Documente 025-099

Starea de spirit a populaþiei
39
Apropierea dintre populaþia românã ºi cea maghiarã propãºeºte foarte încet,
problema aceasta cauzând extrem de multe frãmântãri în judeþul nostru. Orice
problemã, de orice naturã sã fie ea, în care ar fi implicaþi ca pãrþi români ºi
maghiari, este tratatã ca o chestie naþionalã.
Introducerea administraþiei române a produs nemulþumiri în rândurile ºovine
ale populaþiei maghiare ºi orice funcþionar român numit sau mutat în judeþ a fost
privit de cãtre aceastã pãturã a populaþiei cu multã neîncredere.
Burghezimea maghiarã, în mare mãsurã ºovinã, care ºi-a pierdut o bunã parte
din influenþa sa politicã ºi economicã în urma evenimentelor, se manifestã încontinuu
contra administraþiei româneºti, fãcând propagandã, în care aratã cã, în ce
priveºte atitudinea românilor faþã de unguri, nu s-a schimbat nimic ºi se continuã
aceeaºi politicã ca ºi pânã la anul 1940. Aceastã propagandã gãseºte rãsunet în rânduri
destul de largi ale populaþiei, cãci pãtura mare a populaþiei inconºtiente încã
nu vrea sã recunoascã ºi sã înregistreze ca un succes menþinerea în funcþiune a
unor serii întregi de funcþionari maghiari în administraþie (primãrie, poliþie etc,
etc), ceea ce ar fi fãcut desigur dacã regimul actual ar fi succedat celui din luna
octombrie 1944, ci dat fiind caracterul mai mult maghiar al administraþiei în intervalul
noiembrie 1944-martie 1945, înregistreazã ca o pierdere în sarcina populaþiei
maghiare instalarea fiecãrui funcþionar român.
Activitatea noastrã de propagandã vastã pentru a lãmuri populaþia maghiarã în
arãtarea situaþiei reale, în primul rând cã aici nu poate cere populaþia maghiarã o
administraþie pur maghiarã, fiindcã aparþine statului român ºi populaþia este
amestecatã, ºi în al doilea rând din lipsã de cadre din elemente demne de încredere
ºi pricepute în administraþie, nici nu am putea satisface aceasta chiar dacã am fi
puºi în aceastã situaþie, este paralizatã într-o mare mãsurã de atitudinea unor
funcþionari publici români ºi a unei mari pãrþi din populaþia românã refugiatã în
anul 1940, care se reîntoarce acum la domiciliu.
Aceºtia, la rândul lor, se indigneazã de caracterul maghiar al administraþiilor
locale, manifestându-se contra funcþionarilor publici maghiari, despre care ei cred
cã vor fi în curând schimbaþi cu funcþionari români ºi cãrora astfel nu le dau nici
un respect. De asemenea, se manifestã ºi contra folosirii limbii maghiare.
Datoritã acestor manifestãri, populaþia românã, în cererile sau revendicãrile
sale, cautã sã se adreseze funcþionarilor români, iar cea maghiarã celor maghiari,
menþinându-se astfel un fel de separatism chiar ºi în administraþie. La acestea se
mai adaugã ºi unele dispoziþii venite din centru, care au avut un efect nefavorabil
(înlocuirea administratorului de la închisoarea Tribunalului etc), ºi conflictele din
zi în zi mai dese între militarii români ºi organele poliþiei, precum ºi între militarii
români ºi populaþia civilã, conflicte care, deºi raportate din caz în caz garnizoanei,
au rãmas pânã în prezent nesoluþionate. Toate aceste acþiuni reacþionare, pe de o
parte, ºi ºovine pe de altã parte au ca rezultat de a þine într-o permanentã încordare
spiritele ºi împiedicã destinderea la o viaþã paºnicã ºi lipsitã de asemenea
frãmântãri, atât de mult doritã de largile pãturi ale muncitorimii ºi þãrãnimii.
Propaganda noastrã, prin care am cerut ca manifestãrile care nu se încadreazã
regimului actual sã fie denunþate celor în drept, ele nereprezentând atitudinea
162