât şi pentru variabile calitative dintre care putem
menţiona Pearson, CHI – pătrat ( 2 ), Mantel-Haenszel, Fisher, Spearman, Kendall tau, Gamma.
În urma aplicării acestor teste s-au luat în discuţie principalii parametrii de interes iar în
funcţie de valorile acestora s-au stabilit concluziile. Astfel p parametrul de referinţă calculat în cadrul
testelor reprezintă nivelul de semnificaţie al testului, care s-a comparat cu p=0,05 corespunzător unei
încrederi de 95%, acesta având valori semnificative pentru pcalculat

de-a lungul timpului îmbunătăţiri, în scopul atenuării tulburărilor psihice ce apar secundar
modificării de schemă corporeală.
Frecvenţa din ce în ce mai mare a edentaţiilor parţiale la tineri, datorită în special cariei
dentare şi complicaţiilor ei, dar şi a altor afecţiuni, impune o analiză mai atentă şi o reconsiderare a
atitudinii terapeutice care se cere minuţios adaptată şi nuanţată.
Grupa de vârstă adultă nu prezintă omogenitate, de aceea putem spune că perioada cuprinsă
între 5-19 ani de ani se individualizează net de restul grupelor necesitând astfel o reconsiderare a
atitudinilor terapeutice, in acest interval regasindu-se o parte a lotului analizat
Varietatea de cazuri clinice cu care se confruntă practicianul constituie un element deosebit
de important în alegerea particularităţilor de elaborare a construcţiilor protetice parţial amovibile.[16]
Elementele de optimizare îşi găsesc răsunet atât la nivelul componentelor câmpului protetic
(implantele şi intervenţiile chirurgicale corective), cât şi la nivelul etapelor de realizare a protezelor
parţial amovibile, toate acestea atrăgând şi modalităţi tehnologice specifice.
La pacienţii tineri, restaurările vor ţine seama în special de redarea morfologiei primare şi a
funcţiei estetice. Bolnavii tineri prezintă frecvent dizarmonii dentare şi ocluzale, ce răspund încă la
tratamente ortodontice, în principal fixe.
Tratamentul protetic al edentaţiei trebuie văzut ca un produs al analizei comparative dintre
avantajele şi dezavantajele biofuncţionale pe care cazul le implică.
VI.1. Scopul studiului este reprezentat de stabilirea prevalentei si incidentei edentatiei frontale
la copil si adolescent , cu identificarea etiologiei acesteia si perspectivele de restabilire a parametrilor
morfo-functionali afectati, ancorate in solutiile provizorii sau definitive, in acord cu varsta si
dezvoltarea morfo-functionala a pacientuluiIn egala masurase va stabili stabili corelaţia dintre
particularitea cazurilor clinice la pacienţii tineri edentaţi parţial frontal şi varianta terapeutică aleasă,
rezultantă criteriilor terapeutice şi a principiilor ce guvernează alegerea soluţiei terapeutice de elecţie
,in contextul coroborarilii aspectelor perceptive ale edentatiei , element fundamental dependent de un
cumul factorial .
VI.2 Material şi metodă
Din arealul de metode de evaluare şi monitorizare a gradului de cunoaştere pe anumite
categorii de subiecţii a unei teme cu profund impact practic, metoda chestionarelor rămâne
incontestabilă din punct de vederea al adresabilităţii şi mai ales al interpretării rezultatelor ce oferă o
radiografie a problematicii abordate şi mai ales a soluţiilor ce o pot rezolva.(Maxim ,2006)
Modalitatea de lucru a fost materializată prin elaborarea unui chestionar destinat copiilor si
adolescentilor in acord cu nivelul cognitiv al varstei, rezultatele aceastuia fiind corroborate cu datele
de examen clinic.
Pentru studiul clinic a fost luat in evidenta un numar reprezentativ de pacienti.
Lotul de studiu a fost constituit dintr-un nr de 466 pacienti ce s-au prezentat in Clinica da
Stomatologie Pediatrica in intervalul de timp 2007-2011, diagnosticati cu patologii multiple si
variate, dintre care edentatia frontala a vizat un numar de 136 cazuri cu varste cuprinse intre 5 si 19
ani. Acest numar a fost reunite cu 123 cazuri de copii ce s-au prezentat la cabinet particulare, cifra
finala de copii fiind de 259 de cazuri.
Pentru evaluarea notiunilor despre patologia copiilor, a fost constituit un numar de 111
parinti , cu diverse varste, diverse ocupatii, ce au raspuns la intrebari bine precizate.
Datele culese au fost prelucrate cu ajutorul unui program dedicat analizei si statisticii medicale.
VI.3 Rezultate si Discutii
10

Am luat în studiu un lot alcătuit din 450 de pacienţi cu varste cuprinse intre 8 si 19 ani
diagnosticati cu edentatie frontala de diferite etiologii, o proportie de 31% fiind reprezentata de
pacientii ce s-au prezentat in Clinica de Stomatologie Pediatrica , celelate laturi de provenienta a
lotului de pacienti apartinind judetului Bacau, la final putindu-se contura un model epidemiologic
privind aceasta entitate clinica zonala. (fig VI.1)
Fig. VI.1.Distibutia lotului de studiu
Faptul ca au fost implicate Scolile generale, liceele si pacientii cu varste grefate pe intervalul
abordat din judetul Bacau ce s-au prezentat la cabinetul particular constitue premisele unei analize
riguroase a prevalentei si aspectelor particulare ale tabloului clinic la lotul de pacienti analizati ,
traiectorii elocvente ce interfera cu perceptia bio-psiho-sociala a edentatiei frontale la lotul analizat.
feminin
53,95%
Structura lotului pe sexe
Fig. VI.2 Structura lotului pe sexe
masculin
46,05%
11

Am constatat o prevalenţă a sexului feminin(FigVI.2) , element ce stă la baza predominenţei
caracteristicilor estetice la viitoarele restauraţii protetice, aspect corelat cu statusul odonto –
parodontal şi muco-osos, fiind cunoscut faptul că estetica este cerinţa esenţială asociată pe de parte
sexului feminin, în acelaşi timp intervalul de vârstă analizat fiind apanajul acestor exigenţe, aspecte
esenţiale în alegerea soluţiilor terapeutice în acord cu tipul de edentaţie şi complicaţiile instalate.
Structura lotului pe intervale
de vârstă
peste 20
ani
2,63%
adolesce
nt (15-20
ani)
60,53%
prescolar
(5-7 ani)
2,63%
scolar (7-
15 ani)
34,21%
Structura lotului pe medii
de provenienţă
urban
52.63%
rural
47.37%
Fig. VI.3si Fig VI.4 Aspecte ale structurii lotului dupa intervalele de varsta si mediile de
provenienta
Din lotul de pacienţi evaluat cea mai mare parte a provenit din mediul urban(Fig.VI. 4) în
proporţie 52,63, factorul de provenienţă trebuie raportat la condiţiile de viaţă şi muncă, elemente ce
îşi pun amprenta la nivelul statusului oro-dentar, fără a eluda cunoaşterea de către pacienţi prin
intermediul internetului şi mass-mediei a soluţiilor terapeutice existente.
Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 5 şi peste 20 de ani , 34.21având vârste între 15 – 20
ani, , 60,53 – cu vârstede peste 20 de ani , intervale de vârstă care deşi ancorate în culoarul
juventostomatologiei, prezintă caracteristici morfofuncţionale diferite, ce stau la baza alegerii sau
excluderii uneia sau alteia din soluţiile terapeutice de soluţionare a edentaţiei parţiale.
Nr. membri ai familiei
peste 4
membri
42,11%
2-4
membri
57,89%
Nivelul social al familiei
inalt
6,58%
scazut
6,58%
mediu
86,84%
Fig. VI.5. si Fig VI.6 Aspecte ale binomului nr membri familie-nivel social
Am abordat studiul corelaţiei multiple în analiza factorilor implicaţi în apariţia edentatiei,
entitate clinica in cadrul careia factorii etiologici sunt foarte importantI.. Astfel asocierea dintre
12

studiile părinţilor statutul civil, (fig. VII.8)numărul de copii aflaţi în îngrijire şi vârsta acestora şi
apariţia edentatiei frontale a fost semnificativă (r=0.75, p=0.0386, 95% interval de confidenţă).
Analiza coeficienţilor parţiali de corelaţie indică o strânsă corelaţie semnificativ statistică între
numărul de copii (r=0.73, p=0.006) respectiv vârsta copiilor aflaţi în îngrijire (r=-0.697, p=0.0037) şi
edentatiei la nivel frontal . O corelaţie moderată dar care trebuie luată în calcul în contextul asocierii
factorilor etiologici ai edentatiei precum si al aspectelor evolutive ale acesteia vs. statutul civil al
părinţilor şi studiile acestora, parametri ce-şi pun amprenta pe prevalenţafactorilor implicati in
aparitia edentatiei. În acest fel se identifică categoriile de părinţi la care metodele de informare în
acest domeniu trebuie identificate şi lărgite.In egala masura aspectele relationale stabilite intre copil
si parinte, precum si tipul comportamental al copilului sau adolescentului influienteaza atitudinea
fata de edentatie si reabilitarea acesteia.(fig. VI.7 si fig VI.8)
Fig VI.7 Aspecte ale tipului de relatii copil-familie
Comportament
INTROVE
RTIT
23,68%
AMBIVER
T
9,21%
EXTROVE
RTIT
67,11%
Faci sport?
NU
30,26
%
DA
69,74
%
Fig. VI. 7Tipuri comportamentale copil Fig VI.8Aspecte ale raspunsului la intrebarea,,Faci sport?”
Prezenta activitatilor sportive, ne ofera pe de o parte indicile unei viziuni sanogene asupra vietii,
pe de alta parte , in functie de activitatea sportive riscul traumatismelor dintilor fronati ce poate
antrena edentatia la nivel frontal, fiind o zona expusa datorita arhitecturii sistemului stomatognat si
pozitiei dintilor.(Fig. VI.8) Prevalenta din lotul analizat a celor ce fac sport ne orienteaza asupra
accidentelor traumatice ce pot conduce la edentatie.
13

Eşti afectat de modificările
e s t e t i c e s t o m a t o l o g i c e ?
PARTIAL
15,79%
DA
18,42%
NU
65,79%
Fig VI. 9 Modificarile estetice stomatologice
Faptul ca 65.79 din lotul analizat nu a fost afectat de de modificarile estetice este un element grav
in ce priveste latura educationala si constientizarea aspectului estetic, element ce nu va directiona
practicianul spe alegerea unor solutii de neta superioritate in acest areal de reabilitari.
Modificarile estetice cu impact asupra perceptiei se regasesc la adolescenti si peste 20 de ani , in
momentul in care deja putem vorbi de o percepere a propriei imagini.(fig. VI.9)
Ţi-ai traumatizat dinţii
p e r m a n e n ţ i ?
NU
15,79%
DA
84,21%
Mă simt mai afectat / trist de
c â n d a m u n d i n t e a b s e n t î n
z o n a f r o n t a l ă ?
NU
18,42%
Fig VI.10 Fig VI.11
DA
81,58%
Fig. VI.10 si VI.11. Aspecte ale raspunsurilor legate de traumatismele dintilor permanenti si absenta
dintilor frontali
La copii, frecvent se întâlnesc leziuni dento-parodontale izolate, limitate la un dinte sau un grup
de dinţi generând profunde implicaţii morfologice, funcţionale şi psihice datorită localizării
preponderente a acestora în regiunea frontală maxilară.
Trebuie să remarcăm că o frecvenţă reală (absolută) nu este cunoscută întrucât o mare parte
din aceste leziuni nu primesc o asistenţă specializată şi nu sunt luate în evidenţă (Timoşca - 28), aşa
încât se poate vorbi mai mult despre o frecvenţă relativă.
Tristetea regasita in raspunsurile din chestionar, intr-o proportie de 81,58 % este dovada
modificarii schemei corporale si a perceperii efectului mutilant de catre copil, respectiv adolescent,
14

in acest caz reabilitarea protetica , dictata de particularitatile morfo-functionale trebuie sa se
incadreze in parametri reproducerii elementelor de detaliu ale dintelui pierdut.(Fig. VI 12)
Te consideri bolnav
din cauza lipsei
dintelui / dinţilor
f r o n t a l i ?
PARTI
AL
35,53
%
DA
18,42
%
NU
46,05
%
În absenţa unui dinte / dinţi
f r o n t a l i m ă s i m t :
19,74%
3,95%
76,32%
jenat sa vorbesc
exclus din grupul de
prieteni
izolat, avand tendinta
de a pune mereu
mana la gura
Fig. VI.12 si Fig. VI.13 Aspecte ale raspunsurilor legate de perceptia absentei dintilor frontali
Procentele ingrijoratoare(46,95) sunt cele ancorate in teritoriul nerealizarii gradului de mutilare
produs de absenta dintilor frontali, imbracind diferite nuante in functie de varsta sex , mediul de
provenienta, fara a eluda modelul feminine sau masculine , copilul sau adolescentul il are deja
proiectat .(fig. VI.20)
Fig. VI.14 Aspecte ale atitudinii fata de avulsia dentara
15

Care crezi că ar putea fi consecinţele unei
igienizări incorecte?
gingiile capata o
culoare neplacuta /
rosie
2,63%
6,58%
modificarea culorii
dintilor frontali si
30,26%
aparitia cariilor
deteriorarea si
extractia dintilor
60,53%
nici o consecinta
Fig. VI.15 Aspecte legate de igienizarea incorecta
Este cunoscut faptul ca avulsia dentara in copilarie sau adolescenta constituie un procent
important din cadrul etiologiei edentatiei ,este imporant de remarcat o atitudine ce se incadreaza in
teritoriul optiunilor corecte intr-o proportie de 64, 47, ceea ce constituie un argument pertinent in
augmentarea metodelor de profilaxie a edentatiei.(fig VI. 21)
Dacă un dinte a fost extras sau nu a apărut
pe arcadă în zona frontală, ce credeţi că
poate urma?
55,26%
Fig. VI.16
10,53%
34,21%
migrarea dintilor
vecini cu obtinerea
unui aspect neplacut
purtarea unui aparat
special care
impiedica migrarea
dintilor
lasam timpul sa
rezolve problema
Fig VI.17Aspecte ale atitudinii fata complicatiile edentatiei respective restaurarea acesteia
16

Cunostintele edentatiei se cunosc relativ bine de aproape jumatate din lotul analizat, iar in ce
priveste expectantele viitoarei reabilitari protetice aceasta se grefeaza pe superpozabilitatea pe
caracteristicele dintelui natural, ceea ce ofera traiectorii clare spre protezarea nemetalica ceramica pe
zirconiu sau utilizarii fatetelor.(fig. VII.17)
Fig. VI.18
Cât de des îţi priveşti
d in ţ ii în o glin d ă ?
5,26%
7,89%
6,58%
80,26%
niciodata
rar
des
foarte des
Fig VII.19. Aspecte ale perceptiei estetice la lotul analizat Fig VI.20 Nivelul de multumire
Atitudinea fata de modificarile de la nivel dentar este negativa intr-o proportie de 80, 26%, latura ce
trebuie cultivata pentru a depista cauzele ce in evolutia acestora conduc la edentatie.
17

Fig VI. 21 Aspecte ale localizarii edentatiei Fig VI.22 Tipul edentatiei
Se remarcă prevalenţa etiologiei dobândite a edentaţiei, materializată prin suma tuturor
complicaţiilor afecţiunilor sistemului stomatognat sau prin eşecul terapeutic al fiecărei entităţi clinice
din teritoriul oro-maxilo-facial, consecinţa imediată fiind reprezentată de extracţia dentară, manoperă
terapeutică ce influenţează morfologia viitoarei componente muco-osoase. Un fapt incontestabil este
acela că pacienţii, (deşi contemporaneitatea medicală este guvernată de principiul profilactic), se
prezintă la cabinetul de medicină dentară în urgenţă, declanşată de fenomenul dureros, în această
situaţie, extracţia fiind opţiunea finală.
Afecţiunile parodontale inflamatorii induse de placă sunt probabil cele mai răspândite
afecţiuni inflamatorii la oameni, afectând în mod virtual toţi adulţii din întreaga lume.
Considerate în trecut ca maladii “esenţiale”, afecţiunile inflamatorii ale parodonţiului marginal şi
profund, recunosc la ora actuală o etiologie microbiană specifică, cu factor primordial placa
bacteriană, la care se adaugă o multitudine de factori favorizanţi şi sistemici, ce se pot clasifica în
factori locali (determinanţi şi favorizanţi) şi factori sistemici.Multitudinea factorilor etiologici
determină includerea parodontopatiilor în grupa cu etiologie multifactorială complexă. (Fig. VI.23)
Formele clinice de hipodonţie şi oligodonţie sunt cele care conduc la o abordare interdisciplinară a
cazului, într-un prim timp realizându-se tratamentul ortodontic în vederea obţinerii unui spaţiu
protetic optim aplicării terapiei protetice, varianta implantară deţinând supremaţia în paleta de
alternative de tratament în acord cu vârsta pacientului şi arhietipul morfo-funcţional ce caracterizează
câmpul protetic.
Etiologia edentaţiei:
anodontii, incluziune
procese infectioase, carii
traumatisme
Fig VI.23. Etiologia edentatiei
25
33
42
0 20 40 60
18

Factorii implicaţi in etiologia edentaţiei frontale acţionează in perioade diferite ale
vieţii: in perioada intrauterină(afectând formarea şi dezvoltarea organului dentar) sau după erupţia
dintilor.Pierderea dintilor este rezultatul unor interacţiuni complexe între factorii clinici,
psihopatogeni şi sociali.
Două dintre cele mai frecvente cauze implicate in producerea edentaţiei sunt leziunile
odontale şi bolile cronice parodontale.Privind la modul general, stimulii care provin din viaţa de zi cu
zi cer modificări homeostatice individuale de adaptare la nou.Pierderea dinţilor se datorează in
principal impactului psihosocial şi financiar.Există studii care au demonstrat deprecierea imunitaţii
celulare in condiţii de stres sever, în special când acesta este asociat cu o baza socială precară.
Firu, citându-l pe Mühleman, prezintă ca principal factor etiologic al edentaţiei la tineri caria
dentară într-un procent de 35-90 %, parodontitele 2-70 %, extracţia în scop ortodontic 5-10 % şi
extracţia în scop protetic 2-25 %.
Fig VI.23 Cauzele congenitale ale edentatiei
Fig VI.24
Din arealul de forme clinice ale parodontopatiilor care afecteaza fizionomia zonei frontale
remarcam procente egale de gingivite cronice, de gingivite hiperplazice, parodontite marginale
superficiale, profunde, fara a eluda trauma ocluzala.
19

.
30
20
10
0
28
clasa I clasa a
IIa
Incidenţa - Clase de edentaţie
20 20 16
clasa a
IIIa
clasa a
IVa
K e n n e d y
clasa a
Va
8 8
clasa a
Via
Fig VI.26
Fig VI.25
Am analizat de asemenea clasele de edentaţie ale pacienţilor ale lotului de studiu.Cea mai
frecventă situaţie a fost cea a clasei I Kennedy – întâlnită în 28% dintre cazuri, urmată la egalitate de
clasa a II-a Kennedy (20% din cazuri) şi clasa a III-a (20% din cazuri), o proportie importantanta
revenind edentatiei frontale, 16% (clasa a IV-a)
protezari ceramica pe zirconium
protezari integral ceramice
protezari metalo-ceramice
protezari metalo-compozite
protezari metalo-acrilice
punti adezive
proteza Kemmeny din acrilat …
proteza provizorie Kemmeny
5
5
5
10
10
15
20
0 10 20 30
30
Fig VI.27
20

Referitor la prevalenta solutiilor terapeutice la lotul studiat remarcam ponderea solutiilor
provizorii pentru perioada copilariei, urmata de restaurarile cu materiale compozite, procente
semnificative statistic revenind restaurarilor fixe prin coroane metalo-ceramice, cel mai mic
procentaj revenind restaurarilortip ceramica pe zirconiu sau integral ceramice, alegere dictata de
criteriile socio-economice ,a pacientii la carea a stagnat procesul de crestere, elemente esentiale
asupra comportamentului final al pacientului in ce priveste receptarea schemei corporale.
Pacienţii care doresc un tratament estetic pentru dinţii anteriori sunt în numar din ce în ce mai mare.
În concordanţă cu acest lucru, au fost propuse mai multe opţiuni de tratament pentru a restabili
aspectul estetic al dinţilor. Pentru mulţi ani, corecţia estetică a dinţilor anteriori cea mai predictibilă
şi de durată a fost obţinută prin preparaţii pentru coroane totale, însă aceasta este o metodă invazivă
deoarece presupune îndepărtarea unei cantităţi importante de substanţă dentară şi pot apare efecte
adverse la nivelul pulpei dentare sau a ţesutului parodontal.
Integritate şi afectare odontală:
pulpite, resturi
radiculare
carii dentare
discoloratii,
eroziuni
40
45
46
35 40 45 50
Fig. VI.28 Integritatea si afectarea odontala
In ce priveste formele anatomo-clinice ale leziunilor coronare ale dintilor frontali care impun
refaceri estetice, remarcam prevalenta cariei dentare,urmate de diferite forme de abrazie si miloliza,
un procent redus revenind fisurilor de smalt si coronare, precum si displaziilor dentare, aspecte ce
influienteaza decizia terapeutica finala.(Fig. VI.29)
Examen parodontal
patologie
78,95%
normal
21,05%
Incongruenţe dento-
d e n t a r e :
NU
61,84%
Fig VI.29. Aspecte ale rezultatelor examenului parodontal Fig VI.30
DA
38,16%
21

Prevalenta incongruentelor dentare constituie o realitate clinic ace sta la baza unui abord
interdisciplinar, in special in cazurile asocierii cu edentatia.(Fig. VI.30)
Examen parodontal:
sangerare
inflamatie
congestie
Fig VI.31
26
34
0 10 20 30 40
Fig VI.32. Aspecte ale prevalentei tipurilor de creasta edentata
38
22

Fig. VI.33 Prevalenta respiratiei orale Fig. VI. 34. Deglutitia atipica
Prezenta in procent de 22.37 a respiratie orale partiale si prezenta deglutitiei atipice la 19, 74 din
lotul analizat .(fig. VI 33 si fig VI.34) Constituie procente relativ mari , ceea ce pledeaza pentru
aspectele corelative ale reabilitarii edentatiei in zon afrontala.
Fig VI.35 Aspecte ale prevalentei malocluziei la lotul analizat
Prezenta malocluziei intr-un procent de 46% din cazuri confera valente complexe abordarii
terapeutice, intr-un prim timp corectindu-se parametri afectati ai ocluziei statice si dinamice, in etapa
urmatoare terapeutica derulindu-se terapia edentatiei.(Fig. VI.42)
23

Fig VI.36.Aspecte ale tipului de igiena Fig VI.37. Aspecte nutritionale
VI. 4. Concluzii :
1. Prevalenta lotului de pacienti diagnosticati cu edentatie frontala din zona judetului
Bacau conduce la crearea unui model epidemiologic cu profound impact in practica
stomatologica.
2. Etiologia edentatiei frontale are un rol esntial in forma anatomo-clinica a edentatiei,
fara a eluda impactul asupra dimensiunii bio-psiho-sociale a acestei entitati clinice.
3. Arhitectura edentatiei va sta la baza reabilitarii protetice in deplin acord cu un cumul
factorial, imbracind valente de inalta exigenta la varsta adolescentei, edentatia frontala
finnd perceputa ca o amputare, condicind la izolarea adolescentului.
4. Corelatiile oferite de chestionar, ca metoda de evaluare a gradului de perceptie a starii
de edentatie la nivel frontal , ofera o imagine clara a gradului de cunoastere asupra unei
patologii complexe cu profunde implicatii asupra devoltarii armonioase a viitorului adult.
5. Structura corespunzatoare a chestionarului pe linga cuantificarea problematicii
urmarite, conduce la stabilirea unui intreg lant corelativ, in care factorul eductional este
decisiv in formarea si evolutia copilului.
CAP VII. STUDIUL EVALUARII NIVELULUI COGNITIV AL PĂRINŢILOR
IN DOMENIUL EDENTATIEI FRONTALE LA COPIL SI ADOLESCENT
Introducere
Din arealul de metode de evaluare şi monitorizare a gradului de cunoaştere pe anumite categorii
de subiecţii a unui anumit subiect cu profund impact practic, metoda chestionarelor rămâne
incontestabilă din punct de vedere al adresabilităţii şi mai ales al interpretării rezultatelor ce oferă o
radiografie a problematicii abordate şi mai ales a soluţiilor ce o pot rezolva.(Maxim, 2006)
24

In ceea ce priveşte edentatia frontala la varsta frageda, evaluarea modului în care pot
interveni părinţii, cele mai apropiate persoane din anturajul micului pacient a căror primă decizie
poate fi hotărâtoare pentru salvarea dintelui respectiv, compromiţând sau nu evoluţia dintelui
permanent. Importanţa elaborării chestionarelor în domeniul edentatiei frontale este esenţială
deoarece această entitate clinică poate avea un efect mutilant asupra fizicului copilului cu
repercusiuni grave asupra comportamentului acestuia finalul evolutiv încadrându-se în sfera
izolării, respectiv damnării în cadrul grupului din care acesta face parte.(Welbury, 1997)
Scop
Studiul vizează gradul de cunoaştere al părinţilor într-o patologie completă, complexă şi cu
relevanţă îngrijorătoare în perioada dentiţiei temporare analizând aspectele corelative între o serie
de factori esenţiali ce au caracter de diagnostic pronostic şi intervenţie de elecţie, rezultatele finale
având un profund caracter practic în ce priveşte dezvoltarea armonioasă a sistemului stomatognat a
viitorului adult.
Stabilirea cu exactitate a cunoaşterii noţiunilor de edentatie, este o premisă importantă
coroborată cu nivelul de instruire al părinţilor ce are drept scop creionarea gradului de cunoaştere
al patologiei lipsei dintilor frontali aspect ce se poate materializa într-o pledoarie pentru găsirea
metodelor corecte de promovare şi de explicare a acestora ridicând astfel gradul de instruire ce
antrenează o consecinţă certă şi anume prevenirea complicaţiilor generate de un prim ajutor
incorect sau inexistent.
Material şi metodă Modalitatea de lucru a fost materializată prin elaborarea unui
chestionar destinat părinţilor ce cuprinde un chestionar structurat în trei părţi, prima parte vizează o
serie de date generale a căror rol se remarcă în aspectele corelative şi datele descriptive ale lotului
analizat cea de-a doua parte cuprinde cazuri concrete în care sunt implicaţi subiecţi ce prezinta
edentatie frontala in teritoriul dentaţiei temporare, mixte, si apoi in teritoriul dentitiei permanente,
iar cea de-a treia parte cuprinde întrebări privitoare la modalităţile de intervenţie în cadrul
diverselor forme de producere a edentatiei dentare şi modalităţi de mediatizare a notiunilor.
Lotul de studiu a fost constituit dintr-un număr de 220 părinţi cu diverse etape de vârstă.
Răspunsurile la întrebările ce le-au fost adresate avand o structură accesibilă, dar edificatoare
privind scopul propus au fost prelucrate cu ajutorul unui program de analiză statistică medicală.
l.S ex B □ F □
2. Vârsta
□ pana in 25 de ani
□ 26-30 ani
□ 31-35ani
□ peste 36 ani
3. Studii:
□absolvent al învăţământului primar şi gimnazial
□absolvent al şcolii profesionale/liceu
□absolvent al învăţământului superior
4.PROFESIA
GHID DE INTERVIU – edentatia frontala
25

□ muncitor necalificat
□ muncitor calificat(in ce?)
□ funcţionar
□ comerciant
□ intelectual (ce profesie?)
5.Statutul civil
□ căsătorit
□ divorţat
□ concubin
6.Numărul de copii avuţi în îngrijire
□ 1 copil
□ 2 copii
□ 3 şi peste 3 copii
7.Vârsta copiilor aflaţi în îngrijire
□ pînă la 6 ani
□ 7- 10 ani
8.Statutul ocupaţional actual
□ angajat
□ patron
□ şomer
□ liber profesionist altele (care?)
9.Ce înţelegeţi prin edentatie frontala?
10.Copilul (copiii) dumneavoastră sufera de edentatie frontala? □ da □ nu
Rezultate
Ulterior studiului descriptiv şi corelativ a datelor analizate şi prelucrate statistic, pot fi
sintetizate rezultate pertinente în planul evaluării parametrilor analizaţi în următoarea succesiune.
Sexul parintilor
Feminin, 67,27 %
Masculin,
32,725%
FIG.VII.1. Repartiţia cazurilor în funcţie de sexul părinţilor.
Din lotul de 220 de părinţi intervievaţi remarcăm prevalenţa sexului feminin (67,27%),
situaţiile practice confirmând faptul că mamele în cea mai parte sunt cele care însoţesc copilul la
medicul stomatolog; cu toate acestea e necesar ca ambii părinţi să posede cunoştinţe elementare în
ceea ce priveşte edentatia frontala, prevenind astfel instalarea complicaţiilor cu întreg cortegiu le
consecinţe negative asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar.
26

Acest procentaj regăsit în urma analizei statistice este o pledoarie de necontestat pentru
implicarea psihoafectivă şi emoţională a mamei în viaţa şi educaţia copilului comparativ cu celălalt
părinte.
Vârsta părinţilor
Un fapt de necontestat este acela că vârsta părinţilor intervievaţi reprezinta un
parametru edificator în context corelativ şi nu distinctiv, influenţează atitudinea în ce priveşte
cunoaşterea şi informarea, elemente corelative care fac obiectul acestui studiu, balanţa vârstelor
înclinându-se spre 31-35 ani (40,00%) fiind urmată de părinţii cu vârste de peste 36 ani (22,72%)
respectiv ce cu vârste de până la 25 ani (21.36%).
Fig.VII.2. Repartiţia cazurilor în funcţie de vârsta părinţilor.
Remarcăm un aspect corelativ al etapei de vârstă al părinţilor cu gradul de responsabilitate
respectiv implicare aspect ce urmează o traiectorie ascendentă, nivelul cel mai înalt de cunoştinţe
înregistrându-se la segmentul de vârstă peste 35 ani comparativ cu vârstele foarte tinere.
Studiile părinţilor
Studiile părinţilor se materializează într-un parametru important în ce priveşte
conştientizarea nivelului de cunoaştere şi a perspectivelor evolutive a căror asimilare corectă are un
profund impact practic cu posibilitate de control asupra consecinţelor edentatiei frontale, în studiul
nostru prevalând părinţii cu studii superioare (45,16%) şi cei cu studii liceale (50.81%).
Fig.VII. 3. Repartiţia cazurilor în funcţie de nivelul studiilor părinţilor
s superioare
27

Din arealul de profesii analizate lotul studiat ne oferă o prevelenţă a părinţilor intelectuali de
41,94%, valoare mare comparativ cu prevalenţa părinţilor funcţionari (20.16%), muncitori
necalificaţi (13,71%) şi muncitori calificaţi (24.19%).
Statutul civil
Tabelul VII.e. Repartiţia cazurilor în funcţie de statutul civil părinţilor
Nr. cazuri %
Divorţat 7 3.23%
Căsătorit 170 77.42%
Necăsătorit 42 19.35%
Total 220
Valenţele echilibrului familial îşi regăsesc ecoul în mod special în grija şi modul comportamental
al copilului. Pornind de la această idee este absolut explicabil de ce în structura chestionarului este
inclus statutul civil ca parametru de evaluare accente concrete îmbrăcând binomul corelativ statut
civil şi prezenţa traumatismelor la copii aflaţi în îngrijire, numărul prevalent fiind reprezentat de
căsătoriţi (77.42) In ce priveşte numărul de copii în îngrijire remarcăm prevalenţa unui singur
copil (51.61%) fiind urmată de incidenţa cazurilor cu 2 copii (35.48%) şi 12.90%» părinţi cu mai
mult de 3 copii aflaţi în îngrijire.
Numărul de copii aflaţi în îngrijire / studii / statut civil / vârsta copiilor vs. apariţia
edentatiei frontale la copil si adolescent
Am abordat studiul corelaţiei multiple în analiza factorilor implicaţi în apariţia edentatiei
frontale. Astfel asocierea dintre studiile părinţilor statutul civil, numărul de copii aflaţi în îngrijire
şi vârsta acestora şi apariţia traumatismelor dinţilor temporari a fost semnificativă (r=0.75,
p=0.0386, 95% interval de confidenţă). Analiza coeficienţilor parţiali de corelaţie indică o strânsă
corelaţie semnificativ statistică între numărul de copii (r=0.73, p=0.006) respectiv vârsta copiilor
aflaţi în îngrijire (r=-0.697, p=0.0037) şi apariţia traumatismelor. O corelaţie moderată dar care
trebuie luată în calcul în contextul asocierii edentatie dinte temporar vs. statutul civil al părinţilor
şi studiile acestora, parametri ce-şi pun amprenta asupra prevalenţei edentatiei frontale. In acest fel
se identifică categoriile de părinţi la care metodele de informare în acest domeniu trebuie
identificate si largite.
Vârsta copiilor aflaţi în îngrijire
Tabelul VIII.g. Repartiţia cazurilor în funcţie de vârsta copiilor aflaţi în îngrijire
28

Nr. %
cazuri
Până la 6 ani 80 36.29%
Peste 7 ani 140 63.71%
Total 220
Prevalenţa edentatiei frontale la vârsta de sub 6 ani este o situaţie concretă ce poate influenţa
apariţia complicaţiilor de diverse grade dacă nu se intervine la timp şi corespunzător, acest fapt
materializându-se de altfel într-o pledoarie pentru promovarea datelor legate de primele intervenţii
în dentiţia temporară adresată atât gradului de cunoaştere a părinţilor cât şi în materiale destinate
înţelegerii copiilor şi mai ales suscitării intereselor acestora.
Statusul ocupaţional actual -Este un parametru relevant ce vizează disponibilitatea educaţională a
părinţilor fără a eluda o radiogafie a mentalităţilor.
Ce înţelegeţi prin edentatia frontala produsa de traumatisme? Reprezintă un subpunct
deosebit de important din cadrul chestionarului ce vizează gradul de informare al adultului
aparţinător.
Tabelul VII.h. Repartiţia cazurilor în funcţie răspunsul la întrebarea: „Ce înţelegeţi prin
traumatisme ireversibile ce vor duce la pierierea dinţilor temporari"
Nr.
crt.
Nr .
cazuri
1 Fisurare, ciobire, fracturare 60 27.42%
2 Leziuni ale dinţilor de lapte 9 4.03%
%
29

3 Afectarea integrităţii
dinţilor
9 4.03%
4 Fractura dinţilor 88 40.32%
5 Lovirea dinţilor 14 6.45%
6 Deteriorarea dinţilor 16 7.26%
7 Strivirea dinţilor 14 6.45%
8 Afecţiuni ale dinţilor 10 4.03%
Total 220
Strivirea dinţilor
Lovirea dinţilor
Leziuni ale dinţilor
Fracturi
Fisurare, ciobire,
Deteriorarea dintilor
Afecţiuni ale dinţilor
Afectarea
integritatii dinţilor
0% 10% 20% 30% 40% 50%
Fig. VII .9. Repartiţia cazurilor în funcţie răspunsul la întrebarea: „Ce înţelegeţi prin traumatismele
dinţilor temporari
La întrebarea esenţială ce vizează descifrarea noţiunii de traumatism se remarcă o pondere
a răspunsurilor apropiate de noţiunile de bază nu într-o formă completă dihotomizată pe sectoare
diagnostice însă nu departe de elementele bazale.
Astfel o proporţie de 40.32% dintre părinţi a înţeles prin traumatism „leziuni ale dinţilor
de lapte" iar 27.42% au înţeles „fracturarea dinţilor", procente încurajatoare în ce priveşte
informarea asupra acestei patologii complexe cu valenţe interceptive în abordarea terapeutică. In
egală măsură este esenţial de remarcat procente de 6.45% (strivirea dinţilor), 4.03% (deteriorarea
dinţilor) pentru noţiuni ce se depărtează de conţinutul de bază al traumatismelor, aspect ce ridică
semne mari de întrebare în cazul unor intervenţii prompte în astfel de situaţii.
Un fapt de necontestat argumentat pertinent de corelaţiile statistice este materializat de
binomul studii - răspunsuri corecte la definiţia edentatiei. Astfel, răspunsurile incomplete şi
incorecte se asociază în cea mai mare parte cu părinţii care au absolvit doar liceul sau şcoala
profesională.(l 10,26).
Copilul a suferit traumatisme ale dinţilor temporari, ce ulterior a dus la instalarea
ededntatiei?
30

Tabelul VII.i. Repartiţia cazurilor în funcţie răspunsul la întrebarea: „ Copii dumneavoastră au
suferit traumatisme ale dinţilor temporari? "
Nr. %
cazuri
Fig.VII.10. Repartiţia cazurilor în funcţie răspunsul la întrebarea: „ Copii dumneavoastră au
suferit traumatisme ale dinţilor temporari?
"Semnificativ pentru analiza chestionarelor este numărul de 76.6% de răspunsuri pozitive în ce
priveşte prevalenţa edentatiei frontale, aspect ce conferă valenţe de semnificativ statistic studiului
derulat şi argumentează
veridicitatea datelor obţinute
din chestionar.
Vârsta copiilor aflaţi în
îngrijire vs. edentatie
frontala
Există o corelaţie
semnificativă (r=0.35,
p=0.0089) între vârsta copiilor aflaţi în îngrijire şi prezenţa traumatismelor dinţilor temporari,
remarcând frecvenţa traumatismelor la copii sub 10 ani, fapt justificat de comportamentul activ şi
hiperactiv coroborat cu accidentele de joacă în mod deosebit. (Maxim, 2003).
Statutul civil vs. edentatia frontala
DA 168 76.61%
NU 52 23.39%
Total 220
Tabelul VII.j. Statutul civil vs. edentatia frontala
NU DA
Nr. cazurilor % Nr.
cazurilor
Divorţat 4 3.23% 56 45.16% 4
%
31

Căsătorit 18 14.52% 20 16.13% 96
Necăsătorit 21 16.94% 5 4.03% 5
Total 85 20 105
Divortat Căsătorit Necăsătorit
Statut civil
95% confidence
Fig.VII.11. Corelaţia statusului civil vs. Edentatia frontala
Influenţa statutului civil al părinţilor în ce priveşte răspunsul afirmativ privitor la frecvenţa
edentatiei frontale la copiii aflaţi în îngrijire este materializată de corelaţia neparametrică
semnificativ statistică (r=-0.51, p=0.00051, 95%), remarcând faptul că absenţa statutului de
căsătorit conduce la un număr mare de traumatisme, aspect justificat de altfel de echilibrul şi grija
ce se regăsesc în cadrul familiei (Welgury, 1997).
Tabel VII. k. Predispoziţia la edentatie a dinţilor
Nr.
cazuri
Maxilar Incisiv central 238 95.97
%
Incisiv lateral 168 67.74
%
Canin 34 13.71
%
%
32

Mandibular Incisiv central 220 88.71
%
Incisiv lateral 124 50.00
%
Canin 8 3.23%
incisiv central lateral canin incisiv central lateral canin
MAXILAR MANDIBULAR
Fig.VII.11. Predispoziţia la edentatie a dinţilor
Prevalenţa riscului la pierdere decelat la incisivii centrali superiori în proporţie 95.97%
pledează pentru o bună informare a părinţilor în această problematică, fapt dublat de realismul
studiilor întreprinse în literatura de specialitate internă şi internaţională (Maxim, 2003) .
Tabelul VII.l. Prevalenţa dinţilor lipsa
Nr.
cazuri
Temporari 115 92.74%
Permanenţi 5 4.03%
Nu ştiu 4 3.23%
Total 124
%
33

Evaluarea unei situaţii clinice prezentate Situaţiile clinice concrete pot reitera aspecte practice
ce se pot întâmpla la orice copil de 6 ani impunând o intervenţie de urgenţă din partea părintelui
aflat în preajma sa în momentul producerii incidentului. La primul caz supus atenţiei părintelui
intervievat răspunsul la prima întrebare atinge cifra de 92.74% ce vizează dinţii temporari unica
variantă corectă de altfel la un copil de 6 ani. Acest aspect certifică o bună informare a părinţilor în
ce priveşte stadializarea erupţiei dentare.In ce priveşte ierarhizarea răspunsurilor la elementul cheie
suscitat de prezentarea cazului şi anume intervenţia de urgenţă o proporţie de 96,77% au optat
pentru prezentarea de urgenţă a copilului la medicul stomatolog, situaţie corectă care însă nu
pledează pentru cunoştinţe de urgenţă în domeniul traumatologiei.
In cadrul traumatologiei avulsia dentară reprezintă o entitate clinică complexă care poate
mutila copilul având reprercursiuni grave şi asupra viitorului adult. La situaţia concretă creionată
în chestionar la care un părinte este martorul producerii acestui accident prevalenţa răspunsului la
prima întrebare ce vizează modul de acţiune în acest caz prevalenţa răspunsurilor este de respectiv
de 85.48% a fost consemnată la întrebarea „Conduc copilul la medicul stomatolog?", răspuns
urmat într-o proporţie de 10.48% când au fost combinate două alternative de răspuns „Investighez
condiţiile în care s-a întâmplat traumatismul" respectiv „Conduc copilul la medicul stomatolog".
NU ŞTIU, 21.77%
NU, 78.23%
Fig.VII .12. Răspunsul la întrebarea „ Veţi pune dintele în alveola din care a ieşit?"
La cea de a doua întrebare legată de situaţia clinică prezentată în care este importat de
ştiut dacă cel intervievat ar pune dintele în alveola din care a ieşit, aspect reprobabil de altfel
ţinând cont de contaminarea microbiană şi de riscurile ce derivă, cea mai mare parte a
răspunsurilor şi anume „NU" au fost prezente în proporţie de 78.23% respectiv 21.77%pentru
răspunsurile „NU ŞTIU".
Cea de a treia întrebare concretizată prin replantarea unui dinte temporar, dacă acesta a
căzut pe jos şi a fost acoperit cu pământ suscită interesul prin ponderea îngrijorătoare a răspunsului
„nu ştiu" (52.42%) urmată de „clătirea dintelui cu soluţie antiseptică,, - 14.52%) şi alte opinii în
proporţie de 14.56%).
Prevalenţa răspunsului „nu ştiu" la întrebarea este încă o pledoarie pentru îmbunătăţirea
gradului de informare despre patologia traumatică la copil şi pentru modul de intervenţie imediat.
34

Prevalenţa răspunsului „nu ştiu" este de 54.05%, iar la răspunsul „duc copilul la medicul
stomatolog" este de 38.71%.
Din arealul de răspunsuri la întrebarea Cum îl transportaţi la clinică/cabinetul de specialitate s-a
înregistrat o proporţie semnificativă a răspunsurilor „într-o compresă sterilă (23.39%), fiind urmată
în proporţii aproximativ egale de răspunsurile „în ser fiziologie" - 12.9% „în condiţii sterile" şi „în
soluţie antiseptică"- 10.48%. Aceste răspunsuri trădează un grad de cunoaştere relativ satisfăcător,
aspecte ce influenţează viabilitatea soluţiei terapeutice.
Tabelul VIII. s. Aveţi informaţii, cunoştinţe despre tratamentul unei avulsii dentare
Nr
cazuri
%
NU 120 96.77%
DA 4 3.23%
124
DA, 3.23%
Fig.VII.13 Aveţi informaţii,cunoştinţe despre tratamentul unei avulsii dentare
Procentul de 3.2% în favoarea răspunsului negativ comparativ cu 96,7%) ce reprezintă
prevalenţa răspunsurilor negative, reflectă cunoştinţele absolut reduse în ce priveşte avulsia
dentară, aspect ce trebuie să suscite toată atenţia departamentului de stomatologie infantilă în
vederea promovării unor materiale informative în acest sens şi reducerii numărului de eşecuri în
situaţii clinice de replantare de a deveni un eşec.
Impactul mediatizării prin mijloacele mass-media se reflectă pertinent în răspunsurile
oferite de părinţii intervievaţi ce au nominalizat în proporţie de 6.46% această formă de informare
în defavoarea altor forme de informare, aspect ce înseamnă că trebuie exploatat în favoarea
obţinerii unei informări bazale cu diverse grade de complexitate.
35

Tabelul VII.u. Prin ce mijloace credeţi că s-ar realiza o mai bună informare
Nr
Cazuri
%
TV 110 88.71%
Ziare şi reviste 80 64.52%
Cursuri 23 18.55%
Pliante 72 58.06%
rezentări în cadrul unităţii în care lucraţi 5 4.03%
Postere 21 16.94%
Total 124
Tabelul VII. 19.Medicul stomatolog discută cu dumneavoastră
Nr
cazuri
%
DA 23 18.55%
NU 41 33.06%
UNEORI 47 37.90%
DESEORI 13 10.48%
Total 124
36

Fig.VII.18 Medicul stomatolog discută cu dumneavoastră
Selectând din faţetele caleidoscopice ale metodelor de informare accentul cade pe
informarea mass-media aspect argumentat de un procent de 88.71% fiind urmat de mijloacele de
informare ziare şi reviste 64.52%> şi pliante 58.06%. Un aspect important dar nu de neglijat o
constituie opţiunea spre postere (16.94%), prezentări în cadrul unităţii în care lucraţi (4.03%) şi
cursuri (18.55%), ce poate fi o metodă la îndemână de promovare a educaţiei sanitare în diversele
institutii publice.
Tabelul VII.t. Aveţi cunoştinţe despre iniţierea, desfăşurarea unor activităţi de depreindere a
metodelor de prevenire şi intervenţie în cazul traumatismelor dentare
Nr
cazuri
%
DA 23 18.55%
NU 41 33.06%
UNEORI 47 37.90%
DESEORI 13 10.48%
Total 124
Prevalenţa răspunsului legat de colaborarea cu medicul stomatolog prin care un procent
de 33.06% consideră că datele legate de avulsie nu sunt discutate de medicul stomatolog decât
foarte rar poate ridica unele semne de întrebare în ce priveşte prevenţia în care ar trebui specificate
incidenţele patologice frecvente şi cu implicaţii asupra evoluţiei armonioase a sistemului
stomatognat a micului pacient.
37

Aveţi cunoştinţe despre iniţierea, desfăşurarea unor asemenea activităţi organizate cu
populaţia interesată de deprinderea metodelor de prevenire şi de intervenţie în cazul traumatismelor
dentare?
Nu stiu 9,68%
Fig.VII.19. Aveţi cunoştinţe despre iniţierea, desfăşurarea unor
activităţi de depreindere a metodelor de prevenire şi intervenţie
în cazul traumatismelor dentare
Faptul că datele despre iniţierea, desfăşurarea unor asemenea activităţi organizate cu
populaţia interesată de deprinderea metodelor de prevenire şi de interventie în cazul
traumatismelor dentare nu se cunosc constituie o condiţie sinegvanon de argumentare a metodelor
de promovare a aspectelor educaţionale privind traumatismul dinţilor temporari (Welbury, 1997)
VI. 4. Concluzii
1. Corelaţiile oferite de chestionar, ca metoda de evaluare a cunoştinţelor părinţilor despre
patologia traumatica oferă o imagine clara a gradului de cunoaştere asupra unei patologii complexe
cu profunde implicaţii asupra devoltarii armonioase a viitorului adult.
2. Structura corespunzătoare a chestionarului pe lingă cuantificarea problematicii urmărite,
conduce la stabilirea unui intreg lant corelativ, in care factorul eductional este decisiv in formarea
si evoluţia copilului.
3. Etapa de vârstă a părinţilor coroborată cu statutul social şi profesia sunt marcheri
edificatori în ce priveşte nivelul cognitiv în sfera traumatismelor dinţilor temparari a aparţinătorilor
adulţi ai copiilor.
38

CAPITOLUL VIII. IMPLICATII PSIHO-SOMATICE SI PSIHO-SOCIO-
ESTETICE ALE EDENTATIEI FORNTALE PE TERMEN SCURT, MEDIU SI
LUNG
Introducere
Este foarte important ca preşcolarul, şcolarul şi adolescentul să posede aparatul fonoarticulator
în integritatea sa, pentru a-şi putea însuşi, dar mai ales, pentru a putea articula corect
toate sunetele limbii.
Orice anomalie organică care împiedică funcţionalitatea normală a organelor fonoarticulatorii
poate sta la baza diverselor tipuri de tulburări de pronunţie, denumite şi dislalii.
Astfel, anomaliile dentale, anomaliile de implantare, fie breşe, afectează pronunţia
labiodentalelor f, v, precum şi rezonanţa sau schimbă locul de articulare a linguo-dentalelor t, d,
n, s, z şi prepalatalelor ş, j, ce, ci.
Specific, edentaţia frontală, are un impact diferit asupra dezvoltării psiho-sociale a
copilului, în raport cu vârsta la care se manifestă. Astfel, în cazul preşcolarilor şi şcolarilor din
ciclul primar, având în vedere faptul că absenţa dinţilor fronatali este temporară, impactul
psihologic este unul redus, imaginea de sine nu este grav afectată, iar inserţia socială se
realizează uşor, în această etapă fiind specifice prieteniile în grupuri de copii de acelaşi gen.
La pubertate şi în adolescenţă, preocupările pentru dezvoltarea limbajului devin tot mai
conştiente. Fiecare îţi formează un stil de viaţă personal, mai organizat, adecvat diferitelor
situaţii, cu un vocabular ales şi un debit verbal crescut.
Conştientizarea defectului creează o stare de iritare, de irascibilitate. Pe măsura înaintării în
vârstă, manifestările psihice se accentuează, se instalează o stare de oboseală fizică şi
intelectuală, o hipersensibilitate afectivă, ajungând până la refuzul de a vorbi, opoziţie, devieri de
comportament, lipsă de interes pentru activitatea şcolară. (”Probleme psihopedagogice la copilul
cu tulburări de limbaj” Iolanda Mititiuc, 1996, p.31).
VIII. 1. Scopul studiului:
Pentru a evidenţia impactul bio-psiho-social al edentaţiei frontale asupra copiilor si
adolescenţilor, am realizat un studiu longitudinal, efectuat in intervalul de timp ianuarie 2010ianuarie
2011 pe raza judetului Bacau. Numarul de subiecti inclusi in studiu a fost de 275 copii si
adolescenti, cu varste cuprinse intre 5 si 19 ani.
VIII. 2. Material si metoda:
Studiul a cuprins aplicarea unor chestionare: chestionarului de personalitate 16 PF
(R.B.Cattell), cu variante dihotomice de răspuns, a chestionarului de personaliate – „Steua
stimei de sine ” cu răspunsuri deschise şi a unui chestionar cu caracter psihosociologic.
Chestionarul de personaliate 16 PF este conceput în ideea de a furniza informatii
esentiale referitoare la structura personalitatii subiectilor investigati.
Am utilizat varianta scurtă, de 59 de întrebări dihotomice, la care subiectul trebuie să bifeze
varianata care îl caracterizează, în locul celei clasice, de 187 de întrebări, tocmai în ideea unei
aplicări uşoare, rapide, concise, care să nu creeze rezistenţă din partea subiecţilor.
39

Răspunsurile semnificative aferente fiecărei întrebări au fost cotate cu 2 puncte, în final
realizându-se un total de puncte pentru fiecare factor în parte, acesta reprezentând nota brută;
ulterior aceasta este transformată în nota standard, conform etalonului, pe baza căreia se
realizează interpretarea propriu-zisă.
Cei 5 factori prezenţi în această variantă vizează următoarele aspecte ale personalităţii:
Factorul A exprima schizotimia-ciclotimia
Factorul C exprima forta Eului în termeni psihoanalitici, vizând urmatoarele aspecte bipolare:
intoleranta la frustare - maturitate emotionala, stabilitatea - instabilitatea emotionala,
nervozitatea - calmul, asthenia - tonicitatea psihica, linistea - agitatia.
Factorul E se refera la subordonare - dominare, influenta, esxprimând supunere -dominare,
siguranta de sine - nesiguranta, independent - dependenta de opinii, amabilitate - severitate,
naturalete în comportare - seriozitate afectata (nenaturala), conformism -noncorformism,
siguranta(neşovăire )- nesiguranţă(uşor încurcat, tulburat), capacitate de a capta atenţia -
incapabil de aceasta acţiune.
Factorul G se refera la forta Supra-Eului, la regulile de convietuire sociala, punând în evidenta
respectul-eludarea regulilor, hotarârea-nehotarârea, responsabilitatea-fuga de raspundere,
maturitatea emotionala-nerabadarea(pretentiozitatea), stabilitate în conduita(activ, harnic)instabil(delasator,
lenes), prevenitor cu altii-neprevenitor, etc.
Factorul I (rationalitate-afectiune), evidentiaza urmatoarele aspecte bipolare: maturitate
emotionala-imaturitate, independenta-dependenta în gândire, satisfactie de sine-insatisfactie,
aspru(uneori critic)-amabil(apropiat), simtul artistic-lipsa simtului artistic.
Chestionarul de personalitate „Steaua stimei de sine”, apelează la capacitatea introspectivă a
adolescentului şi presupune enumerarea în cele 5 colţuri a unor aspecte de personalitate.
Chestionarul psiho-sociologic cuprinde 9 întrebări, la care subiectul trebuie să răspundă pe o
scală / grilă cu 5 puncte, în funcţie de frecvenţa cu care se manifestă şi îşi doreşte să surprindă
importanţa aspectului danturii în înfăţişarea adolescenţilor, în ce măsură edentaţia frontală
afectează imaginea de sine, relaţiile de prietenie şi planul socio-profesional.
VIII. 3. Rezultate si discutii :
Lotul a cuprins 275 subiecţi, dintre care 142 de sex feminin, reprezentând 51,6% din întreg
şi 133 de sex masculin, reprezentând un procent de 48,4% din lot.
Sex
masculin
48,4%
Structura lotului pe sexe
feminin
51,6%
40

Mediu
41

O altă variabilă luată în calcul a fost nivelul social al tânărului participant la studiu, cu cele 3
categorii: nivel scăzut în procent 25,0%, nivel mediu reprezentând 37,5% şi nivel ridicat în procent
38,5%.
Analiza statistică s-a realizat pe subiecţii lotului întreg şi divizat în funcţie de sex (sex
feminin şi sex masculin) pentru chestionarele psihologice „Steaua stimei de sine”, respectiv „16
PF”.
Pentru chestionarul psihosociologic analiza statistică a vizat lotul total, ulterior luând ca
variabile şi sexul subiecţilor, mediul de provenienţă şi nivelul social al subiecţilor.
La „Steaua stimei de sine” s-au obţinut următoarele categorii principale de afirmaţii care
vizează:
- Aspectul fizic: frumuseţe, înălţime, greutate, aspectul feţei (gura, dinţii), culoarea ochilor, etc;
- Obţinerea unor obiecte, lucruri: situaţia materială, vacanţe, excursii, obiecte
- propiu-zise (calculator, bicicletă),
- Studiile, performanţe, aptitudini: obţinerea unor medii, absolvirea cursurilor, admiterea la
facultate, rezultate excepţionale la olimpiade, bun sportiv, activităţi preferate (dans, pian, înot),
inteligenţa, etc;
- Caracteristici temperamentale: calm, îndrăzneală, veselie,
- Trăsături de caracter: bunătate, optimism, sinceritate, umor, încredere toleranţă, punctualitate,
loialitate, modestie, bun simţ, onestitatea;
- Recunoaştere socială satisfăcută de nevoia de inserţie socială: familia, iubit(ă);
Pentru uşurarea analizei statistice am prescurtat fiecare categorie de răspunsuri şi am
utilizat termenul de „item” pentru fiecare cerinţă a chestionarului, după cum urmează:
- A – aspectul fizic;
- O – obţinerea unor obiecte;
- S – studii, performanţe, aptitudini;
- T – trăsături temperamentale;
- C – trăsături de caracter;
- R – recunoaştere socială;
La item-ul 1, respectiv, enumerarea a două caracteristici pozitive ale subiectului, am obţinut
următoarele date statistice:
În cazul lotului total, ponderea răspunsurilor este oarecum uniformă, cu mici diferenţe între
categoriile de răspunsuri. Astfel, trăsăturile de caracter (C) primează în proporţie de 19,30%,
42

urmate de aspectele ce ţin de înfăţişarea exterioară (A), cu o pondere de 17,50% şi de
răspunsurile care vizează performanţele obţinute, anumite aptitudini (S) în proporţie de 17,10%.
Diferenţele apar între afirmaţiile fetelor şi ale băieţilor. Astfel, în timp ce ponderea cea mai
mare la fete este reprezentată de răspunsurile vizând recunoaşterea socială (R = 21,80%), la
băieţi, această categorie ocupă ultimul loc (R=7,50%).
De asemenea, băieţii tind să se caracterizeze prin trăsături caracteriale (C=24,80%) în mai
mai mare măsură decât fetele (C=14,10% ) şi să apeleze la elemente ale aspectului fizic
(A=18,00%) în proporţie mai mare decât acestea (A= 16,90%).
Performanţele obţinute şi aptitudinile (S) într-un anumit domeniu ocupă locul II în rândul
răspunsurilor date de fete (S=16,90%), băieţii punând un accent mai mare pe realizările lor
(S=17,30%).
Se constată aşadar, că fetele cu edentaţie frontală evită să enumere ca şi aspecte pozitive
caracteristici ce ţin de propria persoană, cum ar fi aspectul fizic, caracterul, temperamentul,
preferând să apeleze la elemente care vizează realizarea personală mai îndepărtată prin
intermediul unei recunoaşteri sociale cu caracter pozitiv, prin căsătorie, întemeierea unei familii,
creşterea copilului. Stima de sine este, astfel, scăzută construită pe o imagine de sine
sărăcăcioasă.
43

Pe de altă parte, băieţii cu edentaţie frontală apelează cu precădere la trăsăturile de
personalitate, în special la cele caracteriale apreciate pozitiv în plan social. Ei au o imagine de
sine mai pozitivă, enumerând şi elemente ale aspectului fizic în caracterizarea lor.
Item-ul 6, ce ar dori să schimbe la propria persoană, indică o puternică rezistenţă şi blocaje la
nivel intrapsihic reprezentate prin procentul ridicat (43,60%) de abţineri în rândul subiecţilor
chestionaţi.
De asemenea, se observă că în proporţie de 19,30% subiecţii doresc să se schimbe sub aspectul
cantităţii de energie de care dispun, a trăsăturilor temperamentale şi în procent de 18,9% a
aspectului fizic.
Se constată că fetele, într-o măsură mai mare (20,4%) sunt preocupate de schimbările în
cadrul înfăţişării exterioare în raport cu băieţii (17,30%), deşi graficul lor arată că schimbarea
sau îmbunătăţirea unor elemente ale aspectului fizic este o preocupare principală.
O mare parte din băieţii cu edentaţie frontală evită să enumere ce ar dori să schimbe la
propria persoană, reprezentativ fiind procentul de 57,9% de abţineri.
44

În cazul chestionarului psihosociologic, pentru analiza statistică întrebările au fost denumite
itemi şi numerotate de la 1 la 9.
La item-ul 1, Cât de important consideraţi că este aspectul dinţilor în înfăţişarea unei fete ?,
ponderea cea mai mare a răspunsurilor a vizat categoria „foarte important” (5=57,5%) şi
categoria „aproape foarte important”( 4=27,6%), după cum se observă în grafic:
Aceasta indică faptul că majoritatea adolescenţilor cu edentaţie frontală, indiferent de sex,
consideră ca fiind extrem de important aspectul dinţilor în înfăţişarea unei fete.
Item-ul 4, respectiv, probabilitatea apariţiei defectelor de vorbire datorită edentaţiei frontale a fost
apreciată de subiecţi ca fiind crescută, evidenţiidu-se în procente: 100% probabilitate (5=30,5%), 75%
probabilitate (4=23%), iar 50% probabilitate (3=33,8%).
Cât priveşte influenţa edentaţiei frontale asupra relaţiei de prietenie, analizată în item-ul 5, se
constată că 42,9% dintre subiecţi consideră că alegerile prietenilor pot fi influenţate în proporţie
de 50%;
45

De asemenea, 20,4% dintre adolescenţi apreciază afectarea prieteniei în mod negativ în
proporţie de 75%, iar o influenţă nefastă clară de 100%, este apreciată de 16,7% dintre subiecţi.
Prin intermediul item-ului 6 ne-am dorit să analizăm ponderea importanţei elementelor faciale şi
capilare (păr, dinţi, ochi, gura, urechi) care contribuie la înfăţişarea exterioară. Analiza statistică
a evidenţiat o influenţă uniformă a acestor elemente, dinţii şi gura însumând 25,5%, ochii tot
25,1%, urechile aproximativ 20,4% şi părul uşor mai vizibil în proporţie de 29,1%.
5-păr; 4-dinţi; 3-ochi; 2-gura; 1-urechi
La item-ul 8, dantura imperfectă este văzută ca o piedică în relaţionarea cu ceilalţi de 20,4% din
subiecţi în proporţie 100%, de 22,5% din subiecţi în proporţie de 75%, şi 27,3% dintre
adolescenţi în proporţie de 50%.
Item-ul 9 pune în evidenţă faptul că edentaţia frontală nu influenţează doar relaţiile în grupurile
mici, dar este percepută, de cei cu această afecţiune, ca o barieră în relaţionarea şi cu ceilalţi
oameni, în proporţie de 50% (3=49,1%), de 75% (4=16,7%) şi de 100% (5=10,9%).
46

Valorile medii obţinute la itemii chestionarului confirmă datele obţinute mai sus: aspectul danturii
contează pentru înfăţişarea unei fete sau a unui băiat, datorită mediei ridicate la itemii 1 şi 2
(M=4,35 – M=4,24); de asemenea, relaţiile în grup şi în societate sunt în proporţie de 50% şi mai
mult afectate de acest defect dentar, fapt reflectat la itemii 8 şi 9 (M=3,21 – M=3,02);
- S-a realizat o analiză a răspunsurilor la cei 9 itemi şi în funcţie de mediile de provenienţă, mediul
rural şi urban, obţinându-se următoarele rezultate:
47

Valorile medii obţinute în raport cu nivelul social arată o diferenţă remarcabilă, între cei cu un
nivel social scăzut (M=4,18) care au cea mai mare medie la item-ul 4, însemnând că sunt de
acord că edentaţia frontală generează defecte de vorbire, în mai mare măsură decât cei cu un
nivel social mediu (M=3,51) sau ridicat (M=3,21);
- Media scăzută a nivelului social ridicat (M=2,98) obţinută la item-ul 3, artă că aceştia consideră că
există mai puţine posibilităţi ca un copil cu edentaţie frontal să activeze într-o formaţie, faţă de
nivelul social scăzut (M=3,24);
- Item-ul 5 evidenţiază o medie ridicată tot pentru cei cu nivel social ridicat (M=3,62), care
consideră că deciziile prietenilor sunt influenţate de defectul dentar, faţă de cei din mediul social
mediu (M=2,93) sau scăzut (M=3,21);
- Cât priveşte şansele de reuşită, la item-ul 7, cei cu un nivel social ridicat consider că au mai multe
posibilităţi (M=3,49), comparative cu cei cu nivel mediu sau scăzut (M=2,86);
- La itemii 8 şi 9 cele mai ridicate valori medii sunt reprezentate de nivelul ridicat (M=3,36 –
M=3,26), unde se consideră că edentaţia frontală are o influenţă destul de mare asupra relaţiilor
cu semenii.
49

Se constată că majoritatea răspunsurilor semnificative au fost date de către subiecţii cu nivel social
ridicat, ceea ce poate însemna că exigenţele personale şi sociale în aceste medii sunt destul de mari.
Chestionarul psihosociologic pune în evidenţă faptul că la întrebările care vizează influenţa
directă a edentaţiei frontale asupra autoaprecierii şi respectiv, asupra conturării imaginii de sine
(întrebările 1, 2, 4, 6, 7), majoritatea subiecţilor, indiferent de sex, au dat răspunsuri
semnificative:
- considerând foarte important aspectul dinţilor în înfăţişarea cuiva,
- recunoscând că edentaţia frontală generează în proporţie de 75-100% defecte de vorbire,
- îşi subapreciază aspectul fizic din cauza defectului dentar;
De asemenea, răspunsurile la întrebările 5, 8 şi 9 ale chestionarului, relevă o influenţă directă a
edentaţiei frontale asupra relaţionării cu egalii şi cu oamenii din jur.
Am considerat că subiecţii care au dat răspunsuri semnificative la acest chestionar suferă din
cauza edentaţiei frontale, aceasta punându-şi amprenta puternic atât asupra imaginii de sine, cât
şi asupra modului de relaţionare cu ceilalţi, şi nu în ultimul rând asupra posibilităţilor de
realizare şi afirmare în plan socio-profesional.
La Chestionarul de personalitate 16 PF s-au obţinut următoarele rezultate:
La factorul A (Schizotimie - ciclotimie), s-au obţinut scoruri ridicate (63,6%) în cazul
întregului lot, ceea ce indică faptul că persoanele din această categorie sunt apropiate,
primitoare, tandre, amabile, capabile să-şi exprime emoţiile, dispun de capacitate de adaptare,
sunt sensibile şi se interesează de alţii. Au preferinţă pentru profesiunile cu posibilităţi de
contacte personale, organizând cu placere activităţi colective şi participă la ele, sunt generoşi în
relaţiile personale şi nu le este frică de critică.
50

La factorul C (Instabilitate – stabilitate emoţională), în cadrul întregului lot, majoritatea
subiecţilor (54,2%) au obţinut scoruri scăzute, indicând o tendinţă crescută spre intoleranţă la
frustrare, imaturitate afectivă, inconstanţă în atitudini şi interese, agitaţie în comportament,
iritabilitate şi hiperactivitate, impresionabilitate, nervozitate.
Scorurile ridicate 13,5% arată un caracter stabil emoţional, maturitate, calm, realism şi
capacitate de a susţine moralul altora.
Notele medii în proporţie de 32,4% exprimă o oarecare toleranţă la frustrare, o agitaţie psihocomportamentală
moderată, o maturitate emoţională.
Conform graficelor, majoritatea fetelor, în proporţie de 64,1%, au obţinut scoruri mici la
întrebările vizând instabilitatea emoţională, indicând faptul că ele se demobilizează mai uşor,
conflictele şi frustrările sunt interiorizate mai mult, sunt mult mai impresionabile, puternic
entuziasmate, iritabile. Manifestă anxietate în diverse situaţii, preocupare excesivă şi gânduri cu
privire la unele greşeli comise sau alte întâmplări de peste zi, suferă din cauza nedreptăţii din
partea altora.
51

Scorurile medii obţinute de un procent destul de ridicat în rândul băieţilor (48,1%) relevă
faptul că aceştia sunt mai echilibraţi în comparaţie cu fetele, mai calmi, mai realişti, nu se
implică în conflicte minore, fac faţă mai bine oboselii, deşi se pot enerva cu uşurinţă şi pot
manifesta lipsă de implicare în realizarea unor proiecte promise.
La factorul E (subordonare - dominare), cele mai multe scoruri obţinute, în cazul lotului întreg,
au fost medii (46,5%), 34,5% au fost scoruri ridicate şi 18,9% scoruri scăzute.
Scorurile ridicate pun în evidenţă siguranţa de sine, caracterul independent-dominant,
încapaţânarea şi tendinţa spre agresivitate, independenţa în opinii şi tendinţa de a face ceea ce
doreşte, oponenţă si autoritarism.
Notele mici evidentiază modestie, supunere, conformism, linişte, acomodare. Cu alte
cuvinte, tendinţa de a ceda uşor altora, de a fi docil, simţ dezvoltat al culpabilităţii şi obsesie faţă
de convenienţe.
Scorurile medii reflectă aşadar o fire independentă, uşor încăpăţânată, dar totuşi
modestă, capabilă să asculte şi alte puncte de vedere, de a se face plăcut.
52

Analiza statistică arată că majoritatea fetelor, un procent de 69,0%, au obţinut scoruri medii,
aceasta indicând modestie, conformism, toleranţă, compasiune, dorinţa de a place, altruism, dar şi
capacitate de a conduce o echipă, în condiţii cunoscute, controlate şi să se mobilizeze după un eşec.
Ele evită să jignească, să pună în inferioritate pe cineva, supraestimându-se, nu le plac situaţiile
imprevizibile şi sunt mai puţin impulsive sub aspectul agresivităţii. Se pare că au nevoie de
aprecierea pozitivă a cuiva, ceea ce înseamnă o imagine de sine mai precară, uşor negativă.
Pe de altă parte, majoritatea băieţilor (53,4%) au obţinut scoruri ridicate, indicând
tendinţa acestora spre dominare, independenţă în opinii, oponenţă şi nonconformism, dorinţa de
a atrage atenţia, de a-şi etala superioritatea. Le plac situaţiile imprevizibile, în care găsesc cu
uşurinţă soluţii, manifestă încăpăţânare şi agresivitate în comportament. Toate acestea relevă o
stimă de sine ridicată asociată cu o imagine de sine pozitivă.
Răspunsurile la factorul G (Imoralitate - moralitate) ale lotului total pun în evidenţă într-un
procent de 54,9% (scoruri scăzute) tendinţa adolescenţilor cu edentaţie frontală spre intoleranţă
la frustrare, ocolirea regulilor de conveţuire socială, lipsa simţului datoriei sau tendinţa de
delăsare şi neglijenţă.
53

Corelând tipul întrebărilor şi a variantelor de răspuns cu rezultatele statistice se constată că un
procent ridicat de băieţi, 60,9%, adoptă un comportament teribilist, înţeleg în mod greşit libertatea
acordată de către părinţi, iau decizii pe baza unor idei proprii despre binele său, refuză să asculte
sfaturile altora, preferând să se arunce în diverse situaţii fără să se gândească înainte la consecinţe,
manifestă intoleranţă la frustrare, tendinţa spre disimulare, accese de furie.
La factorul I (Raţionalitate - afecţiune) 37,1% dintre subiecţi au obţinut scoruri ridicate,
indicând tandreţe şi dependenţă afectivă, insatisfacţie de sine, nevoia de atenţie şi de apreciere,
dependenţă în gândire, sensibilitate, simţ artistic.
Un procent puţin mai mare, 38,9% au fost scoruri medii, însemnând o alternare şi o adaptare
adecvată situaţiilor a măsurii în care raţionalitatea şi afectivitatea îşi pun amprenta asupra
activităţii cognitive şi comportamentale a subiecţilor.
Scorurile mici în procent de 24,9% indică persoane realiste, practice, independente, dar dure,
cinice, dispreţuitoare.
Conform graficului se constată că 56,3 % dintre fetele cu edentaţie frontală chestionate au
obţinut scoruri ridicate alegând variante de răspuns cu referire la activităţi cu caracter artistic, de
expresie, disciplinile umaniste, domeniile profesionale care presupun comunicare şi relaţionare
54

cu publicul. Ele au o viaţă bogată interioară, au imaginaţie, mai puţin simţ practic, acţionând mai
mult intuitiv, o oarecare imaturitate afectivă cu o nevoie de suport emoţional şi de încurajări.
Toate acestea indică o stimă de sine scăzută construită pe o imagine de sine defectoasă.
Cât priveşte lotul băieţilor, aceştia, în proporţie de 50,4%, au obţinut scoruri medii, fiind
mai orientaţi spre ştiinţele exacte, activităţile cu caracter real, cu un simţ de orientare în spaţiu
mai dezvoltat, mai raţionali în aprecierea unor situaţii concrete, mai siguri pe sine.
VIII. 4.Concluzii
Studiul s-a centrat asupra adolescenţilor, întrucât aceştia traversează una din perioadele de
viaţă cu cele mai multe schimbări pe diverse planuri, care necesită la rândul lor numeroase
strategii adaptative. Îşi propune să evidenţieze impactul bio-psiho-social al edentaţiei asupra
adolescentului.
Din punct de vedere biologic, datorită creşterii explozive şi inegale, înfăţişarea
adolescentului nu este întotdeauna armonioasă. Acesta este un motiv pentru care majoritatea
adolescenţilor se preocupă intens de felul cum arată. Probleme precum coşurile, dinţii neregulaţi,
pielea groasă, ochelarii, toate aceste lucruri ce pot părea minore devin adevărate probleme
existenţiale în această perioadă, de ele îngrijorându-se în egală măsură şi fetele şi băieţii.
(G.Sion, „Psihologia vârstelor”, 2003, p.191)
Cu atât mai mult, o afecţiune a danturii, cum este edentaţia frontală, îşi pune amprenta
asupra autopercepţiei adolescentului, fiind extrem de vizibilă, nu poate fi ascunsă, atrîgând
atenţia celorlaţi în timpul exprimării verbale. Ca urmare, subiectul în cauză, în urma
conştientizării puternice a acestei dificultăţi, dezvoltă un „complex de inferioritate”, exprimat din
punct de vedere fizic-corporal printr-o imagine de sine cu aspecte negative precum: sunt urât, nu
sunt plăcut, perfect, am defecte.
Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre
caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc
dimensiunile eului nostru.
55

Imaginea de sine influenţează comportamentele, de aceea este important ca indivizii să
se perceapă cât mai corect, să dezvolte convingeri realiste despre ei înşişi.
La nivel comportamental aceste gânduri negative se transformă în modalităţi de
ascundere a defectului prin acoperirea gurii cu mâna, vorbirea cu buzele strânse, cu capul
îndreptat în jos cu evitarea contactului vizual, uneori cu voce scăzută, sau chiar întoarcerea
capului în timpul exprimării, mergând până la refuzul de a sta de vorbă cu cineva.
Dar adolescenţa aduce cu sine şi o creştere a abilităţilor psiho-sociale, susţinute de nevoia
de a şti, de a fi afectuos, de aparteneţă la grup, de independenţă şi nevoia modelelor. Astfel, se
dezvoltă capacitatea de comunicare, care capătă importanţă şi în rândul băieţilor (G.Sion,
„Psihologia vârstelor”, 2003, p.198), şi care contribuie esenţial la satisfacerea nevoii de
socializare, prin incluziunea în grupul de prieteni realizată pe baza unor criterii şi preferinţe.
Imaginea de sine se bazează, aşadar, pe felul cum se percep tinerii în raport cu societatea,
mediul familial şi grupul de prieteni. Autopercepţia începe cu înfăţişarea exterioară şi se asociază
cu nivelul posibilităţilor, aptitudinilor şi trăsăturilor caracteriale, conducând la judecăţi de tip
pozitiv sau negativ.
Stima de sine reprezintă modul în care subiecţii se evaluează în raport cu propriile aşteptări
şi cu ceilalţi, aceasta contribuind în mod definitoriu la alegerea profesiunii sau a partenerului de
viaţă (G.Sion, „Psihologia vârstelor”, 2003, p.200).
Edentaţia frontală, ca şi defect, anormalitate în structura de bază a dinţilor, intervine în
procesul firesc de formare şi cristalizare a imaginii de sine a copilului, determinând judecăţi cu
carcater negativ cu privire la propria persoană şi posibilităţile proprii de afirmare.
Cu alte cuvinte, copilul care suferă din cauza edentaţiei frontale, îşi va forma o imagine de
sine negativă, aceasta având repercursiuni în dezvoltarea socio-profesională ulterioară. El va
tinde spre introspecţie, timiditate, singurătate, lipsă de încredere în forţle proprii, preferarea
activităţilor solitare, evitarea expunerii publice şi profesiilor care presupun comunicarea
frecventă cu oamenii. Automarginalizarea duce în astfel de situaţii la activarea unor prejudecăţi
şi la comportamente discriminatorii atât din partea sa, cât şi din partea celorlalţi.
Profilul psiho-sociologic al adolescenţilotr cu edentaţie frontală
Fetele care suferă de edentaţie frontală au în general o stimă de sine scăzută formată pe
baza unei imagini de sine deficitare atât sub aspectul caracteristicilor fizice cât şi a celor
emoţionale şi cognitive. Ele sunt fragile emoţional, vulnerabile la jigniri, interiorizează şi
analizează îndelung conflictele în care au fost implicate sau atitudinile celorlalţi. Pentru ele
contează părerea celor din jur tocmai pentru că nu au consolidată imagine a de sine, având
nevoie permanent de raportare la exterior, fapt care duce la incertitudine, nelinişte, nemulţumire
de sine. Deşi au aptitudini în diverse domenii, dar cu precădere în cele umaniste şi artistice, şi
obţin performanţe notabile, preferă să se autoaprecieze primordial în funcţie de realizarea în
plan socio-familial, să îndeplinească anumite criterii recunoscute şi acceptate în societate:
căsătorie – soţie, familie – mamă bună.
Fiind atente la detalii în ceea ce priveşte înfăţişarea exterioară şi considerând foarte
important aspectul danturii atât pentru fete cât şi pentru băieţi, se simt cu uşurinţă discriminate
şi chiar îşi subestimează şansele de reuşită atât în acţiunile care privesc grupul de egali, cât şi în
plan socio-profesional. Evită să-şi aprecieze calităţile fizice, căutând să impresioneze prin
trăsăturile de caracter de tipul: onestitate, sinceritate, loialitate, toleranţă, bunătate, calităţi pe
care le caută şi la partenerii de grup. Caută să se facă plăcute prin faptul că sunt docile,
ascultătoare, orientate spre activităţi caritabile.
56

Doresc să schimbe foarte multe din aspectele personale: trăsături temperementale,
caracteriale şi aspect fizic, cu alte cuvinte vor să-şi îmbunătăţească radical imaginea de sine.
Băieţii cu edentaţie frontală au o stimă de sine ridicată bazată în special pe aptitudinile de
care dau dovadă în anumite domenii, de rezultatele deosebite obţinute. Ei sunt mai stabili din
punct de vedere emoţional, mai siguri pe sine, independenţi şi raţionali în gândire, preferă
domeniile de activitate cu caracter real şi ştiinţele exacte. Apreciază şi ei ca fiind foarte
important aspectul danturii în înfăţişarea exterioară mai mult a fetelor, decât a băieţilor.
Totodată resimt şi ei dificultăţi de relaţionare cu cei din jur datorită edentaţiei frontale şi
recunosc că şansele lor de realizare socio-profesională pot fi umbrite de acest defect.
Manifestă încăpăţânare, agresivitate în comportament, intoleranţă la frustrare, o tendinţă
crescută spre neglijenţă şi delăsare, opportunism şi inconstanţă în interese şi atitudini.
Prin intermediul chestionarelor de personalitate şi a chestionarului cu specific psiho-social
am putut evidenţia următoarele aspecte:
Aspectul dinţilor are un rol important în cadrul înfăţişării exterioare;
Relaţiile de prietenie sunt îngreunate din cauza edentaţiei frontale, atât în ce priveşte iniţierea
interacţiunii cât şi apropierea celorlalţi;
Edentaţia frontală favorizează formularea unor prejudecăţi şi generează comportamente
discriminatorii;
Fetele care suferă de edentaţie frontală sunt mult mai emotive în comparaţie cu băieţii, sunt
preocupate mai mult de comunicare şi întâmpină dificultăţi în relaţionare;
Fetele, cu edentaţie frontală au o imagine de sine mai defectuoasă, în sensul că nu includ aspecte
fizice în caracterizarea lor, în schimb şi-au dezvoltat latura relaţional-valorică a personalităţii
(caracterul), care se defineşte, în principal, prin valorile după care se călăuzesc, prin raporturile
pe care le întreţin cu lumea şi cu ele însele;
Atât fetele cât şi băieţii cu edentaţie frontală au un prag al toleranţei foarte scăzut, fiind foarte
sensibili la jignirile şi aprecierile negative ale celorlalţi, datorită şi încrederii scăzute în forţele
proprii;
Băieţii aleg să-şi exteriorizeze frustrările mai mult printr-o atitudine mai agresivă, mai
dominatoare, în timp ce fetele cu edentaţie adoptă comportamente conformiste, par mai docile,
mai înclinate să cedeze datorită sentimentelor de culpabilitate;
Edentaţia frontală afectează mai mult fetele, se ssubapreciază şi se simt mult mai marginalizate,
probabil şi datorită mass-mediei, care promovează o imagine a unei fete/ femei perfecte după
anumite criterii.
Acest studiu poate constitui începutul unei cercetări mai ample, la nivel naţional al
impactului edentaţiei asupra dezvoltării bio-psiho-sociale ale copilului, favorizând astfel,
sensibilizarea părinţilor, o implicare mai puternică a acestora în identificarea şi tratamentul
acestei afecţiuni, creearea şi menţinerea unei strânse legături cu medicul stomatolog.
CAP. IX. PARTICULARITĂŢI DE ABORDARE ÎN MANAGEMENTUL
TERAPEUTIC AL COPILULUI SI ADOLESCENTULUI
IX. 1. Introducere
57

Terapia edentaţiei frontala la tineri presupune o abordare specifică dictată de
particularităţile morfofuncţionale caracteristice grupului de vârstă între 5 şi 19 ani, prima parte a
intervalului 8-16 ani fiind supusă evoluţiei şi dinamicii, creşterii şi dezvoltării, selectând în acelaşi
timp variantele terapeutice de elecţie, în timp ce cea de-a doua parte a intervalului 16-19 ani se
apropie de graniţa maturităţii.
Deşi prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere al finalităţii terapeutice,
stomatologice, mai ales în perioadele de creştere şi dezvoltare a fiinţei umane, factorul psihologic
este deseori eludat sau neglijat, actul medical fiind abordat clinic-tehnic , unidirecţional prin
dominare/subordonare de la medic la pacient Însuşi Hipocrate afirmă că “ignorarea fondului
psihic al bolnavului poate genera apariţia de noi boli şi atunci din terapeut, medicul devine un
cauzator de boală “.
Dificultatea şi complexitatea psihologică se amplifică atunci când ne referim la copii, aceste
“existenţe în devenire “(J.Piaget), care se comportă, vorbesc şi gândesc aşa cum sunt şi care nu se
pot încadra în nici o schemă (Groeschel).
Astfel abordarea şi îngrijirea stomatologică a copilului şi îndeosebi a adolescentului nu trebuie
făcută într-o anumită maniera exclusiv dentară, dimpotrivă într-o manieră holistică ţinând cont de
existenţa individuală şi sistemică psiho-socio-somatică a copilului, mai ales când copilul (normal
sau cu nevoi speciale ) prezintă deja grave afecţiuni stomatologice
Primul contact stomatologic este hotărâtor pe termen lung, mai ales dacă această relaţionare
interumană se particularizează prin triunghiul pedodontic –G.Z.Wright
Familia
Copilul
Fig. Triunghiul pedodontic (G.Z.Wright).
Echipa
medicala
Din punct de vedere psiho-comportamental aceste etape de vârstă sunt susceptibile în a
iniţia frica dentară, anxietatea sau odonto-fobia secundare unor experienţe personale directe sau
indirect neplăcute, algogene sau disstressogene . Copii pot dezvolta un răspuns anxios direct sau
indirect cu consecinţe majore asupra maturării sistemului nervos central şi implicit asupra
comportamentului acestora în cadrul viitoarelor tratamente stomatologice.
58

IX. 2. Scopul acestui capitol vizează managementul terapeutic al copilului si pacientului tânăr
edentat frontal, ce constă în realizarea unui algoritm rapid, eficient, adaptat particularităţilor lotului
de studiu abordat, structurat pe următoarele traiectorii:
1. Analiza parametrilor de creştere, evoluţia rapidă, surprinderea clişeului de stadiu
2. Alegerea soluţiei terapeutice bazate pe principii minim invazive tip mentinatoare de spatiu, aparate
Kemenny,punte Maryland sau restaurări fixe de tranzitie pana la atingerea varstei de maturitate.
S-a urmarit eficientizarea efectivă şi accesibilă a educaţiei , modelării şi socializării copilului si
adolescentului privind percepţia şi comportamentul său versus edentatia frontala , bazate pe conceptul
somatic, biologic, socio-estetic şi modelul medical al managementului stomatologic pedodontic.
Obiectivele studiului sunt :
- Evaluarea interrelaţiei dintre modelele socio-culturale (familial, comunitar, calitatea
socializării copilului
- Evaluarea comportamentală-emotională şi atitudinală a copilului faţă de managementul
său stomatologic preventiv, educaţional şi curativ.
IX. 3. Material şi metodă
A fost realizat un ghid practic al managementului terapeutic în edentaţia frontala la pacienţii
tineri, ce cuprinde un algoritm clinic eficient, grefat pe particularităţile morfo-funcţionale ale
stomatologiei pediatrice, juventostomatologiei, individualizind examenul clinic şi paraclinic prin
utilizarea programului computerizat „Prodent”, pregătirea nespecifică şi specifică îmbrăcând un
caracter particular, guvernate de principiul conservator şi minim invaziv, alegerea varintei
terapeutice în funcţie de principiul biomecanic şi biologic fiind esenţială, alegerea finală la acest
interval de vârstă fiind dominată de posibilitatea de refacere estetică.
Studiul pilot a fost efectuat în cadrul clinicii de Stomatologie Pediatrica din Iasi, sub
coordonarea Prof.Univ.Dr.Adam Maxim.
IX.4 Rezultate si discutii
Studiul realizat s-a axat pe evaluarea consecintelor biologice, sociale si psihologice ale
edentatiei in zona frontala la copil si adolescent si implementarea unor forme specifice de
management pedodontic.
Activitatea s-a desfăşurat pe o perioadă de 2 ani, între 2008-2010 şi a fost realizată pe două
loturi de pacienţi diferiţi.
Studiul s-a desfăşurat cu precădere în scolile primare, gimnaziale, liceale din mediul
rural şi urban din judetul Iaşi dar şi la Disciplina de Stomatologe Pedodontica din cadrul
UMF”G.r.T.Popa”Iaşi.
În acest sens în studiu au fost implicaţi 121 de copii (50 băieţi şi 71 fete) cu vârste între
6 şi 19ani structuraţi astfel :
-Un lot de studiu format din 88 de copii (52 fete, 36 băieţi) provenind din scoli primare,
gimnaziu si licee din municipiului Bacau;
-Un lot martor format din 33 copii (19 fete, 14 băieţi)care s-au prezentat în Clinica de
Stomatologie Infantilă Iaşi pentru asistenţă stomatologica de specialitate la solicitare, subiecţi
care au provenit din zonele rurale sau urbane ale judeţelor Iaşi, Neamt, Vaslui şi Suceava.
59

Fig. IX.1 Structura pe sexe a lotului analizat
Primul lot a cuprins 88 de pacienţi examinaţi şi trataţi în cabinetul medical individual
din Bacau. Aceşti pacienţi, respectiv apartinatorii acestora manifestau dorinţa de a-şi restaura
fizionomia datorita modificarilor survenite de lipsa unitatilor odonto-parodontale. Majoritatea
pacienţilor aveau vârste cuprinse între 7 şi 19 de ani, cu o situaţie socio-economică bună şi
foarte bună. Dintre aceştia 68% au fost de sex feminin, asa incat tratamentul protetic a avut
cerinte estetice ridicate.
Fig. IX.2 Structura pe sexe a loturilor particulare
Cel de al doilea lot a cuprins 33 de pacienţi, dintre care 51% aveau vârsta trecută de 13
de ani. Aceştia au fost examinaţi şi trataţi în cadrul Clinicii de Pedodontie Iasi. Condiţiile
socio-economice precare pe care le aveau pacienţii, au făcut ca etiopatogenia să fie mult mai
variată şi mai complexă, iar tratamentele protetice au pus accent pe refacerea funcţiei
masticatorii şi uneori chiar fonetice a aparatului dento-maxilar şi mai puţin pe refacerea
estetică.
Deşi selecţia ambelor loturi s-a făcut aleatoriu, se remarcă că doar lotul 1 (cabinet) are o
repartiţie de tip normal (Gaussian) a numărului de cazuri; caracteristica fiind mai clară la
pacienţii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, unde aspectul este mai atenuat din
cauza numărului mai mic de pacienţi ce au fost cuprinşi în studiu.
60

În cazul lotului 2 repartiţia este de tip exponenţial la pacienţii de sex feminin şi de tip
liniar la pacienţii de sex masculin. Numărul mic de pacienţi cuprinşi în acest lot nu permite o
interpretare statistică detaliată a factorilor care au determinat acest aspect. Cu toate acestea,
condiţiile socio-economice defavorabile ale populaţiei din care a provenit lotul reprezintă cu
siguranţă variabile perturbatoare, această observaţie fin întărită şi de absenţa pacienţilor din
grupa de vârstă sub 13 de ani.
Lot de studiu Lot martor Total
Nr. de copii studiaţi
88 33 121
Limite de vârstă cronobiologică
6-19 ani 5-19ani F M
Apartenenţaecologică urban-Bacau rural/urban Is, Bt,
Sv
71 50
Repartiţiapesexe f m f m
52 36 19 14
A fost standardizata o metodologie unitara de lucru.
Studiul a fost aplicat numai la subiectii la care am avut consimţământul informat
scris(semnat si datat) al părinţilor,tutorilor şi al insituţiilor implicate .
S-a urmarit motivarea, educaţia şi implicarea compliantă a adulţilor (părinţilor,
educatorilor, invatatorilor, profesorilor).
A fost evaluata stărea de sănătate oro-dentară a copiilor monitorizaţi după criteriile de
evaluare O.M.S..
A fost evaluarea psiho-sociologică a copiilor după criteriile actuale .
Ca strategie operaţională am avut în vedere în primul rând motivarea compliantă şi
implicativă a adulţilor implicaţi în acest program (părinţi, bunici, educatoare),promovarea flexibilă
la nivelul adulţilor a sistemlui educaţional şi autoeducaţional .
Strategia de comunicare şi educaţie a fost individualizată în funcţie de specificul psihomental,
intelectual, comportamental şi gradul de docializare a etapelor de vârstă abordate.
Astfel am folosit comunicarea non-verbală empatică, comunicarea verbală eufemistică.
Examenul stomatologic, reprezintă un moment deosebit de important în practica curentă
deoarece:
1. reprezintă primul contact cu pacientul, atunci când putem afla atât personalitatea cât şi
aşteptările pe care le are de la un tratament de specialitate;
2. datele culese din acest prim contact pot sta la baza unui studiu care să analizeze fiecare
informaţie subiectivă şi obiectivă;
3. studiul, la rândul său, poate creea condiţiile necesare stabilirii unui diagnostic prezumtiv,
urmat de cel diferenţial şi de cel real-pozitiv.
Ghidarea comportamentului este un continuum de interacţiune cu un copil şi părinţii direcţionat
spre comunicare şi educaţie, în timp ce, de asemenea, asigură siguranţa atât a sănătăţii
profesionistului în igienă orală şi a personalului, dar şi a copilului.
Scopul orientării comportamentului este de a reduce frica şi anxietatea copilului faţă cabinetul
de medicină dentară şi procedurile de sănătate orală în timp ce promoveză conştientizarea nevoii de
bună sănătate orală şi procesul prin care o bună sănătate orală este atins, copilului şi părinţilor. Unii
copii au dezabilităţi cognitive, emoţionale, sau tulburări de comunicare, sau condiţii medicale care
61

.
interferă cu capacitatea lor de a înţelege şi cooperare cu procedurile de sănătate orală sau a comunica
cu profesioniştii din domeniul sanatatii orale.
Scopul este de a oferi îngrijire sănătăţii orale, în cea mai confortabilă, mai puţin restrictivă,
mai sigură, şi cea mai eficientă modalitate. Tehnicile avansate de ghidare a comportamentului ar
trebui să fie folosite doar cu acest scop în minte, nu pentru a spori comoditatea profesinistului în
igienă orală şi stafl-ului acestuia. Anumite tehnici de ghidare a comportamentului sunt destinate
să menţină comunicarea, în timp ce altele sunt destinate pentru a opri comportamentul necontrolat
sau nesigur.
Tehnicile de ghidare a comportamentului trebuie să fie selectate în funcţie de nivelul nevoilor de
sănătate orală ale copilului şi în acelaşi timp a capacităţii de a intelege, a coopera, şi a comunica a
acestuia. Fiecare tehnica de ghidare a comportamentului trebuie incorporată într-un pachet de
ansamblu individualizat pentru fiecare copil. Obţinerea datelor istoricului despre copil, aptitudinile
de comunicare şi de nevoile speciale de îngrijire a sănătăţii de la prima solicitare, folosind un
formular (cum ar fi "Să ajungi să ma cunoşti" ) este un instrument crucial pentru a face un succes
din vizitele la medicul dentist şi de luare a deciziilor cele mai bune posibil despre tehnicile de
ghidare a comportamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii orale sunt
încurajaţi să utilizeze tehnici de ghidare a comportamentului în concordanţă cu nivelul lor de
educaţie şi formarea profesională. Un profesionist în sănătatea orală care nu este abilitat în
ghidarea comportamentului copilului, în parteneriat cu părinţii, ar trebui să recomande copilul unui
alt profesionist cu mai multă competenţa şi experienţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii orale
62

pot, de asemenea, să coopereze cu alţi profesionişti din domeniul sănătăţii (de exemplu, psiholog,
medic, asistent social) implicaţi îngrijirea sănătăţii copilului, pentru a pregăti copilul pentru vizitele
de tratament. O varietate de factori pot face ghidarea comportamentului copiilor cu nevoi speciale
de îngrijire a sănătăţii provocatoare. Copii cu nevoi speciale de îngrijire a sănătăţii pot fi
necooperanţi, din aceleaşi motive ca şi copii fără nevoi speciale de îngrijire a sănătăţii (de
exemplu, temerile transmise de la părinţi, o experienţă precedentă inadecvată de sănătate orală,
pregătirea inadecvată pentru prima întâmpinate în cabinetul de medicină dentară, practici
disfuncţionale folosite de părinţi) sau din cauza unei insuficienţe imature de dezvoltare. Lipsa de
stabilitate, controlului muscular, sau controlului nervos poate, de asemenea, duce la un
comportament, care poate pune în pericol copilul sau profesionistul în sănătate orală.
Comportamentul poate varia pe parcursul unei programări, pentru diferitele tipuri de servicii, sau
pe parcursul dezvoltării copilului. Uneori comportamentul este imprevzibil. Un procedeu, care
funcţionează într-o anumită situaţie poate să nu fie de succes pentru o altă procedură sau pentru o
altă zi. Un procedeu, care funcţionează pentru un anumit profesionist poate să nu funcţioneze
pentru un altul. Pentru a gestiona aceste situaţii, profesioniştii din domeniul sănătăţii orale trebuie
să evalueze nivelul de dezvoltare al copilului, înţelegerea acestuia, şi abilităţile de comunicare, şi
de a folosi cele mai puţin restrictive tehnici de ghidare a comportamentului adecvate unui astfel de
copil. Pentru unii copii cu nevoi speciale de îngrijire a sănătăţii, pot fi necesare tehnici avansate de
ghidare a comportamentului.
I. Abordari teraputice in sfera copilariei (5-9 ani)
1.ID, 8ani, sex feminin Elemente de referinta: Hiposoma, cooperanta ,
Facies usor asimetric, subdimensionat, Deglutitie sublinguala, Dentitie mixta, Varsta dentara
intirziata Diagnostic: Malocluzie clasa a II-aAngle, overbite2/3, Carii multiple simple si
complicate netratate sau tratate incomplet, Edentatii propriu zise fronto-frontale maxilaare si
fronto-laterale reduse respectiv adentatii prin agenezia12, 22, 32, Porofunde tulburari
fizionomice, masticatorii si de dinamica ocluzala, Prognostic-bun cu tratament.
Plan de tratament L: Mezializarea si inaltarea ocluziei, Inchiderea breselor edentate si adentate
prin meziogresia ortodontica a tiparului dentar 13,23,14, 15,16,24, 25,26, Realizarea continuitatii
si contiguitatii arcadelor dento-alveolare prin mijloace terapeutice ortodontice mobilizabile,
Complexitatea cazului clinic impune monitorizarea sa pe termen mediu.
I.D, 8 ani
63

in timpul tratamentului
Aspecte ale evaluarii paraclinice initiale si
64

Cazul 2. T.A.7 ani , sex masculin Elemente de referinta -hiposom, Introvertit,
potential cooperant, Alergic la praf, polen, penicilina(este monitorizat de serviciul de
specialitate-Bacau), dentitie mixta, Diasteme si treme patologice bimaxilare, Arcade spatiate
bimaxilare, Edentatii frontale reduse bimaxilare-respectiv adentatii prin agenezia 12, 22, 31, 41,
agenezia 45, Transpozitia intraosoasa partiala23/24, Contextualitatea malocluziilorII/1
Angle, Prognostic stomatologic bun cu tratament. Plan de tratament -
inchiderea ortodontica a spatiilor adentate prin mezio-gresia ortodontica a tiparelor dentare
limitrofe cit si a tiparelor ce urmeaza sa erupa clinic Palato-versia11, 21 -permanentizarea 7,1,81
-mezializarea si inaltarea ocluziei Cazul clinic se afla in prezent in etapa de tratament
intermediara Particularizarea integrativ sistemica a cazului clinic in speta, impune monitorizarea
sa sistematizata activa pe termen lung. Fig IX.5.
Aspect initial al cazului
clinic Fig. X.6 Aspect intermediar al terapiei
65

3. CB 9 ani Elemente de referinta : Hiposoma, cooperanta, Diagnostic Malocluzie clasa
II/2 Angle, overbite 1/1, Laterodeviatie mandibulara dreapta, deglutitie sublinguala,
adentatii latero-laterale prin anodontie partiala 15, 14, 24, 25, Carii multiple simple si
complicate la nivelul zonelor de sprijin bimaxilar, bilaterale neasanate sau asanate icomplet
si incorect Plan tratament: Reechilibrare morfofunctionala; prin tratament
chirurgical extractie etapizata si secventiala pe 54, 53, 64, 65 7.5. 7.4 asociativ,
decapusonare largita3.4 ; 84,85 asociativ usoara basculare spre distal 44 8.3 asociativ
usoara basculare spre distal 4.3 Tratament ortodontic Inaltare ocluzie
Favorizarea gresiilor ortodontice diferentiate a tiparelor dentare 1,3, 2,3 spre mezial 16,
17 spre mezial, 35, 33 spre distal, 3.7 spre mezial 4.4, 4.3 spre distal 46, 47 spre mezial
Permanentizarea 55 Mentinerea spatiului edentat la nivel6.5 cu asigurarea perspectivei
implantare dupa finalizarea proceselor de crestere si dezvoltare Prognostic bun cu
tratament
Complexitatea clinica a cazului impune monitorizarea sa pe termen lung
terapiei protetice
Fig. IX.7 Aspect initial al cazului
Fig.IX.8Aspect intermediar al
66

II. Abordari teraputice in sfera adolescentei
Caz clinic 1
Pacient în vârstă de 18,9 de ani, , s- a prezentat în cabinetul stomatologic pentru refacerea estetică
a grupului frontal superior
Examenul clinic:
Subiectiv: Pacientul prezenta la examenul endobucal anodontie de lateral si discromii la nivel
11, 21
Obiectiv:
► linia interincisivă superioară nu coincide cu linia interincisivă inferioară şi cu linia mediană a
feţei. Linia interincisivă superioară este deviată spre stânga cu 1mm;
► marginea incizală la nivelul grupului frontal anterior nu este modificată;
► forma şi dimensiunea celor doi incisivi centarali superiri este pierduta datorita obturatiilor vechi,
incorecte, insotite de modificare de culoare ca urmare a terapiei endodontice.
Acest caz ofera imaginea unei abordari sociale.Asfel la nivel 11, 21 au fost aplicate coroane de
invelis metalo-ceramice cu colet ceramic.Un rol esential l-a avut gingivectomia pentru redarea unui
feston gingival armonios.Deaoarece pacientul nu si-a permis din punct de vedere financiar fatete
integral ceramice, caninii au fost transformati in laterali prin metode conservativ-reconstructive.
Caz clinic A, N.Imagini pre si post terapie
67

CONCLUZII
La ora actuală societatea pune mare accent pe aspectul estetic al feţei, lucru de o deosebită
importanţă privind realizarea unor relaţii normale într-o societate, precum si integrarea sociala.
Aspectul estetic al feţei este determinat în mare parte de aspectul arcadelor dentare vizibile
în timpul vorbirii şi al zâmbetului şi de relaţia unităţilor dentare cu structurile orofaciale.
Realizarea unor relaţii sociale favorabile se bazează în mare măsură pe aspectul estetic în general al
persoanei interesate şi în special în ceea ce priveşte şi profesia noastră.
Estetica în medicina dentară şi-a început cu adevărat rolul pe la jumătatea secolului al XX-
lea, prin încercările de a efectua restaurări protetice orodentare în spiritul „dentogeniei”, înţelegând
prin aceasta obţinerea imagini cât mai naturale.
Concluzia finală care se desprinde relevă faptul că efectul estetic în restaurarea dinţilor
frontali trebuie să ţină cont în mare măsură de acceptarea pacientului controlată de către medic ca
element subiectiv în mare măsură, dar care trebuie să ţină cont de proporţiile anatomice, de
aspectele coloristice şi de poziţionările legate obiectiv de ocluzia normală funcţională.
În concluzie, utilizarea principiilor estetice permit realizarea unei compoziţii unitare (arcadă
dentară vizibilă) respectând simetria, coeziunea, echilibrul şi pesonalitatea pacientului, dar mai
puţin proporţia de aur.
CAP X: CONCLUZII FINALE
1. Corelatiile oferite de chestionar ca metoda de evaluare a cunostintelor parintilor despre
edentatia frontala a copiilor ofera o imagine clara a gradului de cunoastere asupra unei patologii
complexe, cu profunde implicatii asupra dezvoltarii armonioasa aviitorului adult.
2. Structura corespunzatoare a chestionarului , pe langa cuantificarea problematicii urmarite,
conduce la stabilirea unui intreg lant corelativ, in care factorul educational este decisive in formarea
si evolutia copilului.
3. Forma clinica predominanta de edentatie frontala este reprezentata de edentatia unidentara la
nivel maxilar in proportie de 56%, urmata de edentatia bidentara mandibulara.
4. Din categoria factorilor etilogici implicati in edentatia frontala cel mai mare procentaj este
detinut de caria dentara si complicatiile ei, urmata de traumatisme.
5. Complexitatea multiplelor valente ale edentatiei in zona frontal la copil si adolescent, cat si a
numeroaselor complicatii generate de impactul traumatic al acestora, motiveaza cu prisosinta
imperativul major al tratamentului preventive, interceptive si curative-restaurativ al edentatiei
frontale.
69

6. Evaluarea corecta a elementelor de diagnostic, prognostic clinic si terapeutic pe termen mediu
si lung, presupune o judicioasa estimare si particularizare a stadiilor existential-evolutive, ale
dintilor implicate in edentatie, cat si a celor limitrofi , precum si a circumstantelor bio-psihosomatice
ale subiectului in momentul producerii edentatiei.
7. Etapa de varsta a parintilor coroborata cu statutul social si profesia sunt markeri edificatori in
ceea ce priveste nivelul cognitiv in sfera edentatiei ….. a apartinatorilor adulti ai copiilor
8. Raspunsurile la chestionar privind nivelul cognitive al cadrelor didactice sunt in deplin
accord cu etapa de varsta a cadrului didactic, cu suprapunerea statutului de parinte si eu ierarhia pe
care o detine in institutie.
9. Alegerea metodelor corespunzatoare de promovare a sanatatii orale si de prevenire a
edentatiei frontale constituie o idée central ce rezida in raspunsurile primate, conducand astfel la
prevenirea unei entitati clinice complete si complexe.
10. Instituirea unei terapii precoce si adecvate este esentiala pentru asigurarea homeostaziei
sistemului stomatognat.
11. Necesitatea monitorizarii clinice si radilogice a oricarei forme de edentatie frontal ca urmare a
diversitatii si gravitatii leziunilor pe termen lung. 12. Scopul orientării comportamentului este de a reduce
nivelul de teamă sau anxietate al copilului faţă de cabinetul stomatologic şi procedurile de medicină dentară
în acelaşi timp promovând înţelegerea în planul nevoii unei bune sănătăţi orale şi procesului prin care
aceasta se realizează. 13. Deciziile de ghidare a comportamentului trebuie să implice tutorele legal şi dacă e
posibil şi copilul. 14. Profesioniştii în sănătate orală ar trebui să înţeleagă obiectivele, indicaţiile şi
contraindicaţiile tuturor tehnicilor de ghidare a comportamentului şi să o folosească pe cea mai puţin
restrictivă. 15. Ghidarea comunicării este folosită universal de către medicii dentişti cu copii cooperativi şi
necooperativi. Este forma fundamentală de ghidare a comportamentului. 16. Sedarea cu N02 sau prin
inhalare de oxigen este o tehnică sigură şi eficientă de a reduce anxietatea şi a duce la bun sfârşit
tratamentul oral. 17. Tehnicile avansate de ghidare a comportamentului includ stabilizarea protectivă,
sedarea profundă şi anestezia generală. Folosirea acestor tehnici necesită pregătire specială şi în
unele cazuri certificare. 18. Stabilizarea protectivă ar trebui să fie folosită cu precauţie şi numai în
cazurile în care este necesară protejarea copilului şi staff-ului pe parcursul procedurilor.
Profesioniştii în sănătate orală, staff-ul cabinetului, sau un părinte pot, de asemenea, ţine mâinile,
braţele sau picioarele copilului. Stabilizarea protectivă nu ar trebui folosită doar pentru comfortul
profesionistului. 19. Sedarea profundă poate fi folosită eficient şi în siguranţă la copii care nu pot
primi ajutor pe plan dentar datorită vârstei sau condiţiei cognitive, emoţionale, fizice sau psihice. 20.
Anestezia generală este o stare controlată de inconştienţă însoţită de pierderea reflexelor de
protecţie, abilităţii de a menţîne o cale aeriană independent şi a răspunde intenţionat unui stimul
fizic sau verbal.
BIBLIOGRAFIE:
1. Andreasen J.O., Andreasen F.M. - I.csioncs dcntarias traumaticas. Madrid, edit. Medica
Panamericana, p. 35 - 45, 1990.
2. Astărăstoaie V., Chassagne J.F., Sorana Cotuţiu Dobre - Odontostomatologie medico-legală.
Editura Moldova, 1995.
3. Athanasiou A.H. - Orthodontic Cephalometry. Ed. Mosby - Wolfe, London, p. 242-244, 1995.
70

4. Bălan Adriana, Maxim A., Armencea B. - Implicaţiile traumatismelor dinţilor temporari asupra
mugurilor dinţilor permanenţi succesionali. Medicina Stomatologică, voi. 3, nr. 6, 1999.
5. Bălan Adriana, Maxim A., Săilă Vasilica - Particularizări ale prevenţiei în traumatologia dento-
parodontală la copil şi adolescent. Medicina Stomatologică, Supliment, voi. 5, nr. 1, 2001.
6. Bălan Adriana, Maxim A., Săilă Vasilica - Principii, obiective şi posibilităţi în tratamentul de
urgenţă al dinţilor temporari în permanenţii tineri. Medicina Stomatologică, Supliment, voi. 5,
nr. I, 2001.
7. Bălan Adriana, Maxim A., Săilă Vasilica - Relevante ale prevalentei în traumatologia dento-
parodontală la copil şi adolescent. Medicina Stomatologică, Supliment, voi. 5, nr. 1, 2001.
8. Bălan Adriana, Maxim A., Armencea B, Săilă Vasilica, Rugină Andreea Natali - Prognostic
clinie şi terapeutic al traumatismelor dinţilor temporari Medicina Stomatologică, Supliment,
voi. 5, nr. 2, 2001.
9. Bratu Dorin - Aparatul dento-maxilar - Date de morfologie funcţională clinică. Ed. Helicon,
1997.
10. Bratu Elisabeta, Schiller Eleonora - Practica pedodontică. Fd. Helicon, Timişoara, 1995.
11. Caprioglio D. - Colagio di framenti dentari in fraturi coronal». Dental Cadmos, vol.7, p.127 -
132, 1991.
12. Cocârlà Elvira - Stomatologic pediatricà. Ed. Iuliu Hatieganu, Cluj Napoca, 2000.
13. Cura Eugenia - Pedodontie. Ed. Apollonia, Ia$i, 2000.
14. Cuculescu M.,,Preventie primara in carie si parodontopatii,,Ed. Didactica sipedagogica,
2010,Bucuresti
15. DeJaney J.E. - Periodontal and soft-tissue abnormalities. Dental Clinics of North America,
837-850, 1995.
16. Ebeleseder K.A., Friehs S., Ruda C., Pertl C., Glockner K., Ilulla H. - A study of replanted
permanent teeth in different age groups. Endod Dent Traumatol, Dec, 14:6 274-8, 1998.
17. Gogàlniceanu D. - Leziunile traumatice ale părţilor moi oro-faciale. Comeliu Burlibaşa,
Chirurgie orală şi maxilo-facială, Bucureşti, Ed. Medicala. 1999.
18. Grabcr T.M., Vanaris Dali R.L. - Ortodontics - Current principles and techniques. 2-nd éd., Ed.
Mosby, 1994.
71

19. Grivu O., Bratu E., Pop E. - Principii terapeutice în rezolvarea traumatismelor dentare.
Stomatologia, vol. 34/4, p. 299-305, 1987.
20. Guevara P.A., Rannali D.N. - Techniques for mouthguards fabrication. Dent. Clin. North Am.,
vol.35, p.667 - 682, 1991.
21.Krasner P., Rankow I I.J. - New philosophy for the treatment of avulscd teeth. Oral Surg. Oral
Med. Oral Pathol., vol. 79, p. 616-623, 1995.
22.Krenkel C\, Gruncrt J. - Rcplantierte nicht endodontiseh behandelte Frantzahne mit offenem
Foramen apicale. Zahnartztliche Praxis, vol. 37, p. 290-298, 1986.
23.Kristerson I.., Lagerslrom L. - Allotransplantation of teeth in cases with agenesis or traumatic
loss of maxillary incisors. Fur. J. Orlhod., vol. 13, p. 486-492, 1991.
24.Kunzel V., loman J. - Frakturen in Frontalzahne. Kindcrstomatologie, Berlin, p. 57-68, 1984.
25.Kvaal S.I. - Oral injuries in cases of child abuse. (French) Rcvuc Beige de Medecine Dentaire,
vol. 48/ 1, p. 49 - 53, 1993.
26.Luca R.-Pedodontie, Edd.Cerma, Bucuresti, 2003
27.Maxim A. - Studiul fenomenelor de creştere şi dezvoltare în anodonţia parţială întinsă. Teză de
doctorat, IM.F. Iaşi, 1985.
21. Maxim A. - Anodonţia - Simptom şi entitate clinic?. Ed. "Tehnică", Chişinău, 1995.
22. Maxim A., Bălan Adriana, Marinela P?săreanu, Mariana Nică - Stomatologia
comportamentală pediatrică. Ed. Contact Internaţional, laşi, 1998.
23. Maxim A, Marinela Pasarcanu, Adriana Balan, Armencea B - Paedodontics. Ed. Contact
International, Iaşi, 1999.
24. Maxim A. and coll., "The improvement of the dental education management at children".
Abstracts of the 18th 1APD Congress, Paris, 2001,66;
25. Maxim A. and coll., "Genetical relevances in dental agenesis". Abstracts of the 18th IAPD
Congress, Paris, 2001, 71;
26. Maxim A. si col., "Particularizarea managementului stomatologic la copilul dizabilitat".
Revista Mcdico-Chirurgicala, Iaşi, 2003, 107,4,1, 281-285
27. Maxim A., "Componenta psihoalgogena in tratamentul stomatologic al copilului", Revista
Medicina Stomatologica, Bucureşti, 2003, 7,4, 66-69;
72

28. Maxim. A., "Dentatia temporara predictor integrativ .sistemic al rcalitatii vieţii copilului- o
revizuire a literaturii de specialitate", Revista Romana de Medicina Dentara. 2006.
29. Maxim Zvetlana, Maxim A., Fratu A. - Tratamentul de urgenţă şi restaurarea temporară a
dinţilor fracturaţi cu şi fără expunerea camerei pulpare In perioada de creştere. Culegere de
probleme de stomatologie infantilă, Bacău, 1986.
30. Ouvrard H., Lcgrand J.F. - Conduile a lenire face aux fractures coronaircs ct aux fractures
radiculaire. Actualitcs odonto - stomatologique. voi 178, p. 319 - 330. 1992.
31. Popescu E. - Evaluarea metodelor de tratament definitiv în fracturile oaselor feţei, l eza de
doctorat, Iaşi, 1987.
32. Popescu E. - Chirurgie endodontics. Ed. Cantcs, 2000.
33. Rusu M.. Maxim A. - Pedodonţie. Litografia I.M.F. Iaşi, 1980.
34. Timoşca Gh., Burlibaşa C. - Chirurgie buco - maxilo - facială. Ed. Didae. şi Ped., Bucureşti,
p.225, 1983.
73