Documente 025-099

Aºadar, întrucât partea are facultatea sã vorbeascã ºi sã scrie în faþa instanþelor
în limba ei maternã, nici avocatul, ca locþiitor al pãrþii în proces, nu poate fi privat
de acelaºi drept, deoarece în proces scrie ºi vorbeºte numai partea, chiar ºi atunci
când drepturile sale în litigiu le exercitã printr-un avocat; cu alte cuvinte, înaintea
instanþei, în persoana avocatului este de faþã mereu partea reprezentatã de acesta,
deci avocatul personificã partea însãºi pe care o reprezintã. Aceasta este o axiomã
care nu suferã discuþie! Dacã avocatului, reprezentant al pãrþii, i s-ar opri întrebuinþarea
limbii materne, ar fi schilãvite de fapt ºi în realitate, chiar ºi pentru pãrþi
în întrebuinþarea limbilor lor materne, cãci pãrþile, necunoscând limba statului, nu
ar putea controla pledoariile, expunerile ºi argumentãrile avocaþilor, pledate în
limba românã, iar drept urmare ar fi cã li s-ar rãpi dreptul sã le facã observaþiile,
excepþiunile ºi preîntâmpinãrile lor asupra celor declarate de avocaþi.
Spre a se scoate la luminã ilegalitatea dispoziþiei cuprinsã în ordinul domnului
ministru de Justiþie, þinem necesar sã relevãm urmãtoarele: Întrucât avocatul
face parte din minoritatea vizatã de lege, el, nu numai în calitate de avocat ºi pe
dreptul pãrþii, ba ºi pe dreptul lui însuºi, de cetãþean minoritar, are neþãrmurita libertate
de întrebuinþare a limbii materne în general, cea a locuitorilor minoritari,
ºi aceasta fãrã considerare de profesia locuitorilor, deci, nu încape îndoialã cã acest
drept priveºte de asemenea atât pe avocat, cât ºi pe agricultori, meseriaºi ºi comercianþi,
legea nefãcând excepþii sau restrângeri. Acesta este un adevãr atât de simplu
de înþeles, clar ºi curat, încât numai un duºman înnãscut al legii o poate pune
la îndoialã. Ordinul ilegal al domnului ministu de Justiþie nu obligã însã ºi justiþia.
Faþã de argumentele noastre, domnul ministru de Justiþie nu se poate rezema
pe acea dispoziþie a legii avocaþilor, care cere de la avocaþi întrebuinþarea limbii de
stat. Dispoziþiunea vizatã a legii avocaþilor este un produs acru al ºovinismului ºi
naþionalismului, de naturã a înghiþi intenþionat orice drept al minoritãþilor.
Pe de altã parte, legea minoritãþilor este o nouã lege democraticã, având þelul
propus de a da fiinþã, ºi în domeniul justiþiei, unui spirit nou, unei concepþii de
înþelegere accentuatã, unui tratament egal pentru minoritari atât în teorie, cât ºi în
practicã. Pe deasupra, are menirea sã asigure acestor minoritari dreptul uman cel
mai sfânt: libera folosire a limbii materne, care nu este susceptibil de ambulare,
nici prin rabulisticã, nici de întortocheri ºirete ºi viclene ale legii.
Suntem datori sã apãrãm cu toþii aceastã lege democraticã, mãcar acest mic ºi
prim fruct al fragedei ºi proaspetei idei contemporane. Nu ne este deci permis a
rãmâne inactivi ºi nepãsãtori, lãsând ca sã fie rãstignitã tocmai în mâinile instanþelor
judecãtoreºti, invocând un ordin nelegal al domnului ministru de Justiþie.
Noi, minoritarii, avem ca izvor de drept în problema întrebuinþãrii limbii
materne legea minoritãþilor ºi nu aceea a legii avocaþilor din vechiul regim, nici
ordinul domnului ministru de Justiþie. Dacã Petru Groza, primul ministru democratic
al României, care se bucurã de popularitate ºi este apreciat de noi, având
renume european, rabdã ca instanþele judecãtoreºti sã smulgã din mâinile noastre
ºi acest prim ºi unic drept minoritar, în baza unui ordin ministerial nelegal,
atunci va fi o realitate cã guvernul ne ia cu o mânã ºi fãrã zãbavã, în mod perfid
ºi cu cinism egoist, ceea ce a dat cu cealaltã mânã, atunci de la început legea
minoritãþilor a fost osânditã la moarte, fiind un scurt timp pânã la expirarea ei,
atunci, recitind cuvintele lui Petõfi[3], sãrbãtorit recent în România, care a zis cã:
„Aici este minciuna ºi adevãrul etern”, ordinul amintit al domnului ministru de
Justiþie, adresat instanþelor de judecatã, este într-adevãr o împunsãturã mortalã
datã legii minoritãþilor.
160