Documente 025-099

ca sã nu-i aibã ca element de control. Protestul acesta absurd a trebuit sã fie respins
chiar de organizaþia Uniunii Maghiare Populare judeþene, sfãtuind sã fie în aºteptare
pânã îi va cunoaºte, ca sã poatã sã-i reclame. Cazul s-a petrecut în comuna
Tãºnad, judeþul Sãlaj [jud. Satu Mare].
Dupã instalarea jandarmeriei, ca reacþiune contra mãsurilor luate de jandarmi, organizaþia
Uniunii Populare Maghiare a recurs la concursul armatei sovietice pentru
a stingheri ºi compromite jandarmii care au intervenit sã cerceteze cazul de bãtaie la
un bal, întâmplat între tinerii maghiari ºi români, pentru cã ultimii au cerut sã se
cânte ºi dansuri româneºti, în comuna ªomcuta Mare [jud. Maramureº], cu populaþie
în majoritate absolutã româneascã.
Se continuã printr-o propagandã abilã, pentru a þine o stare nevralgicã printre
populaþia româneascã, cã Ardealul va fi cedat dupã încheierea pãcii Ungariei.
Aceastã propagandã permanentã ºi obiºnuitã prin zvon public se face ºi prin afiºefiþuici,
din care s-au gãsit în comuna Valea lui Mihai [jud. Bihor], prin care se
îndeamnã la rezistenþã contra tendinþei de românizare a maghiarilor din þarã, cu
încurajarea cã Ungaria la urmã va primi Ardealul. Aceastã propagandã s-a accentuat
ºi mai mult când s-a început cercetarea atrocitãþilor din 1940, încât românii
cu mare temere declarã la cercetãri, ca eventual sã nu se întoarcã lucrurile ca în
anul 1940[1].
Maghiarii, în manifestãrile lor ºovine, au mers pânã acolo cã au cerut pichetului
de grãniceri sã ia tricolorul românesc jos de pe prãjina din faþa pichetului.
Ca jandarmii sã fie descurajaþi în cercetãrile ce le fac în legãturã cu atrocitãþile
comise în 1940, îi reclamã în permanenþã cã sunt prea severi, aresteazã elemente
nevinovate ºi cã nu-i apãrã îndeajuns contra românilor care-ºi manifestã indignarea
cã mersul acestor cercetãri se încetineºte ºi cã vinovaþii încã nu ºi-au primit
pedeapsa.
Vãzând maghiarii cã jandarmul este singurul element care le stã în cale în
realizarea acþiunii lor dãunãtoare intereselor generale, au început în ultimul timp
cu o serie întreagã de reclamaþiuni contra jandarmilor pentru intimidare. În ziua
de 7 august 1945, locotenentul Olteanu Cornel, comandantul sectorului de jandarmi
Carei, fiind invitat sã participe la ºedinþa F.N.D.-ului local, în ºedinþã a luat
cuvântul secretarul Partidului Maghiar [U.P.M.], atacând jandarmii ºi pe prim-pretorul
plasei, spunând cã jandarmii au început din nou sã terorizeze populaþia, sã
o înjure, sã o batã.
La precizãrile cerute s-a afirmat:
1. Plut. ªtefãnescu, ºeful postului jandarmi Cãpleni, a bãtut pe locuitorul Vaida
Vasile din comuna Ghenci [jud. Satu Mare], cu ocazia unor cercetãri.
2. ªeful postului Moftinu Mare [jud. Satu Mare], când a fãcut cercetarea atrocitãþilor
din 1940, a comis abuzuri.
3. ªeful postului Cãpleni [jud. Satu Mare] a forþat uºa unei case în comuna
Tiþirian, cu ocazia venirii coloniºtilor români.
Cercetându-se cazurile, printr-o comisie mixtã compusã din comandantul sectorului,
pretorul plasei, secretarul Partidului Comunist ºi al Partidului Maghiar din
plasa Carei, s-a constatat:
1. Reclamaþiunea contra plut. ªtefãnescu Ioan nu a corespuns adevãrului.
2. ªeful postului Moftinu Mare a cercetat cazul pripit, deºi la urmã a primit
confirmarea cu ordinul de cercetare dat de Tribunalul Poporului. Pentru
zelul de a cerceta cazuri întâmplate din trecut fãrã ordin prealabil, cum
aveau instrucþiuni jandarmii, am ordonat anchetarea ºefului de post vinovat.
178