Elaborarea unui model inteligent şi transparent pentru administraţia ...

3.2.5 Funcţia de Control-Evaluare
În cadrul sistemului administraţiei publice locale funcţia de control-evaluare
vizează totalitatea categoriilor de resurse şi de activităţi care se regăsesc la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale. În ceea ce priveşte funcţia de control-evaluare, aceasta are o
dublă determinare:
● Pe de o parte există un control extern realizat de către organisme abilitate ale
autorităţilor publice centrale, care monitorizează modalităţile de gestionare a
fondurilor primite de la Bugetul de Stat, dar şi modul în care sunt
implementate la nivel local deciziile adoptate de către autorităţile legislative
naţionale. De regulă, aceste controale au un caracter inopinat, discontinuu,
bazat pe sesizări din partea cetăţenilor sau altor organisme abilitate.
● În al doilea rând, la nivelul fiecărei unităţi administrative există persoane
abilitate care realizează, de regulă permanent, funcţia de control la nivel
intern.
Controlul la nivel intern 16 , ca funcţie a sistemului de management urmăreşte:
control-evaluarea resurselor materiale, prin:
determinarea structurii şi valorii patrimoniului;
formularea propunerilor de achiziţii de bunuri materiale;
evaluarea gradului de uzură a bunurilor materiale existente în patrimoniul
unităţii.
control-evaluarea resurselor financiare, prin:
analiza viabilităţii economico-financiare;
stabilirea necesarului de resurse financiare;
formularea propunerilor de bugete şi analiza poziţiilor din bugetele deja
existente.
control-evaluarea resurselor umane, prin:
urmărirea performanţelor funcţionarilor publici şi realizarea de propuneri
de promovare pentru aceştia în funţie de performanţele realizate;
verificarea permanentă a compatibilităţii dintre aptitudinile funcţionarilor
publici şi cerinţele posturilor pe care le ocupă;
verificarea gradului de îndeplinire a obiectivelor la nivelul fiecărui post în
parte.
control-evaluarea resurselor informaţionale, prin:
stabilirea categoriilor de informaţii cotate ca fiind clasificate şi urmărirea
modului de vehiculare a acestora;
stabilirea necesarului de know-how pentru instituţia publică.
Trebuie menţionat faptul că evaluarea privitoare la primele două categorii de
resurse este realizată de către auditori specializaţi, iar la nivelul ultimelor două categorii
de către managerii specializaţi în domeniile respective. Controlul se realizează de regulă
foarte strict la nivelul unităţilor administrative mari (judeţe, municipii şi oraşe mari), fiind
aproape inexistent şi realizat de o manieră empirică la nivelul comunităţilor rurale
(comune).
16 „Noutăţi în managementul public”, Armenia Androniceanu, ed. ASE, 2003