Elaborarea unui model inteligent şi transparent pentru administraţia ...

Concluziile ce pot fi desprinse în urma acestei analize denotă faptul că gradul de
implicare al cetăţenilor în activităţile propriu-zise ce vizează domeniul administraţiei
publice este destul de redus (dovadă fiind faptul că doar 57% din populaţie îşi cunoaşte
dreptul de participa la şedinţele instituţiilor publice) atât datorită lipsei de informare a
cetăţenilor cât şi datorită neinteresului manifestat la nivelul funcţionarilor publici (20,6%
dintre aceştia nu au ştiut sau nu au dorit să răspundă la întrebarea „Instituţia în care
lucraţi implică, din proprie iniţiativă, cetăţenii în procesul de luare a deciziilor?).
2.2 Autorităţile centrale
Principala autoritate centrală cu care administraţiile publice locale intră în contact
este Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, aflate într-o relaţie de subordonare
directă.
Autorităţile publice centrale sunt interesate în mod deosebit de activitatea
instituţiilor din teritoriu referitor la următoarele aspecte:
urmărirea modului în care sunt utilizate fondurile repartizate de la Bugetul de
Stat, precum şi a criteriilor care la stau la baza divizării acestor fonduri pe
sectoare de activitate;
verificarea modului de implementare la nivelul comunităţilor locale a deciziilor
adoptate de către instituţiile publice centrale;
analiza modului în care sunt satisfăcute la nivel local interesele colectivităţilor,
precum şi a gradului de îndeplinire a obiectivelor;
evaluarea eficienţei activităţii administrative de ansamblu desfăşurată la nivel
local.
2.3 Politicienii
Independent de reprezentanţii autorităţilor publice centrale, o categorie aparte şi
deosebit de importantă de stakeholderi o reprezintă politicienii. Miza politică este de
multe ori prioritară în raport cu interesele cetăţeanului. În cazul prefecţilor lucrurile sunt
destul de clare, dacă luăm în considerare că funcţia de prefect reprezintă o funcţie
politică, iar acesta este numit practic de către primul-ministru, la propunerea Ministrului
Internelor şi Reformei Administrative. În cazul primarilor însă, lucrurile stau complet
diferit. Primarii sunt aleşi de către membrii comunităţii locale şi de multe ori „culoarea
politică” a acestora nu corespunde cu cea a prefectului sau a partidelor intrate la
guvernare, motiv pentru care, imediat după închierea alegerilor locale, partidele politice
fac eforturi susţinute pentru a atrage în rândul lor persoanele care au fost desemnate să
ocupe funcţia de primar. Lupta este cu atât mai mare cu cât comunitatea locală condusă
de primarul respectiv este mai numeroasă sau prezintă diferite avantaje geostrategice faţă
de celelalte regiuni. Astfel, traseismul politic a devenit o problemă de bază a
administraţiei publice locale din România.
În cadrul unui studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, Bucureşti 5 se
arată că la finele anului 2006, PD „este marele câştigător al fenomenului deja consacrat în
România şi numit migraţia politică a primarilor. Este evident că lideri importanţi ai PD,
5 „Migraţia politică a primarilor din România 2006”, Institutul pentru Politici Publice, Bucureşti