PHILOSOPHIA MILITANS - Biblioteca Judeţeană Argeş

Sofiştii au ştiut să explice şi să redea într-o anumită formă diferitele
aspecte ale perioadei mult încercate prin care treceau: lenta şi inexorabila criză a
aristocraţiei pe fondul creşterii puterii demosului; extinderea comerţului dincolo de
limitele înguste ale fiecărei cetăţi; schimbul de experienţe şi cunoştinţe între
călători; confruntarea dintre uzanţe, obiceiuri şi legi greceşti cu altele total diferite;
criza valorilor tradiţionale şi extinderea accesului la putere a demosului ş.a.
Umanismul, relativismul, accentul pus pe cunoaştere şi experienţă, pe
capacitatea de a convinge, pe nevoile reale ale momentului sunt tot atâtea repere
care ne lămuresc de ce sofiştii au avut atât de mare succes, mai ales în rândul
tinerilor.
Platon şi Aristotel au insistat pe finalitatea practică şi nu pur teoretică
(filosofică) a sofisticii, iar acest fapt a fost considerat ca un declin speculativ şi
moral. Dar sofiştii nu au căutat adevărul pentru sine însuşi (asemănător filosofilor
naturii), ci aveau drept scop predarea, comunicarea cunoştinţelor, motiv pentru
care formarea unor discipline era un fapt esenţial.
Ei au transformat transmiterea cunoştinţelor într-o adevărată profesie. Întro
anumită măsură sofiştii au compromis parţial aspectul teoretic al filosofiei. Dar
acuza se diminuează, de vreme ce tematica tratată de sofişti se referă la viaţa şi
problemele concrete ale oamenilor (de regulă, probleme etice şi politice), obligaţi
apoi să-şi finalizeze reflecţiile în mod practic (observaţii, sfaturi etc.).
Pe de altă parte, în concepţia sofiştilor virtutea nu mai este o prerogativă a
nobleţii sângelui, ci mai degrabă se întemeiază pe cunoaştere. Aşadar problema
educaţiei şi angajamentul pedagogic primesc o nouă semnificaţie.
Nici reproşul că sofiştii nu au rămas fideli cetăţii lor de origine, mergând
din cetate în cetate, nu este de la sine înţeles. Limitele înguste ale polisului nu-şi
mai găseau justificarea într-o lume aflată mereu în mişcare, dornică de cunoaştere,
de schimbare, de asimilare a altor paradigme culturale.
Spre deosebire de predecesori, sofiştii au adus în cetate darul cel mai de
preţ, libertatea spiritului. Ei au răsturnat vechile concepţii, au criticat religia
tradiţională, au construit diatribe răsunătoare împotriva presupoziţiilor de formare a
clasei politice, au zguduit instituţiile sclerozate, au contestat cea mai mare parte a
valorilor tradiţionale. Dar ce au pus în loc? Capacitatea nelimitată de a cunoaşte şi
de a convinge.
Protagoras (485 – 411 î.Hr.) s-a născut la Abdera, a călătorit mult prin tot
felul de cetăţi greceşti şi a stat de mai multe ori la Atena, unde a avut numeroase
succese la public. A fost foarte apreciat de către politicieni, printre care şi Pericles
(care i-a încredinţat sarcina de a pregăti corpul de legi pentru o nouă colonie
greacă), a fost prieten cu Euripide şi cu Socrate.
19